pericolul lecturii (III)

Acest tip de functionare prin repetarea trecutelor informatii si experiente probabil a fost denumit in scrierile oculte cum ete biblia denumit

“lutul”, caruia dupa ce I s-a dat forma umana (compactarea  intregii stiinte, cunoasterii universului) I s-a dat si viata in finalul primei etape a creatiei (etapa informationala sau stiintifica rationala ca emanatie a inteligentei universale) dupa care sa urmeze etapa co-creatiei. Care ar fi distinctia pe care cele doua cuvinte o introduce? Creatia este inconstienta, nimeni nu cunoaste cum a fost creat si doar are ca functiune in aceasta etapa sa se bucure de existenta sa. Nu ne bucuram ca existam pentru ca evident incercam sa ne copiem pe noi insine copiind pe altii, ori evident ca acesta activitate induce grija, suntem ingrijorati ca nu reusim sa ne facem dublandu-ne prin dorinte. Dorinta nu poate decat sa fragmentize mintea, energia ,adica sa o risipeasca. In “Balada fiului risipitor “ (suntem ca loc si activitate), ne risipim ca sa ne dublam dublandu-ne prin acumularea informatiilor care suntem deja. Cand dezamagirea nereusitei se acutizeaza iar consecintele activitatii noastre evidente sunt degradarea corporala, atunci vrem sa devenim nimic; daca nu se poate totul atunci nimic(orgoliul). Acesta atitudine indusa hypnotic de sarpele incalzit la piept, ignoranta (prostia, neatentia, orbirea, obsesia, invidia, etc.) fiind numele sau , este sursa risipirii, si motorul devenirii de nimic adica sa ne intoarcem in tarana din care am venit, iar intreg acest spectacol la care stam in tribune ca observatori federali, il interpretam sau consideram existenta, il justificam, teoretizam, explicam si il copiem inconstienti de ce facem. Etapa creatiei inconstiente este etapa in care lutului I se da forma si este firesc ca lutul sa nu fie constient. Forma data lutului este plenitudinea intregii stiinte, sau Con-stiinta inteligentei creatoare. Cand formei lutului I se da viata ca incununarea intregii creatii, “bomboana de pe coliva” insemna ca I se da con-stiinta a ceea ce este, reflexia intregii creatii sau punctual focal al intregii creatii, chipul si asemenea creatorului tocmai  prin complet diferita sa expresie; ceea ce este complet diferit este asemenea; evident ca a creea nu insemna a copia.