Este un moment in existenta fiecaruia cand se simte gol launtric Constienta golului launtric poate sa lipseasca dar manifestarile reactiilor noastre la el, nu.
Este relevat in exprimarea: "ei nu-si dau seama ca sunt goi in inima lor," Mai mult Adam si Eva in gradina raiului dupa ce au muscat din marul otravit al binelui si raului, marul interzis, au cunoscut ca sunt goi si aceasta constienta interpretata superficial, formal, s-ar fi manifestat prin acoperirea trupului cu binecunoscuta frunza din ideogramele momentului. Hainele ne pot acoperi frumusetea sau mare parte din ea dar niciodata uratenia.
Constienta golului launtric apare de obicei dupa momentele de mare dezamagire, disperare, durere, Zbatrea launtrica a simtamintelor si tot ce credeam despre noi si lume este ars launtric si numai ramane nimic in afara golului, vidului incomensurabil, intelectul este golit de continutul sau.
Impulsul de a-l umple este reactia emotionala, refuzul sau, teama. Daca nu-i refuzam existenta ignorata pana in acel moment al revelarii . empatizand, este posibil oare sa-i percepem natura, sa ni se prezinte ca ceea ce este in relatie cu noi? Teama ne pune pe fuga, ne agatam de orice revenind la exaltarile obisnuite, la "banda de magnetofon" al dialoguilui interior; facem galagie si ne exaltam emotional, doar doar nu-l vom mai percepe, vom scapa de el.Cu timpul uitam ca tot comportamentul nostru launtric este o fuga. Ne agatam cu cerbicie in fluxul circumstantelor exterioare, ne agatam de lucruri si de oameni.
Unii incearca sa-si umple golul participand la fapte marete, salvarea planetei, lumii, etc, manipuland emotiile pozitive, fapte bune; altii il umplu cu emotii puternice stranite de fapte reprobabile, cu ura, cu fapte rele.. Dar golul pare sa respinga orice continut; mai multa emotie pozitiva, afectiune fata de lume si oameni, sau mai multa ura, razbunare, devine rutina fugarului pana cand asemenea unui cuvant repetat de mai multe ori care isi pierde semnificatia, ne pierdem semnificatia propriilor fapte, propriilor eforturi. Golul, marele tiran launtric ne domina. Ceea ce ignoram in momentul constientei golului inteior este chiar prezenta noastra corporala "tacuta"in acel moment ca si cum nu ar exista desi este unicul reper identitar, existential. Un alt element ignorat in acel moment este 'cel care percepe golul", propria constienta care experimenteaza perceptia sa.
Teama in orice circumstanta este o optiune gresita prin care ne refuzam trairea circumstantei sau cunoasterea directa a ei ca ceea ce este.
Daca rememoram experienta golului launtric si folosim ratiunea evidentelor in acea circumstanta putem asocia metaforic golul launtric cu "golul de potential" din jurul nucleelor atomilor. Daca asociem deplasarea constiintei noastre sau inteligentei cu o patrundere in atom am consiera momentul trairii golului launtric cu pozitionarea ei intr-un punct al golului de potential din care se intoarce in vartejul invelisului electronic, la suprafata atomului, sau in afara sa. Explorarea nu si-a atins tinta, nucleul sau inima/ centru atomului nu a fost atins. Reflectarea intelectului explorator, cecetator, in propriile experiente, unul cu ele ca traire, conduce la identificarea sa punctuala cu fiecare etapa a explorarii si identitatea nimicului sperie din moment ce-i contesta existenta.
Daca consideram chiar constienta exploratoare un nucleu, o inima a intelectului, atunci perceptia golului sau vidului este a golului de potential care cotine ca invelis simultan cu el nucleul constientei respective. In ambele situatii nucleul ramane necunoscut, neexplorat, sau netrait.
Golul de potential din jurul nucleelor este o certitudine evidenta stiintific, relevata in studiul materiei si consideratiile de mai sus sunt relevante .Noi insine suntem substanta si substantialitate. Sunt afirmatii ale exploratorilor care sustin ca suntem chiar substantialitatea din care toate substantele sunt create. Daca folosim ceea ce avem evident putem intelege natura formativa a simtamintelor si gandului. Toate fiintele sunt" simtite" si lucrurile sunt "gandite", avem simtaminte in relatie cu fiintele si senzatii in relatie cu lucrurile; Relatia este fluxul interactiunii care naste simtaminte si senzatii impreuna ca un tot nefragmentabil. Din acest tot nefragmentabil se naste raspunsurile sau reactiile noastre in circumstante. Raspunsurile pot fi rationale sau irationale si caracteristica lor doar consecintele reflectate corporal pot stabili. Nota o da consecintele nu reactiile. Subiectiv putem considera o reactie sau un raspuns nepotrivit(a) insa doar consecinata ei da nota, consecinta sau reactia mediului obiectiv sau subiectiv in care este emis(a)
Nucleul sau inima propriei expresesii corporale si psihologice (ca tot omogen si coeziv), este punctul de unificare al tuturor fortelor, este Inteligenta sau Dumnezeu creatorul. Nu poate fi pusa sub indoiala Inteligenta reflectata in orice expresie corporala / miscare din univers cunoscuta si sub asocierea "inteligenta materiei" sau "din materie". Afirmatia metaforica a "semintei de dumnezeu" din fiecare vine sa confirme ceea ce stiinta certifica, obiectveaza ca fapt concret, ca revelatie a constiintei exploratoare rationale. Ceea ce avem ne sustine.
Subiectivul este 'superiorul" ( cu semnificatia actiunii, intaietatii impulsului in ordinea oricarei miscari) si atitudinea subiectiva din momentul revelatiei golului launtric genereaza trairea lui psihologica. Daca indraznim sa ramanem in golul interior oare ce se intampala? raspunsul nu poate fi decat al fiecaruia. Personal dupa ce an fugit din el de nenumarate ori inconstient si de mai putine ori constient de fuga, (am dat inapoi cu justificari diferite dintre cele mai inaltatoare, negand teama de gol, am dat inapoi vrand sa-l exploatez in implinirea dorintelor nascute din frustarile neimplinirilor personale proiectandu-mi in libertatea conferita de acesta noi experiente netraite obiectiv vreodata conform proiect si ajungand in acelasi loc al neimplinirilor sau semintelor dorintelor), obosit de ata fuga m-am abtinut sa mai fug si perceptia exteriorului a inceput sa se dilueze, sa vibreze, sa onduleze, ceea ce-mi parea consistent devenea fluid si incepea sa se invarte in jurul meu ametindu-ma. Ameteala ma determina sa fug din nou, dar la un moment dat am rezistat tentatiei si golul s-a instalat. Constienta de sine ramasese cumva dar neexprimata formal ca ceva. Eram fara sa fiu, disparitia circumstantelor percetiei obiective coincidea cu disparitia oricarei expresii individuale corporale. Nemai evitand trairea golului si reflectarile ei simultane in constienta, un simtamant nemaicunoscut de libertate si o intensitate a trairii indescriptibila, ma invaluit. Pentru mine golul este spatiul de libertate, imensitatea lui in care ne putem misca si manifesta neconditionat. Inpiratia /respiratia acestui spatiu l-a reflectat in constienta mea drept spatiu vital care nu conditioneaza expresiile existentiale ci le sustine. Dar nu m-am putut bucura prea mult de acest respir al libertatii constiintei pentru ca o forta incomensurabila m-a absorbit si am parcurs acest spatiu gol impotrivindu-ma parasirii lui fara rezultat. Aceasta miscare de parcurgere nu poate fi descrisa in termenii miscarilor cunoscute, era miscare fara reperele ei exterioare ci doar ca simtamant simultan cu ea ,o miscare metaforic pot spune fara "timp/spatiu" ma opuneam parasirii golului fara vreo constienta a locului spre care eram atras Tot metaforic pot considera de apoi ca era inima /nucleu indefinibila nedescriptibila pentru ca in ea timpul s-a oprit si ca simtamant al miscarii si totusi miscarea nu a incetat dar si-a schimbat sensul, ma intorceam cumva la expresia mea corporala sau in ea. Daca inima / samnta/ nucleu/centru este samanta de dumnezeu din fiecare nu poate fi localizata spatio/temporal ca aici sau acolo ci este unde se afla fiecare om. Neavand nici o perceptie a inimii ramane misterul a ceea ce suntem. Am cautat in experientele asemenea ale semenilor referiri la aceasta si am recunoasut ca denumirile asociate inefabilului sau misterului de "steaua de miez", "germene stelar", "foc launtric", "soare interior", " dumnezeu tata/ mama" etc, confirmau trairea aceleiasi experiente. As considera metaforic bineinteles ca se potriveste si "locul unde suntem impreuna fara a fi" sau "locul unde suntem dinainte de a fi". Maestri din orient ii asociaza denumirea de "Aceea' pentru ca exclude definirea dar certifica existenta, Mai este asociat cu 'marele necunoscut", "marele anonim", " acel punct de nemiscare mai marunt ca spuma marii e stapanul fara margini peste marginile zarii", "imboldul pamantului' etc, etc denumirile sunt in specificitatile lingvistico-culturale ale exploratorilor dar ceea ce unifica este asocierea "constiinta este lumina mintii" Golul interior este emanatia sa, spatiu de libertate dintre dumnezeu si om, spatiul vital. Aspiratia omului spre explorarea infinitului, parasirea circumstantelor planetare si explorarea cosmosului sau ordinii existentiale cred ca isi are samanta in trairea golului lantric. Mai cred motivat de evidentele perceptiei subiective ca putem explora cu adevart golul launtric in relatie cu noi insine cand parasim corpul sau continatorul expresie a celor mai inalte valori ale inteligentei, Cumva percepem golul cu alti senzori decat cei corporali, suntem dincolo sau dincoace de zidul percetiilor obiective dar ma intreb daca evolutia unama nu conduce la o expresie corporala a constiintei umane care sa exceada aceasta parasire sau abandonare a corporalitatii, daca nu putem lua corpul cu noi sau sa-l 'telepurtam" dupa dorinta si necesitati punctuale. Tehnologia tot acesta motivatie are , sa creeze intrumente care sa permita corpului uman sa se deplaseze in ordinea cosmica, sa o exploreze, sa o modeleze prin impactul sau existential evident, sau teraformeze noi spatii si energii ale imensitatii. Aceasta posibilitate se manifesta direct fara conditionarea tehnologica a mediului artificial prin numerosi fii ai planetei elevati in constiinta lor si care formeaza avangarda sau pionierii explorarii planetare rationale.Omenirea face saltul din precivilizatia nevoii irationale si conditionarii existentiale la civilizatia umana , cocreativa - creatia creeaza.
Nu exista oprelisti in fata omenirii, altele decat si le pune singura. Regulile nu promoveaza valorile existentei ci le ingradesc si conditioneaza accesul indivizilor la propria libertate creativa a esentelor care-i anima.
Am putea metaforic sa spunem ca in expresia "Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in traista " Golul launtric" este "traista" in traista vei gasi ce duci cu tine. Lacomia umple traista excesiv si sub greutatea ei cadem in gropile psihologice ale nedemnitatii si neputintei , iutilitatii efortului individual si al implicarii, angajarii personale in propria existenta, suntem fatalisti prin complacere. Fatalismul sfarsitului lumii este expresia sperantei ca asa vom scapa din gropile psihologice personale prin aportul celorlalti- tot lasitate se denumeste atitudinea asta de a scoate cu mana altuia castanele din foc. Teama de vid ne mineralizeaza expresiile corporale dar tot nu-l putem evita ca parte/ ratiune/ functie a propriei existente, libertatea necunoscutului intelectual vazut. Miscarea in vid este una cu misarea in necunoscut, dar are impulsul sau, Cand il vom revela , ni-l vom reeleva individual dar cu alta intelegere, una rationala.Miscarea din "non-timp/spatiu", de dincolo de zidul perceptiei se releva ca acord universal si punctual al existentei. Cand suntem efectiv in acest acord ne miscam liberi in existenta individuala si universala Ratiunea miracolului nu este acumularea, ci creatia si evolutia acesteia, a da nastere si a naste. Desigur barbatii nu pot naste doar femeile, dar barbatii sunt cei care dau impulsul nasterii si mosesc nasterea., o protejeaza si vegheaza." Fericiti cei care stau in inceput", in inima lor care nu va mai fi niciodata goala.
Este relevat in exprimarea: "ei nu-si dau seama ca sunt goi in inima lor," Mai mult Adam si Eva in gradina raiului dupa ce au muscat din marul otravit al binelui si raului, marul interzis, au cunoscut ca sunt goi si aceasta constienta interpretata superficial, formal, s-ar fi manifestat prin acoperirea trupului cu binecunoscuta frunza din ideogramele momentului. Hainele ne pot acoperi frumusetea sau mare parte din ea dar niciodata uratenia.
Constienta golului launtric apare de obicei dupa momentele de mare dezamagire, disperare, durere, Zbatrea launtrica a simtamintelor si tot ce credeam despre noi si lume este ars launtric si numai ramane nimic in afara golului, vidului incomensurabil, intelectul este golit de continutul sau.
Impulsul de a-l umple este reactia emotionala, refuzul sau, teama. Daca nu-i refuzam existenta ignorata pana in acel moment al revelarii . empatizand, este posibil oare sa-i percepem natura, sa ni se prezinte ca ceea ce este in relatie cu noi? Teama ne pune pe fuga, ne agatam de orice revenind la exaltarile obisnuite, la "banda de magnetofon" al dialoguilui interior; facem galagie si ne exaltam emotional, doar doar nu-l vom mai percepe, vom scapa de el.Cu timpul uitam ca tot comportamentul nostru launtric este o fuga. Ne agatam cu cerbicie in fluxul circumstantelor exterioare, ne agatam de lucruri si de oameni.
Unii incearca sa-si umple golul participand la fapte marete, salvarea planetei, lumii, etc, manipuland emotiile pozitive, fapte bune; altii il umplu cu emotii puternice stranite de fapte reprobabile, cu ura, cu fapte rele.. Dar golul pare sa respinga orice continut; mai multa emotie pozitiva, afectiune fata de lume si oameni, sau mai multa ura, razbunare, devine rutina fugarului pana cand asemenea unui cuvant repetat de mai multe ori care isi pierde semnificatia, ne pierdem semnificatia propriilor fapte, propriilor eforturi. Golul, marele tiran launtric ne domina. Ceea ce ignoram in momentul constientei golului inteior este chiar prezenta noastra corporala "tacuta"in acel moment ca si cum nu ar exista desi este unicul reper identitar, existential. Un alt element ignorat in acel moment este 'cel care percepe golul", propria constienta care experimenteaza perceptia sa.
Teama in orice circumstanta este o optiune gresita prin care ne refuzam trairea circumstantei sau cunoasterea directa a ei ca ceea ce este.
Daca rememoram experienta golului launtric si folosim ratiunea evidentelor in acea circumstanta putem asocia metaforic golul launtric cu "golul de potential" din jurul nucleelor atomilor. Daca asociem deplasarea constiintei noastre sau inteligentei cu o patrundere in atom am consiera momentul trairii golului launtric cu pozitionarea ei intr-un punct al golului de potential din care se intoarce in vartejul invelisului electronic, la suprafata atomului, sau in afara sa. Explorarea nu si-a atins tinta, nucleul sau inima/ centru atomului nu a fost atins. Reflectarea intelectului explorator, cecetator, in propriile experiente, unul cu ele ca traire, conduce la identificarea sa punctuala cu fiecare etapa a explorarii si identitatea nimicului sperie din moment ce-i contesta existenta.
Daca consideram chiar constienta exploratoare un nucleu, o inima a intelectului, atunci perceptia golului sau vidului este a golului de potential care cotine ca invelis simultan cu el nucleul constientei respective. In ambele situatii nucleul ramane necunoscut, neexplorat, sau netrait.
Golul de potential din jurul nucleelor este o certitudine evidenta stiintific, relevata in studiul materiei si consideratiile de mai sus sunt relevante .Noi insine suntem substanta si substantialitate. Sunt afirmatii ale exploratorilor care sustin ca suntem chiar substantialitatea din care toate substantele sunt create. Daca folosim ceea ce avem evident putem intelege natura formativa a simtamintelor si gandului. Toate fiintele sunt" simtite" si lucrurile sunt "gandite", avem simtaminte in relatie cu fiintele si senzatii in relatie cu lucrurile; Relatia este fluxul interactiunii care naste simtaminte si senzatii impreuna ca un tot nefragmentabil. Din acest tot nefragmentabil se naste raspunsurile sau reactiile noastre in circumstante. Raspunsurile pot fi rationale sau irationale si caracteristica lor doar consecintele reflectate corporal pot stabili. Nota o da consecintele nu reactiile. Subiectiv putem considera o reactie sau un raspuns nepotrivit(a) insa doar consecinata ei da nota, consecinta sau reactia mediului obiectiv sau subiectiv in care este emis(a)
Nucleul sau inima propriei expresesii corporale si psihologice (ca tot omogen si coeziv), este punctul de unificare al tuturor fortelor, este Inteligenta sau Dumnezeu creatorul. Nu poate fi pusa sub indoiala Inteligenta reflectata in orice expresie corporala / miscare din univers cunoscuta si sub asocierea "inteligenta materiei" sau "din materie". Afirmatia metaforica a "semintei de dumnezeu" din fiecare vine sa confirme ceea ce stiinta certifica, obiectveaza ca fapt concret, ca revelatie a constiintei exploratoare rationale. Ceea ce avem ne sustine.
Subiectivul este 'superiorul" ( cu semnificatia actiunii, intaietatii impulsului in ordinea oricarei miscari) si atitudinea subiectiva din momentul revelatiei golului launtric genereaza trairea lui psihologica. Daca indraznim sa ramanem in golul interior oare ce se intampala? raspunsul nu poate fi decat al fiecaruia. Personal dupa ce an fugit din el de nenumarate ori inconstient si de mai putine ori constient de fuga, (am dat inapoi cu justificari diferite dintre cele mai inaltatoare, negand teama de gol, am dat inapoi vrand sa-l exploatez in implinirea dorintelor nascute din frustarile neimplinirilor personale proiectandu-mi in libertatea conferita de acesta noi experiente netraite obiectiv vreodata conform proiect si ajungand in acelasi loc al neimplinirilor sau semintelor dorintelor), obosit de ata fuga m-am abtinut sa mai fug si perceptia exteriorului a inceput sa se dilueze, sa vibreze, sa onduleze, ceea ce-mi parea consistent devenea fluid si incepea sa se invarte in jurul meu ametindu-ma. Ameteala ma determina sa fug din nou, dar la un moment dat am rezistat tentatiei si golul s-a instalat. Constienta de sine ramasese cumva dar neexprimata formal ca ceva. Eram fara sa fiu, disparitia circumstantelor percetiei obiective coincidea cu disparitia oricarei expresii individuale corporale. Nemai evitand trairea golului si reflectarile ei simultane in constienta, un simtamant nemaicunoscut de libertate si o intensitate a trairii indescriptibila, ma invaluit. Pentru mine golul este spatiul de libertate, imensitatea lui in care ne putem misca si manifesta neconditionat. Inpiratia /respiratia acestui spatiu l-a reflectat in constienta mea drept spatiu vital care nu conditioneaza expresiile existentiale ci le sustine. Dar nu m-am putut bucura prea mult de acest respir al libertatii constiintei pentru ca o forta incomensurabila m-a absorbit si am parcurs acest spatiu gol impotrivindu-ma parasirii lui fara rezultat. Aceasta miscare de parcurgere nu poate fi descrisa in termenii miscarilor cunoscute, era miscare fara reperele ei exterioare ci doar ca simtamant simultan cu ea ,o miscare metaforic pot spune fara "timp/spatiu" ma opuneam parasirii golului fara vreo constienta a locului spre care eram atras Tot metaforic pot considera de apoi ca era inima /nucleu indefinibila nedescriptibila pentru ca in ea timpul s-a oprit si ca simtamant al miscarii si totusi miscarea nu a incetat dar si-a schimbat sensul, ma intorceam cumva la expresia mea corporala sau in ea. Daca inima / samnta/ nucleu/centru este samanta de dumnezeu din fiecare nu poate fi localizata spatio/temporal ca aici sau acolo ci este unde se afla fiecare om. Neavand nici o perceptie a inimii ramane misterul a ceea ce suntem. Am cautat in experientele asemenea ale semenilor referiri la aceasta si am recunoasut ca denumirile asociate inefabilului sau misterului de "steaua de miez", "germene stelar", "foc launtric", "soare interior", " dumnezeu tata/ mama" etc, confirmau trairea aceleiasi experiente. As considera metaforic bineinteles ca se potriveste si "locul unde suntem impreuna fara a fi" sau "locul unde suntem dinainte de a fi". Maestri din orient ii asociaza denumirea de "Aceea' pentru ca exclude definirea dar certifica existenta, Mai este asociat cu 'marele necunoscut", "marele anonim", " acel punct de nemiscare mai marunt ca spuma marii e stapanul fara margini peste marginile zarii", "imboldul pamantului' etc, etc denumirile sunt in specificitatile lingvistico-culturale ale exploratorilor dar ceea ce unifica este asocierea "constiinta este lumina mintii" Golul interior este emanatia sa, spatiu de libertate dintre dumnezeu si om, spatiul vital. Aspiratia omului spre explorarea infinitului, parasirea circumstantelor planetare si explorarea cosmosului sau ordinii existentiale cred ca isi are samanta in trairea golului lantric. Mai cred motivat de evidentele perceptiei subiective ca putem explora cu adevart golul launtric in relatie cu noi insine cand parasim corpul sau continatorul expresie a celor mai inalte valori ale inteligentei, Cumva percepem golul cu alti senzori decat cei corporali, suntem dincolo sau dincoace de zidul percetiilor obiective dar ma intreb daca evolutia unama nu conduce la o expresie corporala a constiintei umane care sa exceada aceasta parasire sau abandonare a corporalitatii, daca nu putem lua corpul cu noi sau sa-l 'telepurtam" dupa dorinta si necesitati punctuale. Tehnologia tot acesta motivatie are , sa creeze intrumente care sa permita corpului uman sa se deplaseze in ordinea cosmica, sa o exploreze, sa o modeleze prin impactul sau existential evident, sau teraformeze noi spatii si energii ale imensitatii. Aceasta posibilitate se manifesta direct fara conditionarea tehnologica a mediului artificial prin numerosi fii ai planetei elevati in constiinta lor si care formeaza avangarda sau pionierii explorarii planetare rationale.Omenirea face saltul din precivilizatia nevoii irationale si conditionarii existentiale la civilizatia umana , cocreativa - creatia creeaza.
Nu exista oprelisti in fata omenirii, altele decat si le pune singura. Regulile nu promoveaza valorile existentei ci le ingradesc si conditioneaza accesul indivizilor la propria libertate creativa a esentelor care-i anima.
Am putea metaforic sa spunem ca in expresia "Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in traista " Golul launtric" este "traista" in traista vei gasi ce duci cu tine. Lacomia umple traista excesiv si sub greutatea ei cadem in gropile psihologice ale nedemnitatii si neputintei , iutilitatii efortului individual si al implicarii, angajarii personale in propria existenta, suntem fatalisti prin complacere. Fatalismul sfarsitului lumii este expresia sperantei ca asa vom scapa din gropile psihologice personale prin aportul celorlalti- tot lasitate se denumeste atitudinea asta de a scoate cu mana altuia castanele din foc. Teama de vid ne mineralizeaza expresiile corporale dar tot nu-l putem evita ca parte/ ratiune/ functie a propriei existente, libertatea necunoscutului intelectual vazut. Miscarea in vid este una cu misarea in necunoscut, dar are impulsul sau, Cand il vom revela , ni-l vom reeleva individual dar cu alta intelegere, una rationala.Miscarea din "non-timp/spatiu", de dincolo de zidul perceptiei se releva ca acord universal si punctual al existentei. Cand suntem efectiv in acest acord ne miscam liberi in existenta individuala si universala Ratiunea miracolului nu este acumularea, ci creatia si evolutia acesteia, a da nastere si a naste. Desigur barbatii nu pot naste doar femeile, dar barbatii sunt cei care dau impulsul nasterii si mosesc nasterea., o protejeaza si vegheaza." Fericiti cei care stau in inceput", in inima lor care nu va mai fi niciodata goala.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu