tag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post9061724211512053695..comments2023-11-02T09:00:48.075+02:00Comments on calea naturala: o altfel de istorie VIIubesc deci Existhttp://www.blogger.com/profile/02602514642237161845noreply@blogger.comBlogger1125tag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-14522779369645855222012-01-18T01:42:51.453+02:002012-01-18T01:42:51.453+02:00Prin ideal inteleg ceea ce 'simti' sau vre...Prin ideal inteleg ceea ce 'simti' sau vrei de fapt sa faci, dar nu faci din teama ca nu faci ceea ce 'trebuie'.<br />Totodata e clar ca nu trebuie nimic. <br />Gandirea la viitor este principala spaima si pretext in a face ce aparent trebuie si nu ce 'vrei'/simti (a nu se confunda simti cu senzatia). <br />Gandire care devine gandire la prezent (tot aia), prin care ne folosim de propria viziune pentru a satisface nevoia si trebuinta. <br />Imi dau seama ca nu satisfacem un fapt, ci o proiectie pur psihologica. Constatand ca nevoia practic nu exista, am inventat-o, iar trebuinta, ca reactie la nevoie, de asemenea, mai ramane nimic. <br />Abia atunci apare intrebarea.. <br />Ce fac? Cum? <br />Avand perceptia intrebarilor puse, apare un soi de siguranta interioara ca sunt. <br />Astfel, imi dau seama ca acesta este izvorul a ceea ce 'creez', fiind 'radacina' actiunii.<br />Ce ramane de facut? <br />Infaptuirea, a face ceea ce am stiut dintotdeauna ca ca pot sa fac, sau 'trebuie' sa fac, trebuie, de data aceasta avand conotatia nealterata. <br />Asadar, in esenta, 'trebuie' nu este o nevoie ci mai degraba o exprimare, iar aceasta o vad ca pe unica 'nevoie' sau necesitate ce o avem. <br />Alt motiv real pentru a trai nu vad cat as cuprinde cu ochii, desi putem inventa o sumedenie de pretexte (masca motivului), toate, daca ma uit atent, avand in fundal asteptarea, amanarea.. exprimarii motivului. <br />Teama intotdeauna vine din pretext, care ce altceva poate sa inspire decat teama? (prin teama intelegand mecanismul de avertizare al organismului cu privire la un potential sau existent pericol)<br />Nu ne este teama de noi ci de ceea ce am inventat pe parcurs ca pretext de integrare intr-o lume/societate "nebuna". Iar cand acesta nu mai 'are prindere', te afli in situatia in care vezi asta si te opresti din inventarea de noi pretexte.. ori in cazul mai trist, inventezi altul nou, upgradat, doar pentru a se darama din nou, dupa o vreme.. <br />Astfel functioneaza publicitatea, iar cand imaginea produsului sau politicianului nu mai prinde, se inventeaza alta imagine.. insa indiferent de imagine, pretextul este mereu acelasi.<br />"Concluzionez" cu viziunea mea asupra pretextului: <br />A nu vrea sa fii ceea ce esti tu, ci ceea ce ti-au spus/iti spun altii sa fii (sau ce tu gandesti despre tine ca esti)Cristinoreply@blogger.com