o altfel de istorie VI

Idealul e forta exprimata prin consimtamat liber. Indrazneala de a exprima individual un ideal da sens existentei.

Pervertirea exprimarii individuale se manifesta in rutina revendicarilor si moralizarilor inutile, in lipsa angajamentului personal in exprimare si a responsabilitatii personale in fata propriilor exprimari. Cei care indraznesc sunt catalogati drept utopici si aiuriti, nerealisti, ignoranti ai “realitatilor obiective” manifeste in societate si comportamentul indivizilor. Desigur ca aceste catalogari si admonestari par rationale cand se ignora in fapt creativitatea fiintei umane manifestata in capacitatea de a nu onora circumstante si a crea circumstante noi cand sunt in accord cu ele in intimitatea lor. Chiar daca aceasta creatie este neperceputa sensorial de marea majoritate, ele sunt expresia idealului uman cu care omul unul este. Sunt comunitati umane care si-au propus de ex. sa palsmuiasca in intimidate lor o situatie in care accidentele de circulatie intr-un oras american sunt evitate, iar statistic a fost consemnata o reducere semnificativa a lor (cca.25%) in acel oras, ceea ce evidentiaza forta acelor plasmuri, forme gand, direct proportionala cu calitatea si nr. celor ce le sustin. Ne dam seama ce s-ar intampla cand mara majoritate proiecteaza astfel de situatii pragmatice in folosul tuturor? Idealul libertatii a antrenat si antreneaza miliarde de fiinte in actiune, dar daca este inadecvat mijlocul prin care se exprima acest ideal, ( violenta si reactia, sau hotia), rezultatul este invers efectului scontat si asta se intampla datorita reprezentarii si conceptualizarii idealului, adica invaluirii sale, conditionarii lui de lucruri exterioare, de ex. “banii sunt libertate”. Evident ca banii nu au adus libertatea nimanui si asta cunosc doar cei care au din ce in ce mai multi bani. De asemenea o alta conditionare a acestui ideal este “pozitia de lider, de conducator, profet, accesul la putere politica iti confera libertate”. Doar cei care sunt in aceasta pozitie cunosc minciuna acestei conditionari. Idealul libertatii consimtit individual este puterea care face ca individul sa-l exprime in orice circumstanta existentiala neconditionat. Este liber la exprimare si doar decizia individului conteaza, asentimentul sau cu existenta faptica a acestei realitati a fintei sale. Acel om exprima libertate in orice circumstanta, chiar si in celulele unei inchisori, nu-si plange de mila, nu respinge circumstanta, nu lupta pentru distrugerea ei pentru ca este ocupat cu exprimarea libertatii neconditionat. Idealul libertatii este libertatea si cand recunoastem asta si suntem in asentiment cu ea este forta care se exprima si nu puterea persoanei (imaginar limitata istoric si conceptual, adica pervertita). Idealul iubirii este iubirea, cand o fiinta recunoaste asta este recunoscuta de iubire, iubirea la fel de naturala ca si aerul sau stelele, este si se exprima cu forta prin fiinta, neconditionata de circumstante, asa cum este ea, pura si creativa. Oamenii recunosc prin fapte, faptele idealului curat sau faptele pervertirii idealului sau, conditionarea sa. Acum sa vedem cu ochii mintii ce s-ar intampla cand o comunitate de fiinte exprima acelasi ideal uman! Ele sunt complet diferite, formele exprimarii idealului sunt originale toate si diversitatea formelor de exprimare este bogatia idealului in exprimare umana. Un ideal neexprimat este searbad, abstract, o idée sau un concept, un obiect mental sau emotional, dar cand fiinta umana in asentiment cu el il exprima prin faptele sale ii da viata si bogatie prin diversitatea de originale si neasemanatoare exprimari. Aceasta este ratiunea gandirii, sa dea bogatie idealurilor umane prin exprimarea lor in toate domeniile existentei, relatii, stiinta, politica, economie, cultura si arta,etc. Este evident ca poetii si artistii in diferitele lor domenii sunt aproape de ratiunea existentei lor si pentru asta sunt considerati de semeni creatori. Dar pervertirea lor provine din fragmentarea exprimarii idealului la domeniul artei lor, iar in viata personala de cele mai multe ori istoria persoanelor respective ne arata inversul, pervertirea exprimarii, onorarea circumstantelor si obsesia autoafirmarii si ramanerii in istorie. Fiecare fiinta umana are ca esenta creativitatea, fiecare isi plasmuieste viitorul exprimand un ideal sau pervertirea unui ideal, sau idealuri de imprumut adica conceptualizari ale idealului, modele de exprimare ale lui. Este valabil pentru state si familii si pentru intrega umanitate. Recunoasterea idealului specific unei natiuni, sau familii, omeniri sau individ este essential pentru nasterea si forta existentiala a natiunii, a familiei, a omenirii sau individului. Dar, doar asentimentul individual cu un ideal (“unuine in ceruri”( genereaza comunitati naturale, nationale sau familiale, etc. Cand asentimentul la un ideal este unul, iar circumstantele colectivitatii sunt generate arbitrar, individul are sentimentul ca nu face ce ii place sa faca, ca nu este unde trebuie sa fie, ca nu este cine este. Acest sentiment este vanat de masluitorii si manipulatorii prin ideal a omenirii, este tinta lor pentru ca in acel moment individul se afla in conflict cu el insusi, hraneste conflictul care-l conditioneaza si demoleaza, exploateaza, iar o fiinta in conflict cu ea insasi este f. usor de amagit si condus prin promisiunile a ceea ce el este si cauta de de fapt. I se promite ceea ce are, daca…! Aceeasi situatie este valabila pentru state, Roamaniei I s-a promis daca…, acceptarea in uniune care era o promisiune de siguranta si prosperitate, iar acum descopera ca a intrat intr-o uniune care nu exista de fapt si ca doar a sustinut niste interese ale caror idealuri muribunde le-a imprumutata fara sa-i tina si de foame. Noi si noi exigente se revendica in fata ei si a celorlalte state (modelul global este acelasi) iar austeritate insemna imbogatirea altor colectivitati de interese (celor putini de deasupra statelor), camatarie legalizata la nivel de stat. Odata intrata in hora fiinta Roamania se vede incapabila sa mai faca fata, sau sa dea inapoi. Se vede clar ce se intampla cand cineva vrea sa dea inapoi, exemplul Ungariei este elecvent, in orice conditii datoriile sunt suverane si nu statele, datoriile statelor nu se prescriu. Lantul lor nu se rupe dupa cum vrea fiecare, orice opozitie il intareste. Totusi forta idealurilor pervetite prin conceptualizarea si modelarea lor dupa interese inguste este nesemnificativa in raport cu forta idealului curat. Raportul de forte este inechitabil pentru pervertiri, totul este ca oamenii din colectivitatile culturale respective sa se intoarca la el si sa-l exprime nerevansard. Razbunarea si retrocedarea este neoportuna pentru ca este tot pervertire a idealului si conditionarea sa. Curajul de a exprima idealul este indrazneala de a abandona conceptele istorice a colectivitatilor si deschiderea spre viitorul modelat doar de ideal fara sa cunoastem cum dar increzatori in forta sa si ca exprimarea sa va gasi cele mai favorabile forme si structuri pentru noi pe calea intelepciunii. Atitudinea revansarda sau recuperatorie se opune exprimarii curate a propiei fiinte individuale sau colective sau planetare,etc. Increderea in noi insine este increderea si forta idealului slujit in fata caruia nu exista opozitie sau forte capabile in a bloca exprimarea sa. Forta idealului este incomensurabila iar acea forta devine si forta fiintei care-l exprima.