21 ianuarie 2012

pericolul lecturii (I)


Nu este paradoxal ca scriind pe blog implica faptul ca cineva lectureaza si in acelasi timp sa scriu despre pericolul lecturii? 
Tocmai pentru ca lectura are capcanele ei scriu despre asta. Despre ce capcana vorbesc? De capcana acumularii de informatii. Noi cand citim, vedem in acelasi timp situatii sau scenarii sau personaje  in care, sau in locul carora ne-ar place sa fim, sau invidiem. Acestea sunt alegeri inconstiente si le denumesc asa pentru ca nu ne dam seama ca sunt alegeri, sau decizii pentru noi care la un moment dat se dovedesc a fi surse de nemultumire si neimpacare cu situatia in care suntem, sau rolul pe care-l jucam, genereaza conflict interior. Mai mult chiar, cand facem aceste alegeri pe criteriul placerii si nemultumirii in fata statutului sau situatiei prezente, riscam ca atunci cand ne eliberam de neplacere aceste alegeri sa-si deruleze scenariul ravnit la un moment dat si neconform cu prezentul nostru. Si astfel important devine un statut inconstient in care ne aflam pentru ca uitam momentul alegerii statului respectiv si care pare misterios si neconform din nou cu dorinta prezenta. Exemplele din traire, din viata sunt edificatoare pentru o explicatie sau afirmatie si va relev exemplul unui om care se afla la un moment dat intr-un necaz sau nemultumire de sinele sau nevazut, neperceput dar foarte explicit nemultumit de situatia manifestata pe toate planurile emotionale, senzoriale si conceptuale si sociale. Cu alte cuvinte nemultumit de “locul” unde se afla, sau ce si cum se afla in constiinta sa. Dupa cum va dati seama fac o translatare de la manifestare  sau situatia din perceptia individului prin aducerea in constiinta a constiintei care o contine. Constiinta este putere nemodelata, pura, iar situatia perceputa este modelarea continuta si in care se afla sau locuieste constiinta specifica sau individuala, povestea-casa-loc in care se afla. Sa spunem ca acea constiinta specifica sau individuala a “sfintit” “locul”, l-a vindecat, iar probelemele locului elucidate si incetate fiind, lipsa lor se reflecta in starea de bine, starea naturala de libertate, de implinire sau impacare cu sine si pacificarea constiintei sale, pacea inimii si a gandirii sale. In acel moment inefabil, la suprafata constiintei sale specifice se ridica o alegere inconstienta facuta pe criteriul placerii ca reactie la situatia prezenta neplacuta din momentul alegerii. Scenariul si pozitia personala din scenariul lecturat, respectiv cel in care i-ar fi placut sa fie in acel moment  si se prezinta in constiinta sa ca o “datorie” de care nu s-a achitat si pe care trebuie s-o resolve. Nu –si aminteste ca era o alegere reactiva intr-un moment  trecut lecturat si irrelevant situatiei prezente, uita pur si simplu ca in presentul pacificat nu mai are nici o datorie sau responsabilitate fata de trecutul pacificat deja. Memoria ii releva de fapt ceea ce a acumulat acolo ca dorinte. Uita ca o dorinta il adusese in locul conflictual al neplacerii si nemultumirii de sine si situatia sa. Uita ca este in starea naturala de bine si ia drept buna o noua problema, sau scenariu si rol in care are de rezolvat ceva ca datorie, se "delaseza lateral" si nu in profunzime in consriinta sa. Astfel isi pierde pacea dobandita cu greu prin contactul cu profunda sa naturala realitate si intra intr-o alta modelare a constiintei prin interpretare sau conceptualizare de catre o alta constiinta specifica. Practic incepe sa repete ceea ce a facut sau cum a actionat maret (ca de aia ne-a placut) cineva intr-o situatie individuala, alta decat aceea traita in momentul alegerii. De aceea este denumirea de copil de la copiere ca actiune. Copierea inseamna repetare, multiplicare sau clonare. ‘ noi clonam mental pe altii uitand ne propria existenta individuala, ignorand-o chiar, ne asuman responsabilitati care nu ne apartin, dar pe care le-am captat prin criteriul placere in propria memorie, le-am arestat si retinut. Intreaga cunoastere imagistica si de actiune este in memorie si este memoria noastra. Daca am incepe sa retraim, sa copiem tot ce este acolo ca scenariu, experiente si solutionari, nu am sfarsi vreodata pana am muri, separandu-ne de corp, dupa care nu am mai avea ce sa facem.  Am fi niste xeroxuri mentale si emotionale, iar acest statut din constiinta este refuzat de propria constiinta specifica si totala si este sursa tuturor nemultumirilor indifferent de justificarea sau explicatia cauzala falsa pe care le-o dam. Acumularea de informatii sau dorinte prin dublarea lor individuala este o povara ignorata sau inconstienta. De ce spun “dublare”? Pentru ca evidenta ne arata ca memoria nu este personala sau individuala ci colectiva, omenirea, suma acumularilor intregii omeniri de experiente si trairi si intelesuri, iar acesta memorie naturala este chiar corpul nostru ( c.d. pe care este comprimata, compactata sau materializata intrega cunoastere a  vietii universului nu numai a persoanei) care exprima in gandire cunoasterea sau memoria. Evidenta spune ca gandirea sau reflectarea, reelevarea trecutului acumulat ca si cunoastere nu este altceva decat un process in materie, sau memoria universului, iar formele sunt comprimari ale acestor informatii in sfera carora, forma umana este reflecsia intregii creatii sau cunoasteri ale inteligentei ceratoare. Inteligenta apartine perceptiei si nu gandirii, desi se exprima in gadire, sau oricare alta forma a informatiei vazute sau nevazute, dar sigur percepute. Putem spune ca gandirea este copilul inteligentei. Inteligenta nu are o cauza dar gandirea da.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu