A fost odata un elefant a carui inteligenta si putere era recunoscuta in toata jungla;
isi ducea existenta conducand si protejand turma sa. Nu avea alt stapan in jungla decat propria intelepciune si respira entuziasmat libertatea existentei sale respectat si ascultat de toate celelalte animale. Odata a intalnit o fiinta ciudata Nu cunostea ce este si nici de ce este in stare; Parea asa de vulnerabila si neajutorata incat nu-i acorda vreo atentie deosebita. Nu isi dadu seama elefantul nostru cum ajunsese sa se trezeasca intr-un loc strain lui, inconjurat de aceste fiinte ciudate si cu piciorul legat cu lanturii groase de un copac urias. Cand isi realiza conditia o furie nemarginita il cuprinse si ca un turbat incerca sa-si elibereze piciorul fara sa reuseasca decat sa se raneasca Insa nu simtea durerea. Zi dupa zi, luna dupa luna, nu inceta sa se zbata pentru a-si elibera piciorul dar nu obtinu altceva decat durerea ranilor pricinuite. Puterea zbaterilor sale se diminua cu timpul; ochii sa-i isi pierdura stralucirea si vederea i se impaienjeni. Durerea ranilor de la picior era atat de acuta incat la un moment dat renunta sa se mai zbata; chiar renunta sa se mai miste. Simpla amintire a durerii il facea sensibil la orice atingere a legaturii. Cu timpul lantul legaturii sale fusese schimbat cu o sfoara subtire dar elefantul nostru renuntase de mult sa mai se elibereze si era purtat de colo colo tras de sfoara. Amintirea neputintei se corporalizare in obisnuinta obedientei.
Cine mai putea in acesta situatie sa-l convinga de puterea sa de a rupe sfoara si a se elibera?
Se vorbeste foarte mult de credinta; credinta ca un mijloc de accesare a spiritului si divinitatii. Este evident ca atunci cand ne confruntam cu necunoscutul apelam la mijlocul credinta iar in obisnuita cunoasterea ne serveste de instrument. Se afirma adesea ca daca crezi -in ce, nu ti se spune- daca crezi cu adevarat, atunci orice este posibil- ce din acest orice, nu ti se spunea de asemenea. Se pare ca ceea ce denumim "credinta" fara sa stim ce este, este o forta incomensurabila Daca exista ar trebui sa fie prezenta in perceptia noastra prin manifestarile ei. Daca am urmarit manifestarile "credinciosilor" adica a celor ce au aceasta forta la dispozitia lor si folosesc, in afara unei "aure misterioase sau umilita si autoreprimare"- ei stiu ceva ce tu nu stii si nici nu se straduiesc sa-ti spuna altceva decat sa crezi si tu, nu am gasit nimic diferit fata de comportamentul celorlalti ,al necredinciosilor. Talentul actoricesc sau ipocriziei omenesti este desvarsit dezvoltat si nu mai poti face o distinctie clara intre credinciosi si necredinciosi dupa propriile afirmatii identitare in domeniul credintei ata timp cand credinciosi au un model sau partitura a manifestarii credintei lor. Credinta se refera la miscarile din necunoscut dar, este greu de distins de imaginarea lor. Obscurantismul ar fi evident un domeniu al acestui imaginar In lipsa perceptiei si claritatii ei ne putem inchipui orice si vedem cum la diferite posturi massmedia suntem convinsi de existenta vrajilor si fantomelor, unor pericole invizibile si dusmanoase. Naivii cred; daca nu vad si ei asemenea facaturi trebuie sa creada ce le spun initiatii in facaturi. Superstitiile sunt "credinte" ? Eu consider ca sunt imaginate ca niste sperietori de ciori ca sa le tina departe de grane. De" ce anume" trebuiesc tinuti departe superstitiosii credinciosi oare?
Rutina comportamentala istorica de un anumit tip , (anume "tiparul neputintei, inutilitatii ,nedemnitatii" din oglinda unei atotputernicii si maretii necunoscute, este tiparul sau partitura credinciosilor de orice rit pe care se straduiesc sa corporalizeze ca "adevaratul comportament" al credinciosului- umilinta si obedienta, aservirea neconditionata credintei modelate conceptual intr-un anumit tipar -dogama), seamana cu lantul de la picorul elefantului din poveste. Abaterile de la tipar erau aspru pedepsite pana la arderea pe rug, asemenea pedepsirii zbaterilor elefantului prin durere. In memoria elefantului s-a format o credinta in neputinta sa- desi nu e reala ea se manifesta prin obedienta legaturii. Nu se poate separa credinta de fapta si succesiunea zilnica a faptelor fiecaruia.
Superstitiile la vedere, transparente sau, 'obscurantismul" real, in manifestare, din punctul meu de vedere sunt chiar simtamintele noastre , propria nedemnitate, neputinta . inutilitate, dependenta, conditionarea existentei sau credintele in functiune..
(Nu pot sa nu fiu-ar exprima in contrast credinta in neconditionarea existentei? Care este diferenta intre cele doua credinte? Niciuna! la nivelul credintei nu este diferenta dar in perceptie se manifesta generalizat doar prima credinta cea instrumentata istoric; precum elefantul functiona dupa credinta instrumentata sau corporalizarea obedientei ca simtamant activ al neputintei sale , "credinciosul" se simte nedemn, inutil, neputincios, in fata unei "maretii de neatins" a caror reprezentanti prospera- au credinta propriei prosperitati si autoritati .)
Cand lasam inchipurile necunoscutului deoparte, recunoastem ca adevarul trait empatic a ceea ce denumim credinta este un simtamant. Putem inlatura umbrele si supertitiile atasate verbului a crede si domeniului credintei daca inlocuim cuvantul de lemn- credinta, cu simtamantul. Care simtaminte va anima faptele zilei ? Acelea sunt credintele voastre despre lume si voi insiva, superstitiile sau dusmanii individuali, tiraneii personali , sau sforile cu care sunt legati de picior elefantii imblaziti si dresati sa contribuie la bunastarea altor specii..
De dincolo de infinit vin si plec stand pe loc, acasa in prezenta mea! Care este simtamantul care se exprima astfel? Probabil al elefantului salbatic din jungla sa Omenirea este asemenea elefantului din istorioara, gata gata sa-i fie inlocuit lantul cu sfoara. Franele globalizarii modelului unic de cultura si civilizatie de consum al resurselor planetei sunt ultimile zbateri ale elefantului in lanturi; ochii s-au incetosat, si-au pierdut stralucirea propriei libertati, aservirea completa a intregimii natiunilor unei marete machete a ratiunii datoriei fara rationalitatea verbului este aproape. Nu vedeti sforile cu care sunteti legati de stalpii societatii de consum? Asta vedeti; ce nu vedeti este conditia voastra de dinaintea legarii asemenea elefantului nostru. Vestea buna este ca simtamantul ei , credinta ei renaste an de an, zi de zi si clipa de clipa. Nu trebuie decat sa fim prezenti la sau in evenimentul acesta.
Minimum ajutor pe care vi-l puteti oferi este un joc : Scrieti inainte de culcare pe o hartie sau mai multe, toate simtamintele, utopiile conceptuale, senzatiile si emotiile, nevoile si necesitatile, datoriile si responsabilitatile voastre, suferintele si bucuriile. insatisfactiile si satisfactiile, aspiratiile , etc. Dupa ce ati epuizat bagajul vostru existential contabilizandu-l pe hartie, dati-i foc!- hartiilor bineinteles- si vedeti ce va mai ramane. Orice va ramane este din starea dinaintea legaturii. Fiti vigilenti caci multi dusmani se dau prieteni, multe minciuni pe post de adevar. Simtamantul vostru nu va poate mintii, simtamantul dinainte sau conditia primordiala a fiintei umane nu poate fi argumentat sau justificat , nici macar explicat sau povestit cuiva, este pur si simplu asa cum fiecare fiinta umana este la propriu si la figurat.
isi ducea existenta conducand si protejand turma sa. Nu avea alt stapan in jungla decat propria intelepciune si respira entuziasmat libertatea existentei sale respectat si ascultat de toate celelalte animale. Odata a intalnit o fiinta ciudata Nu cunostea ce este si nici de ce este in stare; Parea asa de vulnerabila si neajutorata incat nu-i acorda vreo atentie deosebita. Nu isi dadu seama elefantul nostru cum ajunsese sa se trezeasca intr-un loc strain lui, inconjurat de aceste fiinte ciudate si cu piciorul legat cu lanturii groase de un copac urias. Cand isi realiza conditia o furie nemarginita il cuprinse si ca un turbat incerca sa-si elibereze piciorul fara sa reuseasca decat sa se raneasca Insa nu simtea durerea. Zi dupa zi, luna dupa luna, nu inceta sa se zbata pentru a-si elibera piciorul dar nu obtinu altceva decat durerea ranilor pricinuite. Puterea zbaterilor sale se diminua cu timpul; ochii sa-i isi pierdura stralucirea si vederea i se impaienjeni. Durerea ranilor de la picior era atat de acuta incat la un moment dat renunta sa se mai zbata; chiar renunta sa se mai miste. Simpla amintire a durerii il facea sensibil la orice atingere a legaturii. Cu timpul lantul legaturii sale fusese schimbat cu o sfoara subtire dar elefantul nostru renuntase de mult sa mai se elibereze si era purtat de colo colo tras de sfoara. Amintirea neputintei se corporalizare in obisnuinta obedientei.
Cine mai putea in acesta situatie sa-l convinga de puterea sa de a rupe sfoara si a se elibera?
Se vorbeste foarte mult de credinta; credinta ca un mijloc de accesare a spiritului si divinitatii. Este evident ca atunci cand ne confruntam cu necunoscutul apelam la mijlocul credinta iar in obisnuita cunoasterea ne serveste de instrument. Se afirma adesea ca daca crezi -in ce, nu ti se spune- daca crezi cu adevarat, atunci orice este posibil- ce din acest orice, nu ti se spunea de asemenea. Se pare ca ceea ce denumim "credinta" fara sa stim ce este, este o forta incomensurabila Daca exista ar trebui sa fie prezenta in perceptia noastra prin manifestarile ei. Daca am urmarit manifestarile "credinciosilor" adica a celor ce au aceasta forta la dispozitia lor si folosesc, in afara unei "aure misterioase sau umilita si autoreprimare"- ei stiu ceva ce tu nu stii si nici nu se straduiesc sa-ti spuna altceva decat sa crezi si tu, nu am gasit nimic diferit fata de comportamentul celorlalti ,al necredinciosilor. Talentul actoricesc sau ipocriziei omenesti este desvarsit dezvoltat si nu mai poti face o distinctie clara intre credinciosi si necredinciosi dupa propriile afirmatii identitare in domeniul credintei ata timp cand credinciosi au un model sau partitura a manifestarii credintei lor. Credinta se refera la miscarile din necunoscut dar, este greu de distins de imaginarea lor. Obscurantismul ar fi evident un domeniu al acestui imaginar In lipsa perceptiei si claritatii ei ne putem inchipui orice si vedem cum la diferite posturi massmedia suntem convinsi de existenta vrajilor si fantomelor, unor pericole invizibile si dusmanoase. Naivii cred; daca nu vad si ei asemenea facaturi trebuie sa creada ce le spun initiatii in facaturi. Superstitiile sunt "credinte" ? Eu consider ca sunt imaginate ca niste sperietori de ciori ca sa le tina departe de grane. De" ce anume" trebuiesc tinuti departe superstitiosii credinciosi oare?
Rutina comportamentala istorica de un anumit tip , (anume "tiparul neputintei, inutilitatii ,nedemnitatii" din oglinda unei atotputernicii si maretii necunoscute, este tiparul sau partitura credinciosilor de orice rit pe care se straduiesc sa corporalizeze ca "adevaratul comportament" al credinciosului- umilinta si obedienta, aservirea neconditionata credintei modelate conceptual intr-un anumit tipar -dogama), seamana cu lantul de la picorul elefantului din poveste. Abaterile de la tipar erau aspru pedepsite pana la arderea pe rug, asemenea pedepsirii zbaterilor elefantului prin durere. In memoria elefantului s-a format o credinta in neputinta sa- desi nu e reala ea se manifesta prin obedienta legaturii. Nu se poate separa credinta de fapta si succesiunea zilnica a faptelor fiecaruia.
Superstitiile la vedere, transparente sau, 'obscurantismul" real, in manifestare, din punctul meu de vedere sunt chiar simtamintele noastre , propria nedemnitate, neputinta . inutilitate, dependenta, conditionarea existentei sau credintele in functiune..
(Nu pot sa nu fiu-ar exprima in contrast credinta in neconditionarea existentei? Care este diferenta intre cele doua credinte? Niciuna! la nivelul credintei nu este diferenta dar in perceptie se manifesta generalizat doar prima credinta cea instrumentata istoric; precum elefantul functiona dupa credinta instrumentata sau corporalizarea obedientei ca simtamant activ al neputintei sale , "credinciosul" se simte nedemn, inutil, neputincios, in fata unei "maretii de neatins" a caror reprezentanti prospera- au credinta propriei prosperitati si autoritati .)
Cand lasam inchipurile necunoscutului deoparte, recunoastem ca adevarul trait empatic a ceea ce denumim credinta este un simtamant. Putem inlatura umbrele si supertitiile atasate verbului a crede si domeniului credintei daca inlocuim cuvantul de lemn- credinta, cu simtamantul. Care simtaminte va anima faptele zilei ? Acelea sunt credintele voastre despre lume si voi insiva, superstitiile sau dusmanii individuali, tiraneii personali , sau sforile cu care sunt legati de picior elefantii imblaziti si dresati sa contribuie la bunastarea altor specii..
De dincolo de infinit vin si plec stand pe loc, acasa in prezenta mea! Care este simtamantul care se exprima astfel? Probabil al elefantului salbatic din jungla sa Omenirea este asemenea elefantului din istorioara, gata gata sa-i fie inlocuit lantul cu sfoara. Franele globalizarii modelului unic de cultura si civilizatie de consum al resurselor planetei sunt ultimile zbateri ale elefantului in lanturi; ochii s-au incetosat, si-au pierdut stralucirea propriei libertati, aservirea completa a intregimii natiunilor unei marete machete a ratiunii datoriei fara rationalitatea verbului este aproape. Nu vedeti sforile cu care sunteti legati de stalpii societatii de consum? Asta vedeti; ce nu vedeti este conditia voastra de dinaintea legarii asemenea elefantului nostru. Vestea buna este ca simtamantul ei , credinta ei renaste an de an, zi de zi si clipa de clipa. Nu trebuie decat sa fim prezenti la sau in evenimentul acesta.
Minimum ajutor pe care vi-l puteti oferi este un joc : Scrieti inainte de culcare pe o hartie sau mai multe, toate simtamintele, utopiile conceptuale, senzatiile si emotiile, nevoile si necesitatile, datoriile si responsabilitatile voastre, suferintele si bucuriile. insatisfactiile si satisfactiile, aspiratiile , etc. Dupa ce ati epuizat bagajul vostru existential contabilizandu-l pe hartie, dati-i foc!- hartiilor bineinteles- si vedeti ce va mai ramane. Orice va ramane este din starea dinaintea legaturii. Fiti vigilenti caci multi dusmani se dau prieteni, multe minciuni pe post de adevar. Simtamantul vostru nu va poate mintii, simtamantul dinainte sau conditia primordiala a fiintei umane nu poate fi argumentat sau justificat , nici macar explicat sau povestit cuiva, este pur si simplu asa cum fiecare fiinta umana este la propriu si la figurat.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu