27 martie 2015

spirit

Acestui cuvant i-am asociat diferite semnificatii pe diferite nivele de profunzime; sinceri cu noi insine recunoastem ca este o alta denumire cu aceeasi smnificatie a ceea ce denumim "mister".
Abilitatea prelucrarii si procesari unui imens nr. de informatii , poate da nastere unor noi structuri informative , unei dinamici a informatiilor si unei miscari a acestei dinamici. Dar o astfel de abilitate care poate fi interpretata ca "inteligenta"  nu va conduce la 'intelegerea' si descrierea a ceea ce oamenii denumesc "Sirit".
Oamenii au constienta profunzimii intimitatii cu misterul, cu spiritul, cu sublimul nascut din aceasta intimitate, cu atotprezenta sa expresiva, cu unicul care se exprima ca tot ce este perceptia umana, in toate dimensiunile sale, profumnde si superficiale, senzoriale si abstracte, care implica si perceptia neperceputului ca existenta a exprimarii sale. Tot ceea ce este perceput  releva potentialul exprimarii sale creative, incomensurabil si de nesecat, iar tot ce este neperceput , releva misterul atotprezentei sale dincolo de care nimic  altceva nu exista. O "inteligenta" artificiala nu poate "avea' acesta perceptia a misterului, ci doar o perceptie a structurilor informative prin recunoasterea lor ca exprimari, rutine informationale.  Constiinta misterului este inaccesibila unei "inteligente" artificiale. Doar oamenii au aceasta perceptie a intimitatii lor cu misterul care le garanteaza libertatea in orice circumstante si recunosc libertatea si sursa ei , intimitatea lor cu Spiritul. Orice om nascut  , indiferent de descrierile conceptului de om, are o relatie cu spiritul si acesta intentioneaza sa-l faca constient de intimitatea realatiei. Existenta, ca si spiritul, este indescriptibila, de 'nefacut'. Priin natura sa existenta nu poate fi "copiata", este mereu "noua",  alta , iar continuitatatea sa este insiruirea 'noutatilor' pe firul abstract si fictiv a ceea ce denumim 'timp". Innoirea existentei este sursa "timpului", impulsurile noi ale spiritului aduc 'timpuri noi", 'noi existente', iar reverberarea 'noutatilor expresive ale spiritului', genereaza regenerand adevarul expresiilor trecute si da impuls evolutiv, impulsul orizontului inoitor al miscarii totalitatii sale expresive, -evolutia exprimarii sale inspre desavarsirea ei. Desavarsire al carui flux infoenergetic in perceptie este ceea ce denumim "continutitate existentiala",  fara inceput si fara sfarsit, atotprezenta existentei si  prezenta fiintelor umane ca individualizare a ei. Individualizarea.misterului in spiritul fiecarui om face ca spiritul fiecarui om in parte, sa fie imuabil ca rezultat al dinamicii incomesurabile al acestei vibratii sau miscari a energiei si substantei universale, pulsul universului , viului sau. Prin distinctia care nu fragmenteaza sau separa, "rutina" se releva ca platforma reper al inoirilor existentiale sau dinamicii creativ recreative a universalului Spirit al Unicului si comuniunii existentiale a plenitudinii sale. Exclusivismul este generat de negarea acestei comuniuni existentiale , a existentei insasi asa cum este ea; Din aceasta atitudine se naste opozitia la existenta, fie prin negarea a 'ceva miscare-forma obiectiva" justificata descriptiv si argumentata 'stiintific' adica prin  misticismul dogmatic al verdictelor definitive, fie a 'ceva generalizat-abstract'  a ideatiilor,  idiotiilor, concretului abstract sau a utopicului virtual al misticismului antiratiunii existentei. Ea justifica 'moartea' ca datorie precum taxele si impozitele, modelul antirational din existenta oficializata si modelata de nebunia serioasa a verdictelor definitive ale  lacomiei  maimultului, sau interesului, dobanda. Morbiditatea ca stare, atitudine , abordare axiomatica in existenta,  nu este a "rutinei" , ci a obsesiei continuarii sale. Rutinele sferelor miscarilor galactice, stelare ,planetare, naturale, etc. ale intregimii universale a existentei sunt platforme prin care noi ca fiinte avem stabilitatea propriei existente si a fluiditatii ei evolutive. Nu spun ceva nou, ci indrept atentia activand constientele Aceleia ca punct de reflectare a intregii stiinte a Misterului, miracolul existentei prin comuniune. Niciodata nu suntem singuri, singuri nu existam asa cum ne cunoastem sau cum nu ne cunoastem, intotdeauna suntem in relatie prin comuniunea intimitatii si comuniunea existentelor din propria perceptie, ca expresie completa in dinamica evolutiva a misterului. Cand ne departam de intimitatea care ne exprima existential, ne indepartam si de intimitatea , sinergia , empatia si sinearhia  functiunilor, a existentelor din perceptie, ne autoizolam de existenta  ca impresie personala, izolarea produce suferinta , durere. Abandomul exclusivismului ca atitudine, "judecati, analiza-sinteza, interpretarile existentei particulare si universale" , claritatea launtrica a comuniunii in spirit, ne va conduce fara greseala spre implinirea constiintei prin existenta, la intruparea ei sau evolutia in constiinta adevarului a ceea ce este. Ne conduce la  parasirea "umbrei', iesirea in lumina viului misterios, comuniune cu prezenta proprie, cu perceptia proprie si ne apropie de comuniunea intimitatii cu misterul, cu Spiritul Unicului-Plenitudinii. Despre Unic si Plenitudinea sa expresiva nu putem afirma mai mult decat "este frumusete,  tinerete indescriptibila" In aceasta percetie a frumusetii plenitudinii indescriptibile ramanem  "muti' de mirare si nu ne ramane decat sa o urmam urmandu-ne si...., 'cantam', "dansam', ne jucam incantati de existenta sa si a misterului din fiecare. Orice expresie lingvistica referitoare la mister este adresata misterului, recunostinta recunoasterii nu poate fi exhaustiva, excluzand orice oda a recunostintei noastre prin recunoastere si mirarea incantarii in fata adevarului ca adevar, fara sa faca de nerostit o oda ulterioara. Astfel fiecare fiinta umana este libera si necesara prin exprimarea individuala; orice om este o lume si un univers in sine. Valoarea existentei sale inestimabile , nevazute, spulbera fara sa stie umbrele inutilitatilor care  neaga nevazutul si necunoscutul lui si-l devalorizeaza in constienta sa pana la acceptarea negarii de sine si faptelor ei, sau tradarii. Spulberat , sentimentul inutilitatii individuale si al neputintei ,( fedbeckul negarii acceptate, sentimente proiiective care ne omoara zilnic implozand, prin proiectia mortii viitoare si fatale precum taxele si impozitele), se releva ca si taxele si impozitele care ne impovareaza existenta sociala,  ceva " facut", o facatura proprie, fara o impunere sau lege exterioara noua, modalitatea prin care ne modelam propria energie si viitorul propriu in libertate si care ne impovareaza existenta psihologica, o stare de autohipnoza. Vom intreba din disperarea imposibilitatii intelegerii si actiunii  , "Cine e de vina sau cine a facut asta? ' si astfel vibratia umbrei sau miscarea vinovatiei,  renaste prin stupiditatea noastra  prin care cautam adevarul unde nu se afla. Incetarea cautarii intelegrii va releva  libertatea constiintei in fata acestor reverberatii ale amintirilor faptelor moarte sau trecute, imaginilor sau fantomelor din memorie, ca ecouri de care ne speriem inutil si reactionand, le reactivam ca actiuni in existenta , adica 'le dam corp", le corporalizam. Constienta, eliberata de obligativitatea optiunii teama  ca reactii la reactii in fata uratului sau stralucitorului , ( respingere-excludere,in monadica expresie cu, acceptare-nevoie),  va zambi in fata perepetiilor mentale sau senzoriale ale acestor ecouri sau reverberatii ale umbrei sau amintirilor violatoare ale faptelor de violenta. Nu amintirile sunt vinovate, ci atitudinea noastra  descriminatorie fata de ele care le "transforma" in amintiri violatoare de care ne speriem de apoi  si amintiri regrete care ne nemultumesc prin a nu mai fi vii in existenta si circumstanta  individuala ca traire (amintesc ca amintirea iubirii este cea mai grea suferinta). Nu este gresit sa ne inconjuram de acele obiecte care ne amintesc de confortul psihologic cand  trairile noastre erau vii in circumstanta lor, obiectele si casele bunicilor, ale jucariilor copilariei fericite de orice natura pentru ca vor constitui un fel de scaunel de care ne vom spirijini in invatarea noastra de a merge in viata si constiinta. Este chiar folositor noua sa ne pastram "vatra nasterii noastre pe pamant", pamantul natal particular si unic al fiecaruia. De ce credem ca statisticile medicale au relevat ca oamenii nascuti la tara , la ei in casa nu la spital , s-au dovedit a fi mai puternici psihologic si corporal,  nu refkecta o realitate? De ce credem ca dorinta de pamant a strabunilor era o prostie a posesivitatii irationale care ii lega si incurca in existenta? Daca ai locul nasterii tale in proprietate nu te poti misca liber oriunde? De ce credeti ca toate puterile elitiste au sapat adanc in destelenirea cetatenilor prin colective si colectivizarea lor fie in america, fie in rusia ,est-vest, etc. Desteleniti, oamenii isi pierd stabilitatea emotionala si mentala,  pot fi redusi incet, incet, pervers, la starea de fruza in vantul amagitor al promisiunilor perverse si irolati in slujba intereselor conceptualizate si instrumentate ale 'smecherilor " lacomi. Nu lipsa stiintei e de vina de situatia sociala conflictuala si nefunctionala la nivel global, altfel decat prin razboi, ci stiinta pusa in slujba tiranilor si profitorilor de inocenta si naivitatea mintii pure si creatoare a spiritului om. Expertii a tot felul de stiinte spirituale si tehnologice ale succesului in viata, prin atitudinea lor de profesori, profeseaza destainuind lumii contributia lor la hipnotica ei in folos propriu. Spovedanii ale modelarilor hipnotice asa cum au fost ele facute de acesti experti in hipnotica, trebuiesc considerate aceste manifestari. Prin spovedaniea aceasta, a datului mai departe a propriilor stiinte, ei se elibereaza de povara facaturilor proprtii, vor sa scape din capcana propriilor facaturi , sa evolueze. Daca ar veni in fata noastra si ar recunoaste ca au modelat lumea aceasta asa si pe dincolo, psihologic si organizational,  generand sperietori in existenta si dupa moarte, cum copii lumii plenitudinii terestre, au fost incercuti de sperietorile lor care au devenit inchisori ale stiintelor lor psihologice, si trebuintelor emanate de acestea ca radiatii ale necesitatii pentru copiii, ar putea obtine iertarea copiilor prin: 'iarta-ma, uite ce ti-am facut , ce credinte ti-am inoculat, ce modele am pus ca exigenta in viata ta ,etc. si uite cum am facut, ca tu sa nu mai faci inrobindu-te acelorasi nevoi inutile si ingradintu-ti libertatea, etc" Dar transparenta este necunoscuta acestor tiranei nefericiti cu chip de ajunsi, In vocea lor razbate autosuficienta stiintei lor, stiu ce stiu si stiu si de ce stiu si ce fac cu stiinta lor. Omul este fiinta spiritului, nu religioasa, este liber si nu soldatul cuiva care se da dumnezeu, subliminal. Acela  nu poate deveni niciodata Dumnezeu, asa cum doreste, interpretand asta ca unic stapan al pamantului si oamenilor lui. Cu cat sunt mai multi oameni pe pamant cu atat mai grea este misiunea dorintei lui, se gandeste mereu sa-i imputineze, cand erau mai putini ii era mai usor. Atributul si statul de soldat este cea mai rea pozitie in constienta cuiva, lupta si moare (meseria soldatului e moartea) fara sa afle vreodata pentru cine si pentru ce! In acelasi timp viata ne pune mereu in circumstantele de a "lupta' si luptatorul este cel viu in constiinta sa , cel  care face pace acolo, in constiinta, este un facator de pace fara razboi Samanta razboiului nu este pacea, nu poate produce pace, doar continuitatea razboiului.; iar samanta pacii nu este conflictul cu tine insuti, istoria personala, pozitia sociala sau propriul eu sau gandire, etc. Spirit, sublima intimitate, cand se exprima, un om implinire radiaza, implinirea e lumina pura la propriu, face din noapte zi la propriuu; nu are nimic de a face cu inchipurile noastre de cum ar fi si ce insemna.Daca ne este necesar un reper al spiritualizarii unei constiinte om, cu tot respectul amagirilor indiviauale, afirm ca reperul este capacitatea si calitatea sa de a exprima iubire, omenie, compasiune si in nici un caz capacitatea memorarii de informatii cu care ne abureste si farmeca individual. Un om spiritual poate spune cele mai mari prostii dar caldura din ce spune conteaza; poate folosi cele mai simple si banale cuvinte si informatii, 'draga', "dragule' si veti observa cat de putini le suporta forta raspunzand cu drag si cati le resping considerandu-le prostii si inutilitati emotionale, manipulari, bombardandu-ne cu 'desteptaciunea si importnta stiintei lor superioare tuturor celorlalte' Obiditul este lovitul de cruzimea subtila, nelavedere si de multe ori ascunsa sub cel mai fermecator zambet incocent,  cruzime pe care nu o poate intelege , de cele mai multe ori tace, plange in inima lui de durerea celuilalt cu care-l impovareaza, cu lacrimile spiritului sau spala cruzimea in el insusi si elibereaza de sub teroarea ei pe flagelator. " Cu lacrimi de iubire te spal de orice pacate' spune poetul aspiratiilor celor mai inalte , poezia fiintei umane. Epilog-eu catre mine: Pot intelege ca nu intelegi si sa tac iubind; dar nu pot intelege de ce refuzi sa auzi ca sa pot  exprima si eu capacitatea gandirii si rostirii fara sa te deranjez cumva! (mine catre eu): m-am dat cu capul de toti peretii,  ca sa aflu ca nu stiu e mai bun decat ce stiu; nu stiu ma eliberaza si ceva functioneaza bine, probabil misterul; misterul e problema ta, nu a mea de cand m-am inprietenit cu el.
Fiecare om are o relatie speciala cu spiritul; este tot ce conteaza.










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu