19 decembrie 2017

inaltare-cadere

Sunt verbe relevante doar in planul circumsrantial exterior.
Ca sa putem face aprecierea subiectiva a acestor miscari sunt necesare repere lor relative. Prin raportare la o cota geodezica stabilita arbitrar putem aprecia ca ne-am ridicat sau am coborat, sau cand miscarea are viteza mare , ca ne-am inaltat sau am cazut. Aceasta miscare este raportata intotdeauna la un punct terestru sau chiar la planeta ca intregime si are caractersticile determinate de gravitatia terestra.  Aceste miscari sunt arhicunoscute si instrumentate stiintific aflandu-se in perceptia colectiva. Un corp uman aflat intr-o astfel de miscare relativa traieste o seama de emotii, simtaminte si senzatii ca reflexie psihologica a miscarii respective

Dar semnificatia acestui tip de miscari este  folosita si in cunoasterea psihologica, considerata spirituala, prin extensia acestor misxari obiective din planul material sau concretului in planul trairilor lautrice . In acest context reperele obiectve relative la pozitia corporpului in miscare au fost inlocuite cu  exaltarile constiintei si starile redundante ale acestor exaltari. Spunem ca ne-am inaltat in Dumnezeu cand traim simtamantul libertatii/ iubire si ca am cazut  cand traim simtamintele disperarii, groaza, nemultumire si nevoie, uraconsiderate personale desi se constituie intr-un mediu psihologic colectiv, intr-un cuvant nefericire. Aceste reflexii psihologice  din domeniul miscarilor gandirii launtricului sunt  considerate personale desi este un un mediu psihologic colectiv iar acesta consideratie ne conduce la a ne lupta cu ele individual  pentru a parasi caderea si inaltare. O religie daca in planul obiectiv nu se diferentiaza prin comportamentul ei institutionalizat de comportamentul turor celorlalte institutii, are  pretentia  de a conduce si domina planul launtricului al miscarilor gandirii stabilind norme si cutume ale obiectivelor si modalitatilor de atingere a lor si isi extinde dominatia chiar si in domeniul necunoscutului sau dupa moartea individului. Axioma acestor dogme conceptuale ca rutine comportamentale impuse gandirii este aceea a certitudinii stari cazute a omului, credintei ca omul este cazut din Dumnezeu si "trebuie" sa se inalte   Aceasta credinta este samanta si impulsul tuturor actiunilor religiilor , care se extinde si in domeniile activitatilor exterioare: esti sarac trebuie sa te imbogatesti, esti bolnav trebuie sa te vindeci, esti needucat trebuie sa te educi, esti intunecat trebuie sa te iluminezi etc. Din aceste seminte axiomatice din gandire pot naste si produce regenerarea semintelor sau starilor psihologice si fiziologice opuse lor? Evident ca nu, ce naste din pisica soareci mananca; ce naste aceste axiome, vitalitate mananca. Evidenta cunoscuta ca procesul imbatranirii de nevitat releva asta.

Exista si viziunea axiomatica a desavarsirii primordiale a fiintei umane, desavarsire sau culme, pisc al expresiei sale cunoscuta ca tinerete perena. Dar daca axiomatic ne situam in varful evolutiei biologice unica varianta de miscare este coborarea sau caderea. Asta inseamna ca dupa ce ne nastem nu putem decat sa cadem "spiritual" abordand miscarea .  Observam cum cele doua axiome viziuni despre noi insine,  se sustin si intretin reciproc. Daca viziunea desavarsirii initale este adevarata, evident ca ne aflam cazuti si a doua axioma din gandire este adevarata- trebuie sa ne inaltam in locul originei noastre, etc.

 Ambele variante ale originilor, am evoluat din maimute din inferior, sau am cazut din dumnezeu, din superior se constituie formal intr-un max si min. ca axe care determina amplitudinea miscarii sau vibratiei psihologice reflectata de comportamentul si atitudinile din societate sau circumstantele obiective, afirmandu-se si negandu-se reciproc


Un max si un min. psihologic conceptual, intre care ne zbatem launtric si comportamental conflictual in raport cu noi insine si starile noastre efective, senzoriale. Cand atingm maximum, cadem si cand atingem niimum ne inaltam. Insa toata aceaentalasta zbatere launtrica si comportamentala  denumita existenta pare a fi fara ratiune ,fara final fericit. Evident ca nimeni nu este incalzit de promisiunea unei "fericiri" de dupa ce nu mai este.  Durerea pricinuita de despartirea fizica de prieteni si cunoscuti sau cei dragi , care este o durere nemotivata  de promisiunea fericirii lor sau a unei lumi mai bune in care "se inalta"  dupa moarte , vine sa contrazica finalul fericit si mineralizat ca fericire neschimbatoare. Evident ca umorul salveaza omorul, daca esti fericit la un moment dat te vei plictisi de rutina ei asa cum evident ne plictiseste orice rutina la un moment dat, chiar daca este placuta. Si placerea si durerea senzoriala este trecatoare, nu vedem cum ar putea fi fericirea si nefericirea statica iar noi roboti fericiti sau nefericiti care alt program nu pot manifesta. daca in existenta corporala suntem robotii nefericirii (desfasurata ca stari  psihologice si senzariale ) cineva dupa moarte ar trebui sa ne reprogrameze. Acest gol din evidente a fost umplut de inventarea dracului responsabil de programarea nefericirii si a lui dumnezeu responsabil de reprogramarea noastra in rutina fericirii.

 Claritatea sau intelegerea interioara relativa la aceste dogme axiomatice din gandire ne releva inconsecventa lor sau consecventa lor limitata la sfera miscarilor de acest tip, sau cunoasterii psihologice extinse in domeniul concretului. Este o cunoastere virtuala elaborata launtric si apoi obiectivata social, religios, politic si economic intr-o cultura a obscurantismului din gandire. Daca cultivam claritatea evidentelor (aceleasi in cer si pe pamant si in minte si in perceptie- expresia uniunii cerului(mintii) cu pamantul (corpul)),  vom cultiva  ratiunea exploratoare sau stiinta.  Credinta fara confirmarea ratiunii este superstitie si nebunie. Evident ca ceea ce denumim credinta se refera la actiunea noastra in domeniul necunoscutului. In domeniul cunoscutului stiu si fac ce stiu ,iar in domeniul necunoscutului cred si fac tot ce stiu sau dau forma dorintelor ca neimpliniri; Insa ne putem dori ceva ce nu cunoastem? Evidenta spune nu! Asa ca o credinta prin care imbacsim necunoscutul cu cunoscut numai este credinta ci premeditare. Din acest cerc vicios dupa cum evidentele releva este dificl sa evadam, Traim in miscarea trecutelor experiente, amintirilor si premeditatrea lor selectiva pe post de viitor.Rezultatul acestui comportament mental releva natura sa. Nu va amagiti cu rezultatele premeditate sau prezentate zornaitor ca favorabile voua. Daca aceasta modalitate temporala sau mentalitate sau comportament din gandirie ar conduce la un rezultat sau final fericit si stabilizat psihologic atunci ar fi trebuit de mult ca prezentul fiecaruia sa fie de aceasta natura pentru ca rutina mentalitatii dureaza de peste cinci mii de ani in constiinta noastra., adica de cand a fost inoculat ca sugestii in constiinta sau cunoasterea psihologica identitara, 'de sine". Acordam mare valoare acestei cunoasteri fara ratiune sau irationale pentru ca se refera la individualitatea fiecaruia. Cand nu ai credinta sinelui sau incredere in tine insuti si potentialul tau, nu apreciezi acest potential, te crezi nemotivat rational ca inexistent ,nimic, astfel esti receptiv si absorbi orice identitate ti se ofera din sfera consideratiilor din exteriorul tau referitoare la tine insuti. Te ratacesti in acest noian de consideratii identitare atributive sau personale incercand sa le corporalizezi ca sine ignorand efectlui acestui comportament asupra corpului real, obiectivat si in cer si pe pamant, corpul biologic sau viu. Fiecare cultura are invatatorul ei si fiecare invatator este racordat la adevarul a ceea ce este; Au comunicat in specificitatea culturii respective reperele adevarului a ceea ce este si ale evidentelor si reflecsiilor mentalitatilor noastre, tocmal pentru a parasi aceasta bucla temporala. Au metaforizat poetii maintea ca stanca in care suntem inchisi, memoria ca capcana nevazuta , perceptia ca zid in care ne aruncam  cu capul, gandirea ca vultur sau porumbel, inselaciunea ca vulpe sau hiena, conflictul launtric ca tiran personal, obisnuinta ca dusman nemilos, etc. Ce intentionau sa spuna nu puteau spune si ceea ce nu era in perceptie puteau detalia, Dar tocmai aceasta detaliere a complicat si mai mult situatia conditiei umane ; fiecare detalui era folosit in lupta religioasa ca expresie a adevarului desi era doar un detalui al aceluiasi adevar. manipularea vizuala, prin imagine, a maselor de indivizi a atins cote atat de inalte, telepatice si instrumentate tehnologic ca ne ramane ca ultim spijin sa auzim cu inima sau simtamintele noastre.  Domeniul credintelor este al simtamintelor, simtamantul este miscarea in necunoscut si acord universal. Orice putere fara ratiune este oarba, moarta si nu poate produce decat moarte, mineralizare, involutie . Fiecare sa-si asume puterea nu sa o caute sau invoce, puterea misterului si miracolului a carei expresie este. Culmea stiintei implica necunoscutul, neformatul, ndenumitul, anonimul, etc, si se manifesta prin miracole asemanator modului in care un simplu televizor poate fi considerat de cineva care nu a mai vazut unul, un miracol. Abilitatile primordiale ale misterului sinelui uman, telepurtare, telepatie, telekinezie etc sunt doar cateva miracole relevate de mister Mare parte din ele stiinta instrumentala a tehnologizat mijloace colective Insa modalitatea temporala a conditionarii existentiale a fiintelor umane,  conditioneaza si accesul la aceste mijloace si resurse a ceea ce omul are deja.



Claritatea interioara a constiintei umane releva ca si stiinta oficiala explorand miscarile launtrice ale intelectului ,  miscarile de inaltare si cadere sunt irelevante,  nu se gasesc in acest domeniu in profunzimile lui. Reflectarea evidentei din perceptie a imensitatii inconjuratoare obiective si a punctualizarii perceptiei , conduce la intelegerea faptului ca miscarea ca inaltare au cadere este irelevanta-- unde sa te inalti sau sa cazi in imensitate? oriunde ai considera ca te inalti sau prabusesti tot in imensitate, intr-un punct al acesteia  te gasesti asa cum esti  deja.  Si exploratorii miscarilor din interiorul mintii umane au relevat aceeasi intelegere a imesitatii simtamantului in care a te inalta sau prabusi este irelevant sau doar modelari ale gandului interesat de obiectivarea unei fragmentari virtuale. A distinge este una , a separa, a fragmenta  este altceva. Puterea fara discernamant separa, fragmenteaza iar puterea inteligenta distinge , are claritatea si intelegerea proceselor, miscarilor ,formelor si ratiunii lor existentiale in armonia si ordinea indescriptibila din imensitatea simtamantului si perceptiei obiective, corporale.

Cea care se misca si face sa vibreze gandirea este energia, atentia noastra, mintea.Mintea exploratoare este goala de continut, receptiva, nemiscata, tacuta, exprimarile sale sunt responsabile constienta de importanta lor , de magia si puterea lor de a modela maintea sau energaia, adica de consecintele acelor exprimari asupra propriului nivel de energie, stari si abilitati. Nu se ingreuneaza risipid inutil si face curatenie sau sterge, isi elibereaza energia din formele expresiilor inadecvate explorarilor sale, nu poarta cu sine decat receptivitatea si mirarea. Cine vrea sa faca tacuta mintea sa nu va reusi decat sa o omoare.Mintea facuta tacuta este minte moarta . Descoperiti tacerea din minte asa cum este ea, locul receptivitatii fara de care nu puteti darui ceva pentru ca nu primiti ceva.

Concluzii si afirmatii concluzive sunt irelevante, batem seaua sa priceapa cine are auz. Auzi ce gandesti? Oare eu/ tu gandim? Noi suntem tacuti suntem recptivitatea insasi, inocenta insasi Partea mai delicata este cu acumularea; ce retinem din ce receptionam? Discernamantul si indrazneala de a abandona poverile, corvezile, datoriile, sau sugestiile negative tintite sinelui nostru ne conduce fara gres la a vedea adevarul ca adevar si minciuna ca minciuna. Am vazut o fiinta feminina care la intrebarea de ce se intampla atatea rele individului uman a raspuns spre marea mea bucurie si mirare ca datorita faptului ca fiinta umana este inocenta si crede orice, ca vindecarea incepe cu redefinirea atitudinii sale in fata informatiilor de orice fel Negarea nu ajuta ci alimenteaza ceea ce negam prin afirmatia lor. Responsabilitatea simpla si accesibila fiecaruia este conturata ca reper lucrativ de " a rosti inseamna a face rost" si evident "a gandi insemna a evidentia ceea ce ai deja in memorie si nu are rational abordand miscarea gandirii calitate proiectiva decat in domeniul lucrativ si nu fiintial. Fluxul continuu fara inceput si sfarsit al gandirii se evidentiaza ca simfonia mintii sau sferosferelor inchinata omului si iubirii. In tacerea mintii putem asculta simfonia fiecarei fiinte umane, muzica sa launtrica. Suntem atrasi sau resopinsi de unele dintre fiintele umane functie de calitatea muzicii noastre launtrice. Muzica excede disonantele, dezacordurile si neintelegerile si cei care le pastreaza alaturi nu o pot auzi. Nu inseamna ca te-ai inaltat in spirit sau ai cazut in neantul inchipurilor sperietoare, nici abisul,  nici culmea nu te pot retine, inseamna ca esti atent si receptiv, nepremeditat atitudinal si neprogramat mental, inseamna ca esti liber sa percepi ceea ce este-nu te impiedica nimeni.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu