tag:blogger.com,1999:blog-75778066403538347652024-02-07T08:05:41.996+02:00calea naturalaProiect pentru Venus Romania / I love therefore I am. Project for Venus RomaniaIubesc deci Existhttp://www.blogger.com/profile/02602514642237161845noreply@blogger.comBlogger1327125tag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-67857108464651437482022-12-20T14:21:00.001+02:002022-12-20T14:41:01.605+02:00repostare de craciun<p> Vocea compasiunii in tovarasia stelelor<span></span></p><a name='more'></a><p></p><p> Limbajul este modul in care am fost invatati sa ne transmitem imperfect simtamintele, gandurile si emotiile spiritului.</p><span>Stabilind sunete si combinatii de sunete arbitrare pentru a reprezenta anumite nuante mentale, s-a dezvoltat o metoda de comunicare care prin stangacie si totala inadecvare a degenerat delicatetea mintii in sunete brute, guturale.</span><p></p><p><span><i><b><span> C</span>ontactul emotional intrinsec creierului uman ca aptitudine</b>, s-a estompat odata cu dezvoltarea vorbirii.</i> Timpul indelungat al diminuarii acestei aptitudini este un obstacol in reactivarea abilitatii comunicarii si a condus la instalarea unui complex de inferioritate /superioritate care deformeaza psihicul, defazandu-ne</span></p><p><i>Urmarind de-alungul timpului rezultatul , sursa tuturor suferintelor cunoscute vreodata de omenire este echivalenta faptului ca nimeni nu se putuse face <b>realmente</b> inteles de semenii sai.</i></p><p>Fiecare traieste in spatele unui zid de pacla sufocanta pe care nu-l poate strapunge nimeni. Din spatele cavernei in care se afla un altul razbat semne slabe, suficient incat, fiecare sa bâjbâim in cautarea celuilalt.</p><p><i>Fiindca nu ne cunoastem reciproc, - nu ne putem intelege reciproc ;</i></p><p> Pentru ca nu ne putem intelege, <i>nu indraznim sa avem incredere unul in celalalt.</i></p><p>Simtind din copilarie insecuritatea si teoriile acelei izolari fundamentale, se naste teama alarmanta a omului fata de oameni. <i>Din aceasta teama se naste rapacitatea salbatica a omului fata de om</i></p><p><i>De zeci de mii de ani (cel putin) picioarele omenirii se impotmolisera si târâseră prin mlastina reprezentarilor, asocierilor, <b>tinand in loc mintile </b>care in tot acest timp erau pregatite pentru tovarasia stelelor.</i></p><p>Inversunata, omenirea s-a zbatut căutand instinctiv sa evadeze printre gratiile limbajului obisnuit: lingvistica, semantica, logica simbolica, psihanaliza.</p><p>Rezultatul acestui efort a fost doar mijlocul prin care limbajul putea fi rafinat sau ocolit. <b><u>Limbajul devenise mai important decat mesajul de care se indepartase complet.</u></b></p><p>Revenirea la original, la calea originala a unei multimi incapatanate este o sarcina extrem de grea care trebuie asumata Cand sunt eu, mintea cea originala, ma simt triumfatoare, simt o bucurie inimaginabila. <i>Acasa nu este un loc ci un sentiment, o unica ,vasta si paralizanta surpriza a extraordinarului infinit</i> <i>perceput , a misterului de neinteles si intinderii constientei umane pe stelele galaxiei.</i></p><p><span>Suntem constienti de existenta unor stiinte de mult uitate? De o</span> stiință care se ocupa exclusiv de concepte matematice intr-o maniera similara speculatiilor raselor foarte, foarte vechi din zilele primitive, preistorice, dinaintea aparitiei tehnologiei, inainte ca omenirea sa se fi răspandit <i>dincolo de amintirea locului de unde a pornit,<b> necunoscut astazi</b>?</i></p><p>Este un nivel de cunostinte nou (pentru noi) , incredibil de vast si complicat, cu variabile independente, <i>sentimente reale libere sa se manifeste in directia motivatiilor lor firesti.</i> Cunostinte cu o vechime egala cu a primelor marturii din istoria omenirii cu origine pierduta.; <b>Stiinta pura a omenirii.</b></p><p><i>Continutul emotional poate fi perceput exceptional in mod direct, dar </i> mai degraba dedus printr-un antrenament intens de mai lunga sau mai scurta durata pana <i>revine comunicare directa.</i> Dezvoltarea esentiala a stiintei psihicului <b>face inutile discutiile.</b></p><p>Cum intr-o societate bazata pe vorbire <i>este inerent imposibil sa se indice cu adevarat</i> o metoda de comunicare directa, acest aspect este in continuare ignorat. <b>Ar implica cultivarea inocentei, a constientei de sine, degajarea sinelui care nu ascunde nimic. Vom intelege ca nu este greu sa faci, ci sa comunici ceva unei mintii care refuză să nu complice totul.</b></p><p>A fi eficient nu inseamna a tine mintea sub o bariera constrangatoare stricta , impusa sau anagajata unui scop final, deoarece mintea investigarii inteligente ofera tot atatea informatii ca si o minte despuitata, exfoliata. <i>Orice reactie la un stimul, oricat de nesemnificativa ar fi, indica , descrie in mod complet toate modificarile, oricat de marunte, a curentilor care palpaie in mintea cuiva.</i></p><p>Dezvoltarea prestiintei psihicului uman prin recunoasterea ei, numita <i>cunoastere mentala,</i> va transforma scanteia stiintei, care intretinuta si revigorata se transforma intr-o adevarata flacara. Miliardele de indivizi care populeaza un intreg<b> se vor releva a fi nu doar fiinte umane ci, drept forte gigantice.</b> <b>Aceste forte prin evolutia constientei lor </b><i>eliberate de credinta superioritatii pe scara evolutiei,</i><b> vor gestiona competent si vor proteja ceea ce este denumit "plan divin", <i>destinul originar al evolutiei creatiei. </i></b></p><p>Acesta <i>nu trebuie vazut ca un produs final ,</i><b>viziune specifica mintilor decadente.</b> Este asemenea unor<b> </b><i><b>mecanisme in evolutie</b> , i</i>ar noi suntem instrumentele acelei evolutii,<b> gardienii sau protectorii planului evolutiei creatiei universale.</b> Este un proces de gandire combinata a miliarde de miliarde de celule (~10 la puterea 17) <b>in autoguvernare inteleapta sau sinarhia organizarii </b>armonice universale care <b>renaste evoluand in constiinta de sine continuu</b> din haosul entropiei generate de obscurantism si obsesiile puterii arbitrare denumita generic barbarie. Este o ratiune a constrangerilor calauzitoare- pentru a alege unicul sens, esuând pe oricare altul.</p><p><u><i>Un om lipsit de orice speranta este prost , numai pentru ca nu stie ca este intelept. </i></u></p><p>A spune 'niciodata' este o ignorare lenesa a faptelor</p><p>Teama nu e fizică -daca nu faci parte dintre cei lipsiti de imaginatie, obtuzi, prea stupizi ca sa se teama vreodata. Posibilitatea covarsitoare de a fi distrusa mintea individuala prin marea resetare, reprogramare, este mai infricosatoare decat schilodirea fizică. Renasterea stiintei origninare fiintei este posibila acum.</p><p><b>Stiinta pura nu contine niciunul din gadgeturile cu care a ajuns sa fie echivalata stiinta dupa </b><i><u>milenii de asocieri aiuritoare.</u></i><b> Traim si murim ascultand aiureli!</b></p><p><i>Epoca marilor generalizari finale si a valorilor absolute in gandire a fost depasita prin constienta faptului ca<b> era o bariera in calea dezvoltarii ulterioare a ideilor si semn al decaderii culturale pe care o traim astazi.</b> </i></p><p><i><b>Orice lege</b> este relativa , nu are caracter ultimativ, absolut, -<b>este o generalitate nelucrativa a stagnarii-</b> o utopie cand nu ignoram din lenevie faptele.</i></p><p>Interesul e sufocat de clisee; omenirea de plandemie.</p><p>A-ti recunoaste slabiciunile si limitele este act al demnitatii; nu-ti mai ramane nimic de ascuns si te poti relaxa cu adevarat.</p><p>Pace si iubire!</p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p>Iubesc deci Existhttp://www.blogger.com/profile/02602514642237161845noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-31944158798100236992022-12-20T13:33:00.001+02:002022-12-20T14:41:49.496+02:00starea de gratie<p> Gratierea ca instrument juridic implica evident o autoritate careia i s-a dat puterea sau dreptul de a gratia. Ce se intampla cand aceasta putere sau drept in calitatea ratiunii perceptiei, fiecare si-l acorda lui insusi?<span></span></p><a name='more'></a><p></p><p>Gratierea e o putere si un drept pe care nimeni nu ti-l poate da si nici lua- este un dar pe care ti-l faci tie insuti , darul harului divinitatii tale inteligente si creative.</p><p>Acest dar odata daruit fiintei tale, produce ceea ce este denumita "starea de gratie". Vorbele sunt frumoase dar faptele conteaza; prin prisma claritatii lor conduc la recunoasterea stiintei si practicarea ei. Este darul responsabilitatii launtrice a integritatii fiintei si a vastitatii sale. Suntem darurile responsabilitatilor interioare asumate si onorate prin fapte.</p><p>Responsabilitatea insasi e un har si un dar pe care ti-l daruiesti tie insuti - nimeni altcineva nu o poate face. Harul si darul gratierii conduce in sincron cu sine la "starea de gratie", unica stare obiectiva a fiintei umane , starea paternului cauzei sale cu care una este. Fiind insasi această stare, starea integritatii launtrice nu poate fi descrisa, gandita si a fost povestita sub diferite aprecieri si simbolistica heraldicii, cu toate irelevante, si cine le ia in serios, nu face decat sa copmplice si sa-si ingreuneze propria gratiere. Aceste simboluri dau un aer de mister si confuzioneaza constientul avid sa recunoasca stiinta fiintei sale; aeasta heraldica mai mult ascund decat releva semnificatiile simbolurilor ei.</p><p>Sa facem observatiile firescului in existenta naturii. Orice moarte este precedata de o nastere; implicatie rationala : o renastere continuua face moartea inutila. Observatie de bun simt confirmata in manifestarea fireasca in natura in care dupa o moarte apare o nastere. Simultaneitatea si succesiunea nasterilor si mortilor ne scapa din vederea ingustimii de gandire- evident o renastere continuua face moartea inutila.</p><p> Alta observatie a firescului, orice solutie se gaseste in textul problemei; textul, problema, e o ascundere ,o acoperire a solutiei. Cu alte cuvinte Solutia precede problema, problema ascunde solutia. Precedentul solutiei sau continua solutie , face orice problema inutila. Inainte de un razboi este pace, victoria in razboi aduce pace . Victoria e pacea, dar pacea precede razboiul; victoria continuua face inutil orice razboi. Cine este pacificat launtric este un victorios continuu, existenta sa e "victoria continuua", "satarea de gratie". "Luzerii" sunt razboinicii, starea de razboi e stare de pierdere, risipă a comorii de nepretuit a vietii. Diferentele sunt generate de interpretarea intentionat gresita sau inconstient gresita a nivelurilor de vibratii diferite ale aceluiasi lucru, Unicului Spirit, sincronicitatea sa cu sine, este cauza recunoscandu-se in oglinda sincrona a creatiei sale . Si creatia este diferita cand o abordam prin prisma ignorantei propriei sincronicitati naturale. Fiecare perceptor are propria sa "lume" care in sincron il reflecta si este exact asa cum el se simte, se crede si se gandeste.</p><p>"Fericit cel ce se mentine in inceput" este o alta exprimare a starii de gratie, a victoriei continuee, a continuuei rugaciuni tacute. Drept urmare starea de gratie a mintii si trupului in sincron , marea uniune a cerurilor cu pamantul, confirmata si istoric sau povestita, amintita si confirmata in atemporal in prezenta sa continuu, exista si o poate fiecare darui sinelui său ca drept si putere. E o vibratie cu o frecventa superioara insiruirilor obisnuite care transcede impresia separarii si succesiunii obisnuitului intr-un sir incomprahensibil de evenimente fara sens- razboi, boala, moarte , lipsa,etc </p><p>Ce este pragmatic de inteles este "inceputul" in care sa stai fericit, "solutia "care este rezolvarea continuua, victoria care este continua stare de gratie in orice cirumstante. Acest inceput nu e rigid si formal ci, dinamica unei succesiuni de inceputuri in timp si acelasi inceput in Acum- eu Sunt. A fi inseamna a nu fi si a nu fi inseamna a fi, iar sincronicitatea lor este metaforic denumit inceput, prezenta Eu, primul radiant, izvorul din care daca bei nu mai iti este sete vreodata. Suntem desavarsiti in Eu si de sine statatori, creatori ai propriilor circumstante , transcedand mereu vechea creatie sau circumstantele temporale. Cresterea vibratiilor mintii si gandirii, sau marirea frecventelor lor vibratorii se poate face prin micsorarea amplitudinilor aceleiasi vibratii Acum, sau folosind acte si ganduri de frecvente inalte Acum. Sunt faptele si gandurile care va fac sa va simtiti bine sau buni Acum ,au vibratii de frecvente superioare . Cu cat vibratia voastra creste cu atat mai aproape sunteti de voi insiva, de srarea de gratie a firii si naturii umane. Suntem creatori ai propriului sine, inteligente ce nu se inclina sau inchina in fata nimanui; cand ingenunchiati sau va identificati istoric sau atasati de trecutul din perceptia individuala, va abandonati propriul sine, propria integritate, starea de gratie a prezentei proprii. A se citi ultima fraza la persoana intâia prezent. ( incercati asta cat puteti de des cand cititi)</p><p>Parasiti autoritatea lumii ratacite, conflictuale, a separarii si jumatatilor de masura, lumea incompleta a nevoii, a incompletilor - in launtrul vostru- in prezenta voastra launtrica. Dati afara dusmanii sau stapanii care nu au fost niciodata launtrici ci doar impresia si aparentele manipulau. Nu-s decat imagini virtuale, amorfe, fara substantialitatea viului creat; Manifestati in simtire, gandire si fapte victoria continuua, binele libertatii creativitatii de a fi. (veti recunoaste ca raul nu exista decat cand il produceti imaginandu-l, gandindu-l- asemnenea si binele)</p><p>La final am fost imbalsamat cu spirit revolutionar, manifest , dar revolutionarul este in launtrul prezentei sale; este cand molâul linistit in afara; cand focul năpraznic stăpanit in Dragoste si Compasiune, denumita intelepciune, inteligentă emotionala sau, gandirea ratională, constientă</p><p>Vestea buna este că suntem pe cont propriu si nu depindem decat de noi, fiecare de fiecare, de libertatea raspunsurilor proprii in orice circumstante.</p><p>Nu avem nimic de ascuns</p><p> Hapy End<br /> </p><p><br /></p>Iubesc deci Existhttp://www.blogger.com/profile/02602514642237161845noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-49848306167983849242022-12-19T11:16:00.008+02:002022-12-19T14:22:08.230+02:00hipnotica separarii<p>O poveste a povestilor<span></span></p><a name='more'></a><p></p><p> In perceptia noastra con<span></span>sideram lucrurile si fiintele separate si independente unele de altele. Aceasta este actiunea hipnotica a unei perceptii modelate de ingustimea viziunii si conceptiei noastre temporale, sau descriptive; este actiunea povestii pe care ne-o spunem repetitiv despre noi insine reducandu-ne, inconstienti de ceea ce facem gandindu-ne astfel, la dimensiunile unor victime ale intamplarii si circumstantelor exterioare in conflict si nedrepte cu unii si favorabile altora.</p><p>Viata unui om , a unei tari sau a unei civilizatii, este o reflectare identica a modului in care se simte, gandeste si actioneaza , a amplitudinii valorii ideilor si aspiratiilor lor. In aceasta perceptie nu exista nici o intamplare, individ sau civilizatie sunt nivele diferite de vibratii, straturi diferite de amploare a vibratiilor spiritului lor sau viziunii lor despre sine care determina potentialul lor de expresie sau obiectivare, materilizare.</p><p>Evident , o viziune este o plenitudine, un continator de anumit nivel de amploare a valorilor si profunzime a ideilor, Este la fel de evident ca exprimarea acestei plenitudini produce fragmentarea ei; nu poti comunica o plenitudine, sa o gandesti, decat descriind-o, faramitand-o aparent in diferite aspecte si miscari care in fapt sunt simultane. Aceasta simultaneitate, sincronicitate, ne scapa din vedere si devine invizibila concentrati pe aspecte specifice acestor descrieri si povesti si ajungem la limita sa cunoastem totul despre nimic. Fiecare aspect separat abordat si povestit sau gandit al viziunii sau plenitudinii continatoare, pare a avea o existenta separata de celelalte, un sine de sine statator independent. Sa denumim plenitudinea Eu si aspectul particular gandit, descris Tu. Totusi un Tu cand se refera la sine isi spune Eu, desi nu este; Este doar amintirea inconstienta a plenitudinii continatoare cu care in originea sa era unul. Astfel gandirea descriptiva genereaza aparenta separarii. Aceasta aparenta a separarii transmisa de la o generatie la alta conduce in final la credinta sau identificarea cu ea prin repetitivitate si rigidizarea ei dogmatice. Ne-credinta sau credinta falsa este ignorarea plenitudinii continatoare prin identificarea cu o parte a ei ca sine . Un astfel de sine este unul al unui instrument, o resura pentru folosire si consum. </p><p>Astfel percepem ca Tu este descrierea sau gandirea lui Eu si lumea este totalitatea tu-urilor descrise de un Eu constient sau nu de ceea ce face gandind. Se pare ca uitarea lui Eu este totala cand se identifica cu un Tu istoric gandit sau temporal si ajunge sa se creada Eu fara sa mai fie constiinta sau stiinta eu-lui original. Este evident ca Eu-l nu se poate descrie sau gandi pe sine, amploarea si valoarea ideilor sale ramnane "invizibila" dar este reflectata de calitattea Tu-urilor descrise care-i reflecta cu cruzimea sinceritatii calitatea viziunii si amploarea sau ingustimea spiritului sau. Un astfel de Tu ,teoretic si scolastic, va trai in limitele ingustimilor ideiilor cu care fost gandit sau descris de alti Tu - la un moment dat. Teama omului de "gura lumii" si efortul promovarii "propriei imagini" cat mai false posibil in ochii celorlalti pare justificat, chiar intelept; un fel de autoprotejare, aparare. Astfel putem recunoaste comunitatea tu-urilor desi au aceeasi natura gandita rigida si neschimbatoare este sfasiata de teama unora de ceilalti, este o comunitate dezbinata si invrajbita de teama lor la care raspunde prin atacuri permanente; doar "atacul e cea mai buna aparare". </p><p>Cum ar vedea , percepe si gandi un astfel de Tu lumea in care traieste altfel decat o lume violenta, cruda si nedereapta cu el? Lumea unui dumnezeu crud care-i da viata ca apoi s-o ia cu dobanda asemenea unui bancher.? Ar putea o altfel de lume percepe decat a propriilor credinte si valori, sau cunoasteri manipulate in eistenta sa? Cat de extinsa si ce calitate are si este cunoasterea sa, atat de extinsa si calitate are lumea sa. </p><p>Drept Eu se inchipuie si ca Tu nu se recunoaste; nu-si recunoaste propria viziune gandita si reflectata de comunitatea Tu-rilor, sau propria creatie- vrea sa o distruga si nu stie alta cale decat prin suicid nemaiputand suporta durerea creata. Orice problema nerezolvabila ii apare in fata , nu stie alta cale decat "identifica dusmanul si distruge" cu focul iadului. Dar ce distruge in fapt ? creatia sa, caci prostia e invizibila. </p><p>Trezirea mica sau mare se refera la propriu la a-ti aminti cine esti in origini . Aceasta indicatie pretiosa, este deasemenea pervertita de interpretarea ei : "cine este un personaj" si ajungem la spectacolul revendicarii de proprietati cu justificarea amintirii a carui personaj important este reincarnarea. (caz real legat de proprietatea castelului Huniazilor). Circul ca si umorul si prostia este nemarginit. Cred ca se impune marginirea prostiei care ne omoara, totusi. </p><p>Cum putem face asta ? Folosind exact mijloacele separarii, limbajul descriptiv, abstractizand; (face abstractie de plenitudinea continatoare ); asa cum ne abureste si confuzioneaza prin : conspiratie (planificare), complicatie ( minciuna) si complicitate (satisfactie), generand Hiper-SuperComplicatii in fata carora ne sintim nestitutori, neputinciosi si nedemni- ascunzisul perfect, masca perfidiei Eu-lui ganditor, in perceptia Tu-ului gandit.</p><p>Rezultatul desconspirarii este limpezimea perceptiei in care Eu=Tu, Eu este imaterial/atemporal-energie/potential iar tu este manifestarea sa materiala sau temporala, lucruri si evenimente. Eu este a fi si tu este ce are, a avea; ca individ si mediu.</p><p>Iluzia separarii cum că- a fi este una si -a avea este alta, dispare- se dizolva in lumina constiintei, inteligentei perceptiei. Nu poti sa ai decat ceea ce esti. Aparenta separarii ne face sa credem ca a fi si a avea sunt diferite si separate . Evident ca a avea este umbra lui a fi; deci ordinea din interior spre exterior este, - a fi care se reflecta sincron cu a avea in materie sau timp. Amplitudinea lui a fi este direct proprortionala si sincrona cu a lui a avea, si in iubire (fiinta) si in avere (proprietate). </p><p>Mintea hipnotica separa prin prezentarea succesiva a ceea ce este doar o unitate sincrona energie/corp . A avea in urma unui intamplari (prin nastere sau lotto, mosteniri, numiri, alegeri , etc.) si nu prin a fi, este cosmarul efemeritatii, sau disolutiei amagirii propriiȘ spaima de a nu pierde, de a fi furat, asasinat politic, economic sau fizic, etc. A fi sau Eu este intotdeauna Acum , axa, verticala, "axis mundi", o prezenta atotcuprinzatoare - nu spun prezent, pentru ca nu exista "o realitate " in spatele acestor sinbolizari de sunete. A fi este viu, deci este Prezență, nu prezent -un concept inert generalizant si limitativ care induce confuzie precum intrega conceptualizare si numerotare temporala.</p><p>Cand iluzia separarii lui "a fi" de umbra sa "a avea" este spulberata, percepem ca a fi este energie inteligenta in miscare sincrona cu sine si a avea corpul acestei energii, inteligenta materiei care ii reflecta potentialul creator. Undă/corpuscul simultan, energie/ corp sincron. Despartirea "sufletului" de "corp" a incetat acum, părăsirea corpului de constiinta sa afi,- a incetat in aceasta prezentă. Renastem parasind teama si juastificarea si incepem de acum sa traim cu adevarat , nu ne mai multumim doar cu impresia ca traim. Sunt mai mutl decat credeam a fi , viziunea/credinta noastra despre noi si lume- creatia noastra, s-a extins. </p><p>Amploarea noii viziuni este mult extinsa limitărilor trecute, profunzimea ideilor, claritatea perceptiei - profunda. Aspiratiile eterne au cale deschisa sa se corporalizeze si materializeze. Totul vine dinlauntru, din invizibil sau " nimic" din atemporalele paternuri ale creatiei originale si se manifesta temporal ca mediu existential specific noilor-vechi paternuri ale existentei/constiintei eliberate de separarea hipnotica.</p><p>Fiecare să nu creada ci, doar să descopere ce consecinte ar avea asupra lui insusi ,"daca si numai daca", ar fi adevarată aceasta deschidere de orizonturi. Să scenarizeze fiecare aceasta deschidere cu tot genul de consecinte .</p><p> (cum ar fi " bogatia mi-o refuzam vazandu-ma, crezandu-ma sarac; dau la o parte limitarea si cand am reusit recunosc bogatia lui a fi, propria mea bogatie pe care nu mi-o poate lua nimeni pt ca este prin drept divin sau ordinea creatiei", etc ). </p><p>O infinitate de noi variante si posibilitati de exprimat apar in ochiul mintii si nr. populatiei planetare este prea mic să le intrupeze sincron- vor ramane destule si pentru generatiile viitoare. Bogatia lui a fi este nelimitata bogatie de resurse de materie ale planetei care folosite responsabil si inteligent pot acoperi necesitati cu mult mai mari, -as zice nelimitate prin regenerarea lor,- decat ar avea "nevoie" populatia omeneasca si toate populatiile vietuitoarelor conlocuitoare in Eu.</p><p>Doar hipnotica separarii sau mintea hipnotica/ identificată cu ideea limitarilor sale individuale si globale se afla intre noi -ca umbre sau tu si noi -ca viata sau Eu. Fivom fiind Eu la propriu, creatori , semânță si creatie in permanenta transcedere sau inoire/regenerare evolutivă. Cand doar a avea există , afi nu există si viceversa ; sublimarea lui a avea releva, este a fi si materializarea lui a fi releva, este a avea. Nu poti sa ai decat ceea ce esti in sincronicitatea prezentei tale. Extindeti viziunea valorilor fiintei tale ca să ai mai mult; nu poti fi mai mult având mai mult. Am "terminat" si cu obsesia maimultului, relevăndu-i adevaratul sens vertical al miscarii sale. Renasteti amintindu-va valorile si aspiratiile pentru care sunteti angajati in corp. "Lumea" nu are nici o problema , daca vedeti probleme, ele sunt ale voastre nu ale lumii; multumiti lumii intregi si tu-rilor ca vi le reflecta ca sa le puteti rezolva dand la o parte propriile limitari fara să atacati mental lumea igradind-o in micimea idelor proprii despre. "Tu esti lumea, lumea sunt Eu si eu sunt Tu, impreuna EU SUNT"- cerc vicios sau nu depinde de noi daca transcedem, abandonand identificarea, credinta atavica a limitarii si separarii, a unui trecut inexistent altundeva decat in credinta otravita a timpului. Pace si prietenie e un efect nu o dorinta.</p><p>Cand vorbim de a avea toata lumea se gandeste la bani , la nevoia de bani, credinta in lipsa lor.</p><p>A fi si a avea este un sincron , e lumea Eu-lui care inseamna inseamna afi , a sti , a face si a avea, sunt unul si acelasi lucru.</p><p>In lumea lui tu se traieste de-a-ndoaselea, adica conditional, sa ai ca sa faci, sa faci ca sa stii si sa stii ca sa fii.</p><p>Ordinea fireasca este , detii doar lucrul de care poti fi responsabil, esti ca sa cunosti, cunosti pentru a face, si faci pentru a avea.</p><p>Concluzia ar fi : nu doresc ci merit; cand las constiinta averii sa existe in mine toate problemele financiare sunt rezolvate. Limitele si nefericirea interioara sunt cele care determina lipsa resurselor, nu lipsa banilor determina limitele si constrangerile. Solutia precede problema si victoria razboiul ceea ce le face pe amandoua inutile. Asta aduce dreptate in existenta fiecaruia.</p><p> Succint am elucidat si hipnotica lipsei din orice. Inlaturam interior hipnoza/ credinta lipsei si indraznind descoperim. Un noian de justificari pot aparea cand "incercam doar". Nu incerca, indrazneste sa fii ceea ce-ti lipseste. In interior este totul si nu exista lipsa sau ceva in plus. Orice ai putea avea "nevoie" asteapta sa indraznesti a fi si a avea, totul vine din interior. "acolo" gasim solutia eliminand limitarea propriilor credinte. Esti in interior si ai in exterior; rabdarea e intelepciune.</p><p>Cum te crezi asa te ai. Te poate obliga cineva sa te crezi in vreu fel sau altul. Evident ca nimeni in afara justificarilor tale, fapt care releva justificararile drept zeii marunti ai unei lumi ratacite. Fiecare cucerire in vizibil, dezvoltare, comunicare, capacitate de a realiza, a fost precedata intotdeauna de o cucerire a lui A fi . Stiinta si tehnologia evolueaza in acelasi ritm cu cunoasterea omului despre sine si nivelul sau de respponsabilitate launtrica. Singura obligatie este sa fii fericit asa cum esti, neschimbatorul care schimba totul.</p><p>Calea sincronicitatii lui a fi este calea inocentei si indraznelii de a crede fara sa crezi, calea Simplitatii, calea lui Acum, calea prezentei depline in moment, maxima intensitate a trairii., atemporalitatea existentei.</p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p>Iubesc deci Existhttp://www.blogger.com/profile/02602514642237161845noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-21222323601211328712022-12-18T09:24:00.009+02:002022-12-18T10:18:26.954+02:00calea cu o inima in ea<p> Singurul lucru obiectiv este evident subiectivul. Subiectivul este superiorul.<span></span></p><a name='more'></a><p></p><p>"Calea" este o reprezentare simbolica a unei miscari considerate cunoscute, obiectivata in perceptie ca drum / sosea pe care sa o parcurgi in timp pentru a ajunge undeva, in alt loc deasemenea cunoscut si obiectivat. "Nimic" virtual sau imaginar in asta , totul este clar si concret, "fizic". Si totusi este folosita reprezentarea asta si in domeniile virtuale, imaginare, abstracte, de ex. "calea fericirii", "calea pacii", etc, domeniu in care "nimic" nu mai este clar, sigur si totul devine relativ, incert.</p><p>Oricum nici obiectivitatea aparenta a fizicului nu ne mai confera certitudinea parcurgerii vreunei cai in siguranta, a devenit la fel de incerta sosirea la vreo destinatie.</p><p> Ceea ce vreau sa spun este ca singurul lucru obiectiv evident este subiectivul. Orice incercare de a ordona/organiza o multime de subiectivi, esueaza lamentabil, nu se poate obiectiva nicicum acea ordine organizata si se starneste doar conflicte interne cand este cu forta represiva impusa. Conflictul intern este dezbinarea si disolutia acelei organizari impuse. Asta este evident societatea oficializata prin impunere si forta punitiva. O astfel de societate este eminamente conflictuala, corupta intern de dezbinare care o face usor de controlat si manipulat, stapanit. Dar... nu pentru foarte lung timp.</p><p>Dezbinarea launtrica transforma timpul intr-un teritoriu al mortii oricarei organizari impuse ordinii naturale. Aceasta evidenta determina constientele umane sa caute "o CALE" , cu disperare chiar cauta, o cale care sa le scoata din acest teritoriu teribil de letal denumit timp. Este un paradox care contine in el conflictul, o cale este temporala si orice cale cautam este timp-un cerc vicios. Atemporalitatea lui acum se pare a fi revelatia intelegerii drept calea concentrarii intregii atentii in fapte.</p><p>Cum starea de fapt este extrem de dureroasa denumita suferinta , subiectivul oprimat se amageste cu libertatea teoretica si democratia politica. Daca traducem simbolul democratie ,demo=popor ,cratie=putere ,este evident semnificatia de por al puterii si nu de puterea poporului, semnificatie confirmata de evidentele manifestari , obiectivarile miscarilor sociale ale cuvantului respectiv reflectate cu cruzime de "realitatea " corporalizata de acestea ca societate democratica; realitatea faptelor -opusa teoriilor.</p><p>Sa ne oprim putin asupra unui aspect greu de sezizat in valtoarea conflictelor dezbinarii launtrice individuale si colective.</p><p>Ceea ce conteaza sunt sunetele nu simbolurile lor. Auzite in minte sunetul mental se propaga in tot corpul. Reactiile corporale la aceste sunete incorporeaza resentimentele; e imposibil sa nu simtiti reactia emotionala corporala la ceea ce ganditi. Doar atentia poate lipsi si se manifesta ca o orbire in domeniul respectiv . Astfel suntem inconstienti de evidenta faptului ca realele noastre actiuni/reactii sunt resentimente in actiune.</p><p>Limba este rezultatul asocierii sunetelor cu simboluri, litere. Limba "dicteaza" insiruirrea sunetelor, ritmul mintal.</p><p>Cu alte cuvinte , paternele neuronale ori programele neuro-lingvistice implementate prin limbaj nu sunt cele naturale sau originale si se suprapun peste ele. Metaforic dar cu claritate putem spune ca Aceast program neurolingvistic apartine lumii facute/concepute de "maini omenesti' si se suprapun peste lumea nefacuta de maini omenesti sau creata, naturale, reale. In toate limbile, fluxul de sunete exista in dimensiuni vibratorii ce sunt deasupra sau dedesuptul celor auzite (aprox 4-16 mii de hertzi) A ignora influenta prezentei acestui flux vibratoriu nu ne face cinste. Nivelul individual de frecventa/energie este scazut pentru ca noi dam atentie/ hranim energetic <i>doar sunetelor cuvintelor si ecourilor acestora ascultandu-le.</i></p><p>Urmarind televizorul, radioul, internetul, etc, si mai ales ascultand reverberatia sunetelor acestora, asa numitul "dialog interior", vedem si auzim ceea ce nu este sincron cu momentul prezent asa cum este el, natural sau viu. Ne defazam inconstienti de la informatia viului producand scindare in energie, conflict launtric. Toate sunetele viului corporal le "auzim" simtindu-le.</p><p>Toate fluxurile vibrationale nenaturale nu pot trece insa de "taria respiratiei ca sunet". Asculta/Simtindu-ti respiratia! Vei cunoaste direct efectul. Respiratia vine dinlauntrul fiintei tale , este viata neconditionata de circumstante.</p><p>Revenind la tema explorarii , cautarea caii de parasire a conflictelor durerii si mortii se releva acum sub un aspect mai profund. Evidentele arata ca orice efort de imbunatatire a societatii prin revolutii, reforme, razboaie sau politici , prin suprastructuri ale acestor structuri, este sortit esecului in mod firesc pentru ca sunt impotriva unei ordini naturale , suprapuse ei si mentinute punitiv si represiv prin forta. Instituiile si institutionalizarea vietii, existentei sunt instrumentele mortii Moartea nu e ceva obligatoriu cum este prezentata si nici nu este decat un efect al acestei organizari impotriva ordinii naturale a existentelor peste care se suprapun represiv. Armatele nu apara popoarele sau fiintele ci structurile organizate impotriva lor. Exista un singur dusman pentru orice structura impusa prin forta, individul sau poporul. Aceste din urma simboluri se refera la Integritatea omului care-l face Individ/unic si la integritatea naturala a unei colectivitati denumite popor, suveranitate in parte si intreg. Acest dusman "suveranul"este atacat si dezbinat launtric de "propaganda cardasiilor la jaf" ,un jaf oficializat prin legi asa zis "de drept". Ma intreb al cui drept ?! Orice folosire a jafului in afara sistemului oficial legalizat este considerat infractiune, dar daca urmarim atenti vedem ca in fapt sunt aceleasi comportamente si legale si ilegale, acestea din urma concurand cu cele "legale" E acelasi conflict , unii au voie , altii nu.</p><p>E comic daca nu ar genera atatea tragedii inutile, aceste comedii tragice spectaculoase, sunt prezentate ca agenda zilelor noastre cand suntem captivii propriei ignorante si lenevii.</p><p>Orice limba folosesti te proiecteaza automat spatial si temporal. (ex. vorbesti romaneste, esti localizat auzit spatiului statal respectiv si impovarat cu toate prejudecatile (timpul istoric) legate de acesta) Orice cale citesti este deja creatia timpului, pe oricine urmezi iti incalci propria libertate.</p><p> (va reamintesc "mottoul" bogului. Am fost apostrofat ca scriu banalitati, evidente arhicunoscute, etc, ca dezamagesc si intristez prin ce scriu pentru ca nu dau solutii sau alternative care sa.mi aduca mil de urmaritori, etc. Am preferat sa va respect libertatea de a hotara atunci cand lucrurile devin mai clare de cruzimea adevarului a ceea ce este asa cum este; bineinteles nexhaustiv. Am stranit explorarea proprie a proriilor dureri si suferinte pentru a le vedea cauzele in noi- nu in afara noastra, -pentru a declasifica minciuna si reclasifica adevarul) </p><p> Minciuna ne spune fugi de durere, refuza suferuinta, reprima; rezultatul este nebunia exaltarilor , drogurilor pt amortirea lor. Drogurile exceselor placerii, fiicele placerilor exacerbate, consum alimentar toxic ,etc, razboaie verbale, doctrinare si nu numai, sa ne defulam violenta, mereu vinovati cautand vinovatii.</p><p>Asta e comportamentul fugii din teritoriul mortii<i> asa cum</i> am conceput si intrumentat timpul prin modalitatea lui oficiala, axioma" timpul este bani" Acest 'asa cum" este cunoasterea noastra .Fuga de viata in excitanta si palcuta moarte. Ceea ce nu mai este deloc comic ci realmente tragic este ignoranta; ce ignoram in fapt ? Tot ce invocam ca drepturi pe care nimeni nu ni le poate da. </p><p>Calea fara timp este una singura; recunoasterea si recastigarea propriei integritati launtrice, Acum.</p><p>Inima este propria integritate, natura ei este asentimentul cu dragostea de tot ce este. Inima cetateanului este reprimata, inchisa in noianul de reguli si dogme ale inutilitatilor de tot felul, concepute si impuse cu forta. "Moartea" este o rutina a placerii exacerbate care conserva durerea, acumulare de durere de care nici macar moartea fizica nu ne elibereaza. <i>Rutina impusa unei mintii ca idee despre sine, </i>ideea inevitabilitatii mortii= credinta/certitudine generalizata, otrava profetiilor dezastrelor, sursa lor. Cat de ipocrita ne apare asa zisa credinta in viata si dumnezeu (un pleonasm) atunci cand, faptele clipelor noastre sunt nascute din unica certitudine de necontestat , certitudinea mortii. Ea justifica abandonul si tradarea de sine, destrabalarea fara limite, tradarea propriei inimi. Chiar daca aparentele si faptele ne arata fara inima in noi, inima exista sufocasta de incapatanarea noastra in teama si justificarea neputintei si inutilitatii. " Iubirea sau dragostea nu tine de foame si nu plateste facturile", Nu da de mancare copiilor, trebuie sa ne aservim sclaviei impuse legislativ de leaderii mortii, profetii si expertii.</p><p>Si totusi singura hrana reala a inimilor este dragostea ca iubirea neconditionata in exprimare acum. Nu exista nici o cale pentru asta , nici o metoda sau rutina ci doar hotararea de a o face pur si simplu. Daca am impus mintii sau spiritului moartea, recte dezbinarea, nevoia, saracia, durerea, ignorarea vietii, razboiul si am avut atata succes, oare nu putem sa-i impunem bogatia abundentei naturale, dragostea respectului si responsabilitatea gandului, integritatea suveranitatii individuale, asentimentul ca lege si bunul simt ca norma???</p><p>Desigur ca putem, cei care au facut-o sunt integrii, indivizi suverani, Eu, insa cum apar public cum sunt atacati, demonizati, marginalizati si crucificati in aplauzele multimii de nimeni, in bajocura ei, in latraturile demonizante ale dobermanilor din massmedia privata; (am crezut ca "privata" este doar closetul din fundul curtii, nu stiam ca a evoluat tehnologic producand conflicte).</p><p>Ca sa cuceresti o lume ai nevoie de o armata insa, e o cucerire efemera, imperiile produc dezbinare si dispar precum apar in lumea aparentelor puterii. Cand esti dezbinat launtric esti in teritoriul mortii si certitudinea ei distruge orice organizare impusa sau asa zisa societate. </p><p>Adevarata cucerire este cucerirea de sine. Sa revii stapanul propriului sine nu ai nevoie de armate sau scalvi, slujitori sau mentori, cariere sau averi. Este obligatoriu sa cunoasti calea fara de cale, calea cu inima in ea, calea denumita acum, atemporalitate. Este o cale eminamente launtrica, fara opozitii, intoarcere la sine. E asemenea unei prabusiri in sine, care implica indrazneala, curaj. Nu realizam puterea dotarilor naturale precum zambetul, rasul, atentia si vointa . Numai daca le folosim constient putem sa ne uimim de puterea acestora. Recucerirea suveranitatii fiintei proprii sau sinele integritatii implica a nu face , a nu dori, adica boicotul rutinei mortii si tradarii sau fugii de sine. Asta sperie pe cei mai multi obisnuiti cu "trebuie sa fac ceva" sau rutina din campul mortii. Acest trebuie se rezuma astfel: trebuie sa fug de mine insumi in munca, placeri sau distragerea atentiei de la sinele meu natural. Aceasta fuga de sine este o inductie hipnotica si conserva rutina mortii. aparent ne luptam cu moartea, fugim de ea dar aceasta aparenta este falsa. In fapt ne luptam cu ordinea ,cu pacea launtrica, cu armonia si integritatea , obisnuintele noastre sunt scuturi impotriva vietii.</p><p>Inteleptul spune ca daca nu intelegi mai intai problema nu poti gasi solutia. Noi evitam sa intelegem propriile probleme si raman nerezolvate; ni se ofera surogate medicamentoase sau psihologice dar nu surogatele astea au generat problema si nici nu o pot solutiona, arta lor este sa te conditioneze de prezenta lor remunerata. Paleativele astea sunt demascate astazi: creezi problema ca sa o rezolvi pe bani grei; ex plandemia covid.</p><p>Nu asteptati sa relev vreo metoda, este unica si specifica fiecaruia intensitatea prezentei sale constiente si responsabile, fiecare o cunoaste, nimeni altcineva. Daca se afirma cineva a o cunoaste , veti fi dezamagiti si e bine , amagirea este rea.</p><p>Desigur ca apar foarte multe carti si metode despre , dar va intreb ce carti si metode folositi sa va treziti dimineata din moartea perceptiei sau lumii daca nu sunteti obligati sa o faceti pt a respecta vreo programare?</p><p>Nu de resetari mari sau mici avem nevoie pt a ne recucerii sinele abandonat in hatisurile imperiilor minciunii. De trezire, de renastere, a doua sau a miliarda oara. Singura salvare este practica integritatii individuale specifice, unice, si asta nu poate altcivena sa faca; fara inocenta recunoscuta , nu o puteti face.Toata cunoasterea si teoriile abandonati, boicotati rutina lor. Cunoasterea noastra e praf in ochi, efectul fragmentarii si faramitarii prin descriere a ceea ce nu poate fi descris, eu-l . Cine se bazeaza pe cunoasterea lui este doar un firicel de praf. Intregul univers va fi intors pe dos sau mai bine zis pe fata caci pe dos este cunoasterea noastra si ii vom vedea adevarata fata.</p><p>Nu faceti decat ceea ce e strict necesar, cand e strict necesar, acum. Cand e necesar , inainte de a face , ezitati un moment. Suntem in necunoscut si pe cont propriu fiecare, tot ce cunoastem nu functioneaza in necunoscut sau sinele nostru natural.</p><p>Calea cu o inima in ea nu este exclusivista, posibila doar unor maruti zei ai vremilor trecute si barbare (cruzimii exclusivismului gandit de ei), este o cale pe care orice fiinta umana o cunoaste ca stiinta a existentei sale corporalizate, propriului corp. Visul care a nascut corpul este in corp, atent sa se manifeste cand ii este acordata libertatea de constient sau fiu. Puterea incomensurabila a visului o veti recunoaste , visul este realitate. De mici am fost invatati sa ne reprimam visarea doar pt ca nu se inscria in normele programarilor oficiale. Visul doar dragoste si joc emana, cosmarul este impus prin programare si pedeapsa sau teama. Fluxul neuro informational nenatural- preconceput si instrumentat lingvistic- suprapus celui, natural instantaneu si atemporal,- reuseste sa-l sugrume numai cu acceptul constientului (in mare majoritate astazi, captiv aparentelor spectaculoasei nebunii ale razboaielor de tot felul pe toate planurile, psihomentale in principal).</p><p>Daca intelegem textul problemei , descoperim singuri solutia,-nimeni nu o face in locul său , darminte in locul altuia!</p><p>Mi-am permis a sugera o alta modalitate de a face prin a nu reactiona = obisnuinta noastra de a face. Obisnuintele nu au alta sarcina decat a ma distuge; a face intentionat ce fac, imi de realitate.</p><p>Imi voi permite sa sugerez mijlocul boicotarii rutinei mintii hipnotice/repetitive- Inocenta si zambetul , hazul fata de rutina observata si neonorata faptic, secretia hidoasa a unei imaginatii/ inchipuiri descriptive, bolnave de teama, principalul sabotor "launtric" adus dinafara.</p><p>Este vremea si a micii uniuni a fiecaruia cu propriul sine si vremea marii renasteri, maretei uniuni in fratietatea fiintei umane, eliberarii de sub jugul oficial al unei aparente puteri. Marea transformare este renasterea civilizatiei omului dumnezeu, creatorul propriilor circumstante existentiale , a suveranitatii fiintelor si comunitatilor de fiinte, suveranitatea integritatii sinelui de sine statator in parte si intreg, inteligenta care nu se supune nimanui, nu se inclina in fata vreunei zeitati aparente.</p><p>A aparut si un proiect de tara ca alternativa a marii resetari sau reprogramari in masă prin amagire, decimarea ei si teamă, proiect denumit chiar asa, <i>marea renastere, iesirea din matrix c</i>are poate colecta fluxurile vointei intr-un proiect comun al suveranitatii fiintei. Este visul unei fiinte care si-a recucerit integritatea launtrica. Nu cred ca e o intamplare ca a aparut in romania si nu altundeva, cred ca este indrazneala de a-ti lua soarta in propriile maini ca si comunitate nexclusivista pe criterii de apartenenta. </p><p>Omul nu apartine ci detine totul. Nu poseda ci este, Totul vine din interior si se reflecta in afara creind universul. Creatorul sau Omul unit in Dumnezeu, Eu, constiinta/stiinta fiintei sale, creeaza inoind creatia fara obligatia de a creea ,este natura vointei , cea mai imprevizibila forta a fiintei sale. Actiunea integritatii vointei nu poate fi profetita sau premeditata, este garantul libertatii esenta a vietii si evolutiei formelor sale de expresie si ordine organizata. Va simtiti marunti si inutili, neputinciosi si nedemni? Este vointa voastra? Cautati vointa abandonata pt dogmele sclaviei neputintei si nevointei, nedemnitatii si abia de apoi sa va dati cu parerea despre cum si ce va simtiti si sunteti. </p><p>Credinta este otravă cand din credulitate si obedienta provine, dar poate fi si indrazneala de a crea ca de apoi sa vezi ce. Acum vedem cosmarul creat ca lume si societate, o monstruozitate autoimpusa, autointretinuta si devoratoare de fiinte. A ne recunoaste creatia sau cosmarul pe care.l raim e demnitatea integritatii. Acest cosmar pare ca este viata dar numai aparenta este , sau o viata fara sens. Fara recunoastere nu este renastere, fara demnitate nu este recunoastere. Lumea creata este puternica si letala; suntem cei care si-au propus acesta incercare a transcendentei oricarei creatii pt a crea o alta, renasterea este creatie nebanuita inca care vine si se obiectiveaza in perceptie, o noua viziune la propriu, dar nu pentru fiecare, nu se impune cu de-a sila, fiecare are lumea lui asemenea lui. Cruzimea reflectarii lui de lumea sa este benefica, sinceritatea insasi.</p><p>Viata transcede propria creatie pt a evolua prin renastere, indraznim?, sau alegem obisnuita uitare de sine? E intrebarea la care nu exista un raspuns dinainte, este raspunsul fiecarei clipe de acum a fiecaruia. Alegerea este libertate sau uitare de sine.</p><p>Nu e o profetie este o perceptie acum , sincrona cu amintirea cea mai draga a renasterii acestei suveratinitati individuale, renasterea domnului sau legii vietii , iubirea prin domnul iubirii sau prin fiecare fiu al Omului, visul cel dintai care a umplut cerul de stele si planeta de fiinte. Curaj sa indrazniti, nu doare. Amintirea cea mai pretioasa si draga mie sunt chiar eu, lumea mea , aspiratia mea de frumusete in atemporalitatea vietii. Time aut.</p><p>faptele au prioritate nu vorbele; calea cu o inima in ea e calea unui univers ou, un univers cu o singura stea, calea creatiei si transcendentei sale; calea visarii, calea vietii acum; vad aceste fapte oriunde privesc. Bucuria este cand le vedem/simtim impreuna. Cristos nu a inviat caci niciodata nu a fost mort in acum/atemporalitate. S-a nascut si renaste in noi, sau in acum ca si constiinta de sine statatoare, integritate individuala, constiinta vietii. Viata are prioritate la propriu in fata oricarei minciuni, e adevarul, lumina si calea cu o inima in ea , calea fara timp, fara opozitii, suntem fiecare fara timp-unici. Doar un "Atom" din campul constiintei noastre e soarele imensitatii si creatiei universului-" acel punct de nemiscare mai marunt ca spuma marii e stapanul fara margini peste marginile zarii." Totul se naste si vine din interior. Doar poetul e artistul dansului gandirii superioare a carei ratiune este sa creeze circumstanta unei perceptii inteligente, sau a unei "intuitii", fara imagine/premeditare in ea, care naste noile creatii intentionate constient si responsabil. Suntem intuitionisti si femeile depasesc barbatii deductionisti si lenti la acest capitol.</p><p><br /></p>Iubesc deci Existhttp://www.blogger.com/profile/02602514642237161845noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-3112305594571639782022-12-15T10:40:00.011+02:002022-12-16T04:45:03.341+02:00puterea de viata, f<p> Practici de curatire.<span></span></p><a name='more'></a><p></p><p>Important este sa intelegem,</p><p>(aviz pt cei bolnavi , nu cititi mai departe fara acordul parintilor ,va poate afecta emotional)</p><p>-aceste practici se nasc si evolueaza direct proportional cu intelegerea functionarii legii simple a materiei, a naturii si miscarii sale care <b>produce disolutia materiei si formelor create.</b></p><p>-simptomele fermentatiei, ca proces de disolutie , descpompunere, uzura, s<b>unt o preschimbare continuua a masei in vietate</b></p><p>-alt simptom al fermentatiei este <b>cresterea volumului </b>materiei in fermentatie- supraponderalitate, obezitate- iar depunerile rezultatului procesului fermentatiei in corp a materiilor straine /morbide este de JOS in SUS- <b>depunerile fermentatiei materiilor straine corpului sunt mai grele </b>decat materia corporala si formeaza asa zisele morbiditati.</p><p>- un simptom relevant al disolutiei prin fermentatie este faptul ca diferentele de temperatura influenteaza procesul si este la<b> baza aparitiilor bolilor.</b></p><p>-materiile straine in fermentatie<b> isi maresc volumul </b>si nemaigasind loc spre afara, isi cauta loc inlauntrul corpului uman provocand prin frecarea lor de organele interne si structurile corporale <b>arderea corpului inlauntrul sau.</b></p><p>-cand pielea nu mai poate canaliza in afara sau prin elasticitate sa mareasca volumul coporal, <b>materiile straine in fermentatie produc moartea .</b></p><p><b>-c</b>and pielea e elastica si permeabila, ofera spatiu suplimentar fermentatiei morbiditatilor prin intindere.morbiditatile prin fermentatie isi maresc volumul si <b>prin frecare si presiune asupra organelor produc caldura-febra.</b></p><p>-frigul apare cand dezvoltarea volumica a materiilor straine, morbiditatilor, a ajuns asa de mare incat sangele nu poate patrunde cu indestulare la extremitati</p><p>-corpul are o capacitate limitata de eliminare si nu mai poate la extrema mentine un <b>echilibru dinamic intre otraviri si elimninari otravuri.</b></p><p>-<b>otravirea este cronica, nu doare, chiar placuta, tacuta, se acumuleaza pe ascuns, e secreta.</b></p><p><b>- boala acuta este metoda prin care corpul elimina materiile morbide</b> Boala terminala este semnalulul victoriei nedorite a materiilor morbide desi <b><i>le ingurgitam cu palceri neasemuite si ignoranta pe masura</i></b></p><p><b>O concluzie relativa</b></p><p><b>-cauza bolii</b> este otravirea= aducerea in corp de materii nefolositoare in procesele sale sau in exces.</p><p>-Asta nu s-ar putea produce daca nu ne-am hrani mai intai mintea cu ganduri sau " păsări care nu se mancă". Informatiile preced faptele, mai intai acceptam metode, modele si traditii apoi le practicam asa cum am fost invatati la scoala mai intai niste teorii si apoi sa rezolvam problemele lor. In practica alimentara a mancatorilor de info/materii fara discernamant, pur si simplu am uitat sa rezolvam problema teoriilor culinare invatate, adica boala mintii si trupului. Teoria ca teoria dar problema ne omoara nerezolvata in acest comunism al existentei unui individ credul si obedient, un lenes care asteapta sa copieze rezolvarea problemei de la altcineva in pauza dintre ore. Copiind rezolvarea nici macar nu o practica. Nerezolvand probele/problemele teoriilor, traditiilor, dogmelor si utopiilor proprii, autoamagirii si justificarilor in domeniul "mancatoriei", ne-am transformat existenta intr-un teritoriu al suferintei, durerii si mortii si asta ca sa avem pe cine da vina, pe viata ,pe existenta. Cine asteapta ca altcineva sa-i rezolve problema asteapta in van.</p><p>-<b>elementele de prevenire si eliminare se releva de la sine prin intelegerea proceselor</b>, nu prin negare sau reprimare inutila:</p><p>1. <b> incetarea dorintei </b>de aducere constienta de materii straine in corp prin alimentatie- vedere, gandire, copiere, mancare, bautura, respiratie. (informatii, fapte, materii)</p><p>nu este usor cand intreaga industrie si marketingul comercial sau massmedia privata sugereaza hipnotic si repetitiv consumul de alimente si medicamente; informatii inutile vietuirii corporale ci folositoare intretinerii si utilizarii unor tehnologii inanimate, artificiale ale unui mediu vital artificializat si conditional de tip "productie de carje pentru cei handicapati de ignoranta, credulitate si obedienta"; mai intai produce handicap informational mental ca apoi sa fie cumparate carjele tehnologizate, mancarea si comoditatile " handicapatilor psihologic si mental" Adevarul elibereaza. Acest proces este denumit paradoxal "educatie"- o programare in masa a unei culturi a lipsei si nevoii, o bataie de joc la adresa inteligentei fiintelor umane care este posibila doar prin abuzul inocentei copilaresti; "Inocenta" este putere creatoare, energie pura, neformata si aceasta putere este folosita pentru reformarea repetitiva a sistemului indiferentei si cruzimii fata de proria fiinta , a propriei existente temoporale ajunse o inchisoare autointretinuta, un teritoriu letal ,un camp al mortii. Desigur ca disolutia formelor este manifestarea legii simple a naturii atunci cand formele nu mai evolueaza. Evolutia poate fi si de la batranete spre tinerete nu numai invers. Este o buruiana denumita "batraneatea intinereste", cine o manaca va cunoaste posibilitatea intineririi nu numai pe cea a imbatranirii. Mai mult este o tehnica Kai Pai milenara care practicata in anumite circumstante regenereaza corpul cam intr-un an de practica. Ea activeaza un inel de condoni adn dennumit "inelul de aur" care genereaza regenerare celulara accelererata. Misterul simplitatii legii care printr-un element mic face lucruri marete si intr-un sens si in celalat.</p><p><b>2. rabdarea</b>- un element f. important care inseamna nu a astepta ci a cunoaste ce astepti, propria revenire in viata.</p><p>Constienti ca procesele corporale au nevoie de timp pentru a elimina strainii care in fapt ei insisi " se vor afara" din corp pentru ca nu este spatiu si "locul lor de confort", mediul vital al existentei lor.</p><p>3. <b>masuri si mijloace de accelerare si usurarea</b> eliminarii informatiilor sau materiilor morbide, inutile in corp.</p><p>Paradoxul raului pe care inutilitatile il produc; e inutila opozitia dar utila canalizarea energiilor in sensul curgerii si miscarii lor in conformitate cu legea naturii. Cu alte cuvinte , boala nu trebuie reprimata ci lasata sa curga eliminandu-se si eliberand corpul de conflicte inutile ambelor procese incongruente ce urmaresc acelasi scop -evolutia in mediul lor vietuitor complet diferit fiecarei vietuitoare in parte conf nivelului de ordine organizata reprezentat de forma lor si functia lor in armonica coeziunii plenitudinii existentei ca intreg.</p><p><b>Din observatiile practicantilor "caii naturale"</b></p><p>S-au constatat cativa factori ce accelereaza si influenteaza dezintoxicarea</p><p>a) zdruncinaturile- alergarea</p><p>b) diferentele de temperaturi, diferente mari de temperaturi in alternanta (racirea corpului in zonele organelor de eliminare si caldura la extremitatile corpului.</p><p>c) emotiile puternice -spaima, exaltarea</p><p>d) permeabilitatea si elasticitatea pielii</p><p>e) frictiuni masive ale pielii, frictiuni abrazive, masaje puternice.</p><p>f) intinderile articulatiilor de la cap pana la glezne.</p><p><b>o observatie</b> concluziva</p><p>Orice "boala", sau mai bine zis, manifestare a unicei boli "otravirea", sau cultura traditionala, poate fi vindecata dar nu si orisice bolnav. Fiecare e liber sa primeasca si sa faca ce doreste -ca si pana acum</p><p><b>Bolnavul</b></p><p>- este cel ce sufera durerile diminuarilor capacitatilor corporale. </p><p>-orice deformare corporala este o boala cronica ( nedureroasa) ce evolueaza spre una acuta (dureroasa) totul evolueaza nimic nu sta pe loc :)</p><p>-boala acuta dureroasa este si reprezinta modul nemijlocit prin care corpul elimina otrava si efectele sale; cand nu mai poate atunci moare.</p><p>-cand moare "devine" spatiu vital pentru corpuri vietuitoare de factura vegetativa care-l descompun prin digestia lor, ii transforma masa in corp vietuitor vegetativ</p><p>Rautate: asta insemna sinuciderea inconstienta, moartea, sa devenim din corpuri vietuitoare umane, corpuri vietuitoare vegetative, adica sa involuam asteptand sa ne rezolve cineva problemele. Si cand ma gandesc ce vise marete de devenire aveam!!! Eh,..., s-e implineste in mod sigur unul, daca asteptam sperand in vro minune, devenin vietuitoare vegetative- de cat de loc... Oamul isi da viata si paradoxal ignora ca o face si mai ales a uitat pentru ce o da si se alege cu nimic; asta insemna involutie. Tinta existentei evolutive este sa invingem moartea, adica rutina mai inainte enumerata sau modalitatea timpului mort.</p><p><b>de remarcat</b></p><p>este cunoscuta stiinta orientala (mai degraba credinta) care percepe si teoretizeaza existenta mai multor corpuri sau euri ale omului. O fragmentare teoretica justificata prin observatia manifestarii ei (un cerc vicios al ideii si experientei sau perceptiei) Pentru minte orice idee e realitatea cand se ignora pe sine. Sinele liber de utopii "despre" afirma ca ceea ce este intreg nu poate fi fragmentat si ceea ce este fragmentat nu poate fi intregit- o evidenta logica; fragmentarea e rezultatul iluzoriu al descrierii perceptii unei intregimi.</p><p>templul corpului vietuitor uman nu este fragmentat, nici nu poate fi, nici nu apartine unei corporatii reglementate prin reguli arbitrare si fixe (dogmele politicii de firma) Daca intelectul/ gandul se vede asa, atunci este sinucigas, moare utopia lui despre sine si el odata cu ea.</p><p>templul corpului omenesc sau al omului (dumnezeul creator- tata), este o plenitudine, o intregime omogena si coeziva de sine statatoare in dinamica armonicii rezonatorii a vietii ca esenta universalului fiind el insusi prin origine samnata intregului univers si a existentei sale asa cum o percepem precum si propria sa cauza asa cum nu percepem. Ceea ce este propria cauza nu poate fi controlat din afara sa si nici dinlauntru, continand ce ar putea s-o faca. (cel de pe urma e cel dintâi- continatorul continut)</p><p>Marea trezire propusa ca alternativa la marea resetare a viziuni tehnocrate a artificialului si virtualului fara viata in sine, implica ceea ce si numele spune - o trezire a constiintei din hipnoza cosmarului de pana acum. Un "time aut", oprirea timpului sau sfarsitul povestii cosmarului. Evident iluminatii marii resetari ne sperie cu sfarsitul lumii ca sa acceptam o decimare a populatiei si ordinea dictatului intelepciunii lor transformandu-ne astfel intr-o subspecie umana ,rasa "homo obedientus si felice", Bineinteles ca cei ce asteapta ca altii sa le rezolve trezirea vor primi ce asteptau-noua lor identitate HOMO OBEDIENTUS= HOMO FELICE- bomboana de pe turta traditionalei culturi a sclavagismului inconstient, virtualizat ascuns, la nevedere.</p><p>Aceasta boala cronica nedureroasa a acceptarilor inconstiente va evolua in una acuta extrem de dureroasa pe care as putea-o denumi "constienta mortii spiritului" Insa spiritul e viata insasi si o vom lua de la capatul lui 0. Ce bine ca nu e posibil ca nebunia sa castige per global dar fiecare gloaba suporta nebunia.</p><p><b>fericirea este existenta insasi</b> , Nu exista alta, nu pot sa nu fiu cand sunt inseamna a nu fi.</p><p>negarea este o inutilitate, paradoxul antagonistului.</p><p>Adevarul a ceea ce este asa cum este diferitul asemanator, este in actiunea verbului universal, Torul prezentei vii, Acum, fara timp sau unul cu tot timpul (comprimarea timp) Nu este dificil a observa ca in gandire/cunoastere timpul este o poveste, iar in stiinta un obiect.</p><p><br /></p><p><b>mai departe nu scrie in nicio carte,</b> tocmai pt a va scrie fiecare unica voastra poveste/lume, evoluând conform visului corpului, un dumnezeu fara soldati, o unitate creativa ,<b> un sistem evolutiv fascinant si viu ce suntem in parte si intreg.</b></p><p>Toata experienta cunoasterii umane este in voi nu in afara voastra si binecuvantez cu mare dragoste pe cei ce-i dau glas si accelereaza marea trezire. Lumea e in noi , iluzia in afara. Multumesc Unicului Viu, Maretului Anonim! Renastere cu prisosinta pentru a 2022 a oara! :). Cristos renaste in fiecare zi a unei clipe de neuitare, de libertate.</p><p><b><u>Simplitatea este puterea</u></b>- slabiciunile formeaza triada conspiratie, complicitate, complicatie- sau cunoasterea gandita, hipnotismul hipercomplicatiilor inutile a fărâmiățrilor gândite. Inocenta este simplitate. Inocenta salveaza existenta si inseamna- a nu face, a nu crede, a nu dori. Cine va recunoaste Inocenta nu va cunoaste moarte pentru ca nu ucide ci,..., "Lasă să fie". Este privilegiul creatorului sau legii vietii, Domnului indescriptibilului si sublimului "nimeni din nimic".</p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p>Iubesc deci Existhttp://www.blogger.com/profile/02602514642237161845noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-66476798046274196102022-12-14T11:14:00.006+02:002022-12-15T08:34:45.539+02:00puterea de viata, e<p> Reperele sanatatii. <span></span></p><a name='more'></a>Sa reelevam reperele sanatatii <b>pentru o corecta autoevaluare </b>a propriilor fapte/obisnuinte.<p></p><p><b>Primul </b></p><p>este forma corporala convenabila care reflecta cel mai bine ideea noastra de frumusete</p><p> daca avem in memorie forma corp propriu convenabila ca imagine si imaginea forma corp afectata de deformare<b> , Atunci</b></p><p><b>Cunoastem cum am ajuns la boala rememorandu-ne faptele, </b><b>rutinele zilnice.</b></p><p>Indicat in aceasta situatie sa ne punem in partea stanga cum stam in pat pe spate, fotografia imaginii formei corp convenabile, optime a tineretii pentru a avea mereu in Atentie unde vrem sa ne intoarcem de unde ne aflam.</p><p><b>Indicatorul infailibil</b>, piatra de incercare a sanatatii este ... hartia igienica.</p><p><u><i>Persoanele sanatoase elimina fecale fara sa murdareasca corpul</i></u></p><p>O buna digestie e garantul unui corp sanatos.</p><p><b>Alt indicator infailibil</b></p><p><u style="font-style: italic; font-weight: bold;">Un om sanatos nu simte niciodata corpul </u>. Corpul sanatos ne ofera un balsam alintator, lacrimile care spala durerea morala/ psihologica. ( cu lacrimi de iubire te spal de orice pacate -spunea poetul). Deasemenea un corp sanatos creeaza libertate si bucuria de a fi.</p><p>Alt indicator</p><p>este culoarea urinei care in starea sanatatii este incolora ca apa ( probabil tehnicile yoga dea bea propria urina erau probel;e sanatatii caci intre urina si apa nu era diferenta?)</p><p>Cel mai convenabil indicator</p><p>sanatateas este energie/putere care determina un comportament rabdator/calm. compasiv cu ceilalti , extrem de spontan in reactii si o intensitate a trairii greu de cunoscut altfel, deasemeni o atentie/vigilenta actuala/prezenta , zen , eficienta max cu min de efort in orice circumstanta. Acest aspect face ca orbirea prin neatentie si accidentele sa dispara. Corpul isi creeaza propriile circumstante armonice si sincrone starii sale de integritate si siguranta deplina, increderea in existenta sa.</p><p>Alt indicator</p><p>este apettitul sexual. Insa manifestarea acestuia este lipsita de violenta si se releva a fi cea mai subtila si sublima modalitate de comunicare fara cuvinte prin "topirea" reciproca si restabilirea misterului original al existentei- a nu fi. Efectul este amplifcarea energiei proprii si regenerarii celulare accelerate pana la sincronul actiunii si efectului acesteiea- atemporalitatea existentei corporale.</p><p><b>Sanatatea</b> nu este lipsa bolii ci functia armonica a coeziunii corporale in intreg si parte, sustinandu-se reciproc; inseamna imreuna/unitate,comuniunea reala, unul pentru toti si toti pentru unul.</p><p><b>Otravirea /boala </b>este orice amestec din exteriorul unei intregimi functionale de un anumit nivel de ordine organizata cu materii si informatii nefolositoare, incongruente functionarii armonice si coezive a intregimii respective si produce perturbarea ordinii interioare, conflict launtric. <b>Cumpatarea este garantia armoniei corporale</b></p><p><b>In mediul nociv de astazi,</b> nocivitatea chimica si psihologica produsa de o gandire rasista, exclusivista, fărâmițată - orice deformare corporala releva o boala cronica care,..., nu doare dar,..., se acumuleaza. Socialmente se promoveaza consumul excesiv- o ineptie in termenii ratiunii- moartea mintii sau spiritului in care arta culinara a devenit arta ignorarii nevoilor firesti de hrana a oamenilor. Ce sa mai relev excitantele "super"' din orice otrava care au corupt senzorii corpului aproape distrugandu-i, cel putin năclăindu-i incă de vărste fragede. De ce?(in romania sunt cei mai multi adolescenti obezi dupa s u a , un fel de america europei este romania sub acest aspect - cocacolonizarea si mc.dolnald colonizearea si- a produs efectul scontat si acum invocam toleranta fata de obezitate si obezi, practic toleranta fata de boli - toleranta fata de ceea ce corpul nu tolereaza , ce fel de toleranta este? a sinuciderii?! </p><p><b>Nu promovez un </b>anumit ritual alimentar, orice ritual contine morbiditati in el conditionand. Sunt experiente diverse in domeniul alimentar, de la alimentatia inerta la cea moleculara, homeopatica, etc. Bunul simt natural spre natura indeamna, fara excese si fara reprimari inutile, hrana naturala nepervertita chimic, termic sau genetic. Magnatii lumii se hranesc cu cruditati in timp ce fac bani din productiile industrializate de hrana pt ceilalti.</p><p>Fiecare este responsabil de propriul corp si din experienta si observatie afirm cu tarie ca necesarul de hrana a unui corp vietuitor umane este extrem de redus comparand cu rutinele, nu depaseste 30 de grame zilnic, chiar mai putin ca urmare a atentie si vigilentei si nu produce frustarile reprimarilor de pofte . <b>Cantitatea/masura/proportia o stabileste corpul</b> prin limbajul sau tacut si fin, nicidecum gandirea conceptuala sau aservita intereselor criminale ale iresponsabilitatii si incomensurabilei indiferente fata de fiinta proprie si planetara a nemuritorilor in prostie- printre care ma enumar si pe mine, cel putin complice respectand legea tacerii, omerta. De ce se studiaza limbajul corporal? evident comunicarea fara cuvinte este cea care se manifesta in fapte , nicidecum vorbele- corpul creeaza circumstanta nu vorbaria. Vorbaria doar convinge si inseala corpul pt a-si ceda suveranitatea pt dogme, utopii si promisiuni premeditate mincinoase. Ne-am dus la pomul laudat al democratiei occidentale si am ramas si fara sac. Credulitatea si obedienta sunt cozile de topor, tradatorii launtrici ai suveranitatii fiintiale a indivizilor . Nu mai cautati vinovati de tradare in afara voastra- adevarul elibereaza!</p><p> Practici de curatire/ dezintoxicare</p><p>in cap.f</p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><i><u><b><br /></b></u></i></p><p><br /></p><p><b><br /></b></p><p><b><br /></b></p>Iubesc deci Existhttp://www.blogger.com/profile/02602514642237161845noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-45625159486072289092022-12-14T09:58:00.006+02:002022-12-14T10:23:33.892+02:00puterea de viata, d<p> Renasterea puterii de viata<span>"<span></span></span></p><a name='more'></a>"Realitatea este tot ce nu credem noi ca este"<div><b><br /></b></div><div><span></span><b>Marele principiu al naturii</b> este: <p></p><p><span>A produce cele mai mari efecte prin cele mai simple si mai mici mijloace.</span></p><p><span><b>Multumirea</b> :</span></p><p><span>Este cea mai priincioasa pentru limpezirea mintii si a judecatii.</span></p><p><span><b>Hranirea impotriva naturii</b> a incarcat corpul/minte cu materii/informatii straina functionarii lui.</span></p><p><b>O buna digestie este reperul si garantia sanatatii, </b>ea incepe din gura, este graduala si se elimina fara a murdari corpul.</p><p><b>Cel mai simplu si bun remediu pentru a indreptarea digestie</b>i este hrana asa cum se gaseste in natura, cea care ne face pofta asa cum este in stare naturala, neprelucrata industrial sau altfel.</p><p><span>Prin sarare, zaharare, chimizare si fierbere, alimentele sunt impiedicate sa fermenteze, sunt digerate greu de organism si stau in canalul digestiei mai mult decat ar trebui.</span></p><p> T<b>oate alimentele care ne dezgusta in starea lor natural</b>a de ex. sangele, carnea cruda, etc,<u> ne fac intotdeauna rau -</u><u> chair daca ar fi gustoase in stare preparata</u></p><p><b>Hranirea potrivita naturii</b> sunt alimentele usor de digerat in stare proaspata ( crude mai degraba decat coapte )</p><p><b>Instinctul natural nu se inseala </b>in privinta asta , cunoscatorii si iubitorii adevarati ai naturii si copiii aleg poamele pe jumatate coapte</p><p><b>Cea mai favorabila forma de digestie </b>este bobul cu coaja inclusiv. taratele sunt la fel de folositoare precum miezul.</p><p>observatie: <b>Numai o minte slaba vrea sa perfectioneze natura; omul care vrea sa o corecteze lucreaza impotriva si in paguba sa</b></p><p><b>Redesteptarea puterii de viata</b> cand se intampla este cu neputinta sa nu se manifeste in intreg corpul DACA legatura nervilor nu este taiata</p><p><b>Odata corectata digestia</b>, ori de cate ori nervii vor fi intariti, intreg corpul primeste puterea de a alunga prin organele naturale de secretie si eliminare toate materiile straine insolvabile, (morbiditatile) ce s-au depozitat.</p><p>Cand puterea de viata este impreuna cu puterea digestiei, <b>toate bolile se pot rezolva DAR nu si toti bolnavii ca</b>re.s liberi sa gandeasca si stabileasca propriile actiuni.</p><p>Nu exista o alta parte a corpului din care sa se stimuleze asa de puternic intreg corpul decat <b>locul unde toti nervii sunt conectati</b></p><p><b> Legea naturii matematica posibilitatii nu a probabilitatii precum folosesc contralegile sociale oficiale</b></p><p>matematica posibilitatii acopera plaja - infinit + infinit; pe cand matematica probabilitatii acopera plaja de la zero la - infinit. ( evidenta)</p><p>paranteza de mai sus este menita a genera o eliberare a cunostintelor de fatarnicia si rusinea falsa care acopera<b> orbirea fatala</b> si ingaduie raului sa se propage pe ascuns in lume prin pervertirea sexualitatii</p><p>Tocmai in instinctul sexual gasim<b> termometrul exact cu privire la sanatate </b>si lasa omul cu desavarsire liber de orice tulburari de minte si de simturi.</p><p>Acel punct in care se intersecteaza toti nervii din corp si care stimulat seamana cu <b>butonul de la care se porneste</b> o masinarie, este pentru barbati varful pielii care acopera preputul, iar la femeizona pielii exterioare care acopera vaginul.</p><p>Stimularea acestor doua zone prin racirea lor si frictiune usoara, (zonele respective sub apa rece aflandu-se), va produce <b>stimularea intregului sistem nervos. </b>(metodele Kuhne)</p><p><b><i><u>masturbarea este miscarea opusa, produce suprasolicitarea sistemului nervos cu grave perturbari psihologice si dezenergizarea nervilor</u></i></b></p><p>paranteza: ai zice ca "uniunea"europeana promovand educatia sexuala prin masturbare intentioneaza sa geregleze psihologic si mental copii; Medicii de ce nu iau atitudine? Cui foloseste pervertireea sexualitatii naturale? Evident ca usureaza la max efortul manipulatorilor si controlorilor- fara energie cetatenii sunt usor de condus, sunt obedienti si creduli, exercitiul de antrenament covid a demonstrat asta.</p><p>In corp cele doua zone sunt in afara, <b>la temperaturi mai mici, tocmai pentru a proteja sistemul nerv-os, </b> motiv pentru care in popor se spune "rece la cap, cald la picioare" , zicala a carei semnificatie este uitata desi este epocala.</p><p>Bolnav de organe genitale este acela in al carui corp deja s-au instalat si este incarcat cu materii si informatii morbide straine de functionarea sa (de ex. inform educatiei sexuale promov de cretini complexati si bolnavi ei insisi si pornografia televizata)</p><p>Asezate in organele genitale , materiile morbide trec de la cel mai incarcat organ la cel mai slab incarcat si asta inseamna potential imbolnavire, ortavire.</p><p>Fara materii/ informatii starine in corp, NU TE POTI INBOLNAVI Astfel <b>se explica abundenta excitantelor senzoriele si informatiilor pornografice menite sa perpetueze perturbari psihice si organice</b> in corpurile umane pentru a fi docili si usor de manipulat , dezenergizati fiind </p><p>( daca lasam aburelile legate de teoriile conspiratiilor , va informez ca acum zeci de ani am avut in mana un material secret in care efectele pomenite anterior erau instrumentate tehnologic prin media la vedere , ascunsa si subliminala ca urmarea unui plan in acest sens cu scopul realizarii controlului total al cetatenilor planetei. Naivii cred ca e o intamplare propaganda europarlamentara cu educatia sexuala prin masturbare. Era in plan cu mult inainte ca romania sa intre un ue. si puteti verifica la fata locului discutand cu parintii lor ,situatia psihica si mentala a copiilor si adolescentilor din tarile uniunii)</p><p><b style="text-decoration-line: underline;">In nici o parte a corpului nu se mai intalnesc atatea nervi importanti,</b> ca in locurile sus mentionate, nervii din coloana vertebrala ai sistemului nervos vegetativ simpatic care alcatuiesc nervii principali ai abdomenului si prin legatura lor cu creierul au astfel inrauriri ci intreg sistemul nervos al capului.</p><p>terapeutul naturist Louis Khune, a promovat "baia de sezut cu frictiune" si o revenire la digestia naturala drept conditii eficiente pentru o restabilire convenabila a unei bune si armonioase functionari a corpului, pentru revenirea la "<b> forma corp sanatate</b>" a corpului vietuitor.</p><p><b>Un om prevenit , e un om puternic</b></p><p>Se apropie destrabalarea culinara de "nasterea" domnului , iar alcoholul in abundenta naste manifestari abundente pornografice; ce sa mai vorbim despre droguri "usoare" e aiurea sa vorbesti de funie in casele spanzuratilor -asa-i?</p><p><b> Reperele sanatatii</b></p><p>Am desconspirat reperele starilor de otravire/boala prin amestecuri de spatii si materii straine/morbide</p><p> Sa desconspiram si reperele sanatatii pentru a "o evita" cat mai cu putinta</p><p> Ignoranta bagatelizeaza si relativizeaza diminuand totul pana dispare si ea.</p><p>va continua</p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p></div>Iubesc deci Existhttp://www.blogger.com/profile/02602514642237161845noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-21139503769556731432022-12-13T19:08:00.008+02:002022-12-14T09:59:22.332+02:00puterea de viata, c<p> Anterior evidentiam legea evolutiei care, punctual in ce ne priveste, genereaza evolutia corpului vietuitor de factura animala al omului prin trezirea constiintei legii inteligente si creatoare care anima totul si facand saltul evolutiv la ceea ce e denumit "templul planetar" prin acordarea cu legea in mod inteliegnt, amplificandu-i viteza sau vibratia manifestarii pana la sincron, recucerindu-si divinitatea de drept sau atemporalitatea, integritatea sa fiintiala mai pe inteles.<span></span></p><a name='more'></a><p></p><p>Suntem la nivel de constienta globalizata in fata unei alegeri constiente: marea resetare, sau marea renastere. Resetarea nu este decat acelasi lucru sub alta forma, comunism / sclavie globalizata ca naravuri si obsesii de putere si control tehnologizat; este imposibil sa nu ne dam seama cei care am trait in comunism ca ceea ce propovaduiesc globalistii nu e altceva decat mai rau si mai grav decat am cunoscut ca poate fi comunismul cand beneficiaza de tehnologia necesara hipnozei in masa sau inspaimantarii deliberate a populatiei si izolarii indivizilor intre ei.<span></span></p><!--more--><p></p><p>In legea simpla a materiei nu conteaza ce alegem constient sau hipnotizati de ignoranta academica (Fiecare se crede academician si expert in cunoasterea sa si asa si este ). Orice alegem nu VA AVEA CONSECINTE DECAT ASUPRA NOASTRA NU A EVOLUTIEI. Marea renastere este in sensul legii cand suntem constienti de legea evolutiei prin nasteri si renasteri succesive neintrupte si sincrone acum.</p><p>Ar face marea renastere inutila o dizolvare a omenirii si refacerii ei de la capatul zero al propriei indiferente a nemuritorului. De fapt suntem in procesul dizolvarii ca omenire si indivizi; scapa cine poate sau nimeni; opozitia este irelevanta. Relevanta ar fi revenirea la evolutia contienta , la a face contienti de ceea ce facem, dar asta implica boicotul total al obisnuintelor, cei mai mari tirani ai fiecaruia, in rpincipal credulitatea si obedienta. Pana se clarifica fiecare, sa revin la articolul ramas la capitolul " in templul planetar"<span></span></p><!--more--><p></p><p>Existenta corpului constiintei legii continuilor prefaceri/ renasteri/regenerari evolutive si a reflectarii lor ca oglinda a intregii perceptii = creatii, se releva a fi ratiunea sau functia existentei sinelui de sine statator (integritatii sale functionale indescriptibile)</p><p>Prefacerile corpului inteligentei sau corpul perceptiei inteligente, ca functie in templul planetar, releva ca este in acord cu o miscare pe care o reflecta materia , o miscare functie si ratiune existentiala a unui CORP AL CONSTIINTEI de sine care este un corp energie, potential/cinetic nemodelat in care ratiunea functionala este atentia pe trei nivele de intensitate.</p><p>Prefacerile continue ale corpului necunoscut, nemodelat, ca functie genereaza o miscare continua de explorare a misterului modelului urmat de legea materiei dar mai ales a izvorului sau.</p><p>Deja , domeniul corpului vietuitor al constiintei descoperit prin evolutia materiei, ne proiecteaza in domeniul invizibilului si inteligenta ne indeamna sa nu speculam ci sa recunoastem nestiinta a ceea ce este dincolo de campul memoriei si perceptiei senzoriale, cadoul pe care legea materiei il face constientei sinelui misterului.</p><p>Daca nu speculam si revenim la simplitatea legii naturii vedem ca ea este aceeasi simplitate si dincolo de limitele perceptiei senzoriale, simplitate pe care o reflecta materia in miscarea sa; parasim astfel taramul hazardului si intamplarii, teritoriul fantasmelor si dogmatismului feroce sau teritoriul mortii</p><p>Exista un singur corp in evoutie continua la toate nivelurile de organizare si energie. Chiar daca vorbim de corpul dorintelor , emotiilor, visatului, etc ,ne referim doar la functii/cinetici ale si in continutul legii si templului sau planetar . Corpul si stiinta unul este constiinta.</p><p>Atentie </p><p>descrierile nu sunt faptul/ miscarea si NU se poate aborda reflectarea perceptiei decat prin fragmentarea ei</p><p>Astfel intelegem simplitatea ca, nu sunt corpuri diferite, ci functii in acelasi corp templu omenesc sau de Uman vietuit. Templul planetar al omului este intregimea lor functionala ,iubirea in actiune a ideii de frumusete.</p><p>Recapituland ,</p><p>-sunt 7 functiuni corporalizate in om pentru a exprima frumusete . Nu conteaza ordinea enumararii si banalitatea cuvintelor ce le reprezinta : reflectarea, conducerea, puterea, transportul, experimentarea , relationarea cocreativa, functia miracolului</p><p><u>Redesteptarea puterii de viata </u>(in nr. viitor, :) )</p><p><br /></p>Iubesc deci Existhttp://www.blogger.com/profile/02602514642237161845noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-21124559671351909292022-12-13T17:51:00.004+02:002022-12-14T08:26:30.004+02:00puterea de viata, b<p> Calea naturala este metoda nestramutata a materiei, o cunoastinta simpla din care pot izvora fapte realizabile in practica ei. <span></span></p><a name='more'></a><span></span><p></p><p>Evidenta</p><p>Este calea faptelor, a practicii, a ratiunii, este calea evolutiei-miscarii constiente in creatie sau campul constiintei- stiintei umane a celor ce sunt asa cum sunt.</p><p>Implica</p><p>Dinamica transformarilor, metamorfozelor in perceptia umana, , o dinamica imposibil de controlat sau manipulat, insa usor de directionat de o fiimta umana in acord cu ordinea acesteia.</p><p>Implicit</p><p>Daca exista "o cale=metoda", exista si "o lege" caii, o inteligenta diriguitoare, un "domn-doamna a caii", denumita si "legea naturii", legea sau bio-logosul, " legea vietii".</p><p>Legea naturii</p><p>Este o lege simpla, neexclusivista, banala; nu este o lege specialacare sa favorizeze sau defavorizeze vro expresie existentiala a vietii functie de complexitatea sau importanta ei.</p><p>Este aceeasi lege pentru orice corp vietuitor, fie vegetativ sau superior ca organizare a materiei , a substantialitatii existentei in parte si intreg.</p><p>Evident ne intereseaza functionarea legii in organizarile si functionarea biosferei.</p><p>Repere, coordonate ale functionarii legii</p><p>-intreaga substanta-materie este animata, pusa in miscare de lege precum si toate expresiile sale vietuitoare</p><p>-miscarea inteligentei si ratiunea legii, desi subtile, se recunoaste in simplitatea tuturor manifestarilor sale.</p><p>Manifestari</p><p>- continua-neintrerupta preschimbare a materiei in sensul descompunerii sale</p><p>-miscarea de descompunere in elemente primare-primitive este un proces de digestie</p><p>-prin acest proces de descompunere-digestie, da nastere si intretine corpurile vietuitoare de la cele mai simple pana la cele mai complexe</p><p>-drept urmare , actiunea legii-inteligentei diriguitoare creeaza medii sau spatii si fiintari in ele.</p><p>-natura mediilor si fiintarilor in ele este aceeasi; desi diferite sunt sunt exprimate existentele lor sincron</p><p>- faramitarea formala nu are valoare practica, ci doar functionarea unitara a legii naturii.</p><p>- legea simpla a naturii este si legea materiei si legea corpurilor vietuitoare interconectate prin lege si ordinea ei, una cu ratiunea existentei ca expresie a inteligentei intregimilor si unicului continator la orice nivel</p><p>Corpurile vietuitoare</p><p>-corpurile vietuitoare ale diferitelor medii sau spatii generate sincron de lege, nu sunt altceva decat masa transformata prin actiunea legii de desconpunere a materiei.</p><p>-corpul vietuitor al animalului este masa transformata produsa prin actiunea de descompunere a materiei, adica este corp produs de hrana prefacuta-transformata prin digestie ca proces de descompunere-fermentatie sub actiunea inteligenta a legii.</p><p>-viata microorganica este o prefacere continuua, o continua transformare sub actiunea legii naturii prin fermentatia materiei.</p><p>Fermentatia materiei</p><p>este recunoscuta prin evidentele sale simptome</p><p>-neincetata preschimbare</p><p>-schimba forma primitiva a materiei</p><p>- transforma masa in fermentatie in vietate</p><p>-produce corp vietuitor vegetativ prin digestie sub actiunea legii</p><p>Aceste evidente simple ale unei manifestari unitare si sincrone la orice nivel de organizare a materiei, nu pot fi intelese si reflectate in gandire ca sens al actiunii legii naturii decat sub forma evolutiei formelor, iar legea naturii este legea evolutiei. Evolutia formelor este consecinta actiunii legii naturii sub aspectul intregului sau camp de manifestare</p><p>Legea evolutiei este legea naturii din moment ce preschimba neincetat din forme simple-primitiv organizate in forme de organizare tot mai complexe materia.</p><p>De remarcat</p><p>-actiunea legii care genereaza si sustine continua evolutie a organizarii materiei prin faptul ca odata ce o expresie corporala si-a atins maximul potential de expresie, sau ratiunea existentei sale si nu mai evolueaza, acel corp vietuitor al legii este descompus prin acelasi proces al fermentatiei al respectivei mase, devine functie digestiva a unui corp vietuitor vegetativ , bacterii etc, care descompun complet substanta corporala respectiva. Adica binecunoscuta exprimare "nimic nu se pierde , nimic nu se castiga ci totul se transforma-preschimba" este manifestarea legii naturii. Viata hraneste viata si nu poate sa nu fie , sa se piarda.</p><p>-importanta pentru lege este vietuirea insasi si evolutia ei exprimata prin capacitatile corporale ca organizare in continua evolutie , crescatoare.</p><p>-la fel de importanta este observatia ca in lege si sub actiunea legii corpurile vietuitoare descompuse sunt regenerate sub forme care sa contina un potential mai mare de expresie ca ratiunea existentei lor de afi. Cu alte cuvinte nici un corp vietuitor odata exprimat nu este abandonat ci reexprimat intr-o forma ca organizare superioara a materiei corporale respective-evolueaza.</p><p>Evidente ce se releva perceptiei directe obiective</p><p>-corpul vietuitor al intregimii planetare de o fascinanta plenitudine armonica in organizare sinarhica (neconditionata de vreo ierarhie), precum si de o frumusete indescriptibila, este in mod evident corpul vietuitor al oamenilor de factura animala.</p><p>-in acest corp se poate trezi constiinta legii= recunoasterea inteligentei, ratiunii, stiintei legii luminoase a evolutiei, a naturii planetare ca sine de sine statator, caz in care, corpul vietuitor uman de factura animala se transforma, evolueaza in corp uman.</p><p>-corpul vietuitor uman in care s-a trezit constiinta legii actioneaza in armonie cu aceasta, amplificand freventa sau viteza procesului evolutiei creatiei sale, sau expresiei de sine. Prin trezirea constiintei legii confirmata prin comportamentul sau, putem spune ca acest corp vietuitor si-a cucerit atemporalitatea existentei sale.</p><p>Evolutia</p><p>-volutia organizarii materiei sub actiunea legii este realizata prin nastere-renastere neintrerupta si sincrona in atemporal , defasurata temporal ca evenimente aparent separate de actiunea legii sau unele de altele; o astfel de impresie de separare genereaza o lume aparenta si inexistenta asemenea unei umbre a actiunilor legii.</p><p>-cu fiecare renastere a unui corp vietuitor acesta poarta in sine potentialul evolutiei sale anterioare pe care-l va dezvolta prin noua sa experienta existentiala Nimic nu se pierde ,nu se foloseste inutil, nu se risipeste, totul este in evolutie sau disolutie, totul este in lege si sub actiunea ei, decurge conform legii.</p><p>- ceea ce face evolutia insezizabila este doar ritmul diferit al evolutiilor existentiale ale materiei in sincronicitatea lor</p><p>-denumim involutie sensul miscarilor ce par a fi in afara legii, sau impotriva ei- miscarea disolutiei care in fapt este digestie si genereaza corp vietuitor. </p><p>Intrebare</p><p>Disolutia societatii omenesti, biosferei planetare, etc, la care suntem martori, ce fel de corp vietuitor va genera?</p><p>Ce se intampla cu "mama Geea" devorata de artificialul tehnologiei inanimate, pt ce fel de corp vietuitor este re-teraformata planeta?</p><p>In lege cand un corp vietuitor nu mai evolueaza, recte corpul vietuitor planetar-copul uman de factura animala nu mai evolueaza in corp vietuitor al constiintei legii care are specificitatea sa de a iubi nu de a poseda-consuma toate formele expresive ale legii naturii, acesta este dizolvat si transformat. Atat corpurile cat si spatiile lor vietuitoare ca medii vitale vor fi dizolvate si transformate, prefacute si ca sistem digestiv reformatate.</p><p>De remarcat</p><p>Legea naturii in miscarea sa are un scop, o tinta si aceasta este lumina- toate substantele evolueaza spre si in " Lumina". Evident ca radiatia nascuta din transformarile launtrice corpurilor indiferent de nivelul lor de organizare este "o Lumina" care este si viata corpului respectiv. Evident este ca sursa procesului formativ-evolutiv este lumina (radiatia-energia) si tind sa se intoarca in orginea lor. Acest neincetat proces este inteligenta legii, ratiunea existentei si evolutia ei.</p><p> Mediile existentiale</p><p>Sunt medii comune unui acelasi gen de corpuri vietuitoare pe care le hranesc si sunt hranite de ele si sunt denumite "spatii vitale"</p><p>Spatiul vital individual</p><p>Este corpul vital individual si unic; este inalienabil, impenetrabil conform legii</p><p>Orice amestec, invazie a proceselor sale vitale fie prin:</p><p>-cantitate de materie ingurgitata care depaseste capacitatile sale de prelucrare, prefacere, transformare, eliminare reziduuri</p><p>-ingerinta unor materii care nu intra in procesele sale digestive , materii straine insolvabile</p><p>inseamna:</p><p>- otravirea spatiului vital individual supus invaziei.</p><p>Implicatia evidentei</p><p>-vigilenta si cumpatarea in fata informatiilor si materiilor ingerate. Nu toate materiile si informatiile (unul si acelasi lucru) ingurgitate sunt necesare proceselor vitale ale unui corp vietuitor si sunt denumite materii/informatii "straine" sau "morbide"</p><p>-materia si informatia (energie in miscare) sunt monade- unul si acelasi lucru sub forme diferite sincrone- unde si corpuscule sincron adica in acelasi tim/spatiu ,ritmuri diferite care insemna si ordini diferite sau timpi diferiti, vibratii diferite. Un spatiu vital individual recte corp uman individual daca este invadat de ritmuri diferite , ordini diferite formal si cantitativ produce perturbarea , dereglarea propria ordini, boala.</p><p>- amestecul de informatii=materii apartinand prin legea materiei=evolutiei unor spatii, campuri vitale diferite= corpuri vitale diferite, produce conflictul "luptei pt. spatiu vital", psihologia "lipsei de spatiu vital necesar prefacerii si evolutiei materiilor respective .</p><p>-nu exista o informatie misterioasa, dusmana in corp fara o materie straina de corp care produce morbiditate in corp.</p><p>-nu este necesar a intelege sau cunoaste vreun mister ascuns, indescifrabil si care ne sperie.....</p><p>atat timp cat in domeniul material obiectiv suntem "Zeii", domni ai materiei adica legea sa, legea propriei naturi,</p><p>-consecinta simpla a recunoasterii legii este ca indepartarea materiilor/informatiilor straine din corpul uman cu refacerea sau vindecarea corpului (a face prin a nu mai face)</p><p>Boala</p><p>-exista doar "O boala", nu mai multe, si anume amestecul de materii/informatii vazut ca incalcarea spatiului vital individual perturband prefacerile evolutive interioare.</p><p>- cauza "boala" este otravirea- aducerea de materii/inf. straine, nefolositoare in procesele unyincorp individual.</p><p>-otravirea este informational substantiala</p><p>-propaganda si marketingul consumuismului si maximizarii profitului prin consum otraveste prin promovarea maimultului fara limitele ratiunii. religiile otravesc si ele prin promovarea unui mai putin care este aceeasi miscare a gandirii cu maimultul. 9Diferitul asemenea)</p><p>-armonia implica dinamica "bunul simt" ,decenta.</p><p>-Simturile lumii si a fiecarui individ in parte au fost corupte si sunt in disolutie implicand degradarea intregului "corp senzorial" individual si planetar generand o "nesimtire" - incomensurabila indiferenta fata de spatiul si corpul vital planetar si individual sub masca ipocrita a plansului de mila. </p><p>-lumea e condusa de o rutina a vointei oarbe si crude fata de orice vietate si propriul corp vietuitor ascunsae sunt faptele ei de promisiunile de progres si bunastare premeditat mincinoase.</p><p><br /></p><p>Revcenirea</p><p>-nu implica metode complicate si de neinteles sau cu rezultat imediat, nici o cale exclusivista care incalca legea si simplitatea ei</p><p>-revenirea e simpla ca si otravirea. Nu trebuie sa facem ceva ci, sa incetam a face ceea ce facem sub rutina programelor inoculate hipnotic, sugestiv referitoare la ce si cum trebuie sa fim si sa facem</p><p>- intoarcerea "la natura" nu insemna "in salbaticie" ci "in bun simt" , "in lege-logosul viului"Nu luptam cu moartea ci ii boicotam rutina lipsei de masura si armonie , conflictul interior.</p><p>- e o lupta si revolta interioara nicidecum in exterior -CINE CREDE CA POATE PERFECTIONA NATURA LUCREAZA IN PROPRIA PIERDERE.</p><p><br /></p><p>Minciuna</p><p>-este o prefacere continua care consuma gandire. Adevarul a ceea ce este releva fatarnicia aparentelor (P.I.R-ului , V.I P.-ului) lipsita de orice valoare practica.</p><p>Corpul materiei sau material,fizic</p><p>-este corpul prefacerilor materiei prin digestie, descompunere in corp vietuitor in toate nivelurile de complexitate a organizarii ei si in simultaneitatea lor. (Aprox 10 la puterea 17 procese au loc simultan in corpul uman si nu mai 10 la puterea 10 in societatea umana)</p><p>Ce implica un corp material</p><p>- in primul rand intregime,completitudine, integritate, neasemanare-unicitatea formeisi functionarii sale in legea simpla si unica a materiei, a naturii.</p><p>- implica un camp/spatiu dedicat numai si numai prefacerulor materiei respective in proportia si felul necesar existentei sale , denumit "spatiu vital corporal" delimitat de forma corpului respectiv.deasemenea implica un spatiu/camp vital comun sau mediu existential din care sa.si ia resursele necesare si caruia sa.i predea ca resursa materia sa corporala in cazul epuizarii capacitatii involutive individuale.(a atins limita incompetentei sale existentiale)</p><p>-implica lipsa interferentelor/intruzunilor/amestecurilor de spatii vitale corporale individuale de aceeasi sau diferita factura ca ordine si organizare. Adica, orice materie ce nu este sau poate fi inclusa acelor transformari sau digestiei specifice lui; aceste materii se depun si se constitue in otrava in urma prefacerilor materiilor depuse</p><p>-in legea naturii depunerile nu pot " sta pe loc" ,ci prin fermetarea lor genereaza corp vietuitor vegetativ si se produc "conflicte de spatii vitale" ( cunoscuta umflatura a corpului pt a crea spatiu interior proceselor )</p><p>-este implicata si capacitatea de eliminare a exceselor de materii sau de materii straine. Cand aceasta capacitate este depasita corpul devine materie de digerat, este consumat.</p><p>Esential</p><p>este a intelege implicatiile simplitatii actiunii legii materiei care produce evolutia organizarii acesteia denumita si "inteligenta materiei", motiv pentru care recapitulam:</p><p>-un corp material este un corp in continua prefacere in corp vietuitor si este vazut ca expresie a "proportiei de aur" a actiunii proceselor simple respective.</p><p>-fiecare corp vietuitor al materiei este o intregime, o plenitudine functionala de sine statatoare si un spatiu vital al vietuirii sale, limitat doar de necesitatea sa functionala, de insasi forma sa.</p><p>-pt fiecare corp-om forma sa este limita spatiului sau privat determinat de " masura de aur a ideiii noastre de frumos.</p><p>-evident este ca tot ce este necesar a fi corp uman este inlauntrul formei sale, atat ca substanta cat si ca procese (10 la puterea 17 aprox)</p><p>-tot la fel de evident este ca nu-si poate consuma in continuumul prefacerii sale regenerative inoitoare, propria substanta sau materie si este implicata necesitatea unui "rezervor nesecat de materie" in prefacerea sau digestia sa.</p><p>- rezervorul nesecat de materii necesare inoirii corporale interioare/existentiale este natura insasi guvernata de legea sa.</p><p>-legea naturii este aceeasi pentru toate vietuitoarele sale. nu exista legi speciale : CINE INCALCA existenta oricarei vietuitoare oricat de nesemnificativa ar fi ea, incalcxa legea propriei naturi.</p><p>-legea ultimului continator -natura, nu poate fi incalcata; miscarea ei este evolutie neintrupta prin perpetua renastere/refacere, pentru microorganisme si pentru prganisme de dimensiuni galactice sau universale</p><p>OBS.</p><p>- cuvantul 'prefacere" are semnificatia de a face sau reface dupa un model/proiect anterior ,"dinainte" adica orice corp vietuitor este sau devine modelul refacrerii sale (natura se copiaza pe sine)</p><p>- pentru om, modelul prestabilit al prefacerilor/refacerilor interioare este ideea sa de frumusete.</p><p>-legea simpla a materiei face ca depunerile de materii intr-un corp sa dea nastere a ceea ce denumim "boala" crescandu-si volumul prin fermentatia lor si deformand corpu</p><p>-orice deformare corporala este semnul principalul semn al otravirii.</p><p>-materia nu poate sa nu evolueze intr-un corp vietuitor pornind intotdeauna din substanta spre corp sau dinlauntru in afara, sau de 'jos in sus" ,niciodata invers sau de sus in jos , asa cum antisimetric e organizata societatea care imbolnaveste.</p><p>- SECRETUL legii este ca natura cu un element extrem de simplu Genereaza edificii marete.</p><p>- nu voi mai folosi terminologia de corp vietuitor material sau fizic ci termenul de "templu planetar al legii vietii" in acord cu exprimarea ideii de frumos a inteligentei creatoare in parte si intreg.</p><p><br /></p><p>-In templul planetar</p><p>in continuarea urmatoare</p><p>-</p><p><br /></p><p><br /></p><p>-</p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p>Iubesc deci Existhttp://www.blogger.com/profile/02602514642237161845noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-2325955272199341782022-12-13T11:56:00.003+02:002022-12-14T08:26:05.569+02:00puterea de viata, a<p> C<span></span>unoasterea e o simpla recunoastere.<span></span></p><a name='more'></a><p></p><p><span>Recunoasterea produce actiune individuala prin simplitatea ei. Orice demonstratie sau explicatie nu produce decat complicatii in campul cunoasterii si conduce evident la blocaje, la reactii.</span></p><p><span>Cand dorim cunoastere ignoram cunoasterea care este activa in gandirea noastra si complicam inutil procesul evolutiei ca proces de ordonare sau restabilirea ordinii initiale a procesului gandirii vazut ca un flux fara inceput si final in armonie cu existenta vazuta ca intreg. Altfel spus, producem conflicte in gandire opunund noi fluxuri gandite opuse celor care deja sunt active ca rutine in memorie. Recunoasterea a ceea ce e activ ca rutina in memorie, inseamna recunoasterea obisnuintelor comportamentale mentale cotidienene, clipa de cclipa, asa numita "mentalitate" ( ceea ce "cultivam" in campul memoriei care contine intreaga cunoastere). Noi resimtim aceasta abordare de respingere a unei parti a cunoasterii din campul memoriei, si opunearea ei unei alte parti a cunoasterii tot din campul memoriei, drept "conflict interior" care se manifesta prin ceea ce denumim "dialog interior". Acest dialog este manifestarea fragmentarii inconstiente a ceea ce este un singur proces "gandirea" care nu este denumirea unui lucru ci fundatia percceptiei inteligente in care intreaga cunoastere este produsa si utilizata, fragmentare care confuzioneaza perceptia si intreaga functionare a ceea ce denumim 'minte" sau "spirit", continatorul ultim al creatiei , a ceea ce este asa cum este acum ca totalitate, plenitudine.</span></p><p>Recunoasterea este simplitate; de ex ne simtim tristi, obositi, rezultatul unei cunoasteri manipulate individual si dorim sa ne simtim veseli si entuziasti, stare care este efectul manipularii altei cunoasteri. Inconstient punem in conflict despartind in doua ceea ce este un singur proces, cunoasterea.</p><p>Paradoxal recunoasterea cunoasterii tristetei ca ceea ce este asa cum este, elibereaza mintea de acea rutina din memorie care produce tristete, e ca un fel treaba terminata care conduce la incetarea eforturilor in acea directie, sau dorinta implinita. E greu sa recunosti ca iti produci singur tristete ca sa nu o mai faci, numai pt ca atitudinea fragmentarii inconstiente produce vinovati exteriori tie insuti, te identifici cu o parte din cunoastere nu cu intregul ei si exteriorizezi cauza celor neplacute. Este nefirescul acestei atitudini exprimat in automatismul " cand iese bine eu is de vina, cand iese rau tu esti de vina"</p><p>Pana si vinovatia sau cauza este fragmentata inconstient prin abordarea fragmentarii launtrice si conflictului interior drept obiectiv. </p><p>Nu de noi invataturi este nevoie ci de recunoasterea lor. Acest proces de recunoastere mai este denumit si "neinvataturile spiritului". Denumirea pune in evidenta ca ceea ce consideram cunoastere acumulata in timp nu este expresia constientei completitudinilor sau plenitudinii existentei ci doar efortul "nevoii" sau credintei manipulate ca rutina zilnica. Ce este aceasta credinta? Este atat de obisnuinta ca rutina comportamentala, mentalitate, ca nici nu o mai recunoastem ca sursa a acestuia. Nevoia este credinta in incompletitudine a propriei fiinte, nu ne ajunge doar ca suntem, vrem mai mult. Evident credinta in fragmentarea sau separarea a ceea ce ne dorim de ceea ce suntem, credinta in LIPSA. Ne lipseste sanatate, bogatie, pacea launtrica si evident tot ce e bun si folositor in schimb suntem coplesiti de toate grijile si nevoile asa numitei zile de maine . Evident este ca ziua de maine este propria proiectie a viitorului imediat si constatam recunoascand ca ne proiectam un viitor ostil , un viitor profetit ca moarte ca dezastre, esecuri si razboi. Nu recunoastem ca suntem profetii propriului viitor !!! Nu recunoastem obedienta in fata acestor profetii ale mortii si dezastrului , credm cu certitudine in inevitabilitatea mortii ca viitor si final al propriei existente.</p><p>Ipocrizia celor ce se autoafirma credinciosi in Dumnezeu sau Viata este evidenta si inconstienta lor; sunt identificati cu povestea mortii si joaca rolu nevoiasului de viata invocand ceea ce are deja ,viata. </p><p>Desigur ca afirmatiile astea pot starni revolta, atacuri la persoana si razbunari. Fiecare traieste in povestea lui sau mai bine zis "doarme" in propria poveste sau visare chiar daca este un cosmar. renasterea este o trezire in cosmar si aceasta trezire face cosmarul sa se releve ca propria inchipuire de sine , o autoafirmatie pe post de identitate personala sau "persoana" (invelis). Practic cand "dorim in front cu arma in mana " ne credem plapuma cu care ne-am invelit sau coconul de vorbe ci impresii ca parte din cunpasterea memoriei vazuta ca intregime. "Se poate si asa si asa" este o exprimare ardelemeasca. Aceasta fascinanta posibilitate fara limite si cu probabilitate peste zero a oricarei variante din campul ei ne releva forta incomensurabila a visului sau imaginatiei specifice fiintei . Mereu sunt intrebat ce e teama si raspund mereu la fel :produsul propriei tale imaginatii, forta ta misteriopasa ignorata si drept urmare ocupata de otrava credintelor in profetiile unor incompleti care se doresc a se afirma pe sine speriind oamenii creduli si obedienti in fata unui necunoscut modelat de altii inspaimantator. Dovezi cerem ? Constiinta spectaculului "covid" la care am asistat cu umor, spectacolul credulitatii si obedientei ce ne tine ca civilizatie in lantul sclaviei imaginate si planificate, manipulate si aparate de cei care-i credeam ca au rolul de a ne proteja de asa ceva (leaderii). Este dificil sa te trezesti din cosmarul propriei imaginatii, este puternic si letal iar al recunoaste ca credinta proprie este dea dreptul o minune a responsabilitatii in existenta. Cum sa recunoasti ca esti sinucigas si ca intretii starea prin crimele razboaielor purtate in numele unuor valori inexistente, utopice. Este inutila orice fuga de tine insuti, nici autoalintul in utopicele exaltari emotionale "xtreme", sau placeri senzoriale Super, nu vor obloji decat efemer ranile profunde pe care fiecare si le intretine prin nerecunoasterea lor. Paradoxul Antagonistului este acela ca prefera sa moara decat sa-si recunoasca propria credinta care.i modeleaza existenta temporala sua modalitatea timpului ca exioma care se autointretine si demonstreaza. Capcana ideii despre sine sau "cunoasterea"psihologica este ca se autodemonstrazeza in manifestare aexperientei sale; experienta demonstreaza ideea si ideea genereaza experienta, cercul vicios al fragmentarii gandului , inchisoarea autointretinuta individual prin adaptare. </p><p>Desigur nimic nou sub soarele cunoasterii , individul se crede posesorul cunoasterii cand in adevar este doar un instrument friabil al cunoasterii de sine. Individul se dizolva rigidizat de propria cunoastere de sine sau dogma individualizata a profetiilor cosmarelor care modeleaza un viitor inexistent in fapt. Si trecutul si viitorul sunt doar proiectii ale prezentei omului, orientand gandul spre trecutul acceptat din povesti despre si proeictandu-si viitorul acceptat din obedienta fricii de viata, de existenta sa.</p><p>Ca urmare voi continua nu prin a va bate la cap cu noi invataminte vechi, cu noi trebuinte si noi vechi minciuni oficiale. Ci din responsabilitatea pe care mi-o daruiesc singur, voi dezvalui doar ceea ce cunoastem si consecintele acestei abordari din campul cunoasterii sau existentei a ceea ce este asa cum este. Aceasta cunoastere este evident stiuta de toata omenirea, dar impresia separarii de lume ne creeaza iluzia unui privilegiu inexistent: acela al unei superioritati in planul cunoasterii. Relevarea consecintelor unei atitudini si abordari lucrative in campul acestei incomensurabile cunoasterii a constiintei OM, este o simpla recunoastere care implica doar curaj si indrazneala, sa exprimi ceea ce simti inaluntrul tau evitand exprimarea ipocrita a ceea ce da bine pe sticla sau propria promovare a unui sine inchipui maret tocmai pt ca este banal.</p><p>Aceasta "banalitate' este incomensurabila indiferenta fata de propria fiinta. Nu exista nimeni care are nevoie de ajutor si nimeni care sa vina sa te ajute la nevoie si este drept sa fie asa. Targhetul existentei in campul mortii sau uitarii de sine si indiferentei este invingerea mortii sau eliberarea de sub tirania profetiilor si expertilor in nimic. "Cel viu"esti chiar tu, cel ce este, cel care citesti in acest moment; ai uitat sau mai pastrezi vie (activa) aceasta pretioasa amintire? Libertatea fiintei este esenta sa si inseamna neuitare de sine. Muribundul uita lumea cu care s-a luptat o existenta; dorind sa-i respecte exigentele a reusit doar murind . A fost gandit mort inca de la nastere si dator cu moartea de un dumenezeu bancher care-ti da viata cu imprumut si dobanda muncii tale. Asta e conceptia despre dumnezeu pe care o avem fara fi contienti de ea. Asa cum legile creeaza infractorii, ce lege falsa ne face pe toti infractori ai vietii proprii?</p><p>Este legea- conceptia-profetia-axioma inevitabilitatii mortii conf careia toti suntem infractori in viata pedepsiti cu moartea. Daca va simtiti vinovati aflati ca nu avem decat o singura vina , faptul ca existam si asta enerveaza pe dumnezeul mortii, Dogma. Ne sinucidem ca sa confirmam dogma? Oricat pare de incredibil orice moarte e o sinucidere. Nimic nou sub soare, dar, nu ne-am plictisit?</p><p>Sa fii propriul stapan implica a cunoaste calea=metoda. Eliberarea din sclavia mentala implica "a nu face" ceea ce suntem obisnuiti a face launtric nu in afara, a fi stapanul dialogului interior ce fura atentia si blocheaza accesul la claritatea si inteligenta perceptiei creatoare permanent ceea ce denumim "prezenta proprie" intergitatii fiintei. Inseamana a boicota rutina dorintei cu care se identifica sau am asociat "mintea" A fi inseamna a nu fi si frica de a nu fi ne blocheaza si elimina din existenta propriei lumi create asa cum este ea.</p><p><br /></p>Iubesc deci Existhttp://www.blogger.com/profile/02602514642237161845noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-21352708596797197172022-12-08T20:09:00.001+02:002022-12-08T20:10:21.903+02:00puterea de viata<p> Este vazuta drept capacitatea de prefacere-refacere a corpului vietuitor.<span></span></p><a name='more'></a><span>O cunoastem explicit sub termenul de puterea(ratiunea launtrica) de autovindecare(vindecare).</span><p></p><p><span>O denumim simplu si practic "vointa de viata"sau "intentia de viata"</span></p><p><span>Numai o cunoastinta(informatie) simpla si pe intelesul tuturor determina actiune individuala.</span></p><p><span>Actiunea individuala inseamna evolutie(miscare) si pentru a o genera voi folosi termenul (desi impropriu ) de "dorinta de viata"</span></p><p><span>"Dorinta de viata", pare un truism a vorbi despre ea ca de un element cheie a capacitatii de regenerare-refacere celulara si forma corporala convenabila a "sanatatii" vazuta ca integritate mentala si psihologica, </span></p><p>Cu totii dorim asta! De ce nu functioneaza?</p><p>Observatiile neselective, nepremeditate de a gasi ceva, ne releva graba si cerbicia cu care corpurile vietuitoare umane, intr-o veselie aparenta(fatarnica), se autointocsica(otravesc) cu mana lor, aparent mobilizati de "ceva-cineva", cheltuind sume mari de bani obtinuti cu mare efort pt cumpararea otravurilor.</p><p>Aceasta evidenta poate exprima ca acel "ceva-cineva" nu este altceva decat "Nemultumirea". Nemultumirea agita mintea si face gandirea inutila si irationala.</p><p>Aceasta observatie perceptiva simpla, exprimata anterior sub doua forme complementare, o poate face oricine si in acelasi timp este mostenirea oricarui psiholog integru.</p><p>Nu este in schimb la fel de comuna sub aspectul valorii ei practice, deoarece ne releva ce face gandirea si mintea nemultumita de sine si are doar caracter constatator.</p><p>Valoarea practica a observatiei decurge doar din oglindirea acesteia intr-o simetrica miscare diferita-opusa a gandirii rationale care sa releve o cale-metoda pentru "mens sana ", o cale a 'multumirii" (a nu se confunda cu automultumirea), o cale a implinirilor si _pentru o mai limpede si simpla intelegere_, o denumesc metoda "Bucuriei de a fi", calea multumurii de a trai, bucuriei de a fi, a exista.</p><p>Cand marii ganditori, maestri spiritului si constiintei indeamna la a multumi pentru tot ce suntem si avem- sa valorizam "ce avem si nu ce ne lipseste", evident aveau ca tinta a ne conduce atentia si gandirea spre atitudinea bucuriei de a trai (implinirea puterii de a fi). Nu este o autosugestie fatarnica de tip comercial conditional care sa acopere ignoranta, ci ordonarea gandirii spre acea atitudine pe care o cunoastem "entuziasmul copiilor sanatosi" care au viata inainte nu inapoi.</p><p>Ca sa incarc afirmatia anterioara cu si mai multa relevanta si sa-i dau greutate, amintesc:</p><p>Entuziasmul este supranumit si "Lumina de aur" iar miscarea-actiunea-functia sa este cunoscuta in stiinta geneticii ca energia-campul radiant ce anima si activeaza un inel de condomi denumit "Inelul de aur ", raspunzator de regenerare celulara accelerata care poate fi amplificata pana la "instantaneu" ca vindecare "miraculoasa" spontana.</p><p>Stiinta asta complicata nu ne inspira nici o actiune ! Nici o actiune individuala simpla, cu sens evolutiv, sanatos.</p><p>Confuzia fatala</p><p>Lipsa de acuitate a perceptiei (consecinta a intoxicarii inconstiente cu informatii irelevante existentei, cu materii straine corpului vietuitor), are drept consecinta confundarea bucuriei cu satisfactia. Ca urmare confundam nemultumirea cu insatisfactia si incercam sa o compensam sau eludam senzorial cu obsesiva cautare a placerii senzoriale conditionate de diferite contacte si ingurgitare. Gautama Buda releva aceasta obsesie a placerii senzoriale drept "calea durerii" sau Duka.</p><p>La o atentie observatie, nemultumirea sau absenta bucuriei de a exista, nu poate fi recunoascuta si denumita lucrativ altfel decat "tristetea"- "stresul", iar sub forma acumulativa in timp este cunoscuta ca "depresie" (lipsa de presiune a vitalitatii)</p><p>De ce subiectul "puterea de viata"?</p><p>Fara exceptie, medici. vindecatori, samani, etc, conclud ca insanatosirea doar de vointa sau puterea de viata a fiecaruia depeinde. Insa aceasta "denumire de lemn" nu conduce la actiune individuala, la evolutie .ci doar la complexe de inferioritate si teama</p><p>Ce se opune "puterii de viata"?Adica entuziasmului-bucuriei launtrice, increderii in sinele viului?</p><p>Oponentul e o miscare a gandirii irationale care sta la baza si este fundatia organizarii sociale</p><p>Este evident, pentru cine vrea sa vada si recunoasca evidentele, ca acest mecanism gandit si practicat asemenea unui program de sine statator, autointretinandu-se pe seama energiilor vitale ale corpurilor vietuitoare omenesti, poate fi denumit "mecanismul nemultumirii" sau "mecanismul neimplinirilor, esecurilor", sau "frauda vietilor umane"</p><p>Mecanismul nemutumirii</p><p>Lucreaza gradat, pe tacute, fara sa doara, se acumuleaza dormitand, se trezeste si ne mananca de vii cand ne e lumea mai draga (avem mai multa energie)</p><p>Acest mecanism la propriu evolueaza prin motorul miscarii acumularii, "maimultul obsesiv si cu orice pret", obsesia maximizarii profiturilor, comoditatilor, importantei personale etc.</p><p>Este miscarea din gandire care sifoneaza puterea de viata a corpurilor vietuitoare, le consuma si sustine "societatea de consum", o societate "de tip lacusta" care migreaza mereu spre teritorii nedevastate inca.</p><p>Cu alte cuvinte</p><p>Starea de sanatate a corpurilor vietuitoare umane este direct proportionala cu bucuria de a fi, de a exista, bucurie neconditionata de circumstante sociale, cu entuziasmul si bucuria actiunilor lor</p><p>In natura umana</p><p>Informatiile relevante vietuirii, sanatatii, evolutiei formelor corpurilor vietuitoare- NUMAI SIMTURILE DIRECTE aduc si se afla in natura sau biosfera nedegradata ca mediul lor vietuitor.</p><p>"Vamesii simturi" au fost corupti de excitante, energizante, etc, iar "santinele simturi" au deschis larg "poarta raiului" corpului uman si a inceput distractia-distragerea atentiei platita amarnic cu dureri, boli si moarte.</p><p>Sintetizand</p><p>Am inlocuit trairea fireasca cu spectacolul artificiilor, bucuria cu satisfactia pierderii sau raului suferit de altul.</p><p>Acest mecanism , evident unul psihologic gandit, este o rutina comportamentala a marii majoritati denumite masa de manevra si experienta, figuranti, rutina autointretinuta ca alegere sau calea vietii lor, ca urmare a paradoxului libertatii fiintetei umane de a putea fi impotriva naturii lor existentiale sau de a se sinucide. Orice "moarte" e o sinucidere.</p><p>Credinta intr-un salvator sau ca vreo intamplare va opri la un moment dat rutina nemultumirii de existenta proprie e o autoinselare individuala, o ne-credinta sau rea credinta, desarta.</p><p>Aceasta cale paralela cu calea naturii, sau sinarhiei organizarii biodinamice a existentei vazute ca flux creativ al unei intregimi nefragmentabile, este calea unei minti hipnotice sau nongandiri care lucreaza in bucla temporala conceptualizata-timp conceptualizat (cunoscuta modalitate psihologica temporala, comportamentala, "'die zeit ist geld")</p><p>Recapituland</p><p>-puterea de viata se manifesta ca entuziasm, indrazneala si bucuria de afi , neconditionate de circumstantele create de altii.</p><p>-este campul energetic , radiatia luminoasa a corpurilor omenesti, puterea-ratiunea regenerarii celulare incepand cu regenerarea adn-elui, sistemului imunitar care curata organismul de informatii si materii straine lui sau nelalocul lor in ordinea corporala originala.</p><p>-este elementul principal in orice activitate legata de forta vindecarii, autovindecarea proprie oricarui corp vietuitor.</p><p>-aceasta forta vindecatoare este sifonata de folosinta vigorii corporale in alte scopuri, scopuri straine naturii si fiintarii fapturilor umane.</p><p>-am denumit aceasta sifonare "mecanismul neimplinirilor"- o rutina comportamentala, o obisnuinta, un automatism in gandire, un program autoimpus gandirii umane care "executa si livreaza" nemultumire , neimplinire, ca stare generala prin care se releva paradoxul dorintei de viata si sanatate in timp ce simultan hranim nefericirea, boala si moartea . Aceasta din urma este singura proiectie a viitorului modelat de credinta in inevitabilitatea ei. </p><p>-se releva o fractura mentala din gandirea tratata inconstient ca rupta in doua. Ceea ce este un singur proces de gandire este tratat ca despicat in doua atribuind ceea ce in gandire unei "realitati independente" de gandire. Aceasta fragmentare inconstienta a procesului gandirii conduce in mod inevitabil la confuzionarea intregii perceptii intr-un proces autointretinut din care este in general foate greu sa evadezi.</p><p>-evidentiem congruenta paradoxului prin relevanta faptelor nu a dorintelor, a gandirii nu a credintelor. </p><p>Cum putem reveni</p><p>Intentia si vointa omului sunt forte incomensurabile ce ne conduc spre cunostinta caii naturale, calea-metoda-modalitatea nestramutata a materiei ,o cunostinta simpla din care pot izvora realizabile in practica ei</p><p>(va continua)</p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p>Iubesc deci Existhttp://www.blogger.com/profile/02602514642237161845noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-85807327640707475252022-10-18T11:11:00.002+03:002022-10-18T11:14:06.080+03:00priveste, asculta si taci<p> In rutina obisnuitului comportament psihologic, privim fara sa vedem, ascultam fara sa auzim si repulsivi, respingem doar pt ca avem impresia ca nu este ce ne dorim a fi. Respingem cu o violenta de care nu suntem constienti orice impuls ce nu se conformeaza asteptarilor noastre.</p><p>Dar ce asteptam in fapt? Confirmarile propriilor pareri si oglindirea propriei cunoasteri descriptive despre cum orice este? Asteptam ca in ochii celorlalti sa ne vedem pe noi insine? Ne dezamagesc avand pareri diferite despre acelasi subiect in discutie?</p><p>Doar propriile cautari si framantari interioare ne impiedica sa auzim, sa vedem, sa intelegem si ...cand reusim, "pazelul", viziunea incompleta interioara ar mai capata o piesa. In fapt , in intensitatea momentului deplin, doar incompletitudinea propiilor viziuni ne "aduce" in conversatii. Suntem pusi sa auzim,vedem si...tacand un moment, el ne releva raspunsul adecvat circumstantelor. Automatismele rutinelor din memorie ca raspunsuri, ecoul unui moment trecut, "o dinainteauzire", nu este niciodata relevant circumstantelor care enovca un raspuns adecvat si proaspat </p><p>Numai momentul este cel ce detine raspunsul viu, proaspat, adecvat, raspunsul intuitiei sau intelegerii circumstantelor in fluiditatea lor. Nu putem rezolva nici o problema daca mai intai nu o intelegem, iar intelegerea nu este cunoastere acumulata ci un impuls viu, strafugerarea inteligentei vii, intotdeauna prezente si dinamice in deplinatatea oricarui moment. Orice moment, fara exclusivismul discriminarii obisnuite a gandirii acumulate reactiv, sau a ceea ce a fost deja gandit sau non-gandirii, este o deplinatate a trairii in care nimic nu lipseste. Pentru a intelege, inainte de a raspunde circumstantei oricare ar fi ea, se impune un moment de tacere, de stop rutina reactiei automate.</p><p> Aceasta discontinuitate intentionate constienti de importanta ei, ne conecteaza fara sa stim cum, sincron cu ea, cu dimensiunea fara dimensiune, cea launtrica a realului in miscare creativa. Discontinuitatea automatismelor reactiilor non-gandirii, este o miscare fara timp intr-un spatiu fara inertie denumit si hiperspatiul din spatiu in care suntem racordati la sursa tuturor lucrurilor de unde orice intelegere se naste; o miscare "pe verticala" prezentei. Impulsul primit in momentul discontinuitatii rutinei reactive este impulsul si raspunsul vietii care pacifica armonizand si dinamizeaza imbogatind orice circumstanta in asentiment cu ea.</p><p>Intentionand aceasta experienta sau non-experienta, care nu este cunoastere acumulata ce ingreuneaza procesele gandirii incetinindu-le pana la irelevanta lor, vom sfarsi prin a nu mai dori sa o parasim si insasi dorinta ne va impiedica sa realizam contactul cu propria fiinta. Dorinta "desacralizeaza" orice moment. Efectul dorintei este anularea lui prin credinta in lipsa importantei sale, "importanta" intotdeauna neprezente, proiectate intr-un viitor care nu mai vine decat cu disperarile dezamagirii, semintele dorintei si sperantei, forme diferite dar ale aceleiasi miscari a rutinelor gandite.</p><p>Ceea ce denumim experiente , numitele alegeri, proiecte, etc, nu este altceva decat decat o rutina diferita din magazia memoriei sau cunoasterii acumulate temporal. Este evident ca rutina aceastei false alegeri a ceea ce cunoastem ca diferit ,in fapt aceeasi cunoastere reactiva, repulsiva , rasista si discriminatorie, exclusivista, ne da o falsa siguranta si impresia ca traim identificandu-ne prin separare , si exclusivism violent launtric ca individualitati distincte. Memoria acumulata ca identitate, sau identificarea cu o parte a cunoasterii relative si efemere, ca orice are un inceput are si un sfarsit si -l denumim "pierdere de memorie" cand obositi si plictisiti de inutilitatea rutinei comportamentale a gandirii "proprii" ale carei promisiuni nu sunt onorate vreodata, senzorial degradati si corporal rigidizati, in perceptia consecintelor in exterior justificam cu "naturalul" batranetii si mortii, justificare care releva acceptarea unui viitor individual "la fel", complacerea in neasumarea propriei existente. Este oare atat de greu sa onoram un moment de tacere, un "time aut"? Cand se intampla, "intamplator" avem o revelatie si ne mandrim cu ea de parca ar fi merit propriu nu meritul intamplarii. Asta pt ca nu suntem prezenti in "intamplare", sa vedem auzim si tacem intelegand neintamplarea. Existam intamplator din cand in cand. Evolutia si trezirea constiintei umanitatii implica asumare totala, intentionata nu intamplatoare. </p><p>Nu este nimic de promis sau de refuzat, nimic de ajutat sau de la care sa primesti ajutor. Fantasma psihologica a nevoii de a ajuta sau a primi ajutor, samanta saraciei si nenorocirilor isi traieste sfarsitul si-si canta cantecul e lebada prin gura profetilor mortii si dezastrelor si crainicilor tenologizati ai anuntarii zilnice a mortilor, si nenororcirilor. Fantasma asta moare in constiinta sinelui viu si lasa loc descoperind vointa si o noua viata nedescrisa inca, necunoscuta, proaspata si entuziasmanta.</p><p>Lasam sa fie! Unii vor putea , altii nu, se vor agata cu disperare de ceea ce nu mai este si nici nu a fost decat propiul lor cosmar cu care " s-au obisnuit ". Responsabilitate e un dar pe care ti-l faci singur. Nimeni nu te poate face responsabil si nici tu pe nimeni. Justificarea cu fantomele cosmarului visat nu te ajuta cu nimic.</p><p>Vedem, auzim si .... tace launtric cine poate! Nimeni nu te poate obliga, nici ajuta! Nici nu poti "face tăcere" doar pe cineva sa tacă omorându-l in sinea ta, nici ”tacere” nu exista. Mintea facută tacută este minte moartă, rutină.</p><p>Ceea ce căutam fiecare, suntem. Nu exista spatiu si timp intre noi si ceea ce căutăm.Nu avem niciodată ceea ce nu suntem. Indrăzniti, nimeni nu se opune indrăznelii! Fiecare in lumea lui sincronă si fidelă cu el insusi , să-și facă inventarul a ce are ca să-si cunoasca credințele reale despre sine. Poate asa renunta la ”despre”, ... , „ pentru”, tăcând lăuntric. Un moment de sinceritate schimba lumea fiecăruia, insă doar linistea interioara ti-l daruieste, DARUINDUTI-L completitudinea fiintei.</p><p><br /></p><p><br /></p>Iubesc deci Existhttp://www.blogger.com/profile/02602514642237161845noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-85107495569609481772022-01-29T18:58:00.002+02:002022-01-29T20:42:34.017+02:00sa mai adaug,<p> miilor de mii de vorbe din care pare lumea alcătuită si care ne tin la suprafată in corabia gandurilor prin valtoarea neputintelor de a fi?<span></span></p><a name='more'></a><p></p><p>Unii spun ca viata e un râu ce curge inevitabil catre moarte si altii ca singurele certitudini in viata sunt taxele/impozitele si moartea. Cu toate acestea unii se lupta cu disperare impotriva mortii si altii cu fiscul. Au gasit multe subterfugii de a insela fiscul si sper ca si moartea ; insa dovezi in sensul asta nu cunosc.</p><p>Am vazut mii de cărti cu subiectul cum sa iti faci viata fericita, cum sa ajungi milionar, etc ca pe o fuga de durerea si nefericirea lumii. Incredibil mie imi este faptul ca cei care scriu aceste carti cei mai multi sunt exact cei care adauga durerii si nefericirii lumii aceteia facuta din vorbe. Sunt nobili cei ce se pun deasupra tuturor, cei care-si hranesc viata din miile de vieti si privesc cu dispret si nepasare pe cei care li se dau pe mana? Sunt carti care aduc cunoastere si carti care fac enoriasi. Uitam ca vorbele sunt mijloace pentru a prinde o idee si dupa ce am prins ideea nu mai avem nevoie de vorbe?. Altfel vorbele ajung o capcana pentru spirit , iar gandurile gratii. Prin vorbe putem descrie amanuntit ce nu este si niciodata ceea ce viata sau Dumnezeu este. Lupta pe taramul ideilor este desarta prin natura faptului ca nu poti trai prin reprezentati, prin simboluri sau conceptii, adica amintiri. Nici a trai cu adevarat ca slujitori ai dogmaticii inrădăcinate de cei trecuti prin viata catre moarte. "Cei care cauta in viata numai placerea, gasesc o clipa de betie si o zi de dezgustare" (parafraza dupa un vers de M Eminescu). Nu poti separa placerea de durere, suntem intregi nu jumatati de masura. Să inseli lumea cu mii de făgăduinti inseamana a urgisi pe cel care ti-a facut un bine si ti-a cumparat o carte.. Asa cum a trata efectele bolilor dupa ce au apărut ignorand cauzele lor inseamna a nu vindeca boala, a trata efectele durerii prin surogatele placerilor promise daca..., inseamna a adauga la cocoasa durerii ce sta in spatele omenirii.</p><p>Un om intreba un medic de ce vrea sa vindece bolnavii si acesta i-a raspuns că pentru a-i reda societatii. Este oare semn de intelepciune sa redai bolnavul vindecat societatii care l-a imbolnavit? veni replica omului. Societatea este bolnava si inbolnaveste , este suma relationarilor bolnave dintre noi. Cauzele durerii nu pot fi decat propriile fapte, durerea pe care o producem fiecare si durerea pe care permitem altora sa ne produca cu incapatanarea ambitiilor de a fi deasupra celoralti si a insăși naturii planetare. Obsesia controlului este specifica unei gandiri slabe , unei minti care face mereu acelasi lucru iar promisiunea schimbarii lumii este vana, O minte care se deghizeaza si schimba mereu doar deghizarea ei. In spatele diverselor deghizari continua aceeasi actiune , dezordine prin discriminare, fragmentare, invrajbire. Fara recunoasterea participarii individuale la adaogirea durerii in lume , fara incetarea participarii la această adăogire , sperantele sunt desarte si desertul iti drămuieste existenta fara sa iti dai seama că deșerții prin lingusiri o fac. Viata, frumusetea si a pasiunilor putere nu din viata insasi ci din carti sunt invatate. La ce folos sa repeti in gand vorbe de miliarde de ori repetate? Nici mincinosi nu suntem originali. Ne ramane lupta , lupta de a nu repeta greselile de care suntem constienti a comite. Obisnuinta se releva de multe ori mai puternica decat vointa pentru ca este vointa corporalizata prin repetitie. Asta face dificila lupta, avem impresia ca luptam cu propria corporalitate cand in fapt luptam cu deformarile ei căpătate prin educatie părintească si scolară, prin socializare. In această lupta nu pot exista premeditari sau o cunoastere a cum se face, exista doar determinarea de a o face, nu de a repeta o metoda sau a incerca sa facem. Norocul fiecaruia surade dar este alungat de clipele statului pe loc, clipele repetitiei. Inclusiv premeditarea victoriei in luptă nu face decat sa ne scada din potentialul implicat in confruntarea cu cei mai aprigi dusmani, propriile obisnuinte mentale, emotionale, faptice. Poate nu vom invige dar, nu este tot una cum mori, dai valoare si vietii si mortii, murind in piciore luptand asemenea arborilor falnici. In aceasta lupta nu ai spectatori, aplaudaci sau huiduitori sireti cărora sa faci placere cand esti căzut sau invidie cand te ridici pt a continua lupta. Nu exista finaluri fericite, doar lupta. Nici o promisiune mângâietoare, alintătoare nu te intăreste in luptă, dimpotriva te slăbeste. Doar mizeria si saracia urâțeniei de lume a vorbelor fara continut ale durerii si suferintei te motiveaza. Nu exista cale de intoarecere si nici un orizont seducator cand esti luptator, exista doar demnitatea de a fi om. Orice model sau strategie de a lupta este cunoscuta pana la urma de adversarul tau si te va infrânge. Doar inspiratia si intuitia clipei te va conduce-n luptă când asculti de ea, ceea ce nu este deloc usor obisnuiti cu vorbaria si ganditul repetitiv, nu mai distingem-văzând adevărata indrumare si coordonare a vietii, a fluxului viu.</p><p>Lupta este in campul constiintei proprii, a inimii tale, nicidecum in campul lumii, in cauze nu in efecte. Vei fi indemnat sa lupti cu ceilalti, sau cu lumea, sa mergi la razboi, etc , asa cum ai facut de-atatea ori pana acum in virtutea unei utopii si a propriei credulitati si obediente in fata cuvintelor amarnicelor inșelătorii. Ma intreb de ce dupa atatea si atatea amagiri mai sper in desert, imi pare o doar o fata morgana speranta asta. Cei mai multi de pe pamant raul drept bine socotesc. Din acest motiv mi-am inventat o religie, religia Dorului (de libertate), noian de vise dor fara sfarsit ce ma tine-n lupta. Parafrazand pe Goethe, lupta e aur iar faima luptatorului o umbră, a merge pe urma umbrelor nu inseamna a lupta ci a sta la coada calului luptatorilor. Simt un elan nou cand intalnesc alti luptatori si pot sta la o parola pentru ca nu ne mai intereseaza cuvintele si ne putem amuza pe seama lor precum copiii.</p><p><i>Cerul de deasupra-ti schimbi, nu sufletul, trecand marea</i> (de ambitii si suferinti). (<i>Horatiu</i>)</p><p><br /></p><p><br /></p>Iubesc deci Existhttp://www.blogger.com/profile/02602514642237161845noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-37103368199549181262022-01-24T14:45:00.007+02:002022-10-12T09:35:00.100+03:00poveste fantastica <p>A fost odata ca intotdeauna, ca daca nu ar fi fost nu as avea ce povesti<span> .<span></span></span></p><a name='more'></a>A fost odata un tanar care s-a angajat slujitor al celei mai importante persoane din univers.<p></p><p><span>Persona era rea si nepasatoare , iubea "sa-si faca de cap"; nu-i pasa ca pentru a-si face placerile folosea excitante toxice prin alimente, bauturi sau fumuri, sau prin excesele unor fantezii sexuale. Era rea pentru ca o distra la culme si radea satisfacuta de suferintele sau durerile pe care le provoca altor persoane si intotdeauna se justifica cu clisee de genul:"daca sunt prosti!", "karma lor", etc.</span></p><p>Era un complex ciudat de vicii , ajunsese sa-i faca placere si sa-i dea satisfactii chiar propriile suferinte si dureri; bineinteles ca justificarile ii salvau importanta si maretia propriei superioritati nestirbita. Vinovat era Dumnezeu pentru ca nu a fost capabil sa genereze un corp mai rezistent si capabil sa nu se degradeze, strice sau raneasca la solicitari extreme din partea sa.</p><p>Va dati seama, dragii mosului, la ce corvoada s-a angajat tanarul nostru?. Orice ce sarcini indeplinea, erau gresit intelese si realizate, cu cat se straduia mai sa multumesca stapana sa cu atat mai putin reusea. Intr-un dute-vino permanent dupa nevoile si mofturile persoanei nu mai stia nici cum il cheama si nici ce face. Primea sarcini noi inainte de a putea sa le indeplineasca pe cele vechi, repara lucruri ca stapana sa sa aiba ce arunca, lipea ca sa aiba ce spargea; toate la comanda. </p><p>Tanarul avea propria dorinta, sa invete sa slujeasca si sa devina cel mai desavarsit slujitor posibil a exista si nu se plangea de pe urma loviturilor si blestemelor cu care era zilnic rasplatit indiferent de ceea ce facea. Intodeauna era vinovat si chiar vinovat ca nu credea ca este. Dar nu se justifica sau se explica vreodata, fapt care ar fi scos din minti persoana, asta in cazul ca ar fi avut una.</p><p>Nu mica ii fu mirarea tanarului nostru cand, in ospetie la persona slujită veni alta persoană străina lui. Persoana pe care o slujea se dovedi cea mai incantatoare si fermecatoare personana : isi lauda slujitorul si performantele sale, isi exprima incantarea de a fi norocoasa sa aiba un asemenea slujitor, si se lauda cu delicatetea si marinimia cu care il rasplateste bucuroasa ca are pe cine. In povestirile ei ridica in slavi situatia si statusul sau social menit a o face invidiata de oricine; dar nu era vina ei, era pur si simplu darul de la dumnezeu, o karma buna pentru binele facut tuturor semenilor sai si evident datorita drăgăleșeniei sale inăscute. Ascultand persoana tanarul nostru fu la randul lui fermecat de ea si ii ierta toate cele de dinainte.</p><p>Cand in urma oaspetelui se inchise usa , persoana intoarse tânărului o față scârbită si incepu sa strige poruncindu-i sa strânga repede deranjul facut de vizitatoare si incepu tirada nesfârsitelor otrăvuri ale judecăților de falsitate si nimicnicie a oaspetului sau. Inventarul greu al tuturor jignirilor posibile prilejuite de vizită, ii lăsă tânărului ragazul sa cugete la caracterul ascuns al persoanei pe care slujea. Uimit de complexitatea personei slujite, de capacita sa de patrundere a celor mai ascunse intelesuri si perfidii, tânarul nostru nu stia ce să mai creadă. </p><p>Ca să-si urmeze dorinta, el trebuia sa cunoasca si inteleagă cele mai profunde dorinte ale stapanei sale, pentru a putea să le anticipeze si implineasca inainte de ai fi cerute. Constată cu mirare că era cea mai grea sarcina si se simtiti incapabil de ea; nu putea nicicum intelege complexitatea contradictiilor si nemultumirii constante ale acesteia, ascunzisurile adanci ale motivatiilor ei.</p><p>Tânărul incetă străduința de a face pe placul stapanei; neintelegând care este acela, intră intr-un mod de comportare automat, fără dorinta sa initiala si fara asteptarea multumirii ei . Lucra neincetat si primea insultele si loviturile asemenea unui sac de box. Aceasta stare ii permise mintii sale sa-si puna intrebari si sa caute raspunsuri acolo unde se astepta mai putin sa le găsească , la el insusi. Intrebarea la care gasi cel mai greu raspunsul era "de ce persoana se comporta asa, ce urmarea , care ii era scopul? Acest amestec de fermecator si mizerabil , de falsa multumire si dusmanie fata de toate cele ce sunt asa cum sunt ele, amestecul de falsa libertate si detasare ii apărea tanarului asemenea unui zid prin care nu putea patrunde. Ingrijorarile contiui compensate prin exaltari, dorinte imposibil de satisfacut vreodata, exigentele nețărmurite de bunul simt fata de tot ce nu era ea. Ea persona, atat de importanta incat nimic si nimeni nu se putea ridica la nivelul ei de intelegere si sublima simtire, il determina pe tanarul nostru sa gaseasca o singura explicatie cat de cat rationala, aceea că insași persoana nu stia ce vrea , ce doreste cu adevarat; traia in inchipuirea propriei superioritati si maretii fara vreo substantialitate capabilă sa i-o confirme. Tot acest vacarm de ganduri si vorbe, uraganele exaltarilor emotionale nu-si gaseau rostul decat pentru ai da persoanei impresia ca traieste. Observa ca propria dorinta pentru implinirea careia se afla colo avea aceeasi motivatie si nu mai vazu vreo diferenta intre el si persoana slujita; si el vroia sa simtă ca traieste desi prin cu totul alte forme ale cautarii confirmarii realitatii sale de fiinta.</p><p>Realiza ca el si persoana slujita isi inchipuiau ca sunt fiinte fara sa fie, din moment ce-si doreau confirmarea faptului, realității de fiinte. Amandoi isi inchipuiau ca sunt fiinte, isi inchipuiau ca traiesc.</p><p>Nu mai trecu multa vreme sa recunoasca ca el insusi se simtea neimplinit si recunoscu că... persoana slujita este persoana sa, propria lui persoana. </p><p>Recunoscu că fiind persoana sa i s-a parut firesc sa o slujeasca impecabil, a crezut ca ii este prieten si spirijin si realiza ca se inselase amarnic.</p><p> Din ce se nascuse ea si cum se ascunsese asa de bine de el insusi incat sa se considere chiar el, la un moment dat, superior ei si crud judecator care nu cunostea decat un singur verdict-moartea. Cum putea muri sau omora propria inchipuire? Se afundă in acest cerc vicios fara sa mai poata iesi din el, pana cand o intamplare ii deschise un alt orizont in fata ochilor mintii sale. </p><p>Desi cunoscuse recunoscand, nu se putea nicicum impaca cu situatia ,nu gasea nimic in el ca sursa a acesteia si ii veni in minte intamplator cuvantul "complicitate", cuvant ce aduse cu el o imagine diferita fata de ce vazuse pana atunci. </p><p>Tanarul nostru explora imaginea complicitatii care implica o diferenta intre el si complicele sau, persoana slijita. In acest caz , care era sursa complicelui cu care actionase cardas fara sa stie? Care era vointa sursa a persoanei, vointa cu ale carei exprimari comportamentale chiar recunoscandu-le ca ale sale sub forme diferite nu se putea împăca nicicum?. Vointa lui eliberata, nu -si putea vroi vreodata o astfel de persona proprie; rea, vicioasa, ascunsa si complicata.</p><p>Tanarul isi spuse că nu gasea răspunsuri pentru ca le căuta acolo unde nu se gasesc. Isi deschise mintea si perceptia spre lume. Realizase ca adormise in propriul gand si aceasta se dovedise un spatiu ingustat de iluzia superioritatii existentei sale egocentrice relevata siesi surprinzator si cu reflectari sufletesti, deloc inbucuratoare, in visele sale lipsite de orizontul nemărginirii perceptiei omenesti.</p><p>Persoana slujita i se relevă acum asemenea unui robotel al carui program rula si rula fara adaptari deosebite, sau resetari necesare. Vigoarea sa slabea imperceptibil asemenea unui mecanism a carui baterie se descarca si se intărea subit ca si cum ar fi fost pusa la incarcat intr-o priza. Realiza ca intre persona sa si alte persoane nu exista comunicare si nici posibilitatea sa existe din moment ce pentru fiecare doar vorbele sale pteau a exista si a avea importantă si substanță. In constientul sau brusc, neasteptat vazu ca vorbele sunt asemenea unor gratii cu care persoanele se identifica si formau un fel de cușcă pentru ceva . Se intrebă, pentru ce era necesara acea cușcă facută din gratiile vorbelor , cui folosea si ce vroia sa prinda in ea.?</p><p>("Tot acest complex la care am asistat ca sa povesteasc, nu mă scuteste nici pe mine ca povestitor sa ma intreb daca nu am contribuit cumva la aparitia unor intamplari in poveste!? Daca nu cumva am pervertit povestea? " Povestitorul nu se poate povesti pe sine fara sa starneasca oprobiul auditorului si intrebarile de mai inainte sunt expresia vigilentei povestitorului, povestite de un alt povestitor. )</p><p>Dragii mei, tanarul nostru se simtea gol, golit de iluzia ca traieste. Singurul sau motor ramasese impulsul deslusirii până la capat a situatiei. In mintea sa un gand se infiripa, un gand care-i readuse linistea necesara deslușirii: "nu exista capăt"; imperativul deslusirii dispăru, ochii si urechile sale, intrega lui simtire se linisti si astfel incepu sa vada si sa auda ce nu vazuse si nu auzise inca pana atunci: ce spuneau si celelalte persoane despre persoane, despre viata si dumnezeu, lume si societatea omeneasca.</p><p>Atunci se infatisa ochilor mintii sale intelegerea faptului ca persoana era o oglinda a vremurilor trăite, mutilata de vicisitudinile trăirilor trecute, o umbra a acestor vechimi. O oglinda care se autocreea pentru ca el isi inchipuia ca traieste fara sa traiasca, o oglinda fara substantialitate corporala, cu o virtuala corporalitate efemera obiectivata mereu prin repetarea la nesfarsit a acelorasi vorbe, filosofii, credinte, etc. Persoana repurta aceleasi victorii si suporta aceleasi esecuri incăpățânându-se sa creada ca sunt noi. Intelese tânarul ca acea cușcă a vorbelor era capcana acestei incăpățânari , motorul persoanei si al neschimbarii ei . Efemeritatea persoanelor ii releva ca aceasta 'incapatanare" era un impuls care se estompa in timp si era necesar a fi el insusi repetat la nesfarsit de catre o sursa pulsatorie care nu putea exista decat intr-un corp cu inimă in el, inimă care lipsea persoanelor. Acel corp substantial, radiant initial sau prim era inchis in cuscă prin indentificare lui exterioara cu persoana . Evidenta relevă ca nu putea fi altul decat corpul biologic al omului instăpânit hipnotic de falsa credință ca este ... persoana- oglinda unei lumi si a vicisitudinilor ei trecute de mult, un ecou al unor existente reverberat prin vorbele lor- Identificarea corp biologic =persoană este un lucru improbabil din moment ce primul exista in timp dinaintea oricaror descrieri verbale a oricarei lumi sau corp individual.</p><p>Tanarul se văzu fără să se vadă in acest context si ... pentru prima oara realiza ca este un corp biologic , negândit, nefăcut, nepremeditat de descriptiva vorbire a cuvintelor invălmasite intr-o ordine de ele nestiută. Auzi in minte intrebarea: " cine poate gasi vreodata vorba care sa cuprinda adevarul?!" </p><p> De unde vin aceste intrebari si inspiratii noi in mintea sa?!? Ele parca strabat un invelis greu care le atenueaza semnificatia. Si..., de unde vine invălmășeala de cuvinte care se lupta steril intre ele ?! Intelese brusc ca vorbele-s asemenea unei ambarcatiuni care il tine la suprafata mintii sale, nu-l lasa sa intre in ea, sau ca aceasta sa iasa la suprafata, intelese ca inpiratiile si intrebarile vin parcă dinspre adancul mintii sale in care acum ar plonja cu incredere. Inexistenta unui capat al deslusirii se releva dureros pentru tanarul nostru obisnuit cu iluzia sfarsiturilor, de care se temea cautandu-le in acelasi timp, agățându-se si incapatanandu-se mereu de vorbele alintelor linistitoare. Se uită in oglinda persoanei sale si văzu ... un bătrân din alte vremuri; el nu mai era acolo.</p><p>Nimic din biblioteca nesfarsita a vorbelor nu-l mai incanta si evită cu blândete incercarea lor de-al trage inapoi in barca lor, a luptelor sterile in planul ideilor si utopiilor rascolitaore si fermecatoare, in acelasi timp furtunoase si plictisitoare. Recunoscu pentru sine ca nu cunostea nici femeia vie, nici barbatul viu, nu cunoastea nici omenirea vie, nici resorturile ei . Se plictise traind degeaba privind doar in oglinda inselatoare a vorbelor; respingandu-le sau acceptandu-le, exaltandu-se sau prabusindu-se emotional si recunoscu plata grea a unei vieti trăite degeaba inchipuindu-se ființă, plata pentru o intelegere tarzie si inutila lui acum. Asa ca se hotarâ sa-mi povesteasca mie povestea lui ca eu sa v-o povestec voua si sa-i dati valoare folosindu-vă intelesul său, plătit atât de scump. </p><p><br /></p><p>Banuiesc ca tanarul nostru si acum mai cauta deslusiri si intelesuri in loc sa traiasca. Gandirea lipsita de discernamant a vechimii atarna greu in amintirile in care nu traim si nu ne reprezintă. Oglinda persoanei e o oportunitate minunata, un reper pentru corectare, crestere si dezvoltare, implinire individuala.</p><p> "Insa, e o banuiala rea si un comentariu relativ al povestitorului , timpul fiecaruia nu curge niciodata la fel. El face ca rutina cautarii de intelesuri relative la care sa ne inchinam sau pe care sa slujim, sa inceteze. Doar sfarsitul cautarii naste o noua cale, calea vietii unice necunoscute încă din care trei impulsuri se infatiseaza doar ca mesageri : iubire, incredere, intelepciune" ( gandeste cel de-al doilea povestitor, rămânâd el insusi nepovestit - pe care insă, un al treilea il povesteste).</p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><span><br /></span></p>Iubesc deci Existhttp://www.blogger.com/profile/02602514642237161845noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-9842142569361460092022-01-23T22:25:00.002+02:002022-01-29T16:04:06.277+02:00consensul<p> Adevaratul consens este cel ce nu trebuie enuntat.<span></span></p><a name='more'></a><p></p><p>Doi indragostiti merg tinundu-se de mana tacuti, fara sa declare dragostea . Dragostea este consesul lor tacut ce nu implica declaratia, enuntul sau. Este consens adevart si merg pe acelasi drum impreuna. Cand apare enuntul consensului incepe dezacordul generat de diferitele conceptii si modalitati de exprimare a enuntului, incep exigentele implicite acestui enunt si disensiunile nevoilor reciproce. Nici macar in plan teoretic nu avem sustinatori si ne simtim datori sa vorbim , sa scriem pentru a obtine un consesns. </p><p>Insa consensul modelat conceptual sau gandit prin stabiliri de reguli a cum trebuie sa fie comportamentul sau, nu ne tine impreuna , nu ne uneste, ne dezbina. Inteleptii releva consensul mersului spre Dumnezeu daca ramane tacut, prin enuntul sau ne intoarce din cale; Despre Iubire si Dumnezeu nu se vorbeste ci se faptuieste, iar faptele ne definesc cand pornesc dintr-un consens tacut, din intimitatea fiecaruia. </p><p>Pare a fi o observatie nelucrativa dar viata ne invata ca orice efect se recunoaste in cauza. Consensul enuntat socialmente conduce la negoiciere si ne-a transformat in sclavii mercantilismului simplist sau elaborat in care fiintele se vand/cumpara si tradeaza reciproc.</p><p>Iertarea ca si consens social enuntat a condamnat populatia societatii respective la a fi sclavii altora . Evidente revelatoare ale afirmatiei de mai inainte: unii suficient de hoti au inventat o religie a pacatului de ei inchipuit, a unei viovatii perpetui, iar altii suficient de frumopsi o religie a meditatiei pentru cautarea sinelui, a unui adevar ultim la care sa ne inchinam si supunem, cautare fara rost, nu are sfarsit. Consecintele le traim cu totii, slabiciunea de a nu actiona impotriva celor ce vor sa te distruga, iertandu-i. Daca nu reusim sa iertam , picam in plasa pacatosului incapabil de iertare, tradatorului consensului enuntat si daca nu vom gasi adevarul ultim vom urma la nesfarsit indicatiile pretioase ale frumosilor iertandu-i mereu de incompetenta invataturilor lor. Am intrat in cercul vicios si pervers inventat de ei, sclavi ai naivitatii si slabiciunii de a ne accepta neputinta.</p><p>Alt consens enuntat, cel al pacatului femeii ca receptacol de dezastre a generat dezastrul "statului barbat" a carei esenta este razboiul, esenta violului considerata fundamentul pricipal al existentei. Un consens enuntat aiurea si instapanit cu forta, genereaza alt enunt consensual aiurea.</p><p>Alt consesns social, cel al acumularii fara limite. Resursele acumulate vorbesc foarte mult si bine de natura celor care le-au acumulat . Consecintele consensului sunt evidente: ingradirea drastica si ingreunarea oricarei decizii, ii transforma in dependenti miscandu-se doar pe o linie; sunt lineari ca serpii.</p><p>Impunerea consensului social al predictibilitatii va transforma populatiile in robotei in piele de om caci este specific doar robotilor. Consecinte : disparitia initiativelor, inspiratiei si intuitiei, creativitatii specifice fiintei umane si geniului lor, generalizarea sclaviei mentale. Nici o descoperire stiintifica sau de alta natura nu putea fi prezisa prin natura noutatii sale.</p><p>Respectarea oricarui consens enuntat si acceptat socialmente cu un obiectiv declarat, nu a condus la atingerea obiectivului relevandu-si contradictiile; ori a fost mijlocul a ceea ce a rezultat si nu a ceea ce s-a declarat ca obiectiv; ori a fost pura idiotenie, incompetenta conducatorilor unei societati si lumii.</p><p>Ma intreb ce existenta este asta in care conduceri nelegiuite ne impun sa nu avem incredere in noi, sa ne indoim de noi si inspiratiile noastre, sa fim creduli si obedienti poruncilor lor ( de tipul discursului " aveti incredere in tatucul Stalin") si ne condamna la sclavia tuturor relelor?</p><p>Doar lucrurile nerostite le avem impreuna. Motiv pentru care cardasiile potrivnice sau hotesti functioneaza. Cardasia (omerta) nerostirii premeditarilor perfide, distrugatoare la adresa fiintelor omenesti si a lui Dumnezeu, ne face complici cu ele.</p><p>Oare acceptam si ne complacem ca sa intretinem mareata iluzie amarnica ca nu traim degeaba? O viata traita degeaba este o grea plata pentru o 'intelegere" tarzie si inutila. " Ce nu ai in clipa-n care ti-ai dorit, se schimba-n rau cu vremea de farmec saracit." ( M.Eminescu)<br /><span></span></p><!--more--><p></p><p><br /></p>Iubesc deci Existhttp://www.blogger.com/profile/02602514642237161845noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-51659206224562530142022-01-22T16:34:00.000+02:002022-01-22T16:34:41.939+02:00comuniune<p> Fiecare natiune are propriul Dumnezeu.<span></span></p><a name='more'></a><p></p><p>El se releva in desfasurarea istorica a destinului poporului sau. A bloca cursul istoriei unui popor este esenta a violului. </p><p>Acest blocaj se manifesta prin coborarea in desuetudine a tuturor valorilor culturale specifice care individualizeaza si da sens existentei sale; prin inlocuirea lor cu modele si rutine temporale straine.</p><p>Se spune ca dreptatea e pedeapsa aplicata nedreptilor, dar intrebati-l pe Giordano Bruno unde e dreptatea. Cum sa ajungi la Dumnezeul imensitatii daca nu treci prin Dumnezeul propriului popor implinindu-i destinul? Obtinand o intelegere platita cu pretul greu al unei vieti traite degeaba?</p><p>Caracterul efemer al civilizatiilor determina fiintele sa se inalte din pasivitatea falsei libertati, a incomensurabilei indiferente, a somnului ratiunii bigotismului. Spaima de "mai mare", naruie actiunea si este un blocaj.</p><p>Astazi evidentele ne releva ca istoria Romaniei este blocata, infundata; o fiinta mutilata de vremurile pe care le traieste si care a devenit rea si vicioasa, ascunsa si complexa, inchisa in cercul vicios ca e pacatoasa tocmai pentru ca nu crede ca e pacatoasa, vinovata pentru ca nu crede ca e vinovata. Romania seamana unui butoi cu legume puse la murat de propriul ei stat sub presiuni straine propriului destin. Insa fructele necoapte ale destinului sau istoric se vor acri pana vor deveni necomestibile unor dumnezei starini si falsi care instrumenteaza "cazul" Romaniei.</p><p>A venit vremea vorbelor clare. Daca nu, vom sfarsi in mod obligatoriu in religia straina care ne-a manipulat atata amar de generatii prin cozile de totpor. Ori inviem adevaratul nostru leader care ne poate da un orizont de dicolo de cel al blestemului, ori vom pieri din orice fel de istorie asemenea altor multor culturi, ca de exemplu etruscii, etc. Istoria universala retine sub forma miturilor doar pe cei ce s-au confruntat cu crize si le-au rezolvat condusi de un leader care devine in istorie erou. Un erou castiga doar razboaiele comunitatii niciodata pe cele personale. Nu exista finaluri fericite ci doar crize care sunt rezolvate sau nu.</p><p>A alege un tel si a merge spre el este un drum chinuitor pe care daca nu-l parcurgem impreuna, ca popor vom disparea; unora nu le pasa!. Nu va amagiti cu "destinul" revelat de inactiuni, destinul e un cuvant mare si lipsit de orice sens fara actiune. Cat de usor ne acceptam, ne acceptam neputinta!!! </p><p>Un conducator e adevarat cand schimba vremurile. Nu criticati daca nu aveti ceva sa puneti in loc! Cel mai mic rau nu e drumul implinirii binelui; graba e mama tuturor belelelor. </p><p>Fac parte dintr-un popor suveran pe propria istorie care-si sustine si apara propriul Dumnezeu al blandetei, ospitalitatii si care nu a ravnit la bunul altuia? Sunt apatrizi nepasatorii, cei care se complac a fi simple marionete intr-un joc care a inceput cu mililenii in urma, apatrizi cum sunt si stapanii lor?</p><p>E o slabiciune sa tii in gazada pe cei care vor sa te omoare sugandu-ti resursele de Dumnezeul tau date! Nu are nici o legatura cu compasiunea si toleranta, este pura prostie. Cand esti des-fiintat ca natie, esti mort odata cu ea; nascut fiind pe pamantul ei nu e "o intamplare" oarecare. Cand aperi natia, aperi cetatea pamanteasca a Dumnezeului care i-a dat nastere si fiecare natie are menirea sa o faca. Asa vor prospera toate natiile pmantului sfant , cele care nu vor adopta rutina lacustelor.</p><p>Imperialismul este expresia trufiei celei mai simpliste de a crede ca Universul intreg e o prelungire a conceptiilor si structurilor proprii; o gandire incompleta si saraca care conduce in mod obligatoriu la aceeasi soarta pe care au avut-o in istorie toate imperiile. Vor ramane in istorie la capitolul "asa nu" ca pilde ale cruzimii si adevartei barbarii ale ignorarii vietii. Omenirea a pus de prea multe ori in mana unor incapabili puteri nemasurate, greutati false in balanta puterii. A sosit clipa ca timpul sa renunte cand in cale-i se deschide un orizont cu totul nou. Orizontul " mortii mortii si invierii vietii", "nu este astazi, nici maine, nici ieri, nici totdeauna", "el zeilor da suflet si lumii fericire" . Sus inimile voastre!</p><p>Ma simt in comuniune si cu ce a fost rostit ( rostoit) si cu ce nu este rostit (rostoit) inca.</p><p>Profetie:</p><p> "Vedeti cum urna crapa, cenusa reinvie, cum murmura trecutul cu glas de batalie poporului roman?Cum umbrele se-mbraca in zale ferecate si fruntile carunte se-nalta de departe?</p><p>Cad putredele tronuri in marea de urgie, se sfarma deodata cu lantul de sclavie si sceptrele de fier.; in doua parti infernul portalele-si deschide spre a incapea cu mia rasufletele hade ale tiranilor ce pier!</p><p>Dar cel putin nu spuneti ca aveti simtaminte, ca-n veci nu se imbraca in vestede vesminte Misteriul cel sfant"</p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p>Iubesc deci Existhttp://www.blogger.com/profile/02602514642237161845noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-19645271448641782742022-01-22T11:52:00.003+02:002022-01-22T16:33:08.052+02:00Calea nebatuta<p>Motto : Am incredre in temeiul intelepciunii si al iubirii<span></span></p><a name='more'></a><p></p><p> Cand speri in dumnezeu ajungi la disperare.</p><p>Cand nu mai speri ajungi la El si abia incepe totul.</p><p>Calea sperantei este deja un canal adanc din care nu mai vezi ceva. </p><p>Calea fara speranta este nebatuta inca. Este calea intelepciunii.</p><p><br /></p><p>Intrebare: Cine recunoaste poetul care a scris urmatoarele versuri?</p><p><br /></p><p>Ingere palid, iti e mister</p><p>Cum ca a lumei valuri si soapte</p><p>Este durere si neagra noapte</p><p>Pe langa cer?</p><p><br /></p><p>Nu stii tu, inger, oare sa zbori,</p><p>Sa lasi pamantul, trista ruina?</p><p>De-ti place cerul, a lui lumina,</p><p>De ce nu mori?</p><p><br /></p><p>O, dar pamantul inca te tine</p><p>In niste lanturi tesute-n rai,</p><p>De mult zburai tu in lumi senine-</p><p>De nu iubeai.</p><p><br /></p><p>Principiile sunt imuabile, insa materia irepetabila.</p><p>Pricipiul simetriei este seducator insa, viata ne arata cat de mult ne-am inselat. Oamenii se organizeaza in structuri chiar in lipsa oricarui punct de simetrie. Asemenea structuri pot fi deosebite de haos doar daca iubesti si crezi in Om si nu in dumnezeul lui.</p><p>Cand nu pui sub lupa indoielii toate filosofiile seducatoare, atunci nu respecti fiinta ta ci, un fals dumnezeu. Iluzia perenitatii este caracteristica mintilor prea simple si slabe petru a percepe timpul in adevarata lui desfasurare.</p><p>Regulile sa legile nu ne pot uni sau tine impreuna. Singurele lucruri pe care le avem in comun sunt cele nerostite.</p><p>Libertatea poate fi o constrangere chiar mai mare decat secolele de sclavie.</p><p>Cea mai mare farsa a istoriei este farmecele seductiei goanei dupa superioritate. Ea a generat conflictul intern de narura filosofica si religioasa, lupta desarta pe taramul ideilor, un razboi autofag. Aceasta farsa a deschis poarta tuturor manipularilor speculand vinovatii inventate.</p><p>Strabunii au descris pe dumnezeu conform propriilor ambitii si pe oameni conform propriilor slabiciuni. Acest dumnezeu batran al ambitiilor trebuie sa moara pentru a lasa locul liber celui Viu.</p><p>Goana dupa un adevar caruia sa ne inchinam si supune este desarta, o idee proasta pentrru ca nu are un sfarsit. "Ah, acuma ti se pare ca pe cap iti cade cerul: unde vei gasi cuvantul ce exprima adevarul?" E de ajuns ca privind rotunjimea alb-albastra a planetei, omul sa se simta mandru si implinit!</p><p>Istoria ne arata ca o zbatere intre stagnarea impusa de cei ce tin cu dintii de privilegiile legilor lor impuse celorlalti si omorarea acelora ce voiau sa inoiasca regulile, a celor ce vroiau sa sparga lacatul istoriei. Noi in sensul "de cei noi" putem face ceva fundamental nou si a indrepta timpul spre o tinta neintrezarita inca. Din nimic, nimic nu se naste si ne vedem constransi sa cautam conducatorul spre acest neintrezarit orizont in noi insine, adica in trecutul nostru. Orice vom cunoaste nu este cu nimic mai pretios decat ce am uitat deja. </p><p>Propria persoana este cel mai crud oponent , dar ne vom confrunta cu o constiinta cu adevarat colectiva. Limitele personalitatii sunt amintirile ancestrale, redundanta propriilor constiinte. E o oportunitate rara de a ne repara greselile si a dialoga sincer pe tema propriilor temeri, daca ne invingem nesiguranta. Astfel Dumnezeu va avea un prieten , un egal, nu un soldat inutil. Un canal curat prin care sa se releve asa cum este. Numai analizand si rezolvand constrangerile greselilor vom putea sti daca am ales cu adevarat sa fim ceea ce suntem sau, ne complecem in a constitui doar piese intr-un joc ale carui limite nu au orizont. Oare nu indoiala si nu multiplele optiuni constituie esenta libertatii?</p><p>Consensul are noima doar atunci cand nu mai trebuie enuntat. Mintile slabe actioneaza intotdeauna la fel, o deghizare in locul alteia. Masura adevarata a timpului o aflam comparand distanta dintre credinta si idee. Structura interna a unui creier nu se pierde sub actiunea entropiei.</p><p>Oamenii creeaza intr-un fel divin , alegand sa nu distruga.</p><p><br /></p><p> </p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p>Iubesc deci Existhttp://www.blogger.com/profile/02602514642237161845noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-3426859539689642692022-01-16T09:07:00.006+02:002022-01-22T16:11:27.636+02:00 iluzii diriguitoare<p>Iluzia sau utopia este imaginea cuprinzatoare gandita in care actionam, ne comportam asa cum ne comportam in senzatia firescului obisnuintelor capatate ca pomana. Povestea in care traim si jucam rolul in care suntem distribuiti , "fata morgana" fiecaruia..<span></span></p><a name='more'></a> Comportamentul sau obisnuinta este o individualizare si o colectivizare a structurii gandite a utopiei in care credem ca existentam-viziunea noastra despre lume si noi insine. Astfel individul si societatea lui este modelata si modificata de utopiile gandite, considerate si prezentate lui ca axiomele existentei sale. In fapt acceptam si aducem in existenta iluzii- sau utopiile gandite de stramosi. Le facem vizibile si reactionam la ele, ignorand continuu evidenta modificarii conceptiei, perceptiei si a existentei noastre de dinaintea oricaror gandiri descriptive. Adica ignoram utopia gandirii generalizatoare. Epoca generalizarii sau expansiunii utopiilor se manifesta prin ignorarea ei si prin credinta ca spiritualitate inseamna a gandi abstract, gandire abstracta. Astfel ne gandim pe dumnezeu si toti ingerii lui precum si toti sfintii transformandu-i in statui sau idoli, adica idei/lucruri/imagini virtuale, utopice, ignorand propriile fapte si gandiri modelatoare ale existentei lor.<p></p><p>Actualizam astfel utopiile strabunilor miscandu-ne in cercul vicios al obsedantei lupte cu moartea generand-o. Acest cerc vicios al comportamentului gandirii releva ca orice idee prin generalizare impietreste si nu mai evolueaza. Generalizarea extrema a valorii absolute a ideii si gandirii este "cimitirul ideilor sau gandirii abstracte" ; ideea nu mai poate evolua prin rutina ei .</p><p>Reflectand comportamentul a ceea ce denumim "statul" , acesta nu poate fi decat o structura gandita neomeneasca, antisociala; Conceputa si folosita de neoameni care considera popoulatia de oameni ai planetei inferioara si pretabila sclaviei prin manipularea emotiilor si ambitilor ei, prin imaginatie. Sentimentul puterii si superioritatii acestora se manifesta prin dispret fata de omenire si prin ostracizarea ei.</p><p>Asta pentru ca atunci cand oamenii se confruta cu ceva ce nu inteleg, au tendinta sa creada ca este expresia a ceva supranatural, dincolo de potentialul lor si vad solutii de factura magica. Prefera intotdeauna sa creada in solutii magice decat sa accepte ca ar fi putut alege o solutie atat de banala si cu efecte atat de spectaculoase incat sa poata fi rational intelese fara aportul credintei in miracole.</p><p>Nu exista magie adevarata in lume, doar Iubire. Restul este doar iluzionismul stiintei ascunse care instaureaza o ordine pseudo-religioasa si pseudo- stiintifica.</p><p>Capcana imaginarii necunoscutului sau vietii ne transforma in fiinte atat de tâmpe incât sa credem ca Dumnezeu ne pune sa muncim sau sa luptam pentru el. Atata timp cat nu suntem constienti de manipulare procesul poate continua linistit, Avem la dispozitie bazarul cu minuni ieftine, spectaculoase sau stiintifice, minuni mincinoase. </p><p>Religia care permite sugerarea acestor minuni este religia nevoii. Femeile sunt fiinte blande care sufera enorm de dorul unui barbat pe care nu l-ar trada niciodata chiar daca ar descoperi o slabiciune periculoasa pentru el (calcaiul lui Ahile). Femeia e ingrozita de violenta si de gandurile violente ale barbatului si nu se va grabi sa-i descopere adevarata fire. Se simte respinsa si nedemna, incompleta , in dizgratia divinitatii = setul de iluzii diriguitoare ale unui control extern. Dezvoltarea controlului si manipularii faptelor este intretinut de un semnal constient prin care se caută rezonante constiente cu propria constiinta, cautarea de sine, sau a "jumatatii care intregeste". Aceasta cautare este bine condusa de ordinea pseudo-religioasa (preoti) sau de cea pseudo-stiintifica (experti) care, intr-un fel bizar ne modifica genetic pin curgerea timpului, intr-un fel si mai bizar. De ce nimeni nu se ocupa cu imbunatatirea creierelor nepamantenilor care rezerva omenirii un sfarsit dramatic-armaghedonul-spaima de sfarsit??? Nu poti trai cu adevarat de teama sfarsitului premeditat perfid.</p><p>Tot ne punem intrebarea cine au fost aceia care au initiat procesul hipnotic? Apoi l-au intretinut si perfectionat in timp , cine sunt cei de astazi care-l intretin. Ce ne intereseaza cine au fost aceia? Stim bine cine sunt urmasii acelor haini care ne fura copiii si se distreaza privindu-ne zbaterile inutile. Cum ar putea un 'sfant" sa inspire hoarda de criminai si ciocli?</p><p> Ne putem gandi macar, ca singura plata omeneasca este ZAMBETUL curat, pornit din inima si nu unul fortat de exigentele marchetingului ?!? Cum ar arata o lume care ar folosi acest mijloc de plata al serviciilor dintre semeni?</p><p>Intreaga civilizatie astazi se bazeaza pe capacitatea mentalitatii produse de religii si expertize in stare sa produca clone suficient de tampe pentru a crede ca dumnezeu sau nevoia lor cere sa munceasca si sa moara pentru el. Este spre binele tuturor sa incetam sa credem ca lucrurile mai pot fi intoarse din drumul lor si sa boicotam rutina lor.</p><p>Stiinta adevarului necunoscut nici nu ne sluteste trupurile, nici nu ne ortaveste sufletele. Nici nu ne conduce . Este un dar de noblete, demnitate care ne regenereaza si invie mereu scotându-ne din haosul amestecului generat de "...ce zboara si nu se mananca"- stiintele minciunii si "apele care nu se beau" - emotiile generate de acea stiinta. Cand religiile-s date la o parte sunt suplinite de potentarea chimica a vietii sexuale (energizantele) care rapeste capacitatea discernamantului printr-un model de sexualiate dezastruos de risipitor de vigoare. Este un amanunt generalizator cu efectul: tineri vestejiti deja.</p><p>Cand simti o alta viata cum se naste in tine, una paralela pe care sti ca ai trait-o in alte vremuri, cel mai mult ne mira repeziciunea cu care aderam la acea identitate diferita. Povara aceea a cunoasterii se revarsa peste noi si ne striveste . Acea pravalire(catarzis) se opreste doar pentru a lasa loc unei furii greu de suportat.</p><p>Planeta iti apare ca o colonie de munca fortata fara gardieni in care disciplina era pastrata de o ierarhie religioasa care obliga populatia sa munceasca pentru cei care o inrobisera atat de perfid. <i>Conditia de serb este cel mai adac cosmar imaginabil. </i>Toti muncim ca vitele de povara pentru un fals dumnezeu care sa imbuiba cu rezultatele muncii platite cu "30 de arginti".</p><p>Ne trezim "luptatori ai Omului". Recunoasteti-va ca sa fiti recunoscuti; iertati-va ca sa puteti ierta; iubiti-va ca sa puteti iubi Viata. </p><p>Cateva extrase diriguitoare </p><p>Iubirea este unica miscare creativa; satisfactia o uratenie. Nu mai reparam ceva, nici nu cautam razbunare; ci creem de la zero din iubire prin iubire civilizatia omeneasca, civilizatia bucuriei si mandriei de a fi om. Curajul este indrazneala de a fi om, ceea ce esti. Oare a fi om nu inseamna a fi impreuna cu viata si nu impotriva ei exploatand-o? Nu inseamna a fi liber, neaservit cuiva sau dator; a lua decizii in existenta proprie? A nu fi prozelit? Cand liberul arbitru se dovedeste o amagire nu ne ramane hotararea neindupecata in fata vietii si existentei nenegociabile? Hotararea este un angajament personal responsabil care ne eliberereaza de angajari si negocieri? Cu cine ne-am putea negocia existenta? Nu exista o autoritate reala deasupra individului uman, alta decat una iluzorie. Eliberam gandul din inchisoarea gandita. Il descoperim dintotdeauna liber; liber de a fi credul, slugarnic sau obedient, liber de a fi liber. Suntem liberi in inchisoare si inchisi in libertate! Este paradoxul libertatii ignorate a gandului. Suntem liberi in vorbe, dar in fapte? Sa o luam treptat, pas cu pas cu fata la soarele libertatii. </p><p><br /></p>Iubesc deci Existhttp://www.blogger.com/profile/02602514642237161845noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-40397309056003932422022-01-08T11:36:00.006+02:002022-01-22T16:35:39.024+02:00arta uitarii (calea iluziei 2)<p> Suferința are sens numai dacă durează o clipă<span></span></p><a name='more'></a><p></p><p>Omul fără motivatii sau scopuri provoaca o stare de lehamite si neputință. Liberul arbitru este o iluzie care ascunde, oculteaza controlul exercitat asupra individului. Un univers pe care-l faci cu propria minte este unul comod pentru care nu suntem pregătiți. Comoditatea bunului trai doarme pe perna cu tine si isi bate joc de biologie.</p><p>Uitarea ascunde mijloacele ei in iluzia promisiunilor. Nu exista finaluri fericite ci doar crize a căror solutionare descoperi sau nu. Mijlocul sau calea obtinerii scopurilor propuse este tocmai scopul . Pe calea iluziei mijloacele sunt ascunse la vedere. Primul uzitat pe scara larga este mijlocul violentei cultivat la vedere, arbitrarul in miscare. Iluzia este credinta ca acest mijloc duce la realizarea unor scopuri opuse; de ex pacea prin razboi, progres prin confliuct.</p><p>Insa cel mai greu de depistat este mijlocul minciunii deoarece este ascuns de cunoasterea fragmentară cu care asociem stiinta; o sugestie negativa puternic inradacinată. Rezultatul acestei iluzii este ca cea mai cuprinzatoare religie inventata de om este "fragmentarea planetara" , o credinta cuprinzatoare care nu poate fi explorata din interiorul ei pentru ca nu are cine face vreo distinctie in raport cu altceva si ne induce nevoia unui erou, inteligente straine, mantuitor, etc, din afara biosferei planetare, condamnandu-ne la asteptarea solutionarii crizelor. Asteptarea este mijlocul risipirii energiei omenirii, durerii sale si probabil este instrumentarea psioho-tehnologica a unei energii folositoare tocmai celor asteptati, a unui Dumnezeu Strain gandului omenesc.</p><p>Cel mai simplu si eficient mijloc de generare de religii este "lupta cu moartea" A vedea "lucruri" care nu exista este primul semn al dragostei!? Oare suntem constienti de ceea ce iubim sau ne temem cu adevarat?</p><p>Explorand oceanul emotiilor umane putem gasi, dedesuptul valurilor si furtunilor gimbuslucrurilor curente ale suprafetei imagistice a aparentelor, un lac imens neclintit de ambitie. Este nederanjat de vreun explorator indraznet sufient de inconstient ca sa nu se teama.</p><p>Spaima tuturor il protejeaza, spaima intunericului si netarmuririi conduce omenirea prin formele de gunernamant ale neguvernarii.<i> Democratia este o cursa stupida intre leaderi ratati,</i> un fel de baricada in spatele careia ne pierdem initiativa si implicit pierdem bataliile purtate; un fel de ofranda adusa propriilor spaime si incapacitati de care nu profita nici macar cei care cred ca sunt profitorii ei. </p><p>Stăpânul timpului</p><p>"Caderea unei frunze e o vesnicie pentru mine dupa cum vesnicia va fi senina precum caderea unei frunze."</p><p>Exista doar doua imprejurari in care ne-am dori ca o clipa sa nu se mai termine; prima este aceea a agoniei, iar cealalta este apropierea iubirii. Amputarea brutala a unei intregi laturi a timpului tau este un sacrificiu al barbariei inconstiente. Timpul ar trebui oprit si cand ai nevoie de un ragaz de gandire , sau cand esti nehotarat.</p><p>Dusmanul cel mai mare al timpului este profetia care se autoindeplineste, preziceri autorealizabile, ele ascund credinta că poți controla nu numai ritmul curgerii timpului ci și cursul evenimentelor. Poti evita acest pericol daca folosesti curgerea timpului asemeni curgerii apelor cand te abții să bei.</p><p>Toate aceste reevelari ale explorarilor, deja istorice ale omenirii, nu pot decat sa deschida ochii asupra celor ce se intampla in lume sau "civilizatiea de astazi" . In faptele ei civilizatia asta este doar o adaptare nereusita si diforma a unei lumi de origine, uitate sau sterse din memoriile de lucru. Sau care poate nu a existat decat in visul si aspiratia noastra si suntem chemati să-i dăm viata astăzi visand-o cu ochii deschisi? Vazând plenitudinea, ordinea si frumusetea indescriptibilă a omului si lumii asa cum este ea si nu asa cum ni se prezinta a fi in massmedia politizata , oglindind in aceasta vedere gandirea fragmentata a indiferentei incomensurabile fata de propria fiinta pe pozitia de eu/ganditor- ne recunoastem uratenia si irationalitatea monstruozitatii asa numitului "intelect superior" sau eului divin al unei specii autodistructive autointitulata "sapiens". Toata povestea in derulare este expresia ultimei iluzii-utopii. Totusi foarte putini oameni fac constienti rau naturii proprii si celei planetare sau cetatii pamantesti a lui Dumnezeu cel viu salvat de Mesia de teama nemarginirii sale. Greu de crezut dar intreaga poveste este rezultatul manipularii iluziilor sau sugestiilor misoneriei protective in fata barbariei ca expresie a haosului. Dar ce facem acum cand barbaria a acaparat , globalizat planeta si avem in ochi doar prafurile aruncate de smecheri ratati care mai cred ca suntem orbi si nu vedem tradatorul din prieten si hotia din contracte? Raspunsul prieteni e v... . Calea demagogilor spre putere este vrajba si conflictele sociale si intercomunitare; cine acuza se acuza nu se scuza. Fara constiinta Unicei esente suntem in bezna chiar in maretul edificiu al intentiei divine/creatoare- edificiul perceptiei creatoare.</p><p>Din iubire cu iubirea fiecarui simțământ, gând, cuvânt si fapt- sau in clipa curgerii faptei trăind, nu este o indicatie prețioasa sau diriguitoare a unui interes strain , este descoperirea propriei libertati in actiune cand totul este aici si acum si nimic nu este de făcut. Intrecerea cu ganduirea clipei. Cea mai mare iluzie a omenirii este iluzia nevoii. Psihologic tratata, verbalizarea de mai sus pare a fi lipsita de ratiune, insă stiinta intregimilor relevă ca<i> lipsa reactiunii la lipsa </i>este semnul puterii/energiei. Si reciproca este valabila -slabiciunea omului care da altuia putere asupra fiintei lui este reactia la reactii- cantecul de lebeda. Ce melodie fredonati in creier? Nu tot ce pare a fi este asa cum crezi că este.</p><p><br /></p><p><br /></p>Iubesc deci Existhttp://www.blogger.com/profile/02602514642237161845noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-79478497199599427192022-01-06T11:02:00.003+02:002022-01-22T16:30:18.272+02:00calea iluziei<p> Omenirea a atins un nivel înalt în conștiența cunoasterii, atât științifice cât și sociale. Problema cunoasterii este aceea ca nu este istorica sau acumulativa ci, mereu prezenta asemeni unei bogatii la care ai acces liber, fara cifruri sau chei, prin intuitie sau prin deductii.<span></span></p><a name='more'></a> Adica, prin explorare directa a constientei umanitatii desfasurate in activitati sau, in ultima instanta, prin accesarea memoriei inmagazinate prin simbolistica limbajelor. Orice individ uman poate invata limbajele memorate, poate citi si imbogatii propria constienta, desi acele informatii nu vor produce in mod obligatoriu si actiuni Insa adevarata cunoastere se obtine prin trairea circumstantelor ei, trairea cunoasterii care genereaza reactie si reactia ța reactii sunt insasi actiunile imediate ale individului cand acesta isi risipeste energia, sau i se fura visele. Fortele cunoasterii universale sau ale umanitatii sfarsesc prin a-si epuiza energia si lasa loc reactiunii.<p></p><p>Acum împărtasesc din raspunsurile găsite in memoria umanității la o intrebare care pare să fi frământat si modelat societatea umană dealungul timpurilor sin în prezent. Întrebarea este "cum poate fi controlata o populatie omenească?"</p><p>Aceasta intrebare a generat diferite modele sociale de organizare si functionare ca raspunsuri aplicate- cunoastem aceste raspunsuri sub titulatura generica de "guvernare", titulatura ce ascunde in ea controlul si consevarea acestuia asupra unei populatii care trebuie sa satisfaca nevoia si exhibitionismul psihogic al guvernantilor.</p><p>Prima încercare de atingerea scopului respectiv a fost "guvernarea prin forta". A fost aleasa inchizitia in locul unirii consensuale, sclavia, dar in cele din urma istoria a uitat numele celor ce s-au chinuit sa inrobeasca popoarele prin forta. Actiunea omeneasca nu difera de a celorlalte forte din univers , isi pierde repede energia si lasa loc reactiunii.</p><p>Alt răspuns contrapus intrebarii a fost "guvernarea politica" Aceasta se impregneaza repede cu neadevarurile pe care doresc masele sa le auda ca sa se simta in siguranta sau valoroase si este in esenta o minciuna. Un cer vicios pe care daca il privim de deasupra se arata o spirala descendenta care sfarseste prin evenimente ce zdruncina temeliile societatii astfel modelate.</p><p>"Guvernarea prin control economic" Inrobirea omului fata de valorile materiale este superioara indiscutabil celei obtinute prin religie. Atâta doar ca aceasta capata o viata in sine si perverteste scopul final. Obligă un om sa munceasca la nesfarsit pentru aerul pe care-l respira si s-a constatat că la a treia generatie ori inventeaza un substitut, ori invata sa se lipseasca de el. Si asta e nimic pe langa nesfarsitele lupte de gherila. A fost un experiment nereusit</p><p>"Guvernarea prin control hibrid" prin mijloace magice, conditionare genetica, manipularea informatiilor si evident prin religie. Combinarea celor patru elemente pare a conduce la obtinerea oranduirii dorite, la fericirea maselor care muncesc cu spor sigure de mântuire, cu credita intarita pe ici si pe colo cu cate un "miracol" sau cu o jucarie tehnologica oarecare . </p><p>"Guvernarea prin autoritatea indiscutabila a unui leader". Exista doua variante a unui astfel de leader; fie o masina extraterestra mai inteligenta decat omenirea, fie Dumnezeu insusi. Oamenii nu se vor identifica niciodata cu ceva ce nu poarta pecetea omenescului, oricat de bine intentionata sau desavarsite ar fi actiunile acelei entitati leader; astfel s-a ajuns in final la maestrul sau sfantul "X", fiu al lui Dumnezeu in numele si spre bucuria caruia muncesc populatiile si isi pun inteligenta creativa in atingerea dezideratelor acestora si s-a umplut lumea de sfinti care 'ne manaca' pe drumul pana la Dumnezeu</p><p>Desigur ne punem problema moralei unor astfel de manipulari si structurări ale societatii. Morala e un atribut cresștin si cum noi nu numai că nu suntem crestini ci și-i dispretuim învățăturile- morala nu ne umbreste mintile cu slabiciunea militaroasa a asumării cuvântului dat. Nu este asta o evidenta? Nu așa functionează sistemul? Constienta acestei evidente naste vreo reactie si intrerupe rutina zilnica a societății? Lipsa reactiei nu relevă acordul dorintei, Vointa?</p><p>Nu cunoaștem altceva sau nu vrem sa cunoastem? Omenirea exista si inainte de istoria guvernărilor cunoscute care exalta "guvernarea impusa" ca si conditie sine qua non a existentei! Putem extrage din acea existență uitată sau ascunsă nouă cunoasterea unei comuniuni sociale functionale fără guvernare exterioara? Sau deja cunoastem dar, nu vrem? In orice situatie am fi , toate sistemeler controlului sau 'guvernarii celor multi in binele celor putini' si-au pierdut impulsul si reactiunea prospera.</p><p>O distinctie este necesar a fi facută; distinctia dintre minciuna si iluzie. Iluzia nu e minciuna ci o bariera mentală făcută pentru controlul populatiilor, un act de magie neagra care canalizează efortul populatiilor pamantesti in directia atingerii scopului celor ce au instrumentat iluzia respectivă ,fie prin interventie genetica, fie psihologic prin inductia unor false memorii ale vinovatiei, fie mental prin manipuarea informatiilor intr-o rutina programatica denumita "obisnuinta". Simplu spus, iluzia este o inchipuire obiectivata, pe cand minciuna are picioare scute si trebuie mereu repetata.</p><p>Multumim limbii romane pentru bogatia conștiintei înmagazinate in simbolistica emoționalității sale.</p><p><br /></p>Iubesc deci Existhttp://www.blogger.com/profile/02602514642237161845noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-78278884901075955822021-12-26T09:59:00.003+02:002021-12-26T13:15:38.000+02:00constiinta perceptiei creatoare<p>Evidența evoluției vieții creatoare este relevată in perceptie si reflectata in conștiință.<span></span></p><a name='more'></a> In directă sicronicitate cu percepția, ființele planetei sunt in ordinea formelor si expresiilor lor reactive creația orizontului percepțiilor lor. Intrega știință si credinăa pură se afla sub ochii nostri pacaliți de aparența separarii formelor lor de expresie. Este o pacaleală necesară individualizarii formelor sau mai bine spus a corpurilor viețuitoare ale mediului intelienței vii, creative. <p></p><p>Inteligența creează forme intr-o ordine matematica evidentă; putem spune ca matematica este sștiința ștințelor in ordinea careia toate cele ce sunt își găsesc armonica si coeziunea existenșei, atât ca individualitate funcțională cât si ca ordine in conținutul intregimilor extinse ale percepției ca orizonturi. </p><p>Atenția este mama tuturor formelor vii atunci cand observăm ca "lipsa ei" produce accidente sau disoluția formelor, dezordine. Suma reactțiilor generate de Atentie - in campul căreia o forta imensă si necunoscuta actionează, forță denumită Instinctul permanenței, - sunt corporalizate ca memmorie si se păstrează si conserva sub forma abilităților colective specifice nivelului percepției individuale care prin manifestare repetitivă gerenereaza prin reflectare constiinta sau cunosterea lor practică. </p><p>Sunt cel patru stări de agregare ale substanțialității unice planetare incepand cu solidul a carei caracteristica bazică este stabilitatea formelor sale. Puțini consideram mineralul ca energie/spirit primordial pe fundația căruia sunt exprimate formele evoluției vieții in direcția conștiinței si individualizarii unicitatii sale. Chiar structura corporală a ființei planetare reflectă proprorția si importanta functională a solidului in cadrul vietii corporalizate ca mediu planetar. Ritmul evolutiei mineralului ca forma corp vietuitor planetar este foarte lent tocmai pentru al face funcțional in percepție ca stabilitate-echiibru dinamic relativ stabil in oglinda căruia sa se perceapa si constientizeze dinamici evolutive/frecvențe superioare acestuia (doar in cadrul perceptiei ) Perceptia creează si este la randul ei creată. Insă doar forma de agregare primordială mineralul de unul singur nu poate crea alte forme; trăieste in sine si evolueaza in forme de aceeasi natura chiar daca de structuri tot mai complexe si pretioase prin raritatea lor data de cantitatea expresiilor acestor evoluții minerale in ansamblul sau. Trăind in sine mineralul nu comunica cu exteriorul, deci nivelul percepției sale este limitat la trăirile sale launtrice, ceea ce a facut conștiința perceptiei inteligentei sa declare ca " mineralul este spiritul in starea de somn"- O perceptie fara reflectarea constiintei de sine este ca si cand nu ar exista. Desigur, ca cineva să reflecte caractere si comportamente, calitati si functiuni implică existenra unui observator, a altei esente-ca atare esenta constiintei din inceputul de dinaintea oricarei creații formă si expresie corporală. Stare de fapt evidentiata de expresia celui viu Cristos cand spunea "eu sunt dinainte de a fi" Este o afirmatie universal valabila.</p><p> Este si constiinta mineralului dinainte de a fi constient de sine prin reflectare. Prezența conștiinței dinainte de orice expresie forma corp in univers este o perceptie inteligenta reflectata fidel in gțndire. asta releva ca doar solidul nu poate genera reflectare sau constiinta de sine si drept urmare este necesar sa relationeze si interactioneze cu alte forme primordiale de expresie corporala pentru a genera evolitii expresive Aste ne indreptateste sa afirmam ca mineralul este gandire inconstienta de sine, de forma si calitatea sa functionala in ansamblul imensitatii inconjuratoare. Daca observăm comportamentul gandirii inconstiente sau irationale a omenirii de azi vedem ca majoritar este pre-ocupată cu dezvoltarea structurilor minerale prin asamblarea lor in structuri forma capabile sa inglobeze cât mai multa informatie sau memorie, sa atinga ceea ce denumim starea inteligentă de expresie. Desi memoria prin repetitie nu naste inteligenta ci doar practica directivele inteligentei, tendința exista asemenea unei obsesii.</p><p> Ceea ce rezulta din acest efort al omenirii sunt doar memorii capabile de prelucrare informatii cu viteze foarte mari ceea ce ne da impresia unei inteligente care raspunde exigențelor noastre programatice. Insa tot in acest context se releva că exigentele noastre sunt arme, pregatirea de razboi fratricid si de apoi programe utilizari in alte domenii O astfel de gandire instrumentata ca "inteligenta" artifciala poate doar creea un mediu existential artificial care sa handicapeze prin lene si comoditate dezvoltarea fiintelor ca intregimi sau in dimensiuni extinse ale percepției- este o fundatura. Ne releva situatia limitata la aceasta directie lucrativa , un blocaj intr-o structura inchisa in sine in care percepem numai ce dorim sa percepem si dorim sa percepem doar ceea ce am mai perceput, ca sa obținem aceleasi reactii sau emotii-un cimitir al libertatii de miscare a spiritului uman.</p><p>Inca odata se releva ca o abordare in cunoasterea prin prizma constiintei separarii aparențelor , este o atitudine ingraditoare, constrangatoare a perceptiei ca univers in sine. Aceasta abordare in campul cunoasterii sau gandirii conduce in mod obligatoriu la blocaj. Insa dupa cum este relevat de evidente , orice blocaj este aparent , o constrangere lucrativa in sensul directionarii potrivite a cercetarii . Orice blocaj corporalizat ca miscare rutină, este dizolvat de miscarea entropiei in univers si este releva constiintei exploratoare drept un proces involutiv deformator, reducerea formelor la starea neseparata din inceputul esentelor lor- o simpla forma gand sau informatie fara alta miscare decat lineara, inchisa in sine ca cerc vicios repetitiv. </p><p>Entitatea minerala trăieste, moare si renaste in noi prin rutina dialogului interior repetitiv; nu putem schimba ceva in aceasta repetitie fara sa auzim altceva din afara nivelului limitat al percepției ca ego sau memorie. Insa o atare stare generalizata a unui glocaj, produce același gen forme corp colectiv prin multiplicare si o intregime ca sistem de elemente congruente de aceeasi natura sau functionalitate inchisa in sine. Astfel din "exterior sau afara " individualitatile sistemului respectiv nu vor auzi ceva nou si asta conserva, solidifica si inchisteaza formele evolutive, sunt degradate sau uzate, dizolvate sub actiunea fortelor entropiei </p><p>Se spune ca fiecare forma evolueaza pana la nivelul sau de incompetență dupa care sunt dizolvate. In cazul omenirii exista expresia "te mănâcă Gaia", care pune in evidenta miscarea prin care mineralul la orice nivel de exprimare formala considerat sau considerandu-se separat si independent de toate celelalte energii esente primordiale nu poate trai decat in sine , in inchipuirea sa, o existenta virtuala de tipul visului reflexiv inchis in cercul separarii sale; in sine traieste in sine moare asemenea formelor gand- nu are nici o constienta a ceea ce universul este ca continator si mediul sau existential. </p><p>Omenirea insasi este exprimata pe aceasta fundatie a spiritului unic. o unica minte energia inteligentei creative. Evidentele strafulgerarilor perceptiei inteligente care nu are nici vizual in ea, reflecta un paradox si anume acela ca asemenea modului in care structura planetei este preponderent solida, comportamentul oamenilor este preponderent inchis in sine prin dialogul lor repetitiv din sinele lor. Nu aud si nu vad, in fapt nu percep nimic altceva decat rutina si nu sunt constienti de asta in aceeasi proprtie cu procentul agregarii solidului in structura corpului planetar Gaia. Oamenirea este spiritul planetei, ego-ul său iar planeta este corpul omenirii. Este o perceptie in care Atentia a fost directionata spre una dintre corporalizarile energiei/spiritului universal ca mediu vietuitor intr-un corp vietuitor. Orice exista isi gaseste ordinea functionala si sensul existential intr-un context/orizont extins care-l inglobeaza.</p><p>Orice cercetare in parti a ceva ce nu este fragmentat, conduce la o eroare informationala. Aproape tot ce cunoastem azi este urmarea unei studieri a formelor separare prin excludere din conținătorul lor, sau a partilor organice a unui corp analizate si studiate prin separarea de celelalte. Incercam prin analiza si explorarea părtilor sa intelegem un intreg nefragmentat si acest mijloc in explorare si cercetare stiintifica nu poate conduce decat la dogmatism stiintific rigid, la falsuri infoenergetice care ne vor bloca evolutia prin repetitia lor formla tacuta ca potential in memorie si galagioasa ca cinetica in gandire.</p><p>Repetitia este fara doar si poate mijlocul supravietuirii acestor forme informatii elementare modelate de gandire prin fragmentarea intregimilor lor continatoare; este acelasi instinct al permanentei si miscarea lui nu trebuie considerata negativa sau malefica.. Omul ca spirit planetar isi inalta constiinta si atentia exploratoare deasupra zbaterilor fragmentarilor gandirii sale.</p><p> Extensia civilizatiei omenirii pe planeta este direct proportionala cu cuprinderea in memoria sa a informatiilor continute in perceptie sa. Acesta extensie a memoriei ca sa nu bloceze prin cantitate memoria individului uman , sa o lase libera de continut pentru a putea cuprinde noi infirmatii si sa evolueze ca potential si exprimare, omenirea si-a creat memorii externe tehnologizate prin simbolistica comprimarii informationale sau limbaj prin care puteau fi transmise generatiilor viitoare. Odata cu cuprinderea in memorii a infoenergiilor aflate in perceptia unui anumit prozont si-a extins si orizonturile perceptiei si prin reflectare a constiintei si cunoasterii acesteia</p><p>In memoria omenirii exista cele patru spirite elementare, spiritele/energii ancestrale ,stari de agregare a sunbstantialitatii sale explorate si cunoscute de strabuni diferitelor culturi ca informatie gandita. Este greu sa consideram ca cele spirite/ego-uri ancestrale sunt strabunii nostri ca si corpurile lor vietuitoare, dar daca suntem sinceri, baza oricarei perceptii coporale sunt tocmai aceste forme distincte ca stari de agregare si evolutie desi nu sunt separate . Imreunele lor in interactiune reciproca armonica si coeziva, genereaza si sustin toate formele corp vietuitor individuale ca si corp vietuitor planetar al unei diversitati ecosistemice de o frumusete si plenitudine inconsurabila, indescriptibila- biosfera sferosferei</p><p>In fapt ce incerc sa comunic este ca direcția evolutiei fiintelor planetare este asemenea directiei evolutiei celulelor noastre corporale - adica in exprimarea si sustinerea unei expresii colective superioare expresiilor lor individuale. Toate fortele incomensurabile ale celulelor nascute din una, multiplicate si specializate functional sunt pentru a da nastere unei expresii superioare -sa inalte Domn- inteligenta guvernarii diversitatii lor. Domnul le-a data nastere si ele dau nastere Domnului. Constiinta Domnului este accesul constiintei fiecarei celule sau organ functie la universul perceptiei extinse a unui continator ultim, sunt avide de perceptia si cunoasterea universului, Ca expresie a universalului ca acord al vietii unice , fiecare celula a corpului uman tinde si se misca in directia macro universului nascut din micro universul lor.</p><p>Ca urmare celulele corpului planetar, de la particule elementare , atomi, organe, corpuri, entitati, sunt expresii ale avidității entitatilor primordiale ale mineralului substantial diversificat functional ca solide, fluide, gazoase si plasmatice de a se misca cu toate gradele de libertate si isi creeaza corpul necesar acestei conditii=Libertatea.</p><p>Corpurile umane ca expresii a microuniversului substantial nediferentiat haotic, in evolutie ordinii organizate, sunt continatoarele ordinii evolutive a miscarilor in univers. Aceste corpuri vietuitoare ale energiilor mediului vietuitor planetar sunt capabile de impregnarea cu inteligenta si constienta sinelui universal. Aceasta impregnare sau trezire a constiintei implinirii visului ancestral al ancestralelor spirite elementare, (informatiile elementelor) releva directia urmatoarei etape in creatia perceptiei inteligente de data aceasta ca nivel superior de organizare Nivelul trecut al perceptiei poate fi denumit perceptie reactiva inconstienta si irationala, haotica in care 'haosul micro-universului in evolutie spre ordonare" doar s-a reflectat intr-un haos relational, o dezordine relationala care a generat o societate aparenta si haotica.</p><p>De la fiinta vie elementara si in forme functional organizate sau ordonate elementar, la fiinta perceptiei organizate sau umane, spre organizare fiintiala la nivel extins in directa armonie cu extensia constientei umane , realizarea unei fiinte planetare constienta si de sine statatoare. Este o constiinta vie intr-o perceptie vie care conduce omenirea la exprimarea intregimii sale fundamentale in formele ei ordonate de sentiment si de stiinta, in uniune functionala- calea cu inima in ea, calea vietii. S-a vorbit despre extensia constientei instrumentata informational acumulativ si este cazul sa vorbim despre extensia Vietii constiente in universul planetar si cosmic. Extensia constientei este direct proportionala cu extensia perceptiei dar este doar mijlocul extensiei Vietii in univers-de la viata microcosmosului constientizata in corpul omenesc ca viu, la viata planetei constientizata vie in corpul planetar sau omenire ca intregime functionala omogena si coeziva. Evolutia Vietii in univers va conduce irevocabil la constiinta faptului ca universul este viu -totul este Viu si ca urmare comunica prin fiecare corporalizare a sa.</p><p>Sunt multe directii propuse; ele pot fi puse intr-o firmulare grobiana, sintetica fara prea mare capacitate de transmitere de informatii complexe: directia libertatii individuale si puterii personale, directia pacii si indrumarii intelepte. Insa este si directiva Viata; extensia vietii constiente la nivel planetar, o constienta planetara care nu este un final ci o etapa spre o constiinta galactica, si asmd. Pradadoxul de care suntem constienti acum este acela ca cea de-a treia directie nu exclude pe primele doua , este un nivel superior de ordine organizata, in timp ce primele doua exclud pe cea de-a treia si se exclud intre ele iar aceasta ecludere functionala conduce la reinstaurarea unui haos planetar la nivel social prin disolvarea structurilor sociale limitate de conceptualizarea lor ingusta, Societatea actuala este in descompunere rapida asemeni unui cadavru care si-a atins limita incompetenței, a devenit nefolositor si intra in procesul recicării substantei in natura.</p><p>Ce va lasa in locui ei aceasta societate a exclusivismului inutil violent, ordinea evului mediu intunecat , inchizitiea gandirii si razboaile religiilor nou aparute ale expertizelor meschine? "A da inapoi" este la propriu si la figurat aceeasi miscare.</p><p>Ordinea matematica a creatiei formelor este evolutia care impliva cele doua temeiuri, sentimentul sau credinta, puterea individuala a libertatii si temeiul stiintei, sau prestiinta constiintei dinainte de a fi, puterea si cunoasterea intregimilor extinse sau in evolutie ca pace si indrumare inteleapta care limiteaza arbitrarul sau libertinajul si conduce la o competentă autoguvernare; Impreuna in ordine functionala cele doua temeiuri genereaza ceea ce denumim Evolutia Vietii in universul formelor create, creatia in evolutia fara sfarsituri, sfarsituri care pot fi privite ca incremeniri in proiectul universal al inteligentei perceptiei creatoare. Suntem substantialitate in evolutie creativa ca reflectare a Inteligentei , misterului-esenta Vietii, creativitatea.</p><p>Desigur ca se poat reflecta aceste consideratii pe tema sensului Evolutiei omenirii drept elucubratii mistice sau expresii ale neputintei faptice si refugiului intr-o putere virtuala a visarii. Sau pot fi considerate mituri care ma capteaza si prizonier fiindu-le imi foloseste energia. Daca este un mit atunci este mintul pe care aleg sa hranesc gandindu-l si reflectandu-l interpretand asa perceptia. Chiar daca efemer este , pe durata vietii lui il traiesc cu bucurie. Ce alte mituri se vor deschide constientei vom vedea la timpul lor. Nu pot sa ignor imensitatea vastitatii intinderii constientei umane peste stele si ar fi inutil sa ma agat de neschimbator, de nemuritor.</p><p>Revenim la detalii apropiindu-ne, realizam ca in firescul caii vietii planetare constiente de sine, este mai inainte in ordinea ei, renasterea in constienta a popoarelor ca organisme functionale in ansamblul corpului planetar al omenirii. Vechiul dogmatic in rutina sa se opune cu inversunare acestei renasteri care incepe cu renasterea nucleului familie, adica om =barbat +femeie ( Dumnezeu a zis sa fie Om si a fost barbat si a fost femeie). Exista o evidenta complet neglijata si anume ca relatia dragoste intre un barbat si o femeie este marturia concreteței existentei lui Dumnezeu renascut ca Iubirea din care am fost nascuți. Ne nascut si L-am renascut- ciclul miscarii constiintei in univers Nu exista magie adevarata in lumea asta ,doar Iubire, orice altceva este iluzie. Haosul este produs de comunizare si distrugerea oricaror diferente, aplatizarea specificitatilor percetiei sau prin dominatia unor specificitati inerentei diversitati formale si expresive intr-o masura nepotriva generatoare de conflicte launtrice distructive intregimilor functionale si utile intregimilor disfunctionale. Sub cupola lui Gaus matematica releva ponderile si proportiile functionalitatii intregului ca si contintor extins al ordinii la nivel superior de energie si organizare. In constiinta Om barbatii si femeile sunt temeiuri dincolo de formele lor si ca temeuri sunt Adam si Eva , temeiurile stiintei pure a inteligentei si a sentimentului curat, viata inteligentei si se gasesc in centrul cupolei matematice a ponderilor proprortiilor functionale ale intregimii omenirii. </p><p>Asta nu inseamna ca trebuie sa dispretuiim si sa oprimam ceea ce este diferit pentru ca ratiunea diferentelor este cea care releva functionalitatile. In orice evolutie ca proiect constient sau nu, exista si efecte secundare, "victime colaterale cum spun militarii" Efectele secundare trebuiesc gestionate inteligent intr-un mod acceptabil acestora. Respectul diferentelor este respect de sine daca nu le impunem celorlalti cu forta sau ideologic. Diferentele nu sunt problema ci ideologizarea lor conflictuala, dezbinarea si separarea care este calea spre putere a demagogilor de oriunde. Ordinea matematica face inutila ideologia iar stiinta guvernarii competente face inutil conflictul si utila provocarea. Asta nu inseamana ca se desfiinteaza conflictele, fara conflicte am stagna intr-o automultumire mai rea decat coruptia si slabiciunea exclusivismului. Insa conflictele sunt gestionate intr-un mod acceptabil prin recunoasterea functionalitatii lor la o anumita scara si intr-un orizont limitat.</p><p>Ca popoarele sa fie intelese ca organe cu functii distincte in ansamblul corpului omenirii, forte incomensurabile in universul planetar cand se acordeaza specificitatilor firesti, nu este nevoie de intelegere ci de sentimentul respectului reciproc si al libertatii de miscare si a schimburilor comerciale care prin cunoastere reciproca va releva valoarea fiecărui organism-popor in parte, fara a mai clasifica comunitatile nationale dupa false criterii nivelatoare ale "unicului existential globalizat". Natiunile nu sunt etnice ci complexe, fiecare etnie este o bogatia a poporului respectiv care este potrivita functionarii sale specifice si distincete calitativ in ansamblul omenirii. O natiune libera isi regaseste destinul functionalitatii sale, insa daca libertatea nu este respectata va incerca sa se izoleze , sa se inchida in sine si devine o societate rigida, uscata, dogmatica de tipul puritanismului unei superioritati si maretii inchipuite cu mormaiturile sau revoltele frustrarilor de rigoare. Nu exista in spiritul omului modele "american wey of life" nici "modul crestin sau islamic, budist, etc, de viata" fara discriminarea celorlalte.</p><p> A te individualiza prin discriminare este mijlocul prostiei prin care "te ridici deasupra" printr-un "rahat" ideologic care miroase din ce in ce mai tare pana nu-l mai suporti. Natiunile in sine sunt individualitati continatoare a aspiratiilor si gandirii colective a milioanelor de celule proprii prin nasterea lor in spatiu respectiv nelimitat de granite- un loc in constiinta lui acasa ca sentiment. In fiecare casa exista spatii comune , un acasa comun sau natiunea si spatii strict personale ale intimitatii proprii (in care dupa intelegerea mea nu este bine sa lasi sa intre si altcineva in afara celor invitati de tine) Separarile etnice, culturale, si de alta natura si lipsa guvernarii proprii, va genera disolutia natiunii si saracirea corpului planetar de un organ specific si de potential. Sa nu creada separatiștii ca vor castiga ceva prin separare; doar pentru dreptul la intimitate trebuie luptat, adica dreptul diferentelor culturale care imbogatesc natiunea, nu o saracesc. </p><p>Astazi vom "marturisi" -un cliseu verbal la tribunalul timpului- ceea ce este asa cum este si a fost daca dam la o parte acțibildurile împopoțonărilor si fardurile incolorilor. <br />Iubesc tot ce-mi pare asa cum imi pare pentru ca asa imi apare, piatra sau floare, pisic sau barbat, femeie sau soare , etc si toate-s Viata Dumnezeu. Ce nu imi apare si nu-mi dau seama este ca sunt In Dumenezeu prin Dumnezeu, visul cel dintai sau planul divin al Vietii si Respiratiei, mitul creatiei misterioase , un viitor pe care nici in vis nu-l putem atinge. As putea specula pentru că stiința imi ofera resorturile ordinii matematice, reflectate in fizica miscarilor universale si intr-un misterios spatiu fara inertie, dar ...</p><p>...Toate sunt in timpul si in locul lor! </p><p>Prin ce mister tocmai astazi cand natiunea crestina sarbatoareste nasterea Domnului , oricare ar fi acela este bun guvernator al destinului comun , am lasat mintea libera sa zboare si s-a oprit tocmai la aceste imagini si consideratii relative si partiale, evident sarace , fara sa doreasca asta. Perceptia inteligenta nu are nimic imagistic in ea si vede dincolo de imaginatie si imagini. Asambleaza nevazutul intr-un mod complet neasteptat, insa intr-un acord nestiut pana atunci ca exista. Intuitia este arta mintii omenesti de a gasi raspunsuri chiar si la intrebari nerostite, chiar si intr-o saracie de informatii sau intr-o valmasie de false informari.</p><p>O tripla multumire inchin astazi Domnului, multumesc ca mi-ai dat viata, multumesc ca mai invatat si ajutat sa o exprim, multumesc ca m-ai lasat in valea zbaterilor fara de care nu pot primi libertate, nici cunoaste spatiul iubirii dintre tine si toti ceilalti semeni umani. Cand nu credeam in tine dar imi erai necesar, ai fost alaturi fara sa stiu asta; acum cand cred in tine Incredere in mine, nu te gasesc si inteleg ca nu-mi este necesara prezenta ta. Fiecare<i> dor necuprins</i> prin fortele proprii poate razbi intunecimile vremurilor trecute si manipularile intunecimii vremilor prezente. Asta este drept asa sa fie din moment ce avem toate dotarile originale ale existentei tale date de dinainte de a fi care ne statuteaza in universul sentimentului si stiintei sale pure asa cum nici in vise nu putem visa , nici inchipui vreodata.</p><p>Pace si iubire, libertate individuala si putere, inteleapta indrumare si autoguvernare, Viata pe deplin implinita! Frumusetea este tineretea.! Tineretea este inima/mijlocul existentei desfasurate temporal. Binecuvanta este tineretea spiritului omenesc.</p><p><br /></p>Iubesc deci Existhttp://www.blogger.com/profile/02602514642237161845noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-24041485050716354902021-12-24T11:25:00.001+02:002021-12-25T06:41:19.994+02:00Colindam colindele <p> Cu obraji îmbujorați de ger, încotoșmăniți până la nas, cu ochii scânteiind de bucurie<span></span></p><a name='more'></a><span></span>si cu gura pană la urechi insuflețiți de mesaj cântând, rând pe rând vin colindători saă ne închine viață lungă și sănătate, bogăție și bunatate întru trăirea în Cristos care se naște in fiecare an la solstițiu de iarna, înălțând încă odata Domnul.<p></p><p> Amintirea unui acasă mai bătrân ca istoria se trezește în suflet și nu am cuvinte să le mulțumesc colindătorilor pentru darul lor neprețuit și dau curs unui imbold de dincolo de rațiune și îi imbrățisez pe fiecare in spirit.<span><br /></span></p><p>Frumusețea sublimului viu este dincolo de orice cuvinte- plenitudinea omenirii este mai vie ca oricând. In a fi este Dumnezeu Viată și ne reînvie cu si fără cuvinte cand Domnul se inalta in viata.</p><p>Fiecare zi e o sărbătoare a vietii si sărbatoarea sărbatorilor este nasterea si renasterea. Fericiți cei ce trăiesc în începutul începuturilor căci au mereu libertatea vieții înaintea lor. Pace si iubire!</p>Iubesc deci Existhttp://www.blogger.com/profile/02602514642237161845noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-7758055366767275622021-12-21T14:38:00.004+02:002021-12-21T15:42:45.182+02:00conflict pervers<p> In actualitate se promovează o concepție așa zis neomarxistă, o utopie care stârnește râsul dar care prin exprimarea ei la nivel european stârnește reacții acerbe in spațiul iudeo-crestin traditional pe intreg teritoriul Europei.<span></span></p><a name='more'></a><span>Incepând cu stupiditea interzicerii de nume proprii, de tradiții și exprimari cutumice firești, ajunge până la negarea principiului natural al genului și a oricăror referiri la el. </span><div><span><br /></span></div><div><span>Evidența umorului negru prin care mă reprezint ca bărbat sau ca femeie dar mi se intezice a mă denumi așa, este fără comentarii; mai ales că se face cu pretextul libertății de exprimare. Oricum ne-am numi tot o denumire este. De ce să ne jucam de-a denumirile când nici celor consacrate nu le ințelegem semnificațiile funcționale profunde? Doar așa că ne plictisim de lenea proverbială a ignorării si indiferenței?</span><p></p><p><span>Promotorii acestei ideologii sunt :</span></p><p><span>-ori complet ignoranți, necalifacați in vreo stiință , sociologie, știința istoriei, știința predicțiilor mișcărilor sociale, a științei matematice, etc, -ca să nu enumerez toate cuceririle științifice ale omenirii- și drept urmare, sunt de iertat si ironizat pentru stupiditatea de a susține utopii;</span></p><p>-ori sunt foarte calificați în cunoașterea subtilă a resorturilor psihicului uman si urmăresc un plan foarte precis. Orice plan este eșalonat temporal, ca urmare o astfel de acțiune ideologică este etapa prin care se atrage sau <i>genereaza haosul social.</i></p><p> Știința matematicii referitoare la haos- releva că orice modificare majora in constiinta socială ca domeniu vast de aplicare, atrage haosul prin mulțimea de negestionat acceptabil a efectelor secundare în creștere exponențială.</p><p> <i>Haosul social este ținta </i>unui astfel de plan și va justifica intervenția in forță a unei autorități tiranice dominante, va justifica orice ingrădire de drepturi si libertăți, orice control- <i>comunismul globalizat </i>dupa cum percep globalizarea ca fenomen. Am putea spune metaforic că o astfel de putere dominantă își așterne "covorul rosu" din sangele victimilor unei astfel de manipulari psihologice a conflictului extins in constiință, pentru ca este la nivel planetar; la propriu un conflict planetar se poate genera. </p><p>Când se atacă bazele religioase ale popoarelor , războiul e garantat însămânțat. Sub justificarea atavismului religiilor si iraționalității lor,<i> nu se urmărește eliberarea conștiințelor</i> de sub influențele preoților de orice religie ar fi aceștia si a centrelor lor de putere,<span></span> ci <i>doar inlocuirea</i> lor de la putere cu<i> noua preotime a "expertilor" </i>care știu totul despre nimic și sunt dependenți de numirea, promovarea și instrumentarul lor. </p><p>Oamenii competenți și liberi, onesti in știința și conștiința lor, sunt marginalizați, înlăturați, cenzurați, nepromovați.</p><p><span>Ca urmare acestă a doua variantă se relevă a fi deosebit de periculoasă, iar eu ca dorință imi gandesc că este doar o idioțenie personală.</span></p><p>Totuși îmi sună în urechi, "paza bună trece primejdia rea..." , imi exacerbează vigilența, "frica păzește turma", dar nu am o turmă personală alta decat propriile gânduri. <i>E atat de oribila aceasta varianta de gândire î</i>ncât, caut o compensare, <i>o variantă de răspuns.</i></p><p>Această variantă de manipulare psihologică uriașă se bazează doar pe <i>stupiditatea încetățenită a reacțiilor si negării </i>. Fără ca oamenii să reacționeze la ea, <i>nu are nici o putere prin ea. </i></p><p><i>Prin urmare ignorarea, ironizarea, coborârea in desuetudine a utopiei respective, sunt atitudini mai folositoare decât orice negare sau reacție ideologică, explicativă sau de alta natură. </i>E logic să nu contești serios o glumă proastă. <i>Salvați-vă de salvatorii </i>autoinchipuiți ai libertății pe care nu o au, prin a nu-i baga in seamă. Umorul salvează omorul chiar dacă este in faza de proiect.<i> </i>Bunica-mi Sultana povestea că cei indezirabili în comunitatea sătească erau alungați doar prin faptul că nimeni nu mai vorbea cu ei.</p><p>Lipsa reacțiilor din partea societății va face ca aceasta<i> incercare, cum pare a fi</i> fără să fie, să se stingă in cenușa phoenixului cultural. Din păcate <i>atașamentul inconstient față de utopii</i> le pozitionează automat conflictual spre beneficiul câtorva și pierderea celor mulți. Demogogii se hrănesc din acest conflict inter-utopii - stimularea acestor conflicte este calea accesului lor la putere. Puterea lor e slăbiciunea celor mulți necunoscuți creduli- obedienți.</p><p>Cea mai scurtă cale este cea cunoscută. Se releva folositor ca cei care o urmeaza să nu o abandoneze pentru alta la fel de inutilă. Este inutilă atunci când este luată in serios prin generalizarea ultimă a valorii absolute ale ideilor - care este cimitirul ideii. Dar poate fi utilă parcurgerea căii colective și părăsirea școlii prin absolvire și individualizare-trezirea constiintei. Toate căile se opresc la jumătate- cealaltă jumătate o parcurgeți singuri.</p><p>Nu suntem atât de stupizi să invinuim școala conștiinței/existența pentru examenele dresurii la care ne-a supus. Conștienți că nu mai avem nevoie de școli, nu suntem stupizi să căutăm altele- oricât sau orice am invăța, despre aceași esență este. Iar să o exprimăm ne poate <i>nimeni î</i>nvăța. Este harul responsabilității din dotarea originală.</p><p> Este cineva denumit<i> Nimeni</i> care să ne invețe? Odiseu a murit de mult dar, tot mai putem invăța ceva din experiențele lui. Fiți vigilenți cu herghelia "calului troian" al utopiei neomarxiste. </p><p>Cel puțin ca români ne-am lâmurit cu utopia asta. Lupul schimba blana dar năravul ba- din ințelepciunea necunoscutului anonim. Români, scăpați de complexul inferioritătții- Ințelepciunea voastră este cu mult deasupra celei oficiale, oricare ar fi oficialitatea aia. Este ințelepciunea trăirii si nu vă rușinați să o exprimați, doar pentru că oficialii sunt mai guralivi și violenti in exprimarea "prețioasă" din varful limbii ca să-i ascunda lipsa de valoare in viață.</p><p>Am asistat si povestesc acum cum un mare magistrat, judecator, sef de tribunal in Tg. Mures pe parcursul unei pledoarii elaborate care a durat cu aproximatie doua ore pe tema dreptatii pe care a instrumentat-o in glorioasa sa cariera, nu a reusit sa convinga un batran taran nestiutor de carte care ii tot spunea ca nu a facut nici o dreptate. In final taranul a conchis ca omul era incapabil sa inteleaga ca dreptatea pe care o facuse unora era nedreptatea pe care o facuse altora; ca "dreptatea" era inventia celor abuzivi cu semenii lor care au ajuns astfel sa cerseasca o "dreptate" pe care nimeni nu le-o poate da.</p><p>Mă simt mai liniștit acum că am gândit o soluționare ca variantă de raspuns unui eventual pericol imaginat de nebunia gândirii mele (oare?!)</p><p>Pace si iubire!</p></div>Iubesc deci Existhttp://www.blogger.com/profile/02602514642237161845noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-71479143185326358992021-12-19T05:40:00.003+02:002021-12-24T10:15:43.526+02:00mitul pe care-l traim<p>Fiecare popor are propriul destin învăluit/dezvăluit in mituri. Mitul este necunoscut si asa si trebuie sa fie pentru a nu afecta libertatea exprimarilor individuale.<span></span></p><a name='more'></a>Intuița găsește in sărăcăciunea informatiilor memoriilor raspunsul corect la provocarea mitului- răspuns care modeleaza comportamentul zilei de azi si dechide orizontul zilei de mâine. Explorarea mitului nu dezvăluie mijloacele sau căile sale, ci doar o directie in care se mișcă voința și gândirea colectivă a milioanelor de celule ale corpului poporului. Romania ca anagramare a cuvantului armonie, nu poate rata destinul sau mitic. El a răzbătut la suprafata constiintei sub forma complexității infășurate in cuvintele - "Noul Ierusalim". Declarația intenției a fost făcuta in 1996 in Bucuresti intr-un context festiv determinat de trecerea dintre ani- un moment de transformare nebăgat in seama. Apoi " Leul " a fost adus de la Ierusalim la Bucuresti cu mare pompă televizată. Evenimentele au reflectat si vor reflecta desfășurarea acelei complexități mitice ascunsă in cuvinte. <p></p><p>Prin prisma semnificațiilor inerente simbolurilor concentrării, infășurarii, dezvoltării, desfășurării fluxului vieții- respirația inimilor, cine exploreaza sensurile si mișcările se descoperă trăind mitul. In fapt sunt doar coincidențele intâmplării care relevă că noul drum al poporului a inceput in bifurcatia anilor din 1989 de la Craciun-serbarea nașterii constiinței, in cazul Romaniei renașterii. Sămânța plantată in inimi acum 2080 de ani a dat rod bogat si s-a multiplicat exponențial, a găsit pamant bun in sufletele oamenilor acestui Loc/Acasa</p><p>Veți spune ca este patriotism local, nationalism cu conotatie negativa. Da , insă este al fiecărei națiuni ca organism funcțional; nu exista Loc pe pământ in patriotismul caruia sa nu rodeasca si sa se manifeste samanța divinității sale. Locul sau Acasa este un Sentiment de triumf si bucurie care se reverbereaza in toate planurile existenței fie ca este atom, celulă, organ, vietate sau entitate. A gândi meschin patriotismul prin ingustimea crăpăturilor din creier nu foloseste nimănui. In misterul ființării toate sunt egale. Insa diferențierea functională intr-un organism mai mare este evolutie, schimbare, transformare, metamorfoză si progres, iar numai diferențele releva asemănările. In perioda 90-96 am cunoscut multi români care se revendicau reincarnarea lui Isus, a doua lui venire si au generat miscari ale trezirii constiintei de diferite intensități si amploare; aproape in fieare oras se gasea cel putin unul nascut in SAT.</p><p>Acum este istorie, pentru cei mai multi necunoscută, comprimată in mitul respectiv trăit de acesti oameni , pionierii misterului destinului neamului și eroi ai miturilor viitoare.</p><p>Exclusivismul de tip dogmatic specific bigotismului atavic al separarii, intunecă percepția realului asa cum este el si ne vedem in situatia de a nu incerca sa convingem pe nimeni Desi istoria păstrează doar miturile transmise oral, contemporanii exclud chiar mitul pe care-l trăiesc. Problema nu este a cunoaste ci a recunoaște si a hotărâ dacă vrei sa trăiesti un mit al Locului nasterii tale pe pământ care dă sens existentei devenind tu insuti un mit , sau să trăiesti mitul altui loc la fel de necunoscut tie in care nu ai nici un rol activ, distribuit in rolul executantului docil.</p><p>Destinul Romaniei a fost revelat contemporaneitătii in India cu mult timp in urma, de un călugăr budist care nici nu știa unde se găsea 'inutul mitic"- ceea ce ne face stupizi să-l acuzăm de patriotism local. Este infrățit cu mitul Africii de Sud trecand prin mitul Ierusalimului si infratit cu al multor altor tinuturi mitice ale Atlantidei- mitului primului regat uman ca organism planetar. Mitul Romaniei are temeiul sentimentului, al Africii de sud are temeiul știintei ancestrale, ambele trecănd prin axul conștiinței mitului Ierusalim si se vor confrunta cu refluxul tsunami-ului contestarilor disperate ale zeilor incremeniți in vremurile intunecate ale psihicului uman ignorant de sine. Specificitățile si diversificarea functională este in acord cu evidența creației universale a misterului percepției si nu este niciun conflict intre mituri sau diversitatea localizata in Sentimentul prevalent și organic al lui "Acasa" functional la scară planetară.</p><p>Doar falsele idei sau zeii de mucava ai separarii si intunecimii barbariei exclusivismului ca manifestare se zbat pentru suprematie si întâietatea originii lor.</p><p>Rememorati istoriile personale ca să le intelegeți rădăcinile, scăpând astfel din inlăntuirea inrobitoare a tăinurilor lașității care au transformat slăbiciunea in puterea altuia asupra propriei ființe. </p><p>Relevantă este povestea unui tânăr care a bătut la propriu continentele in cautarea căii adevarului. Dupa multe incercari si droguri chimice sau psihice a ajuns in India unde "norocul" i-a scos in cale un om care l-a trimis acasa punându-i mâna pe frunte . Străfulgerarea pe care a simtit-o a generat actiune fără sa stie care si s-a intors acasa in tinutul miturilor locului natal sa caute. <br />Intoarcerea in locul natal face parte din misterele mitului intoarcerii la Dumnezeu si in spirit si in manifestarea diversitatii totului său, a Vietii. Tottu este viață, este Dumnezeu, <i>a nu trai de frica mortii este tradare de sine. Ne intoarcem Acasă!</i></p><p><i>"Dragonul" ( zmeul povestilor) neamului se trezeste! Pune la grea incercare "făt frumoșii" zilelor lui Azi! Curaj!</i></p><p><i>Cristos invie! Pace si iubire!</i></p>Iubesc deci Existhttp://www.blogger.com/profile/02602514642237161845noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-24837195605521411672021-12-17T09:49:00.017+02:002021-12-21T11:16:44.838+02:00moartea<p> Moartea nu vine din viitor ci din trecutul modificat al sentimentului prevalent originar-<i><b> Increderea care este stiinta pura neintermediata. <span></span></b></i></p><a name='more'></a>Datorita incapacitatii de a comunica, realmente prin cuvinte adevarul plenitudinii asa cum este fara fragmentarea a ceea ce este si suntem, a neputintei de a ne face intelesi- am ajuns straini unii fata de altii si straini fiindu-ne noua insine, ne temem unii de altii. Astfel prin simplitate<i> s-a pervertit Sentimentul</i> increderii in oameni=om= afiul univresului perceptiei Dumnezeu, in teama de viata. S-a modificat pervertindu-se prin convertire la teamă, <i>trairea in Viata-Dumnezeu</i> cu <i>rairea in durerea izolarii de Viata-Dumnezeu</i>, s-a modificat bucuria de a fi prin convertirea la nemultumirea ca suntem (insuficiența fiintei). <p></p><p>Toate aceste modificari si convertiri au condus la aparitia dezvoltarii puterii fizice intermediata de tehnologie, (nefiinta) Cand o pare dintre oameni se separa de ceilalti prin puterea intermediata , acestia prin exclusivism vor dispretui si oprima conditia primordiala umana- fiintarea. Aceasta etapa<i> inceteaza astazi oricum, </i>fie prin revenirea omului la conditia sa originara nepervertita sau intermediata, fie prin autodistrugerea temeiului existentei intermedierii puterii. Omul nu este intr-un picior conceput, adica pe piciorul tehnologiei materiei ci este si pe piciorul stiintei constiintei sale care in ordine este primul E o metafora grotesca asa cum este si gandirea lineara jutificativa, explicativa, inutila in comunicare. </p><p>Intoarcerea la origini este la fel de simpla , e o schimbare de atitudine in relatiile noastre. Daca iubiti tehnologia salvati-o schimband atitudinea fata de semeni, iubitii si pe ei. Altfel veti pierde si una si alta. Nu cred ca doriti sa rataciti pierduti in intunericul lipsei de fiinta in care va aflati acum, doar in propria inchipuire vii!. Nu ignorati simplitatea , numai mintile bolnave sunt avide de complicatii si complica, infumureaza Totul, asemenea sepiilor cu cerneala lor pentru a se ascunde. Ascunde-ti propria nedorinta?</p><p>Acum ma adresez dusmanului nevazut , cel mai crud , nemilos, rapace. Ce alegeti , sa ramaneti caracatite sau sa primiti darul fiului omului?. Spiritul Om nu poate fi modificat prin convertire la valorile barbariei, rapacitatii, crimei. Insasi justificarea lor este o crima. Omul hotareste pentru el insusi (<i> nu pentru altul, chiar daca crede ca pentru altul)</i> si Dumnezeu indeplineste; asta <i>inseamna a trai prin Dumnezeu </i>si<i> nu pentru, <b>El nu are nevoi.</b></i> Multi stiu, dar putini pricep/practică. Daca nu puteti, stati langa cei ce pot. Nu <i>incercati sa furati viata omorandu-i pe cei vii,(conceptia mortilor prin care cred ca ceea ce pot omorâ stăpânesc si controlează) </i>asta a fost autopacaleala vechimii care v-a transformat in energii amorfe, magnetoelectrice sau fantomele neputintei de a fi. </p><p>In toate culturile perceptiei inteligente apare descrierea unor energii fara forma proprie care se ataseaza de oameni inoculandu-le frica si luând formele ei- Nu au putere proprie ci sifoneaza puterea fiintelor umane speriindu-i, ii manipuleaza folosindu-se de slabiciunea lor de a nu le vedea sau intui prezenta care le mofica perceptiile. Denumite fantome, kibuci, aliati, ingeri, preoameni, etc, nu pot fi percepute decat prin manifestarile omului aservit (posedat- se recunoaste cineva posedat de impostura, lacomie, neputinta, nedemnitate?) controlului acestor energii amorfe-teama . Aceste energii sunt purtatoare de virusi, boli, disfunctii dar nu pot controla omul constient de existenta lor ca resturi emotionale ale autoreprimarilor proprii. Aceste energii magnetoelectrice sunt un reper, prin diferentă , pentru electromagnetismul fiintelor umane a caror intimitate cu lumina(radiatia electromagnetica) este de o profunzime insondabila. Paradoxul face ca aceste energii/forme/ miscari sunt produsul omenilor avizi de putere personală si control asupra semenilor, luciferienii din mituri; forme gand si conceptiile justificarilor lor asemanatoare virusilor fabricati in laboratoarele razboiului biologic, insa in plan psihologic</p><p>Planul spiritual si cel fizic in oglinda nu pot fi despartite ci imbinate armonic functional. Astazi sunt intermediate de psihologia ignorantei, asa zisul astral inferior, Unii strabuni obsedati de putere au crezut ca fara corp vor fi mai puternici si vor controla mai usor victimele lor din nevazut- au ajuns energii amorfe, fantome, astfel practic- sub puterea si comanda celor completi; cine a săpat groapa altuia a cazut in ea. Astralul inferior e facatura lor, sperietoarea cu care ne manipuleaza denumit iad. "Fiul materiei mosteneste imparatia cerurilor"; -sunteti la comandă fratilor!- porunceste ce e cel mai bine pentru tine crezand sau cunoscand ca este cel mai bine pentru toti ceilalti si intreg pamantul.</p><p>Pentru mine, Pace si iubire! Forma corp sanatate - in cer-pace si pe pamant-iubire. Mens sana in corpore sano! Gandul tacut, visul inspiratiei de inceput al lui Dumnezeu. liber si atatputernic prin asta.</p><p> Informatiile din miturile popoarelelor vis a vis de nevazutii dusmani trebuiesc sondate cu inteligenta atentiei exploratoare in propriile vieti. Ce ignori nu te ignora! Apropo- nu exista la propriu nici muritori nici nemuritori, crima da. Sunt doar vorbele unei consideratii exterioare<b><i><u><span style="color: red;"> - Numai Dumnezeu exista! -</span>(s</u></i></b>punem si noi atat cat cuvintele ne lasa- mari tirănuți cuvintele astea, dar nu mai mari decât tiranul care le foloseste- doar e democratie!?) Moartea e barbaria care ne modifica in tirani- istoria tiraniei este insiruirea esecurilor sale. Fiecare existenta sub dominatia tiraniei exclusivismului este un esec denumit -moarte. Miturile?- colectia succeselor fiintei! Limbajul induce obligatoriu aproximari ca si standardizarea si evitam cat putem aroganta unei afirmatii exhaustive care sa acopere totul. Nu mai sentimentul...nu inseala. De la reactia emotionala la actiunea sentimentului neintermediat , este calea neobligatorie a demnitatii. Mormintele sunt conceptiile dusmanului, inferiorului, maimultului, -ura in actiune criminala. "Moartea" poate fi si pretul libertatii nu numai al prostiei nedemnitatii si neputintei care ne omoara- un fel de "moarte a mortii"prin dragostea de tot ce este viu incepand cu planeta.</p><p>Evident ca in circumstantele societatii de astazi care a devenit mecanismul monstruozitatii indiferentei fata de viata si fiintele ei, este necesar un curaj nemaipomenit nici in mituri. Asta datorita generalizarii modelului scalaviei mentale/psihice si sustinerii lui tehnologice (masmedia in special). Marea vraja odioasa si cruda , act odios de magie neagra , o manipulare uriasă/globalizată a decaderii in constiinta si utilizarii inteligentei impotriva fiintelor umane de catre o parte din strabunii uitati de istorie, se bucura astazi de sustinere stiintifica , o pseudostiinta- psihologia si stiinta pseudoadn-ului= stiinta bolilor. disfunctiilor individuale socializate. Amintirea originii ne releva falsitatea credintelor si praful din ochi a stiintei psihologice despre cum sunt eu. Vestea buna este ca un om intors la sinele - preștiiță pură sau psihicul , nu are nici un impuls de razbunare ci, de recunoastere a experientei si iertarea ei. Chiar daca propria nebunie care-l stapanise pana atunci o "vede' la cei din circumstantele lui sociale, nu ii judeca sau invinovateste, nu se razbuna. Mai dificil este sa comunici cu acestia , poate chiar cel mai greu lucru pentru ca nu aud ce nu au trait, ci doar ceea ce "au murit" Cristos afirma ca "am murit pentru tine", acum inteleg ca era o conditie "a auzirii" lui de cei ce nu aveau ochi sa vada si urechi sa auda, era un dar nu un sacrificiu.<br /></p><p>Sa ne imaginam ca in sufletele noastre ( corpul constiintei) experienta cruzimii barbare poate a reusit sa sape santurile adanci ale obisnuintelor/rutine program a incomensurabilei indiferente fata de propriile fiinte- aceste "santuri" le simtim ca rani emotionale pe care ne straduim sa vindecam compensandu-le prin teatrul de control si promovand o imagine de sine fericit si realizat(marketing) prin ceea ce are, poate si controleaza. Insa in acelasi timp obisnuintele sunt mai puternice hranite de mld.de fiinte aservite aceluiasi model existential iar activitatea de compensare si promovare (vanzare) de sine in loc sa rezolve ceva adanceste acele rani/santuri/modele in cinetica comportamentului cotidian.</p><p>Desi pare o situatrie "negativa"/ disperată , poate fi vazută și altfel.</p><p> Vrei să-ți construiesti o casa si pentru asta trebuiesc săpate santuri in care să torni o fundatie. La un moment dat te trezesti ca șanturile sunt deja sapate de animalele din ograda ta drept rasplata că le-ai hrănit. Acele animale iti vor aparea drept obisnuintele hranite de tine, obisnuintele gandirii inconstiente, irationale, ca miscare in materie.</p><p>Un pas evolutiv este o intoarcere la origini si un nou proiect, o noua atitudine. Avem santurile: răni emotionale/resentimente/ activitatea pseudoadn, etc- taote sunt "goluri/ intunecimi in campul auric"- O.K: acum turnam fundatiile propriei existente umane dar nu ca idivizi izolati de nebunie (nu e bun) cum am facut pana acum ci, ca ființă conectată la intreaga viata planetara cu care una este.</p><p>Ma minunez! cât de mica si nesemnificativa este modificarea - o simpla alta atitudine se cere in evolutia fiintei, o minimizare accesibila tuturor care nu atrage după sine haosul liniilor moarte- fertil de altfel, din care renastem.</p><p>Cu increderea ca nu va sperie vorba 'moarte" va indemn sa va imprieteniti cu ea ! Are nevoie de tandretea voastra.! Si moartea e in viata spunea cineva- pers. importanta.</p><p>Pace si iubire!</p><p><br /></p><p><br /></p>Iubesc deci Existhttp://www.blogger.com/profile/02602514642237161845noreply@blogger.com1