Plenitudinea perceptiei este o evidenta; tot ce este, este in perceptia noastra, in constiinta. Aceasta plenitudine se constituie in ceva unic, neasemuit de frumos in care tot ce este este la "vedere", perceput prin intermediul luminii electromagnetice si proprietatilor ei holonomice si formeaza campul cognoscibilului in care necunoscutul si cunoscutul sunt pe picior de "egalitate". Cele doua aspecte, cunoscut-necunoscut ale percetiei inteligente care au miscare launtrica transformarea unui in celalalt ii confera percetiei- sine de sine statator - si se poate deplasa fara mediu sau in "vid" sau 'mediu fara opozitie" la miscarea sa cu toate gradedele de libertate sau "absoluta'.
Aceasta evidenta este reflectata de constiinta fiintei umane prin subiectivismul perceptiei sau unicitatea sa in care, chiar si consideratiile obiective de mai sus sunt expresie a perceptiei subiective prin recunoasterea opusul subiectivismului , sau a evidentelor.. Obiectivivismul ca atitudine in percetie, se releva ca o autoexcludere a subiectivismului perceptiei; asa numita detasare decisa subiectiv. Fiecare om percepe "realitatea" individual, dar nu asa cum este ea, ci o 'realitate ' modelata de propria atitudine si cunoastere despre 'realitate" in care obiectivitatea este un fel de degravare proprie de efortul presiunii punctuale a perceptiei evocand domeniul obiectiv ca independent de cel care percepe. Cunoasterea ca acumulare temporala se 'suprapune' peste atemporalitatea percetiei subiective ca ceva obiectiv sau detasat prin obiectivare de impactul subiectiv al perceptiei. Insa fiecare interpreteaza perceptia si cunosterea subiectiv; astfel isi creeaza circumstante proprii existentiale individuale sau, colective prin conventionalizarea lor si conceptualizare axiomatica. Conventiile devin traditii, cutume, le repetam si axiomatica baza de studiu si cercetare stiintifica a experientelor sale repetabile. Astfel separarea subiectivismului de obiectivism ca atitudini in perceptie si exprimarea ei este irelevanta si nu conduce obligatoriu la claritate si inteligenta a percetiei. Unitatea subiectivism-obiectivism este unica atitudine in perceptie, miscarea ei launtrica de transformare reciproca si autosustinre; experimentatorul este experienta, perceptorul este perceptia. Distinctia evidenta dintre cele doua aspecte ale "fenomenului perceptie" (fara separarea lor) este functionala, iar relatia dintre cele doua aspecte, ratiunea existentiala a ambelor. Relatia, functia, fiziologia,etc, se dezvaluie siesi ca existenta a miscarii sau radiatiei sale existentiale prin cele doua aspecte ale aceluiasi lucru sub alta forma expresie. Astfel 'realitatea' asa cum este ea este plenitudine, un mediu de exprimare existentiala a ceea ce este potential universal nelimitat, simtamantul imensitatii inconjuratoare evidente., evidenta ignorata cel mai adesea in atitudinile comportamentale din percetie si edificiul ei mirific. Din locul planetei in galaxie noi am putut explora prin intermediul luminii plenitudinea universala a cosmosului sau ordinii inteligente; ce bafta incomensurabila ne sustine; putin ami incolo sau mai incoace in galacie, norii de gaze ne-ar fi ascuns o parte din sfera universului perceptiei, pe o planeta cu atmosfera mai densa nu am fi vazut vreodata stelele si galaxiile lor, mai devreme sau mai tarziu ca aparitie in univers am fi pierdut nefiind partasi la intreaga sa istorie in care extinderea accelerata a sferei sale care indeparteaza accelerat galaxiile unele de altele , mai tarziu aparuti am fi vazut doar stelele galaxiei noastre, celelalte departandu-se pana acolo unde prin lumina nu le-am fi mai perceput si am fi crezut in saracia universului; Suntem depozitarii in memoria si constiinta noastra a intregii mase si tutuor radiatiilor sale percepute prin lumina si insusirile naturii ei. Evident ca necunoscutul este si el prezent in univers si in constiinta si cunoastrea noastra dar nu mai este "umbra sau intuneric" de care sa ne speriem ci adevar existential care sustine functional adevarul exprimat , doua aspecte ale aceluiasi miracol prin care acesta se releva siesi si noua insine, prin relatia dintre ele in transformare si sustinere reciproca, creativa,recreativa si evlutiva.Toate astea ca miscari istorice sau punctuale in dezvoltarea corpurilor cosmice( corpurile ordinii) sub complexitatea frumusetii lor sunt in constieta omului prin explorararea edificiului perceptiei inconjuratorului in care" baftosul" nu numai ca nu intampina opozitie in demersul sau ci era evident mereu "invitat" sa o faca si chiar constrans cand se lenevea.Acest proces este evolutie in constiinta de la apropiat la indepartat de la punctual inlauntrul punctului ca ciclul firesc in care ceea ce este creat si facut in creatie este completat cu intelegerea si contiinta ratiunii sale existentiale in creatie Din univers se exprima formele substantiale de baza pana la cele corporale de baza, toate radiatiile si impulsurile generatoare care comprima energia sa in miscari si forme ca apoi sa le imprgneze prin observatorul lor cu constiinta a ceea ce sunt ca functii, ratiuni, expresii corporale , interactiuni ceea ce confirma afirmatia care releva constiinta ca atot prezenta si cunoscatoare, ca incomensurabil potential inteligenta vie creativa. intreg universul daca ar disparea din percetia noastra subiectiv-obiectiva el ramane in constiinta si memoria noastra ca fiinta complet si viu, neasemuit de frumos, frumusetea insasi a plenitudinii existentei si cocreatioei sale prin refacerea lui , reexprimarea lui ca act de intentie al propriei existente misterioase.
De aici in colo doar poetii au abilitatea metaforei aspiratiei spre absolut al fiintei umane si sa revenim de la abstactul exprimarii la concretul existentei in circumstantele opozitiei la existenta si ratiunea ei. Miliarde de oameni percep subiectiv lumea, dar cati au libertatea explorarii cerului si naturii apropiate inhamati la munca de asigurare a hranei copiilor si nevoilor lor din ce in ce mai manipulate in sensul exigentelor crescute de neonorat prin munca. cati oameni au libertatea de a fi ceea ce sunt ,oameni nu atribute sociale, chiar si hotii sau mostenitorii hotiilor de vise si naivitate, privilegiatii sistemului social nu au timp sa intrerupa rutina lor ca sa vada dincolo de orizontul ingust al propriilor conceptualizari axiomatice inguste ale existentei si sensurilor ei.
vestea buna este ca fara acceptare asa ceva nu este posibil sa se obiectiveze; de altfel si fara revolutia violenta impotriva "railor" fictivi ai interpretarilor si imaginatiei noastre nu ar fi posibil sa semanifeste. Raul concret- sursa este atitudinea fiecaruia sau lipsa relatiei cu sinele sau viu, corpul propriei constiinte omniprezente de data asta, atitudinea in prezenta sa a fiecaruia. Libertatea este interioara fiecarei fiinte umane iar inteligenta ei gaseste intotdeauna caile eliberarii exterioare nonviolente sau razbunatoare pe circumstantele propriului trecut acceptat ca adevar propriu. Edificul perceptiei este plenitudinea incomnsurabilei frumusetii a intentiei de dinainte de a fi , impulsului creator fara inceput si sfarsit care sustine atemmporal universul al carui edificiu uman suntem fiecare . Universul este mediul libertatii constiintei si vietii sale. Bomboana de pe tortul creatiei sale, templul corpului uman, cel nefacut de maini si interpretari omenesti, pangarit de geloziile ignorantei , exploatat in mine de fantomele valorilor formale , fara constiinta, de cei morti in spiritul lor, astazi ca intotdeauna primeste daca doreste darul creativitatii sale ,constiinta potentialului sau in mediul real fara opozitie la existenta si exprimarea sa cand nu se opune.. Dorim si ne lasam condusi de dorintele moarte si neimplinite ale amintirilor proprii, dar oare stim sa dorim si mai ales ce? ca sa ascundem ipocrita ignorare am inventat rugaciunea ca diferita de dorinta! ne rugam la cele sfinte din cand in cand, cand dam de propriul drac al consecintelor faptelor, dar dorim clipa ce clipa aceeasi aspiratie obsesiva de excitatie, satisfactie si placere, de mai multa si mai multa placere psihologica si senzoriale cu care de apoi sa ne lauda pana ce consecintele sau plata implinirii propriilor dorinte ne demasca sensul si directia dorintei noastre-crasa nepasare fata de darul nepretuit al vietii universale si panetare-propriul templu viu=corpul biologic. Pentru false imagini si utopice maretii comparative si invidia celorlalti ne pasa prea putin de ceea ce suntem si ratiunea existentei noastre. Un "cine suntem!" utopic, inchipuit ne manaca de 'ce suntem" in ratiunea si functia existentei universale. O astfel de atitudine are vocatia eternului are vreo dedicare in etern? Evidenta manifestarilor acestei axiomatici apocaliptice ale indiferentei justificate de inerenta moarte viitoare; ne releva o functiune efemera intermedierii efemeritatii formeloor ce eliberareaza transformarile si evolutia lor ca structuri din ce in ce mai ordonate- sensul formalismului irelevant. Insa acest sens al irelevantei formalismului ca atitudine este gresit aplicat formei corpului constiintei umane creatoare pentru ca la acel nivel nu exista forme ca sa existe formalism.
obs. Pe pamant avem de toate
si mai bune si mai rele,
si-nchisori si libertate ,
a putea si nu se poate
si igenii si minti tembele
si noroi si stele....
Nu ne putem plange ca nu avem de toate fara sa ignoram relitatea potentialului posibil..
"mai multul" ca foame de orice este expresia absurdului ,domeniul de excelenta si confort al lenesului ,efortul fara libertate, vegetativ; visarea neimplinirii
Aceasta evidenta este reflectata de constiinta fiintei umane prin subiectivismul perceptiei sau unicitatea sa in care, chiar si consideratiile obiective de mai sus sunt expresie a perceptiei subiective prin recunoasterea opusul subiectivismului , sau a evidentelor.. Obiectivivismul ca atitudine in percetie, se releva ca o autoexcludere a subiectivismului perceptiei; asa numita detasare decisa subiectiv. Fiecare om percepe "realitatea" individual, dar nu asa cum este ea, ci o 'realitate ' modelata de propria atitudine si cunoastere despre 'realitate" in care obiectivitatea este un fel de degravare proprie de efortul presiunii punctuale a perceptiei evocand domeniul obiectiv ca independent de cel care percepe. Cunoasterea ca acumulare temporala se 'suprapune' peste atemporalitatea percetiei subiective ca ceva obiectiv sau detasat prin obiectivare de impactul subiectiv al perceptiei. Insa fiecare interpreteaza perceptia si cunosterea subiectiv; astfel isi creeaza circumstante proprii existentiale individuale sau, colective prin conventionalizarea lor si conceptualizare axiomatica. Conventiile devin traditii, cutume, le repetam si axiomatica baza de studiu si cercetare stiintifica a experientelor sale repetabile. Astfel separarea subiectivismului de obiectivism ca atitudini in perceptie si exprimarea ei este irelevanta si nu conduce obligatoriu la claritate si inteligenta a percetiei. Unitatea subiectivism-obiectivism este unica atitudine in perceptie, miscarea ei launtrica de transformare reciproca si autosustinre; experimentatorul este experienta, perceptorul este perceptia. Distinctia evidenta dintre cele doua aspecte ale "fenomenului perceptie" (fara separarea lor) este functionala, iar relatia dintre cele doua aspecte, ratiunea existentiala a ambelor. Relatia, functia, fiziologia,etc, se dezvaluie siesi ca existenta a miscarii sau radiatiei sale existentiale prin cele doua aspecte ale aceluiasi lucru sub alta forma expresie. Astfel 'realitatea' asa cum este ea este plenitudine, un mediu de exprimare existentiala a ceea ce este potential universal nelimitat, simtamantul imensitatii inconjuratoare evidente., evidenta ignorata cel mai adesea in atitudinile comportamentale din percetie si edificiul ei mirific. Din locul planetei in galaxie noi am putut explora prin intermediul luminii plenitudinea universala a cosmosului sau ordinii inteligente; ce bafta incomensurabila ne sustine; putin ami incolo sau mai incoace in galacie, norii de gaze ne-ar fi ascuns o parte din sfera universului perceptiei, pe o planeta cu atmosfera mai densa nu am fi vazut vreodata stelele si galaxiile lor, mai devreme sau mai tarziu ca aparitie in univers am fi pierdut nefiind partasi la intreaga sa istorie in care extinderea accelerata a sferei sale care indeparteaza accelerat galaxiile unele de altele , mai tarziu aparuti am fi vazut doar stelele galaxiei noastre, celelalte departandu-se pana acolo unde prin lumina nu le-am fi mai perceput si am fi crezut in saracia universului; Suntem depozitarii in memoria si constiinta noastra a intregii mase si tutuor radiatiilor sale percepute prin lumina si insusirile naturii ei. Evident ca necunoscutul este si el prezent in univers si in constiinta si cunoastrea noastra dar nu mai este "umbra sau intuneric" de care sa ne speriem ci adevar existential care sustine functional adevarul exprimat , doua aspecte ale aceluiasi miracol prin care acesta se releva siesi si noua insine, prin relatia dintre ele in transformare si sustinere reciproca, creativa,recreativa si evlutiva.Toate astea ca miscari istorice sau punctuale in dezvoltarea corpurilor cosmice( corpurile ordinii) sub complexitatea frumusetii lor sunt in constieta omului prin explorararea edificiului perceptiei inconjuratorului in care" baftosul" nu numai ca nu intampina opozitie in demersul sau ci era evident mereu "invitat" sa o faca si chiar constrans cand se lenevea.Acest proces este evolutie in constiinta de la apropiat la indepartat de la punctual inlauntrul punctului ca ciclul firesc in care ceea ce este creat si facut in creatie este completat cu intelegerea si contiinta ratiunii sale existentiale in creatie Din univers se exprima formele substantiale de baza pana la cele corporale de baza, toate radiatiile si impulsurile generatoare care comprima energia sa in miscari si forme ca apoi sa le imprgneze prin observatorul lor cu constiinta a ceea ce sunt ca functii, ratiuni, expresii corporale , interactiuni ceea ce confirma afirmatia care releva constiinta ca atot prezenta si cunoscatoare, ca incomensurabil potential inteligenta vie creativa. intreg universul daca ar disparea din percetia noastra subiectiv-obiectiva el ramane in constiinta si memoria noastra ca fiinta complet si viu, neasemuit de frumos, frumusetea insasi a plenitudinii existentei si cocreatioei sale prin refacerea lui , reexprimarea lui ca act de intentie al propriei existente misterioase.
De aici in colo doar poetii au abilitatea metaforei aspiratiei spre absolut al fiintei umane si sa revenim de la abstactul exprimarii la concretul existentei in circumstantele opozitiei la existenta si ratiunea ei. Miliarde de oameni percep subiectiv lumea, dar cati au libertatea explorarii cerului si naturii apropiate inhamati la munca de asigurare a hranei copiilor si nevoilor lor din ce in ce mai manipulate in sensul exigentelor crescute de neonorat prin munca. cati oameni au libertatea de a fi ceea ce sunt ,oameni nu atribute sociale, chiar si hotii sau mostenitorii hotiilor de vise si naivitate, privilegiatii sistemului social nu au timp sa intrerupa rutina lor ca sa vada dincolo de orizontul ingust al propriilor conceptualizari axiomatice inguste ale existentei si sensurilor ei.
vestea buna este ca fara acceptare asa ceva nu este posibil sa se obiectiveze; de altfel si fara revolutia violenta impotriva "railor" fictivi ai interpretarilor si imaginatiei noastre nu ar fi posibil sa semanifeste. Raul concret- sursa este atitudinea fiecaruia sau lipsa relatiei cu sinele sau viu, corpul propriei constiinte omniprezente de data asta, atitudinea in prezenta sa a fiecaruia. Libertatea este interioara fiecarei fiinte umane iar inteligenta ei gaseste intotdeauna caile eliberarii exterioare nonviolente sau razbunatoare pe circumstantele propriului trecut acceptat ca adevar propriu. Edificul perceptiei este plenitudinea incomnsurabilei frumusetii a intentiei de dinainte de a fi , impulsului creator fara inceput si sfarsit care sustine atemmporal universul al carui edificiu uman suntem fiecare . Universul este mediul libertatii constiintei si vietii sale. Bomboana de pe tortul creatiei sale, templul corpului uman, cel nefacut de maini si interpretari omenesti, pangarit de geloziile ignorantei , exploatat in mine de fantomele valorilor formale , fara constiinta, de cei morti in spiritul lor, astazi ca intotdeauna primeste daca doreste darul creativitatii sale ,constiinta potentialului sau in mediul real fara opozitie la existenta si exprimarea sa cand nu se opune.. Dorim si ne lasam condusi de dorintele moarte si neimplinite ale amintirilor proprii, dar oare stim sa dorim si mai ales ce? ca sa ascundem ipocrita ignorare am inventat rugaciunea ca diferita de dorinta! ne rugam la cele sfinte din cand in cand, cand dam de propriul drac al consecintelor faptelor, dar dorim clipa ce clipa aceeasi aspiratie obsesiva de excitatie, satisfactie si placere, de mai multa si mai multa placere psihologica si senzoriale cu care de apoi sa ne lauda pana ce consecintele sau plata implinirii propriilor dorinte ne demasca sensul si directia dorintei noastre-crasa nepasare fata de darul nepretuit al vietii universale si panetare-propriul templu viu=corpul biologic. Pentru false imagini si utopice maretii comparative si invidia celorlalti ne pasa prea putin de ceea ce suntem si ratiunea existentei noastre. Un "cine suntem!" utopic, inchipuit ne manaca de 'ce suntem" in ratiunea si functia existentei universale. O astfel de atitudine are vocatia eternului are vreo dedicare in etern? Evidenta manifestarilor acestei axiomatici apocaliptice ale indiferentei justificate de inerenta moarte viitoare; ne releva o functiune efemera intermedierii efemeritatii formeloor ce eliberareaza transformarile si evolutia lor ca structuri din ce in ce mai ordonate- sensul formalismului irelevant. Insa acest sens al irelevantei formalismului ca atitudine este gresit aplicat formei corpului constiintei umane creatoare pentru ca la acel nivel nu exista forme ca sa existe formalism.
obs. Pe pamant avem de toate
si mai bune si mai rele,
si-nchisori si libertate ,
a putea si nu se poate
si igenii si minti tembele
si noroi si stele....
Nu ne putem plange ca nu avem de toate fara sa ignoram relitatea potentialului posibil..
"mai multul" ca foame de orice este expresia absurdului ,domeniul de excelenta si confort al lenesului ,efortul fara libertate, vegetativ; visarea neimplinirii
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu