Este de facut o distinctie la inceputul explorarii campului si miscarilor din campul individualitatii ca fapt.
Distinctia dintre (sau "spatiul"de libertate) individualitate si identitate. Individualitatea este un fapt prezent cu miscarea lui launtrica denumita "fire" ("Dumnezeu a facut toate lucrurile dupa firea lor"), iar identitatea este o dorinta a individualitatii pentru sine , o haina pe care ar dori sa o imbrace, fara mai intai sa se dezbrace de haina indentitatii prezente, o idee. Ideea de identitate este extrem de periculoasa deoarece ascunde negarea propriei individualitati pentru o idee comuna tuturor, un tipar al generalizarii care este procesul prin care stabilim conventii sau acorduri ca individualitatile sa poata comunica intre ele. Idee este generala sau universala si se distinge de ceea ce denumim individual, unicitate. Procesul individualizarii este un proces selectiv prin care se disting unicitati neasemanatoare care structureaza o fire sau miscarea launtrica din structura energetica respectiva. Este un proces intim nu colectiv si cumva complet diferit de procesul conventionalizarii prin generalizari. Acum, revelatia "omului ca energie", ne deschide atentia mai mult spre misccarile interioare si manifestarile exterioare sau radiatia acestei energii in campul unicitatii sale care o individualizaeza dupa cum evidentele releva. Vizionarii afirma ca universalul se individualizeaza pana atinge o unicitate inteligibila dupa care se intoarce in universal, descriind astfel metaforic fluxul circulatiei energiei prin arta creativa a transformarilor succesive, flux generativ- regenrativ, desfasurare-infasurare, simultan si sincron cu el insusi, apoi reverberat din spatii in spatii ca timp-desfasurare punctuala sau corporala a evenimentelor launtrice, dinamica intregimilor esalonate, desfasurate ale potentialului sau.Aceasta revelatie a miscarii intregimilor energetice sincrone si omogene in ordinea lor interioara unei miscari cuprinzatoare insesizabile a unei intregimi "mai mari", ne desfasoara in fata ochilor fluxuri pecare nu le putem cunoaste decat privite din exterior ca ceea ce sunt in expresia lor corporala.Aceste fluxuri 'launtrice' desfasora "corpuri individuale" desi asemanatoare; asemanarea consta tocmai in "individualitatea" lor, in spec ificitate; nu folosesc termenul de unicitate care este sursa acestor fluxuri, izvorul lor indescriptibil, de nespecificat sau copiat prin gandire, prin idei. Firea sau individualitatea este o armonie, structural omogena si coeziva, o ordine specifica a miscarilor sale launtrice si manifestari sau radiatie. Se spune (fum fara foc nu este, umbra fara soare nu exista) ca fiecare "om" are o vibratie sau radiatie proprie care-l face recognoscibil (chiar si in necunoscut, neperceput), o vibratie care-l individualizeaza in comuniunea existentiala si tocmai aceasta natura a sa, face ca fiecare om ca individualizare sa fie extrem de necesar si imposibil de lipsit din armonia comuniunii existentiale, chiar daca "dispare" din perceptiea obiectiva , arta transformarilor il 'aduce inapoi" , ca evidentiere a existentei sale energetice(energia nu poate fi distrusa sau creata-se transforma) il corporalizeaza, functia creeaza corpul sau . Cum functiile univesului nu pot fi distruse (evidenta miliardelor de ani lumina a manifestarilor lor si perspectiva de miliarde certificate stiintific ca obiectiva), omul ca functie si firile ca individualiati corporale, nu pot fi distruse. Firile sau mintile individuale umane ca intregimi de sine statatoare precum planeta este , pot "atinge' sau cunoaste directa" universul dar acesta nu le pot atinge. Metaforic aceasta informatie a fost si este deja in constienta memoriei noastre prin afirmarea ei sub forma " fiului omului care a invis moartea' sau ideile sale despre sine sau generalitatea, conventionalitatea amorfa a generalizarilor care intermediau relatia sa cu izvorul existentei sale, Unicul ..
Dupa aceasta introducere sa ne apropiem explorand elemente si disticinctii ale campului si miscarilor di acest camp al individualitatii.
"Tacerea e de aur"' Ce exprima aceasta metafora? evident dincolo de cuvinte descrie stare de receptivitate sau de a percepe; starea invocata de mine ca "a auzi" primul pas in orice comunicare. Comunicarea este viata ('cuvintele mele sunt spirit si viata"n.n Domnul) proces in doi timpi ai amplificarii lui precum doi este rata actiunii naturale de multiplicare-demultiplicare a radiatiei electromagnetice sa a luminii si a celulelor vii.PRIMUL pas-timp este A ASCULTA. Acum ascult- info-recepticitate-aud (nu are nici o conotatie de supunere sau imbacsire sau personala; nu este individual sau personal acest pas; nu am ce sa iau- accept, sau sa dau-resping). AL DOILEA pas-timp, este A EXPRIMA. Da tacerea este de aur, fara aurul ei nu percep inteligenta auzului. Galagia interioara sau dialogul interior este opozitia la inteligenta perceptiei, un nor care ne impiedica sa vedem soarele, stelele si universul; ne inchide orizontul la rutina sa Daca tacerea launtrica este de aur galagia launtrica este de fier precum produsele ei releva. Fara sa dam timp primului pas nu avem ce comunica si ne ramane doar sa repetam papagaliceste dinainte ascultarile fiecaruia, amintiri care nu ne individualizeaza ca om; dimpotriva ne colectivizeaza in masa amorfa de comentarii, critici, pedepsire, razbunare, opinii, judecatilor nonvalorii si condamnarilor la moarte sau excludere, manifestarile "nebuniei violente" cum este descrisa aceasta atitudine exclusivista in cartile "sfintilor parinti ortodocsi". Dar faptic, ce excludem noi prin acest comportament ? Refuzam tocmai ce "nu ne individualizeaza", "nu ne distinGe ca om"; fara sa fim constienti ca tocmai aceastcomportament hraneste ceea ce refuzam. Tot ce este se hraneste din gand si oripilandu-ne ceea ce nu este individualitate umana (umbrele, amintirile greselilor trecute) ne starneste reactii de aparare a prorpiei individualitatiumane siacest sistem de lupta cu ele prin reactii violente indiferenti la faptul ca luptandu-ne cu umbrele in manifestare sociala, nu facem decat sa le certificam ca realitate, sa le hranim realitatea lor , fictiunea a strabunilor, sau proiectia lor pentru un viitor mai bun. Noi realizam ca fictiunea "MAI BINELUI" ESTE MOARTEA BINELUI NATURAL, SINGURUL BINE-BINELE FIRESCULUI SAU INDIVIDUALITATILOR DISTICTE UMANE, BARBATULUI SI FEMEII UMANE. ca prima distinctie.a individualizarii OM ca proces universal.
Acum sa exploram auzind, campul cunoasterii nopastre de pana acum referitor la individualitate
Individualitatea 'este cel ce comunica'. Nu o putem explora rupta din contextul intregimii fenomenului comunicarii ca proces al existentei si vietii fara a fi condusi la a o trata ca pe 'un instrument" si aceasta axiomatica este negativa , nu poate genera decat confirmarea ei ; nimic nou nu am gasi in explorarea noastra.
Asadar, care sunt relatiile ce se determina reciproc in timpul si procesul comunicarii, intre cel ce exprima exprimarea sa si mediul in care comunica? Relatiile stabilesc corpurile constientei lor si asemanator noi stabilim corpuri repere care sa evidentieze existenta relatiilor prin miscare sau curgerea lor nevazuta.
stabilim repere abstracte care sa evidentieze o miscare reala, naturala. Comunicarea ca fenomen curgator de infasurare -desfasurare simultan-sincron cu el insusi si reverberat temporal prin exprimari, apoi retinute de memorie, remanifestate sau obiectivate de aceasta ca evenimente , lucruri si fiinte; are la randul ei reprele abstracte precum portile care contureaza curgerea schiorului sau o partie a manifestarilor lui curgatoare. Aceste 'porti" abstracte prin intermediul carora identificam curgerea fluxului natural al comunicarii le-am denumit;
- Tot ceea ce este este gandire-prima poarta
-Modalitatea timpului-a doua poarta
-Individualitatea-a treia poarta
O relatie evidenta este cea a comunicarii ca proces universal cu cel care comunica. Intelegand ca trei puncte determina un plan care impreuna cu cercetatorul planului formeaza spatialitatea si implica profunzimea planului sa cautam cele trei puncte care releva individualiatea. Unul ar fi "senzatia"; evident altul "sentimentul", altul 'asentimentul'. Sunt miscari naturale evidente in expresia individualitatii. Sa cautam in cunoasterea oficializata prin acord colectiv al cercetaorilor, semnificatia acestor elemente punctuale. CONSEMNEZ: "Senzatia este fara indoiala viata corpului senzorial, generata de Instinct si apartine memoriei. Sentimentul este viata sufletului si este generata de Virtute si apartine viitorului Asentimentul este viata Spiritului , generata de intelepciune sau stiinta si apartine prezentului"
Chiar daca am mai postat aceste consoderatii ca material scolastic le-am reluat pentru .
Astfel , am identificat trei forte, instinct, sentiment, asentiment, care actioneaza unele asupra altora spre a se diferentia si se confrunta intre ele, caz in care apare "Coruptia lor', sau actioneaza unele asupra altora ca expresie a unei "unitati' si intregimea lor se dezvolta. Poarta abstracta formata din cele trei forte am denumit "individualitate". Avem o prima distinctie din aceasta explorare: interactiunea fortelor specifice individualitatii deja contureaza doua firi in individualitate; o fire 'corupta' si una 'in dezvoltare". Individualitatea cu fire in dezvoltare are un tip de relatie cu fenomenul comunicarii, cealata individualitate cu conflict interior, o alta relatie in campul comunicarii. Dar sa trecem comunicarea prin aceasta poarta a "individualitatii" Cand comunicarea trece prin "poarta corupta" , este deformata de conflictul launtric ,totul este luat din campul comunicarii si tratat "personal", selectiv si reactiv, "tot are de a face" cu persoana si ea se apara sau exalta, fiecare din cele trei forte isi ia partea sa si contesta pe a celorlalte. Comunicarea este pervertita de conflict si se restrange la comentarii si opinii, dogma oficiala si stereotipele la moda, incercand sa potoleasca conflictul 'interior" fara sa mai genereze si "conflicte externe" Aceasta atitudine evidenta in comunicare a unui tip de individualitate conflictuala conduce la inchiderea portii comunicarii. Individualitatea poarta a comunicarii nu mai aude altceva decat zgomotul bataliei interne, nu mai lasa sa treca ceva prin ea si ingana ca aparenta participarii in fluxul comunicarii suma stereotipelor invatate.orice comunicare care iese din acest camp al stereotipiilor o sperie si enerveaza, se simte in nesiguranta. Orice "poarta" abstracta sau naturala este vie si intretinuta de fluxul care trece prin ea; orice opacizare a portii echivaleaza cu dezmembrarea ei -sentimentul inutilitatii care o dezmembreaza si in viitorul ei dispare-teama de inexistenta.
Acum sa nu credem ca opusul acestei atitudini este solutia si sa incepem ca nebunii sa ne straduim sa fim folositori noua sau cuiva , pentru ca solutia nu sta in dorinte si teama de inutilitate, ci in firea individualitatii si armonia ei launtrica..Cand fortele ce structureaza dinamica naturala a unei porti individualitate interactioneaza ca parti ale unei unitati functionale dezvoltandu-se prin asta impreuna si fiecare in parte, influenta ei este in comunicare deosebit de functionala prin faptul ca nu impiedica fluxul comunicarii ,este un mediu fara opozitie la flux desi este substantial si individual este ca si cum nu ar fi acolo .Adica in exprimarea comunicarii accentul se pune pe informatie, nu pe persoana care comunica, comunicarea este impersonala si poate fi auzita prin nonviolenta naturii ei impersonale si la dispozitia fara exigente a fiecaruia. prin acesta stare a portii de noninterventie in proces ("sunt canal curat" afirmau isihastii), calitatea individualitatii este denumita 'integritate'- paradoxal individualitatea se intregeste (integritatea) prin 'impersonalitatea sa" ca atitudine in procesele comunicarii si existentei.printr-o astfel de caliate comunicarea se releva :
-impersonala
-neatasata de subiect
-independenta de scop
Taote trei aceste calitati sunt expresii abstracte ale libertatii-fundatie a comunicarii si sinelui ei de sine statator, independent de cel care comunica dar pe care-l sustine prin atitudinea impersonalitatii sale. Paradox in paradox care releva miracolul al carui beneficiari suntem.
Acum voi continua sub forma unei alte postari.
Distinctia dintre (sau "spatiul"de libertate) individualitate si identitate. Individualitatea este un fapt prezent cu miscarea lui launtrica denumita "fire" ("Dumnezeu a facut toate lucrurile dupa firea lor"), iar identitatea este o dorinta a individualitatii pentru sine , o haina pe care ar dori sa o imbrace, fara mai intai sa se dezbrace de haina indentitatii prezente, o idee. Ideea de identitate este extrem de periculoasa deoarece ascunde negarea propriei individualitati pentru o idee comuna tuturor, un tipar al generalizarii care este procesul prin care stabilim conventii sau acorduri ca individualitatile sa poata comunica intre ele. Idee este generala sau universala si se distinge de ceea ce denumim individual, unicitate. Procesul individualizarii este un proces selectiv prin care se disting unicitati neasemanatoare care structureaza o fire sau miscarea launtrica din structura energetica respectiva. Este un proces intim nu colectiv si cumva complet diferit de procesul conventionalizarii prin generalizari. Acum, revelatia "omului ca energie", ne deschide atentia mai mult spre misccarile interioare si manifestarile exterioare sau radiatia acestei energii in campul unicitatii sale care o individualizaeza dupa cum evidentele releva. Vizionarii afirma ca universalul se individualizeaza pana atinge o unicitate inteligibila dupa care se intoarce in universal, descriind astfel metaforic fluxul circulatiei energiei prin arta creativa a transformarilor succesive, flux generativ- regenrativ, desfasurare-infasurare, simultan si sincron cu el insusi, apoi reverberat din spatii in spatii ca timp-desfasurare punctuala sau corporala a evenimentelor launtrice, dinamica intregimilor esalonate, desfasurate ale potentialului sau.Aceasta revelatie a miscarii intregimilor energetice sincrone si omogene in ordinea lor interioara unei miscari cuprinzatoare insesizabile a unei intregimi "mai mari", ne desfasoara in fata ochilor fluxuri pecare nu le putem cunoaste decat privite din exterior ca ceea ce sunt in expresia lor corporala.Aceste fluxuri 'launtrice' desfasora "corpuri individuale" desi asemanatoare; asemanarea consta tocmai in "individualitatea" lor, in spec ificitate; nu folosesc termenul de unicitate care este sursa acestor fluxuri, izvorul lor indescriptibil, de nespecificat sau copiat prin gandire, prin idei. Firea sau individualitatea este o armonie, structural omogena si coeziva, o ordine specifica a miscarilor sale launtrice si manifestari sau radiatie. Se spune (fum fara foc nu este, umbra fara soare nu exista) ca fiecare "om" are o vibratie sau radiatie proprie care-l face recognoscibil (chiar si in necunoscut, neperceput), o vibratie care-l individualizeaza in comuniunea existentiala si tocmai aceasta natura a sa, face ca fiecare om ca individualizare sa fie extrem de necesar si imposibil de lipsit din armonia comuniunii existentiale, chiar daca "dispare" din perceptiea obiectiva , arta transformarilor il 'aduce inapoi" , ca evidentiere a existentei sale energetice(energia nu poate fi distrusa sau creata-se transforma) il corporalizeaza, functia creeaza corpul sau . Cum functiile univesului nu pot fi distruse (evidenta miliardelor de ani lumina a manifestarilor lor si perspectiva de miliarde certificate stiintific ca obiectiva), omul ca functie si firile ca individualiati corporale, nu pot fi distruse. Firile sau mintile individuale umane ca intregimi de sine statatoare precum planeta este , pot "atinge' sau cunoaste directa" universul dar acesta nu le pot atinge. Metaforic aceasta informatie a fost si este deja in constienta memoriei noastre prin afirmarea ei sub forma " fiului omului care a invis moartea' sau ideile sale despre sine sau generalitatea, conventionalitatea amorfa a generalizarilor care intermediau relatia sa cu izvorul existentei sale, Unicul ..
Dupa aceasta introducere sa ne apropiem explorand elemente si disticinctii ale campului si miscarilor di acest camp al individualitatii.
"Tacerea e de aur"' Ce exprima aceasta metafora? evident dincolo de cuvinte descrie stare de receptivitate sau de a percepe; starea invocata de mine ca "a auzi" primul pas in orice comunicare. Comunicarea este viata ('cuvintele mele sunt spirit si viata"n.n Domnul) proces in doi timpi ai amplificarii lui precum doi este rata actiunii naturale de multiplicare-demultiplicare a radiatiei electromagnetice sa a luminii si a celulelor vii.PRIMUL pas-timp este A ASCULTA. Acum ascult- info-recepticitate-aud (nu are nici o conotatie de supunere sau imbacsire sau personala; nu este individual sau personal acest pas; nu am ce sa iau- accept, sau sa dau-resping). AL DOILEA pas-timp, este A EXPRIMA. Da tacerea este de aur, fara aurul ei nu percep inteligenta auzului. Galagia interioara sau dialogul interior este opozitia la inteligenta perceptiei, un nor care ne impiedica sa vedem soarele, stelele si universul; ne inchide orizontul la rutina sa Daca tacerea launtrica este de aur galagia launtrica este de fier precum produsele ei releva. Fara sa dam timp primului pas nu avem ce comunica si ne ramane doar sa repetam papagaliceste dinainte ascultarile fiecaruia, amintiri care nu ne individualizeaza ca om; dimpotriva ne colectivizeaza in masa amorfa de comentarii, critici, pedepsire, razbunare, opinii, judecatilor nonvalorii si condamnarilor la moarte sau excludere, manifestarile "nebuniei violente" cum este descrisa aceasta atitudine exclusivista in cartile "sfintilor parinti ortodocsi". Dar faptic, ce excludem noi prin acest comportament ? Refuzam tocmai ce "nu ne individualizeaza", "nu ne distinGe ca om"; fara sa fim constienti ca tocmai aceastcomportament hraneste ceea ce refuzam. Tot ce este se hraneste din gand si oripilandu-ne ceea ce nu este individualitate umana (umbrele, amintirile greselilor trecute) ne starneste reactii de aparare a prorpiei individualitatiumane siacest sistem de lupta cu ele prin reactii violente indiferenti la faptul ca luptandu-ne cu umbrele in manifestare sociala, nu facem decat sa le certificam ca realitate, sa le hranim realitatea lor , fictiunea a strabunilor, sau proiectia lor pentru un viitor mai bun. Noi realizam ca fictiunea "MAI BINELUI" ESTE MOARTEA BINELUI NATURAL, SINGURUL BINE-BINELE FIRESCULUI SAU INDIVIDUALITATILOR DISTICTE UMANE, BARBATULUI SI FEMEII UMANE. ca prima distinctie.a individualizarii OM ca proces universal.
Acum sa exploram auzind, campul cunoasterii nopastre de pana acum referitor la individualitate
Individualitatea 'este cel ce comunica'. Nu o putem explora rupta din contextul intregimii fenomenului comunicarii ca proces al existentei si vietii fara a fi condusi la a o trata ca pe 'un instrument" si aceasta axiomatica este negativa , nu poate genera decat confirmarea ei ; nimic nou nu am gasi in explorarea noastra.
Asadar, care sunt relatiile ce se determina reciproc in timpul si procesul comunicarii, intre cel ce exprima exprimarea sa si mediul in care comunica? Relatiile stabilesc corpurile constientei lor si asemanator noi stabilim corpuri repere care sa evidentieze existenta relatiilor prin miscare sau curgerea lor nevazuta.
stabilim repere abstracte care sa evidentieze o miscare reala, naturala. Comunicarea ca fenomen curgator de infasurare -desfasurare simultan-sincron cu el insusi si reverberat temporal prin exprimari, apoi retinute de memorie, remanifestate sau obiectivate de aceasta ca evenimente , lucruri si fiinte; are la randul ei reprele abstracte precum portile care contureaza curgerea schiorului sau o partie a manifestarilor lui curgatoare. Aceste 'porti" abstracte prin intermediul carora identificam curgerea fluxului natural al comunicarii le-am denumit;
- Tot ceea ce este este gandire-prima poarta
-Modalitatea timpului-a doua poarta
-Individualitatea-a treia poarta
O relatie evidenta este cea a comunicarii ca proces universal cu cel care comunica. Intelegand ca trei puncte determina un plan care impreuna cu cercetatorul planului formeaza spatialitatea si implica profunzimea planului sa cautam cele trei puncte care releva individualiatea. Unul ar fi "senzatia"; evident altul "sentimentul", altul 'asentimentul'. Sunt miscari naturale evidente in expresia individualitatii. Sa cautam in cunoasterea oficializata prin acord colectiv al cercetaorilor, semnificatia acestor elemente punctuale. CONSEMNEZ: "Senzatia este fara indoiala viata corpului senzorial, generata de Instinct si apartine memoriei. Sentimentul este viata sufletului si este generata de Virtute si apartine viitorului Asentimentul este viata Spiritului , generata de intelepciune sau stiinta si apartine prezentului"
Chiar daca am mai postat aceste consoderatii ca material scolastic le-am reluat pentru .
Astfel , am identificat trei forte, instinct, sentiment, asentiment, care actioneaza unele asupra altora spre a se diferentia si se confrunta intre ele, caz in care apare "Coruptia lor', sau actioneaza unele asupra altora ca expresie a unei "unitati' si intregimea lor se dezvolta. Poarta abstracta formata din cele trei forte am denumit "individualitate". Avem o prima distinctie din aceasta explorare: interactiunea fortelor specifice individualitatii deja contureaza doua firi in individualitate; o fire 'corupta' si una 'in dezvoltare". Individualitatea cu fire in dezvoltare are un tip de relatie cu fenomenul comunicarii, cealata individualitate cu conflict interior, o alta relatie in campul comunicarii. Dar sa trecem comunicarea prin aceasta poarta a "individualitatii" Cand comunicarea trece prin "poarta corupta" , este deformata de conflictul launtric ,totul este luat din campul comunicarii si tratat "personal", selectiv si reactiv, "tot are de a face" cu persoana si ea se apara sau exalta, fiecare din cele trei forte isi ia partea sa si contesta pe a celorlalte. Comunicarea este pervertita de conflict si se restrange la comentarii si opinii, dogma oficiala si stereotipele la moda, incercand sa potoleasca conflictul 'interior" fara sa mai genereze si "conflicte externe" Aceasta atitudine evidenta in comunicare a unui tip de individualitate conflictuala conduce la inchiderea portii comunicarii. Individualitatea poarta a comunicarii nu mai aude altceva decat zgomotul bataliei interne, nu mai lasa sa treca ceva prin ea si ingana ca aparenta participarii in fluxul comunicarii suma stereotipelor invatate.orice comunicare care iese din acest camp al stereotipiilor o sperie si enerveaza, se simte in nesiguranta. Orice "poarta" abstracta sau naturala este vie si intretinuta de fluxul care trece prin ea; orice opacizare a portii echivaleaza cu dezmembrarea ei -sentimentul inutilitatii care o dezmembreaza si in viitorul ei dispare-teama de inexistenta.
Acum sa nu credem ca opusul acestei atitudini este solutia si sa incepem ca nebunii sa ne straduim sa fim folositori noua sau cuiva , pentru ca solutia nu sta in dorinte si teama de inutilitate, ci in firea individualitatii si armonia ei launtrica..Cand fortele ce structureaza dinamica naturala a unei porti individualitate interactioneaza ca parti ale unei unitati functionale dezvoltandu-se prin asta impreuna si fiecare in parte, influenta ei este in comunicare deosebit de functionala prin faptul ca nu impiedica fluxul comunicarii ,este un mediu fara opozitie la flux desi este substantial si individual este ca si cum nu ar fi acolo .Adica in exprimarea comunicarii accentul se pune pe informatie, nu pe persoana care comunica, comunicarea este impersonala si poate fi auzita prin nonviolenta naturii ei impersonale si la dispozitia fara exigente a fiecaruia. prin acesta stare a portii de noninterventie in proces ("sunt canal curat" afirmau isihastii), calitatea individualitatii este denumita 'integritate'- paradoxal individualitatea se intregeste (integritatea) prin 'impersonalitatea sa" ca atitudine in procesele comunicarii si existentei.printr-o astfel de caliate comunicarea se releva :
-impersonala
-neatasata de subiect
-independenta de scop
Taote trei aceste calitati sunt expresii abstracte ale libertatii-fundatie a comunicarii si sinelui ei de sine statator, independent de cel care comunica dar pe care-l sustine prin atitudinea impersonalitatii sale. Paradox in paradox care releva miracolul al carui beneficiari suntem.
Acum voi continua sub forma unei alte postari.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu