20 ianuarie 2012

locul (IV)

Locul in care ne aflam este o poveste, o poveste care nu a fost scrisa de constiinta ci o poveste implementata acolo pe care constiinta o rejecteaza ca pe un corp strain asa cum corpul respinge implanturile medicale straine.
Corpul trebuie pacalit (anesteziat, inhibat, mintit) ca sa le accepte si la fel constiinta a fost pacalita sa accepte locul sau povestea din sine. Pentru ca locul sau povestea ii conditioneaza existenta de poveste si dependenta sau atasamentul de loc. Constiinta se simte nefericita, debusolata si parasita, cand pierde locul din poveste, oarba fara structurile povestii care-i induce perceptii senzoriale chiar daca acestea ca si consecinte ale acestui tip de existenta prin poveste sunt reactii emotionale si nu sentimente si simtaminte profunde. Este o existenta superficiala la suprafata lucrurilor, efemera ca si ele, de care constiinta atasata depinde. Cand o pierde (moartea), atasamentul ramane si induce spaima inexistentei sau iadul popular vorbind. Sau cand se detaseaza de poveste apare raiul existentei neconditionate si a profundelor sentimente si simtaminte care era mediul si emanatia constiintei nepervertite prin povesti desprea ea insasi. Constiintei I se releva atentia si claritatea, intentia si actiunea totalitatii sau plenitudinii, inefabilului, compasiunea si intelepciunea, ratiunea existentei sale in spiritul a ceea ce este (umple golul lasat de povestilor istorice pierdute) Eu este povestea in care traim, in care ne scriem prin fapte rolurile ca un scenograf inconstient de ceea ce face sau acceptam roluri scrise de altii ca “fisa postului” pentru soti sau enoriasi, pentru pacienti sau cetateni, pentru muncitori sau conducatori, pentru salariati sau intreprinzatori, pentru gurusi sau ucenici, sfinti sau mizerabili, dumnezei sau draci, etc. Cu totii suntem intr-un loc in constiinta si in societate si avem mai intai de toate o treaba de facut; sa vindecam locul, sa vindecam propriul eu, sa vindecam simtirea, faptele, gandirea (adica corpul-minte si mintea-inima), sa rescriem povesta constienti de ceea ce facem. Constiinta mi se releva ca una cu viata si denumita “sunt” iar locul unde sunt este ‘eu”. EU SUNT suntem noi intregi completi si de nefragmentat. Separarea si fragmentarea sau exclusivismul, si orice structura ierarhica create de acestea sunt false concepte false senzatii, reverberatii ale unui scenariu existential care a apus si a disparut de mult, scenariu a carei rememorare emotionala o prcurgem pentru a ne vaccina de prostie si ignorarea prin cruzime a propriului sine. Nu moartea aduce trezire sau eliberare, ci constiinta curat si pura care este in adevarul spiritului nostru, EU SUNT. Pornind din adevarul spiritului si adevarul a ceea ce este manifestarea fapte bune faptuim, viziuni bune proiectam, buna stare avem, frumosi suntem, - bine ne simtim, bine aratam, bine faptuim, bine ne simtim. Comparatia diminuatoare si demolatoare de sine moare si cosciugul sau este obsesia perfectiunii, mai multului, a lacomiei. Nu cred ca nu putem san e exprimam adevarul a ceea ce suntem prin fapte, chiar tacand, in ascuns fata de orbi ca sa nu generam conflicte filosofice sau dogmatice, sau si mai grav emotionale, interioare. Revelarea, reelavarea adevarului face bine si in cer (constiinta) si pe pamant(trup), si in politica si in justitie si in massmedia si parlament, si in comunitati si in familii. Transparenta constiintei este atat de transparenta ca nimeni nu o vede, dar intotdeauna si in orice domeniu sau situatie face bine. Un prieten ma intreba ce sa faca, a intrtinut mai multe relatii amoroase si a facut aceeasi promisiune, casatoria; iar acum s-a creat un context in care toate cele trei din orase diferite si-au anuntat simultan venirea cunoscand locul lui de munca un restaurant. Disperat nu stia cum sa scape , imi spunea ca le iubeste pe toate trei, ca a fost sincer cu fiecare in declaratii, ca nu poate allege intre ele si ca singura solutie este disparitia de la fata locului, parasirea locului de munca si mincuina. I-am spus ca adevarul este singura solutie reala si ca amanarea lui nu duce la nimic, odata si odata va trebui sa lamuresca situatia. Mi-a reprosat ca daca spune adevarul le va pierde pe toate trei sau il vor bate toate trei. Asa este, dar cine iubeste neconditionat te iubeste cu defecte cu tot si iti da posibilitatea sa fii sincer chiar daca pare absurd sa le iubesti pe toate trei. Daca te parasesc toate trei nici una nu te iubea cu adevarat si dorea doar casnicie, caz in care tu nu ai decat de castigat. Rabdarea si reperul clar a ceea ce este te conduce spre relatiile si situatiile in armonie cu tine, nonconflictuale. Iar sinceritatea in fata propriei constiinte si a propriilor fapte mentale, sentimentale si sociale garanteaza mersul pe propria cale in povestea srisa de tine insuti, in idealul tau singurul folositor tie. Un om fara ideal este o barca fara carma, fara motor. Exprimarea idealului (si nu cautarea sau revendicarea, cucerirea lui) este motorul si adevarul a ceea ce este, carma. Barca fara carma a lui Noe simboliza barca la carma careia sta adevarul necunoscut,nevazut, ascuns de cei care-l cunoasteau iutandu-l. Reelevarea “fiului omului”, ‘mielului nevinovat”, “a ceea ce este EU SUNT”, lucreaza in lume transformand-o, s-au inoind-o, aducand acasa, in locul sau de drept, nefacut de povestile despre adevar care-l ascund. Refuzul acestui “loc adevarat” este lupta pentru supra-vietuire, pentru controlul vietii si a fiilor sai, controlul puterii Dumnezeu. Moartea nu aduce incetarea supravietuirii, dezastrele si distrugerile profetilor de doi bani nu pot adduce viata sau pe cristosul ei, nici s-o domine. Viata anuleaza dezastrele si distrugerea copiilor sai sau a intregii creatii. Cei violenti se autodistrug sau sunt distrusi de propriile violente. Cei treziti in constiinta lor sunt nonvilenti si din acest motiv fara notorietate publica, dar asta nu inseamna ca nu sunt prezenti fara sa faca parte din vreo structura ierarhica spirituala sau sociala. Sunt impreuna in constiinta si cateodata si in manifestare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu