Asistam la incapacitatea idealurilor sa se exprime prin om sau la incapacitatea omului de a exprima un ideal? Istoria noastra este istoria acestor nereusite?
Daca privim prin prisma idealului putem cu mana pe inima sa spunem da! Traim intr-o lume minunata si doar oamenii isi produc unii altora probleme si suferinte, Oare acest ideal exprima omenirea? Idealul suferintei si durerii? La asta se pricep de minune pana incepe sa-i doara si sa planga, sa cerseasca mila si salvare. Iata ca incapacitatea de mai sus nu este reala, suntem extrem de capabili sa ne ranim reciproc in exprimarea idealului suferintei. Relatia idealului cu individul am punctat sufficient. Ea se reverbereaza in societatea indivizilor. Sa revenim la relatia comunitatilor umane cu idealul. Nu exista comunitati fara un ideal comun. Cand acesta moare sau nu mai este sustinut de comunitatea respectiva se descopera prin faptul ca acea comunitate se mentine cu forta, creste controlul, numarul de reglementari sau interdictii, birocratia, se militarizeasa societatea, creste importanta spionilor, cresc conflictele sociale manifeste; intr-un cuvant comunitatea nu mai este libera, a abandonat exprimarea libertatii si fortele pervertite cresc, se intaresc. Idealul ramane o aparenta, o imagine fara viata, fara continut. Acesta stare de abandon hraneste cu energie pervertirea idealului, vălul său si nu idealul. Asta pana cand idealul este dezbracat de pervertirile sale care se evidentiaza in aceste momente, Vălurile lui sunt sfasiate si se releva din nou curat. Un nou impuls in constiinte si comunitati se manifesta si acest impuls inteligent va gasi formele cele mai adecvate pentru exprimarea sa. Gramada de indivizi debusolati la cheremul perversiunilor de tot felul, in care lipsa claritatii, confuzia, a transformat comunitatea, se recupleaza la ceea ce le dă ratiunea existentei si actiunii impreuna. Fiecare stat, sau comunitate lingvistica, culturala, etc, are o viziune sau ideal al său care nu a fost atins incă, sau in drumul său spre intruparea acelui ideal sau viziune a fost deturnat la un moment dat. Iata de ce nu exista imperii decat cu forta, prin constrangere, iata de ce fiecare comunitate de orice specific cultural ar fi ea, are idealul sau de exprimat in forma specifica ei. Iata de ce distrugerea simbolurilor culturale ale comunitatilor si inlocuirea lor cu simboluri irelevante acelor comunitati, de tip globalizare culturală forţată nu are nici un fundament in fortele ce cu adevart misca colectivitatile de oameni. Iata de ce se foloseste inductia si manipularea prin imagini pentru stergerea specificitatilor culturale ale comunitatilor si inocularea unor stereotipuri culturale de genul “numai asa este bine si civilizat”. Iata de ce nciodata nu va reusi cineva sa realizeze ceva la scara planetara fara sa respecte specificitatea fără rezerve. Acesta tipologie a globalizarii culturale de astazi nesustinuta de forte reale ci doar impuse prin nevoi materiale satisfacute conditionat de aceptari de modele sociale, seamana foarte tare cu un fel de communism globalizat. Comunismul social cu forta a fost impus in cea mai mare parte, la fel comunismul global cultural deocamdata, impus prin fortă economică se vrea. Acest communism global care genereaza false comunitati sau false uniuni care ignora sau pervertesc idealurile specific exprimate de membrii unei comunitati, nu are nici o sansa de a inlocui muribundele pervertiri ale idealurilor fiind el insusi o pervertire. Unde nu exista un ideal si el este inlocuit cu o nevoie psihologica sau necesitate materiala comunitati umane nu exista, nu s-au nascut inca ! Numai idealul uman liber consimtit de a fi exprimat de fiecare individ uman genereaya comunitati umane. Ele au existat si sunt mentionate ca perioada raiului pe pamant, civilizatia dinainte de "incurcarea mintilor" prin pervertirea idelului prin reprezentari false in constiinta cetatenilor, concepte, norme, exigente, conditionari, discriminari, exclusivism, intr-un cuvant prin ocultarea (ascunderea) sa.
Daca privim prin prisma idealului putem cu mana pe inima sa spunem da! Traim intr-o lume minunata si doar oamenii isi produc unii altora probleme si suferinte, Oare acest ideal exprima omenirea? Idealul suferintei si durerii? La asta se pricep de minune pana incepe sa-i doara si sa planga, sa cerseasca mila si salvare. Iata ca incapacitatea de mai sus nu este reala, suntem extrem de capabili sa ne ranim reciproc in exprimarea idealului suferintei. Relatia idealului cu individul am punctat sufficient. Ea se reverbereaza in societatea indivizilor. Sa revenim la relatia comunitatilor umane cu idealul. Nu exista comunitati fara un ideal comun. Cand acesta moare sau nu mai este sustinut de comunitatea respectiva se descopera prin faptul ca acea comunitate se mentine cu forta, creste controlul, numarul de reglementari sau interdictii, birocratia, se militarizeasa societatea, creste importanta spionilor, cresc conflictele sociale manifeste; intr-un cuvant comunitatea nu mai este libera, a abandonat exprimarea libertatii si fortele pervertite cresc, se intaresc. Idealul ramane o aparenta, o imagine fara viata, fara continut. Acesta stare de abandon hraneste cu energie pervertirea idealului, vălul său si nu idealul. Asta pana cand idealul este dezbracat de pervertirile sale care se evidentiaza in aceste momente, Vălurile lui sunt sfasiate si se releva din nou curat. Un nou impuls in constiinte si comunitati se manifesta si acest impuls inteligent va gasi formele cele mai adecvate pentru exprimarea sa. Gramada de indivizi debusolati la cheremul perversiunilor de tot felul, in care lipsa claritatii, confuzia, a transformat comunitatea, se recupleaza la ceea ce le dă ratiunea existentei si actiunii impreuna. Fiecare stat, sau comunitate lingvistica, culturala, etc, are o viziune sau ideal al său care nu a fost atins incă, sau in drumul său spre intruparea acelui ideal sau viziune a fost deturnat la un moment dat. Iata de ce nu exista imperii decat cu forta, prin constrangere, iata de ce fiecare comunitate de orice specific cultural ar fi ea, are idealul sau de exprimat in forma specifica ei. Iata de ce distrugerea simbolurilor culturale ale comunitatilor si inlocuirea lor cu simboluri irelevante acelor comunitati, de tip globalizare culturală forţată nu are nici un fundament in fortele ce cu adevart misca colectivitatile de oameni. Iata de ce se foloseste inductia si manipularea prin imagini pentru stergerea specificitatilor culturale ale comunitatilor si inocularea unor stereotipuri culturale de genul “numai asa este bine si civilizat”. Iata de ce nciodata nu va reusi cineva sa realizeze ceva la scara planetara fara sa respecte specificitatea fără rezerve. Acesta tipologie a globalizarii culturale de astazi nesustinuta de forte reale ci doar impuse prin nevoi materiale satisfacute conditionat de aceptari de modele sociale, seamana foarte tare cu un fel de communism globalizat. Comunismul social cu forta a fost impus in cea mai mare parte, la fel comunismul global cultural deocamdata, impus prin fortă economică se vrea. Acest communism global care genereaza false comunitati sau false uniuni care ignora sau pervertesc idealurile specific exprimate de membrii unei comunitati, nu are nici o sansa de a inlocui muribundele pervertiri ale idealurilor fiind el insusi o pervertire. Unde nu exista un ideal si el este inlocuit cu o nevoie psihologica sau necesitate materiala comunitati umane nu exista, nu s-au nascut inca ! Numai idealul uman liber consimtit de a fi exprimat de fiecare individ uman genereaya comunitati umane. Ele au existat si sunt mentionate ca perioada raiului pe pamant, civilizatia dinainte de "incurcarea mintilor" prin pervertirea idelului prin reprezentari false in constiinta cetatenilor, concepte, norme, exigente, conditionari, discriminari, exclusivism, intr-un cuvant prin ocultarea (ascunderea) sa.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu