26 martie 2010

povestea unui animalut (5)

0 comentarii
a patra scoala
Se numea armata, dresorii cadre militare: gradati, ofiteri, etc, rasplata “onoruri”, pedepsele “bulau”. Cum va spuneam, era scoala de dresaj a masculilor, pentru masculi. Nu mica a fost surpriza cand am aflat ca ceea ce ni se cerea era identic cu ceea ce anterior cereau dresoarele si ceva in plus chiar: sacrificiul, supunerea totala. Ni se cerea si viata…

25 martie 2010

a cere si a promite responsabil

2 comentarii
"A cere nu inseamna a impune sau a obliga. Este exprimarea prieteniei in constienta faptului ca ti se cere in reciprocitate. Prin cerere, angajam timpul si prezenta unui prieten, ca atare o cerere responsabila trebuie sa precizeze clar timpul pe care-l implica satisfacerea ei si foarte concis continutul cererii, fara justificari inutile. Daca o cerere este vaga,...

povestea unui animalut (4)

0 comentarii
a treia scoala
se numea “dragostea” si dresoarele erau fetele (pe atunci numite “gagici”). Rasplata nu mai era prajitura, nici nota, ci placerea. Pedepsele loviturilor, ghiontilor si descoperirii nenorocirilor pe care le avem, au fost inlocuite cu “pofta in cui!”. Eu-l meu a vrut sa preia controlul si in scoala asta, dar...  

povestea unui animalut (3)

0 comentarii
a doua scoala
se numea chiar “scoala”. In acesta scoala eram educati mult, si ni se dadeau pauze mici. Metodele erau diferite: in locul palmelor – ghionti, in locul prajiturilor – note. Creierul meu era la fel de indaratnic, dar eu-l, furisat in el, ii tot spunea: nu fii prost, retine, uite eu invat mai bine ca tine, eu sunt mai cu minte decat tine, eu sunt mai destept ca tine, prostule...

23 martie 2010

povestea unui animalut (2)

2 comentarii
prima scoala
se numea acasa, iar primii dresori se numeau parinti. Se strigau: mama, tata, iar eu eram strigat cu un sunet pe care mi-a fost greu sa-l retin. Din acest motiv, acest sunet a devenit sursa unor mari necazuri. Daca il uitam si nu raspundeam, veneau repede dupa mine si se straduiau sa mi-l bage in cap prin tot felul de lovituri in el, lovituri care produceau durere. Asa am aflat... 

responsabilitatea

0 comentarii
"Responsabilitatea incepe prin a afirma ca esti cauza in ceea ce se intampla.
A fi responsabil nu inseamna ca esti cel care duce tot greul, cel care este invinuit cand lucrurile merg rau, sau cel care culege laudele cand lucrurile merg bine, cel care va fi aratat cu degetul, cel caruia trebuie sa-i fie rusine sau cel care va fi condamnat...
Responsabilitatea nu inseamna o judecare de bine sau rau, de corect sau gresit...
Este doar o stare de fapt si pozitia pe care ti-o asumi in aceasta stare de fapt.
A fi responsabil incepe cu vointa de a te afla intr-o anumita situatie, privind prin prisma faptului ca tu insuti esti generatorul, a cine si ce esti, a ceea ce faci si aceea ce ai! Aceasta nu inseamna adevarul , ci doar pozitia ta si un loc pentru a fi.
Nimeni nu te poate face responsabil, dupa cum nici tu nu poti impune responsabilitatea nimanui...
Este un dar si un har pe care ti-l dai tie insuti, o stare care iti sporeste puterea si te face sa ai un cuvant de spus in viata si in lumea aceasta...
Inteligenta si intentia omului sunt instrumente de o forta si dimensiune incalculabila".


angajamentul

0 comentarii
“Pana in momentul in care te angajezi cu adevarat, exista ezitare, sansa de a da inapoi si intotdeauna ineficienta.
Exista un adevar elementar, a carui ignorare ucide nenumarate idei si planuri splendite; acela ca din clipa in care te angajezi personal cu adevarat, providenta (prezentul) se misca si ea.
Nenumarate lucruri se intampla pentru a te ajuta, care altminteri nu s-ar fi intamplat niciodata. Hotararile dau nastere unui suvoi de evenimente si intamplari neprevazute, intalniri si ajutor material, la care nimeni nu ar fi visat ca-i vor iesi in cale vreodata.
Angajamentul personal este un dar pe care-l faci, nu este o obligatie, nici o pedeapsa”.

21 martie 2010

povestea unui animalut (1)

0 comentarii
(orice asemanare cu personaje reale este pur intamplatoare; este o poveste culeasa din folclorul animalutelor)
M-am nascut animalut. La fel ca oricarui animalut imi slujeam numai instinctele. Ma zbeguiam, harjoneam, eram curios, scotoceam peste tot si imi era frica de oameni. Ii evitam cat se putea. Singurii pe care-i acceptam in prejma mea se numeau bunici, care ma iubeau asa cun eram, animalut, si aveau grija de mine desi nu aveam nevoie de asta.