nasterea

Celebram nasterea fiecaruia dar anual celebram nasterea Domnului.
 Care este semnificatia superficiala si profunda a cuvantului 'domn"?
Ne aflam inaintea celebrarii momentului nasterii Domnului si ne pregatim postind pentru el Pentru mine asemanarea  lui a posti cu a prosti imi da o stare de umor si de reflexie asupra semnificatiilor Care este diferenta? Cred ca a posti se refera la a te retine de la ceva . Daca este bine sa ne retinem de la acel ceva , de ce nu o facem tot timpul? Daca este vorba de un exces de ce nu renuntam definitiv la el? Paradoxul vine din incongruenta retinerii dinaintea celebrarii cu excesele din timpul ei. Adica ne retinem sa putem face excese? Imi amintesc ca cineva sustinea ca Domnul a spus ca "daca postiti va faceti rau voua insiva" Imi pare de bun simt ce ar fi spus Domnul pentru ca evidentele releva adevarul spuselor lui. Domnul ar mai fi spus dupa cum se relateaza in notitele auditoriului ca ar fi mai indicat "mai mult  post in spirit" Ce o fi insemnand asta? Pentru noi cuvantul spirit are relevanta mintii si gandirii, ca atare ar fi spus sa gandim mai putin in minte?. Mai putina gandire ca sa ce? Pai cand gandesc putin sunt mai atent, gandirea si atentia functioneaza inversproportional. Cand sunt mai atent sunt mai eficient in ce fac, ma bramburez mai putin de colo colo si termin ce am inceput. Cand gandesc foarte mult ma framant de colo colo si las lucrurile facute pe jumatate dupa care terminarea lor imi sta in carca ca o povara. Este de bun simt si pragmatic ce a spus Domnul!  De ce nu postim si inaintea celebrarii nasterii personale , caci excese la celebrarea ei tot facem.? De ce nu ascultam de Domnul in aceste momente si intotdeauna? Cu atat mai irational sa ascultam si facem ce a zis Domnul mi se pare cu cat nu a afirmat vreo interdictie cand se referea la postul in spirit ci doar la proportia lui, nu a spus faceti post negru in spirit. Eu cred ca abordarea postului ca retinere tine de simtul masurii,   de bun simt, iar simtul masurii nu ar trebuie sa abandonam in niciun moment al existentei. Cu atat mai relevanta este indicatia de post in spirit pentru ca evident cand nu gandim suntem receptivi la circumstante, adica atenti sau vigilenti, in stare de veghe sau trezire. In acesta stare primim informatii pe taote caile senzoriale Fara asa primim cum am putea darui sau oferi ceva?Insasi atentia noastra este un dar personal care este intors simultan infenergetic de circumstante. Cand gandim  invocam de obicei nevoi, necesitati , cerem sau cersim. Aceasta din urma relevanta a actiunii gandirii este implicita nu explicita, cand vrem ceva gandim si a vrea este a cere.
 In aceste coordonate ale consideratiilor a posti sau a ne retine este relevant ca atitudine responsabila. Ceea ce cred ca sunt ireleant asociate termenului  sunt modalitatile lui,  "Cum" se posteste. Retinerea este individuala, decizie punctuala,  a spune cuiva cum te retii este o  ineptie, la ce te retii deasemenea pentru ca elimina decizia individuala sau retinerea punctuala. Ca urmare, eu nu vreau sa ma retin dar ma retin ca asa trebuie sau a zis cineva ca e bine. Conflictul intre nu vreau sau nu-mi vine si asa trebuie, face rau noua insine ,exact asa cum a spus Domnul. Postul in spirit nu face rau pentru ca afi atent nu face rau nimanui; doar a nu fi atent produce accidente. Atentia nu ne pune in conflict cu cineva si nici cu circumstantele si asta imi pare relevant in cultura  pacii pe care Domnul o promoveaza.
Cum sa postesti , adica la ce sa te retii ca  model de gandire si comportament imi pare  mai relevant pentru  a prosti nu pentru a aposti.Modelul ne proteste nu ne posteste.


 Dar las nelamutite semnificatiile rutinei teoretice nerespectate practic de cineva adliteram si tocmai faptul ca nu sunt respectate imi releva normalitatea bunului simt. Nu contest ca retinerea de la excese de orice fel  este buna, dimpotriva,  ci relev ca  firescul este sa fie o decizie libera de orice constrangeri ca sa aiba si rezultat  concret.Altfel ne autoinselam cu reaua credinta. Excesele de la celebrare si nr. de spitalizari cauzate imi argumenteaza afirmatia.

Exista cineva  care a fost constient la si de nasterea sa? Ce pot spune este ca eu nu.Nu am fost constient nici cand m-am nacut , nici cum, nici unde.: "eu" nu m-am nascut A trebuit sa accept spusele celorlati si datele din hartiile care consemnau asta.  (fara hartii nu existam; nu ne cunoaste sau recunoste nimeni).
Asa ca nasterea este misterul propriei existente individuale. Nu sunt in masura sa verific spusele altora si nici consemnarile hartiei. Nu sunt in masura nici sa verific informatiile medicale referitoare la nasterea unei fiinte umane, pot doar sa cred  adica sa umplu cu ele necunoscutul propriu. Ratiunea insa nu  certifica respectivele credinte sau cel putin asocierea lor ca informatii medicale cuvantului nastere.  Ratiunea imi spune ca ce este relevant pentru mine este in constienta mea si daca nu este nu-mi apartin sau au alt domeniu existential decat al meu. Eu nu sunt corporatist si nu fac parte din nicio corporatie asa cum informatiile medicale ale nasterii releva implicit. Nasterea este necunoscutul meu ca si moartea; nu vreau sa-l umplu cu credinte sau cu informatiile indiferent de natura  lor referitoare la un act necunoscut sau neprezent nici macar in constiinta celor care le fac. Cum ar putea un inconstient de propria nastere sa ma lamureasca pe mine ce e nasterea? Nici el nu stie pentru ca adevarata cunoastere este o traire. Am trait eu nasterea mea? evident ca nu! In acest context toate informatiile sunt despre nasterea altcuiva si generalizatoare in domniul gandirii iar acest aspect este in contradictie flagranta cu evidenta nasterii propriuzise care individualizeaza ceva; "viata?".
 Aceasta situatie a unei identitati primite printr-o nastere care nu-ti apartine punctual, iar informational descriptiv apartine celolalti spectatori la eveniment ca si consideratii exterioare ,fara traire, pareri si opinii sau generalizari stiintifice care acopera misterul faptic din care apar mereu surprize la nasteri, ne impovareaza cu o constiinta de sine data din exterior de spectatori;  daca le apartine ca surse este a lor ca efecte. Se simte cineva ca este ceea ce cred sau stiu ceilalti despre el?
 Iar ma intorc la spusele confirmate sau nu ale Domnului  ca trebuie sa ne nastem a doua oara; In constiinta nasterii si libertatea deciziei si  expresiei? Adica ne nastem asa cum ne place sa fim? adica fara povara devenirii? Am scapat de povara lucrului neterminat al lui " ce vrei sa fii sau sa devii?"
Iar ma vad nevoit sa constat ca ratiunea imi certifica o astfel de credinta! De ce nu ar fi asa, ar face rau cuiva? Imposibil.Cum sa faca rau cuiva sa se nasca exact asa cum i-ar place sa fie fara sa mai "devina" permanent ca si cum nasterea lui este un lucru neterminat si ca orice lucru neterminat ii impovareaza existenta cu exigentele terminarii lui sau devenirii?

(in acest punct a fost intrerupt internetul si ce am scis dupa nu s-a mai salvat; am impartasit doar in minte)