povestea unui animalut (5)

a patra scoala

Se numea armata, dresorii cadre militare: gradati, ofiteri, etc, rasplata “onoruri”, pedepsele “bulau”. Cum va spuneam, era scoala de dresaj a masculilor, pentru masculi. Nu mica a fost surpriza cand am aflat ca ceea ce ni se cerea era identic cu ceea ce anterior cereau dresoarele si ceva in plus chiar: sacrificiul, supunerea totala. Ni se cerea si viata…

La aceasta s-au opus, si creierul si eu-l. Au facut un armistitiu si au sabotat impreuna orice supunere si invatare. Dar ca sa scapi trebuia sa stii! Atunci, eu-l i-a uimit pe toti, cu strategii si alte prostii legate de lupta si ucidere a adversarilor. Se cerea sa faci, iar creierul, i-a uimit din nou, cu indemanarea sa la jocuri. Astfel dupa o lunga detentie intr-o uniforma specifica, am scapat cu bine. Am mai inteles insa ceva, legat de uniforme: orice uniforma, este intr-un fel sau altul, a unei inchisori! Am scapat, spuneam, cu bine, fara sa ma aleg cu altceva, decat senzatia inutilitatii si speranta ca nu o sa mai am de a face, niciodata, cu armata si uciderea altor animalute (dusmani imaginari sau reali, necunoscuti). Am avut bafta, dar inca nu am scapat de surprizele neplacute cu care deja ma obisnuisem. Un lucru bun tot a fost: am vazut ce se intampla, atunci cand, creierul si eu-l fac armistitiu. Animalutul care sunt se intareste. Dresajul este ceva maret, complex si dureaza mai mult decat se astepta un animalut ca mine.

(va continua, conflictul nu s-a sfarsit, urmeaza suprematia eu-lui).