locul (III)

Terenul confruntarilor este propria constiinta, stiu asta si nu ma ajuta cu nimic, este complet irrelevant pentru mine. Constiinta ca termen a fost abstractizat in fel si chip, ca nici nu inteleg ce este. Ca este “lumina”, dar nu o percep si cum pot face pace intr-un teren nevazut? Dupa mult effort si multa sinceritate cu mine insumi, necredinta si suspiciune fata de tot ce mi se da de-a gata am vazut ca in ceea ce numim constiinta sta o poveste. Nu percep constiinta dar percep povestea din constiinta, o poveste despre mine si a fiecaruia despre el insusi, in contextual unei povesti mai mari a omenirii. Sincer cu mine nu pot afirma decat ca tot ce este in constiinta este o poveste, o poveste in care fiecare are un rol al sau, sau in care este distribuit. Toti ne spunem “eu” si ce nu este eu, este institutie. Evident este asta pentru mine, eu si institutia care este structura din eu-uri cu roluri distribuite. In institutie toate eurile se lupta sa ajunga in rolul de varf sau lider al structurii dar sunt constranse sa fie ocupate toate rolurile, astfel distributia in roluri este mereu alta in urma procesului alegerilor colective si individuale. Povestea institutiei ca structura rigida prezentata istoric “ca dintotdeauna” si mai importanta decat eu-rile ce o hranesc cu energia lor, este una singura ca si structura, povestea ierarhiei. Activitatea din aceasta poveste-structura este cea prezentata mai sus, lupta dintre eu-ri pentru locul de mai sus. Ciudat cum la o privire libera indreptata spre activitatile sufletesti-spirituale observi acceasi activitate, o lupta pentru locul unu, Dumnezeu. Si structura cautarilor spirituale este la fel, o ierarhie spirituala a eurilor care se afla cel mai aproape de Dumnezeu. Constat ca in constiinta mea este o poveste relevata mie ca “povestea-institutie-ierarhie” care inglobeaza in ea toate eu-rile autointitulate eu. Astfel sunt uimit sa constat ca omenirea este o poveste in care locuiesc si traiesc toti indivizii care o formeaza. Dar mi-a ramas neclar continutul autoreferirii eu. Am constatat ca daca auzi,  fiecare eu iti spune povestea lui din povestea mai mare “institutie” si povestea lui separata de povestea absorbitoare. Deci evidenta imi releva faptul ca povestea fiecarui eu despre el insusi este de fapt eu. Cum cuvatul eu este unul si povestea lui despre el insusi este una. Chiar daca este povestit diferit este aceeasi poveste. Daca povestea globalizatoare am descoperit-o si denumit-o “institutie” iar activitatea din poveste am denumit-o “ierarhie”( substantivarea verbului actiunilor), si povestea eu-lui am descoperit-o si denumit-o “refuz” iar activitatea “diminuare” Intrebarea “ce refuza eu?” are raspunsul evidentei ‘refuzul de sine”, cu alte cuvinte eu= povestea sau locul in care traieste eu, este refuzata, eu-l este refuzat, respins. De cine?; (este intrebarea curgatoare). Pai am evidentiat revelatia faptului ca ceea ce denumim constiinta este neperceputa si ca ce percepem in acesta invizibila existenta este doar pe eu=povestea sau locul si expresia sa. Ca atare exista doar varianta rationala a raspunsului: constiinta refuza eu-l= povestea. Fieca ca este povestea-institutie-ierarhie, fie ca este povestea-refuz-diminuare. Manifestarile sociale ale acestei evidente le confirma: contestatiile fara sfarsit a orice, demonstratiile contra a orice, calomiile impotriva oricarui eu, demolarea edificiului oricarui eu. Paradoxal ca in sistemul ierarhiei totalitare si rigide ai voie sa lauzi si nu ai voie sa critici ca te costa iar in sitemul ierarhiei efemere ai voie sa injuri si nu ai voie sa lauzi decat pe bani. Lauda permanentizeaza distributia persoanei in rolul privilegiat din system, iar critica amplifica dinamica redistribuirii rolurilor privilegiu persoana din system in asa fel incat cat mai multe personae sa parcurga cat mai multe roluri sau pozitii in system. Confruntarile critice si amploarea calomiei politice arata disperarea tot mai mare a persoanelor de a se bucura de privilegiile pozitiilor din ierarhie. Aceeasi lauda a guru-ului in scola spirituala si aceeasi calomnie intre guru-si pentru intaietate in ierarhia spirituala.