23 decembrie 2017

universal - individual

 In filosofie este relevata miscarea prin care universalul se individualizeaza si individualul se universalizeaza
Pare o miscare circulara dar exista un element care o transforma in spirala, evolutia transformarilor.
Evolutia o percepem ca ordine, ordinea  structurilor, asemenea diferentei de ordine din strucutra unei pietre si a unei flori a acelorasi elemente fundamentale constituive sau caramizile oricarror structuri crestalizate; consideram floarea o evolutie

Individualizarea universalului este in domeniul necunoscutului, cunoastem doar ce se inatmpla dupa. In schimb putem explora procesul universalizarii individualului pentru ca este in perceptia noastra inteligenta. Mai putem presupune ca se parcurge drumul inapoi in universal si asta ar releva si drumul universalului in individualizarea sa.
 Dar elementul unic al evolutiei ne face imposibila perceptia modalitatii de individualizare a universalului deoarece este mereu alta, se inoieste permanent dincolo de perceptia individuala care doar constata permanenta propriului necunoscut.

 In procesul universalizarii sale ca miscare ireversibila, individualul trece prin etapa generalizarilor. Este o etapa intermediara si orice intermediere poate fi o capcana , sau un blocaj/ gard de care nu poti trece la un moment dat.  Generalitatea pare sa conteste individualitatea si orice individ se revolta simultan cu incadrarea sa intr-o generalitate si o respinge. Intelectul este revoltat de generalizare, o considera un nonsens si o abordare gresita. Astfel individualul aspira la universalizare dar se opreste la poarta generalizarilor si abstractiunilor lor si se intoarce ca sa se intoarca.asta Asta este cercul vicios al cailor care se opresc la jumatatea drumului. Toate individualizarile si generalizarile lui sunt la vedere, in perceptie si astfel perceptia se constituie intr-un zid de nepatruns si ne oprim citind ce scrie pe el.

Ma inspaimant pe mine insumi prin aceasta raceala a lipsei de sentimente a gandiri.reflexive impersonale din oglinda "golului" interior. Nu cine sunt ma inspaimanta ci ce sunt in necunoscut. Generalizarea / generalitatea nu este menita sa blocheze universalizarea individualului.Instrumentul ei este abstractizarea si observam cat de abstracte sunt emanatiile ei.

 Evidentele releva ca a gandi nu inseamna a abstractiza. Blocajul gandirii in miscarile abstractizarii este irelevant evolutiei ca aspiratie universala. Acest blocaj nu poate interveni decat atunci cand "faptele" sunt ignorate. Dar faptele sunt domeniul materialitatii, planului fizic, naturii, perceptiei obiective.  Aceasta evidenta releva ca fara planul fizic al faptelor, gandirea ca esenta  nu poate evolua de la sine. Fara evolutie gandirea este o rutina , o bucla temporala a manifestarilor ei,  un dialog al surzilor.

 Decorporalizarea vazuta ca mijloc evolutiv este un non sens. Dupa decorporalizare nu evoluezi, te misti in rutina sau modalitatea circulara a propriei gandiri sau reflexiile unei perceptii trecute, te misti practic in urma evenimentelor planului fizic in continuitatea evolutiei sale firesti, naturale.. Cand gandesti 'in minte' ramai codas fata de dinamica concretului, faptelor.

Nu exista o metoda generala ca sa treci de blocajul generalizarii si abstractizarii ca mijloc. Daca ar exista, atunci ar fi tot o generalitate. Daca nu exista o metoda, atunci evident ca exista alt impuls al acestei patruderi 'dincolo" de  blocajul generalitatii. Acest impuls nu poate fi al ideii ca si continut al generalitatii.

Ce este dincolo de generalitatile/generalizarii?" Frigul cunoasterii"- oare ce releva aceasta asociere? Daca cunosterea ete " rece" , caldura de unde vine? Un zid nu poate fi decat "rece" Depasirea lui prin sau peste unde isi are impulsul? Evident ca doar simtamantul uman este cald, emana caldura.

Universalizarea individualului implica patruderea dincolo de zidul cunoasterii reflexive, " coconul in care au loc transformarile"  sau memoriei in sfera simtamintelor? Individualizarea universaluli ar insemna sa intri intr-un cocon din care sa iesi altfel asemenea unui fluture? Dar asta nu inseamna decorporalizare ci transmutatie corporala evolutiva. In cocon miscarile sunt subconstiente si limitate de acesta iar transmutatia corporala evolutiva deschide un orizont mai larg libertatii miscarii constiente intr-un orizont si mai larg al miscarilor subconstientului. Miscarile subconstiente sunt induvidualizarile universalului si cele constiente ale universalizarii ?

 Putem doar explora noile reelevari , dar in timpul explorarii lor sunt deja depasite de evolutia lor. Aceste evidente din perceptie ale fluiditatii si substantialitatii simultane ne conduc firesc spre intelegerea faptului ca miscarile individualizarii si universalizarii nu sunt separate, doua miscari distincte si separate, ci doar aspectele diferitului asemanator in functionare evolutiva monadica.

Putem considera scolastic, ca modelare  educativa abstracta, ca miscarile subconstiente evidente (necunoscutul) sunt ale individualizarii, corporalizarii universalului , iar miscarile constiente au ratiunea universalizarii ? Aceste doua sensuri ale miscarii din perceptia noastra obiectiva sunt simultane? Se sustin si regenereaza reciproc, iar cum simultanul excede reflexivul avem senzatia "miracolului" in fata manifestarii unicitatii functionale ale  miscarii pe cele doua sensuri aparent opuse? Corpul uman este minte universala individualizata?


 Care este raspunsul Intelectului prin respingerea generalizarii/generalitatilor? Evident formalizarea, bagatelizarea, ignorarea propriului sine care-l exprima sau a miscarilor care-l corporalizeaza in perceptie. Negarea se releva inca odata ca nelucrativa in cel mai bun caz iar in cel mai rau autodistructiva. Nu pot argumenta afirmatia pentru ca este a trairilor.

 Formalizarea si bagatelizarea expresiilor semenilor , ignorarea functionalitatii lor in plenitudinea omogena si coeziva a  existentei -generalizand- miscarea exclusivismului,  se releva autodistructiva, sens involutiv al miscarii gndirii care evident conduce la decorporalizari si pierderi ale substantialitatii subconstientului/constientului ca expresii functionale monadice si simultane ale existentei.

Este o relevare poetica a acestei perceptii care spune ca daca bobul de grau ar fi constient ar afirma ca el este hrana pentru om, iar omul daca ar fi constient ar afirma ca el este hrana spiritelor (gandurilor) personalitatii. Suntem mijloc prin care formele gand se exprima , hrana lor si campul bataliei dintre ele pentru a ocupa tronul launtric, centrul/ origine/ inima ca sa devina raspuns fara echivoc la intrebarea 'cine sunt"?!?!?.  Putem ignora afirmatiile pentru ca "Mie nu mi se potrivesc" sunt generalizante si generalitate irelevanta mie insumi; eu sunt deasupra acestor miscari ale gandirii. toate aceste consideratii descriptive au caracter scolastic asemenea unei harti dupa care ne orientam in terenul necuniscut. harta nu e terenul ci doar reprezentarea lui prin simboluri. Forma gand nu este un simbol?

Limbajul simtamintelor este universal pe cand limbile gandului nu se pot intelege intre ele. Evident ca  nu ne hranim cu conservele ci cu continutul lor. Continutul formei gand este semnificatia si astazi fizicienii cauta un limbaj al semnificatiilor. Limbajul semnificatiilor este "tacut", nu face galagie in minte comparativ cu limbajul reprezentarilor lor sau formele gandului care le imbraca. Evidentele releva simultaneitatea celor doua forme de expresie si comunicare.

 Daca ignoram semnificatiile formele gand sunt goale de continut, iar daca ignoram formele gandului semnificatiile sunt fara substantialitate sau concretete lucrativa in perceptie.

Noi cand urmam o scoala nu practicam invatamintele din scoala; abia dupa ce o terminam urmeaza practica lor, dupa cum practicam- ne diferentiem socialmente .  Putem recunoste practica individuala dar nu putem evalua individual invatamintele teoretice acumulate invariabil aceleasi. Ca urmare numai practica releva nivelul de invataminte si nu invatamintele nivelul practicarii lor.

 Teoretic toti ne consideram "cei mai cei", fie ca valoare, fie ca nonvaloare personala. Insa doar nivelul practicii sau rutinei zilnice sau punctuale ne reflecta nivelul de stiinta sau constiinta. Individualitatile umane se diferentiaza intre ele doar prin nivelul constiintei lor.

Nu are nimic de a face diferentierea individualitatii umane cu cantitatea proprietatilor, cu pozitia sociala , aspect , culoarea pielii, cultura, sau performante corporale. Diferentierea dupa aceste criterii, este una formala intre oile dintr-o turma, si stabileste o ierarhie inversata fata de cea naturala. In natura "ierarhiile" sunt doar aparente, sunt functional organizatorice, sisteme sinarhice, "Cel mai de sus" slujeste pe toti ceilalti, este paradinul si protectorul sistemului, esenta sa generatoare /regeneratoare, impuls primordial al existentei lui ca energie. Relatiile de reciprocitate functionale exced ierarhia formala care este doar o abstractizare.  Omenirea insasi ca totalitate este o sinarhie functionala ale carei impulsuri si regenerari nu sunt publice;

Publicul a fost acaparat de o ierarhie inversata in raport cu ordinea structurii finctionale , ierarhie care formalizeaza  abstractiunile absurdului ca solutie.

 Cunoaste cineva vreun intelept care se da in spectacol la televisiune sau in vreo functie publica? Cunosti ca acela esti chiar tu, sau anonimul care hraneste si slujeste ierarhia formala? Ierahia formala este o haina care te ascunde dar care nu-ti poate ascunde frumusetea  constientei tale. Inteleptii sunt invizibili ,radiatia lor luminoasa este atat de mare ca acopera umbrele zilei.  Inteleptul nu institutionalizeaza intelepciunea sub forma clanurilor de intelepti care au pierdut de mult rezonanta ei si se considera fara substanta in varful vreunei ierarhii sociale care le-ar da dreptul sa folosesca arbitrarul sau interesul personal ca instrument de conducere in societate.

Practica sa este atentia, receptivitatea sensibilitatea, inteligenta perceptiei care genereaza claritate si lumina intelegerii circumstantelor si raspunsurile inteligente. Cei care au iesit la vedere au fost crucificati fara exceptie, s-a gasit intotdeauna un contestatar de profesie, profesionistul bagatelizarii, formalizarii si calomnierii. Perfidia contestarii ca mijloc de autopromovare, este afisarea unei slabiciuni, neputinte proprii care ii da dreptul contestarului sa revendice dovezi, demonstratii. daca o faci te cobori la nivelul lui si te bate cu experienta sa, experinta negarii sursa a propriei suferinte ascunse. Prin zidul acesta numai caldura simtamantului uman natural, simtamantul lui a fi, afiul , fiul lui A sau inceputului, poate patrunde. Dar cum ai putea demonstra cuiva simtamantul tau? Daca-l manifesti este interpretata manifestarea, iar in acea interpretare nu exista. Interpretarea este goala de subiectul ei care-i ramane necunoscut si vulpea vede acri strugurii la care nu ajunge. A urma simtamantul launtric al afiului notru pare ca ne conduce la izolare in comunitati, dar daca-l urmam ne conduce la un impreuna de neimaginat.

 Ma trezesc dimineata  cu un noian de ganduri/imagini fara legatura intre ele sau cu existenta mea constienta si cu simtamantul ca am intrat in ele inainte de trezire. Deschid ochii si percep ceva coeziv si omogen,de o frumusete ndescriptibila prin ganduri. Imi acordez atentia la aceea;  toate gandurile care ma framantau ca pe un aluat inceteaza. Dau binete si comunic empatic cu toate cele prezente in perceptie; nu conteaza ca sunt lucruri sau fiinte. Si lucrurile le vad ca dragoste facuta vizibila a unor fiinte si dandu-le astfel binete este o recunoastere si multumire adusa lor desi nu sunt de fata. Dau binete zilei unice, soarelui si vantului ,  plenitudinii a carei frumusete si dinamica imi sustine existenta. Atentia acordata se sublimeaza incetul cu incetul si imi releva alte caracteristici functionale relevandu-mi succesiuni si relatii dincolo de perceptia corporala a continutului ei. Mi se releva lipsa intamparii si ludicul entuziasmului, farmecul coincidentelor si uratenia ignorarii lor, etc etc.  Eu ca persoana imi pierd relevanta in constiinta mea, dar sunt invaluit de ceva nou care=i ia locul de parca as fi schimbat o camasa. Sunt acelasi in haina noua. Haina este o miscare reflexiva a ceva interior imperceptibil. Ajung brusc sa multumesc hainei pentru experienta oferita si in acel moment se schimba singura, alta haina ,alta experienta. Fascinatia trairilor mi-a furat timpul dar cand ma intorc in el  pare sa continue de unde a ramas. Dar toata aceasta fascinatie imi ingusteaza perceptia si atentia se schimba din nou, nu se mai ataseaza de lucrurile sau miscarile din perceptie.Ramane detasata de ele si parca asteapta de la mine o decizie, pretentia nemultumitului.

Revin la firescul plenitudinii perceptiei dar revelatiile atentiei imi imbogatesc expresia raspunsurilor mele la provocarile si testarile ei.  Suntem intr-un permanent examen Sfarsitul  probelor si provocarilor, testarilor , precum si un  inceput al gratierii prin absolvirea examenului este doar o iluzie mangaietoare. Farmecul existentei consta in intensitatea trairii generata de presiunea opozitiilor la existenta. Daca nu accepti presiunea si nu te supui ei alegand comoditatea, usorul sau cum s-a mai facut, cum se face, copierea modalitatilor trecute din istoria sau memoria fiecaruia prin aservire,  te inchizi in fata inorilor si necunoscutei lor seminte  si ajungi sa traiesti caldut, molcut, supus, neimplicat individual in miscarile plenitudinii existentiale, traiesti in lumea celor care nu pot rade din toata inima si nici plange cu toate lacrimile  sale. Domnul reflecta  parafrazand , nu fiti calduti ci ori foarte fierbinti  ori forte reci.  Fara rece nu valorizezi fierbintele simtamantului uman care incalzeste universul. prin faptele lui! Daca v-ati "prins mintea" cu toate abstractiile de mai sus, fiti vigilenti sa nu o pierdeti, asculatti impulsul launtric care este doar al vostrua , nascandu-va din nou.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu