Apar o suma de salvatori ai fictiunii care in fapt dezvaluie contributia proprie la ficitunea lumii.
Gurusi, finantisti, politicieni, iluminati, psihologi,etc, in general experti in domeniul conducerii si gestionarii fictiunii. Fictiunile individuale sunt sferele proiectiilor interpretative si explicative a fictiunilor celorlalti si adaptari personalizate ale fictiunii generalizate, globalizate. Fictiunea lumii este starea hipnotica a mintilor omenesti in care fiinta umana este pozitionata ca terminal consumator al fictiunii respective. Consumand fictiunea o sustine; un crec vicios in care interpretarea si explicarea ei ,justificarea necesitatii si demonstratia realitatii ei constituie principala preocupare a gandirii Munca de obiectivare congtinuua a acestei fictiuni prin fapte pare a fi automata si fara efort; ingurgitam fara exceptie toate idiotiile fluturate in fata ochilor ca expertize si descoperiri ale cercetatorilor britabnici sau de alta natie, care justifica pericole si statistici ale functionarii fictiunii ca practica si a consecintelor acestei practici. Dupa acest 'efort extraordinar de a vedea, masura si sintetiza statistic consecintele practicarii fictiunii lumii, toate negative, pericolele sunt demonstrate si fictiunea rezolvata prin indicatiile pretioase ale solutiilor stiintifice si medicale, alte necesitati de consumat intelectual si corporal, bineinteles pe bani fictivi ca valoare intrinseca, a aceleiasi fictiuni. Cercul vicios al fictiunii lumii se inchde astfel, noi consecinte ale noului consum ale solutiilor se vor face analiza statistic, stiintific, moral si asa se repeta circul singur ca un imens sisterm de aparare de propriile consecinte ale ideologiilor idiotii noi practicate. Se spune " teoria ca teoria, practica ne omoara" ,dar practicam altceva decat propria cunostere istoric acumulata si propriile teorii asa cum le intelegem? "pestele se impute de la cap" si daca consecintele existentei in aceasta lume cu cutumele si rutinele sale sunt negative prin degradarea fiintelor direct proportional cu timpul petrecut in ea, nu este firesc sa vedem cauzele degradarii in minte, in gandire, in propriile teroii si idiotii cotidiene , adica in teoriile noastre despre lume si noi in ea? In acesta lume fictiune, capacitatea extraordinar de dinamica a multiplicarii temporale a fiintelor umane a ajuns sa fie doar un proces de productie de material biologic de consum al fictiunii? Asa salvam lumea oamenilor lasandu-ne consumati de fictiune slujind-o prin practica cotidiana si ingurgatand-o intelectual memorandu-i idiotiile justificative si demonstrative ale necesitatii continuarii ei ,"spectacolul trebuie sa continue?" Celula vie la orice nivel traieste in timp prin multiplicare; mii de broscute testoase iesite din oua alearga spre mare din nisipul incubatorului natural si nr. lor este asa mare ca macar cateva sa reusesca sa ajunga trecand prin filtrul vanatorilor hamesiti. Daca extindem imaginea la situatia multimilor de oameni de pe planeta , oare nr. lor mare care deranjeaza sistemele fictiunii oficiale, oare nu este acelasi mecanism de supravietuire a speciei in asa fel incat sa putem trece ca specie prin filtrele celor care se considera indreptatiti sa aleaga ei cine merita si cine nu sa traiasca , cine onoreaza fidel fictiunea lor despre lume fiindu-le utili si cine nu onoreaza fictiunea sunt inutili? De unde simtamantul inutilitatii pe care orice constiinta umana il incearca cand devine activa in libertatea sa si vrea sa o exprime in lume? Fictiunea lumii nu accepta libertatea individului uman; il izoleaza ca pe un virus sa nu se molipseasca si ceilalti de libertate. Auzim cu totii afirmatia cu conotaia pericolului si desuetudinii ,"antisistem"; eu i-as spune "antifictiune". nu putem sa proiectam o fictiune blanda si binevoitoare cu fiintele umane? A pune" sistemul" in discutie pare o crima de lesmajeste; tot felul de 'experti' ne explica ca nu mai functioneaza , ca trebuie sa facem eforturi (noi poveri fiscale) ca sa functioneze dar niciunul nu spune de ce nu mai functioneaza si daca tot nu functioneaza de ce sa facem efortul de a-l invartim mai departe cand nimeni nu mai este multumit in el? Atitudinea antisistem este aprioric terorism, pericol ,atac la colectiva si sub aceasta premeditare a semnificatiei termenului orice manifestare a acestei atitudini dinnaite blocata si condamnata. Tot aud ca nu s-a inventat inca alt sistem social! Sa-l inventam care e problema?Ne-am pierdut noi capacitatea inspiratiei si inovatiei macar? Noile masini si noii roboti ne demonstreaza ca nu; de ce si noul sistem social bazat pe libertate si neconditionare psihologica si fara dependente materiale prin optimizarea folosirii rationale a materiei precum in tehnologie se face? Ceea ce este rusinos pentru intelectul omenesc dea dreptul, este orbirea lui vede fara sa vada, cunoaste fara sa inteleaga ce! Cei putini sunt marginalizati sau subjugati prin angajare si tradarea lor fata de specia umana este bine platita. S-au scos , prostimea sa sufere dar 'scosul lor" pe suferinta prostimii este si mai devreme sau mai tarziu tot suferinta este; s-au pacalit singuri prin justificarile care chinuie planeta nu numai societatea oamenilor asa cum este ea, fictiune oficializata si aparata de institutiile de forta, adica de pedepsire a celor ce nu vor sa mai slujeasca lasandu-se mancati de fictiunea lor. poate unora le pare dura expresia "fictiune" si pentru cei milosi cu fictiunea dusmaniei fata de fiintele de pe planeta voi da exemplul 'banilor' Sunt sau nu o fictiune? Banii initial aveau valoare in sine ca obiecte asa cum orice obiect au valoarea intrebuintarii lui. Acum sunt numere si hartii care nici o valoare de intrebuintare nu au in sine, nici in fundul curtii sa te stergi cu ei nu poti din cauza toxicitatii vopselelor cu care hartiile sunt mazgalite artistic. Dar in mintea omului reprezinta o valoare data de cifra; uitand ca cifra este dreptul de signoranta al stapanului pamantului pe care stam, adica datoria individului fata de stapanul sau. Valoarea banilor este una fictiva, o fictiva datorie fata de cineva care se considera indreptatit fara sa fie stapan al pamantului, unui fals dumnezeu; nu erau decat oameni obisnuiti, poate mai cruzi, mai indiferenti fata de semenii lor.. Sa presupunem ca este asa, stapan al pamantului, impartit pe teritorii, sunt mai multi stapani. Implicit ceilalti sunt sclavii acestora sau slugi. O sluga cand are o hartie de 100 in mana ce are de fapt ca proprietate? nu are nici o proprietate, are datoria de a munci in schimbul acelei hartii astfel incat 100 parti sa cedeze stapanului batator de monede, din valoarea de intrebuintare produsa prin munca sa si apoi daca mai poate sa lucreze si pentru el. Dupa cum se vede niciuna dintre slugi nu a reusit sa dea datoria si sa-i mai ramana si ei ceva, caci solicita pensii, ajutoare de supravietuire ingriji gratuite etc.In aceasta situatie devin povara de la un moment dat incolo dupa ce sistemul l-a consumat ca asa se numeste "de consum"; trebuiesc extirpati din sistem si mijlocul cel mai curat este spaima, sa-i sperim cu neplata pensiilor sa-i speriem cu sfarsitul lumii, sa-i speriem cu tot felul de pericole si stiri de groaza la ora cinci etc. Spaima ii stoarce de ultimile energii ramase, ii va face sa fuga de aceasta lume in cea de dincolo;.o alta fictiune..Din fictiune in fictiune spre victoria finala a fictiunilor epuizate deja. Dupa cum stim aceasta fictiune este instrument al unor profitori de naivitatea si inocenta copiilor nostri. Cei putini sunt visul celor multi si cei multi, cei sacrificati ca sa viseze la cei putini in speranta devenirii Speranta moare ultima dar moare si ea. Samanta ei este disperarea si suntem facuti sa disperam de neputinta in lupta cu sistemul si sa speram acceptandu-l, "l-as ca vezi tu cand vine judecata de apoi ce o sa patesti', spune ciudosul in aceeasi hipnotica a pedepsei care nu-l ridica deasupra tortionarului. Cand speranta moare, moare si disperarea.
Cand ma refer la fictiune , ma refer la conceptii si practica sociala, expertii isi dezvalyuie partea lor de contributie la generarea si intretinerea respectivei fictiuni. Dar disting de fictiune planeta si natura ei,oamenii si natura lor umana.
"Nu poti sluji la doi stapani" primul si adevarat este propria ta constiinta pe care nu o poti amagi sau insela vreodata ;pe cel de-al doilea reprezentat de bani si la fel de necunoscut ca si constiinta ta , il inseli pentru ca inselaciunea e relatia de baza; inselaciunea se numeste hotie, frauda, coruptie; justitia pedepsei infloreste si pedeapsa creste pana te saturi de povara ei si... pleci sau mori din hipnotica fictiune a unei realitati efemere. A fugi de pe pamant prin portalurile sperantei de mai bine sau tehnologia cuceririi care distruge pamantul deja, insemna a-l abandona si abandonul este lasitate si infrangere. A iesi de sub hipnoza fictiunii si a boicota interior ecourile ei reverberate guraliv de "expertii sai", insemna ati asuma responsabilitatea si a te angaja personal in curentii regeneratori ai increderii in viata si iubire, a creste vibratiile sau energia constiintei si corpului ei, minunatul templu al corpului umana nefacut de mainile si fictiunile hipnozei puterii falsului, inselaciunii.. Lumea ca fictiune este fictiunea mizeriei conceptului gresit despre lume si om. Existam impreuna si nu putem convietui impreuna decat prin inrobirea unora de ceilalti, cei putini a celor multi, ceea ce face ca acesta mizerie a fictiunii conceptualizate a convietuiri pasnice, 'asa si numai asa", dupa legiferarea artificiala a convietuirii sa viruseze existenta convietuirii, in natura ei miraculoasa. Traim intr-o lume de miracole si ne comportam ca negustorii mizeriilor propriilor conceptii si credinte, necredinta, neicrederea in viata si noi insine.
Gurusi, finantisti, politicieni, iluminati, psihologi,etc, in general experti in domeniul conducerii si gestionarii fictiunii. Fictiunile individuale sunt sferele proiectiilor interpretative si explicative a fictiunilor celorlalti si adaptari personalizate ale fictiunii generalizate, globalizate. Fictiunea lumii este starea hipnotica a mintilor omenesti in care fiinta umana este pozitionata ca terminal consumator al fictiunii respective. Consumand fictiunea o sustine; un crec vicios in care interpretarea si explicarea ei ,justificarea necesitatii si demonstratia realitatii ei constituie principala preocupare a gandirii Munca de obiectivare congtinuua a acestei fictiuni prin fapte pare a fi automata si fara efort; ingurgitam fara exceptie toate idiotiile fluturate in fata ochilor ca expertize si descoperiri ale cercetatorilor britabnici sau de alta natie, care justifica pericole si statistici ale functionarii fictiunii ca practica si a consecintelor acestei practici. Dupa acest 'efort extraordinar de a vedea, masura si sintetiza statistic consecintele practicarii fictiunii lumii, toate negative, pericolele sunt demonstrate si fictiunea rezolvata prin indicatiile pretioase ale solutiilor stiintifice si medicale, alte necesitati de consumat intelectual si corporal, bineinteles pe bani fictivi ca valoare intrinseca, a aceleiasi fictiuni. Cercul vicios al fictiunii lumii se inchde astfel, noi consecinte ale noului consum ale solutiilor se vor face analiza statistic, stiintific, moral si asa se repeta circul singur ca un imens sisterm de aparare de propriile consecinte ale ideologiilor idiotii noi practicate. Se spune " teoria ca teoria, practica ne omoara" ,dar practicam altceva decat propria cunostere istoric acumulata si propriile teorii asa cum le intelegem? "pestele se impute de la cap" si daca consecintele existentei in aceasta lume cu cutumele si rutinele sale sunt negative prin degradarea fiintelor direct proportional cu timpul petrecut in ea, nu este firesc sa vedem cauzele degradarii in minte, in gandire, in propriile teroii si idiotii cotidiene , adica in teoriile noastre despre lume si noi in ea? In acesta lume fictiune, capacitatea extraordinar de dinamica a multiplicarii temporale a fiintelor umane a ajuns sa fie doar un proces de productie de material biologic de consum al fictiunii? Asa salvam lumea oamenilor lasandu-ne consumati de fictiune slujind-o prin practica cotidiana si ingurgatand-o intelectual memorandu-i idiotiile justificative si demonstrative ale necesitatii continuarii ei ,"spectacolul trebuie sa continue?" Celula vie la orice nivel traieste in timp prin multiplicare; mii de broscute testoase iesite din oua alearga spre mare din nisipul incubatorului natural si nr. lor este asa mare ca macar cateva sa reusesca sa ajunga trecand prin filtrul vanatorilor hamesiti. Daca extindem imaginea la situatia multimilor de oameni de pe planeta , oare nr. lor mare care deranjeaza sistemele fictiunii oficiale, oare nu este acelasi mecanism de supravietuire a speciei in asa fel incat sa putem trece ca specie prin filtrele celor care se considera indreptatiti sa aleaga ei cine merita si cine nu sa traiasca , cine onoreaza fidel fictiunea lor despre lume fiindu-le utili si cine nu onoreaza fictiunea sunt inutili? De unde simtamantul inutilitatii pe care orice constiinta umana il incearca cand devine activa in libertatea sa si vrea sa o exprime in lume? Fictiunea lumii nu accepta libertatea individului uman; il izoleaza ca pe un virus sa nu se molipseasca si ceilalti de libertate. Auzim cu totii afirmatia cu conotaia pericolului si desuetudinii ,"antisistem"; eu i-as spune "antifictiune". nu putem sa proiectam o fictiune blanda si binevoitoare cu fiintele umane? A pune" sistemul" in discutie pare o crima de lesmajeste; tot felul de 'experti' ne explica ca nu mai functioneaza , ca trebuie sa facem eforturi (noi poveri fiscale) ca sa functioneze dar niciunul nu spune de ce nu mai functioneaza si daca tot nu functioneaza de ce sa facem efortul de a-l invartim mai departe cand nimeni nu mai este multumit in el? Atitudinea antisistem este aprioric terorism, pericol ,atac la colectiva si sub aceasta premeditare a semnificatiei termenului orice manifestare a acestei atitudini dinnaite blocata si condamnata. Tot aud ca nu s-a inventat inca alt sistem social! Sa-l inventam care e problema?Ne-am pierdut noi capacitatea inspiratiei si inovatiei macar? Noile masini si noii roboti ne demonstreaza ca nu; de ce si noul sistem social bazat pe libertate si neconditionare psihologica si fara dependente materiale prin optimizarea folosirii rationale a materiei precum in tehnologie se face? Ceea ce este rusinos pentru intelectul omenesc dea dreptul, este orbirea lui vede fara sa vada, cunoaste fara sa inteleaga ce! Cei putini sunt marginalizati sau subjugati prin angajare si tradarea lor fata de specia umana este bine platita. S-au scos , prostimea sa sufere dar 'scosul lor" pe suferinta prostimii este si mai devreme sau mai tarziu tot suferinta este; s-au pacalit singuri prin justificarile care chinuie planeta nu numai societatea oamenilor asa cum este ea, fictiune oficializata si aparata de institutiile de forta, adica de pedepsire a celor ce nu vor sa mai slujeasca lasandu-se mancati de fictiunea lor. poate unora le pare dura expresia "fictiune" si pentru cei milosi cu fictiunea dusmaniei fata de fiintele de pe planeta voi da exemplul 'banilor' Sunt sau nu o fictiune? Banii initial aveau valoare in sine ca obiecte asa cum orice obiect au valoarea intrebuintarii lui. Acum sunt numere si hartii care nici o valoare de intrebuintare nu au in sine, nici in fundul curtii sa te stergi cu ei nu poti din cauza toxicitatii vopselelor cu care hartiile sunt mazgalite artistic. Dar in mintea omului reprezinta o valoare data de cifra; uitand ca cifra este dreptul de signoranta al stapanului pamantului pe care stam, adica datoria individului fata de stapanul sau. Valoarea banilor este una fictiva, o fictiva datorie fata de cineva care se considera indreptatit fara sa fie stapan al pamantului, unui fals dumnezeu; nu erau decat oameni obisnuiti, poate mai cruzi, mai indiferenti fata de semenii lor.. Sa presupunem ca este asa, stapan al pamantului, impartit pe teritorii, sunt mai multi stapani. Implicit ceilalti sunt sclavii acestora sau slugi. O sluga cand are o hartie de 100 in mana ce are de fapt ca proprietate? nu are nici o proprietate, are datoria de a munci in schimbul acelei hartii astfel incat 100 parti sa cedeze stapanului batator de monede, din valoarea de intrebuintare produsa prin munca sa si apoi daca mai poate sa lucreze si pentru el. Dupa cum se vede niciuna dintre slugi nu a reusit sa dea datoria si sa-i mai ramana si ei ceva, caci solicita pensii, ajutoare de supravietuire ingriji gratuite etc.In aceasta situatie devin povara de la un moment dat incolo dupa ce sistemul l-a consumat ca asa se numeste "de consum"; trebuiesc extirpati din sistem si mijlocul cel mai curat este spaima, sa-i sperim cu neplata pensiilor sa-i speriem cu sfarsitul lumii, sa-i speriem cu tot felul de pericole si stiri de groaza la ora cinci etc. Spaima ii stoarce de ultimile energii ramase, ii va face sa fuga de aceasta lume in cea de dincolo;.o alta fictiune..Din fictiune in fictiune spre victoria finala a fictiunilor epuizate deja. Dupa cum stim aceasta fictiune este instrument al unor profitori de naivitatea si inocenta copiilor nostri. Cei putini sunt visul celor multi si cei multi, cei sacrificati ca sa viseze la cei putini in speranta devenirii Speranta moare ultima dar moare si ea. Samanta ei este disperarea si suntem facuti sa disperam de neputinta in lupta cu sistemul si sa speram acceptandu-l, "l-as ca vezi tu cand vine judecata de apoi ce o sa patesti', spune ciudosul in aceeasi hipnotica a pedepsei care nu-l ridica deasupra tortionarului. Cand speranta moare, moare si disperarea.
Cand ma refer la fictiune , ma refer la conceptii si practica sociala, expertii isi dezvalyuie partea lor de contributie la generarea si intretinerea respectivei fictiuni. Dar disting de fictiune planeta si natura ei,oamenii si natura lor umana.
"Nu poti sluji la doi stapani" primul si adevarat este propria ta constiinta pe care nu o poti amagi sau insela vreodata ;pe cel de-al doilea reprezentat de bani si la fel de necunoscut ca si constiinta ta , il inseli pentru ca inselaciunea e relatia de baza; inselaciunea se numeste hotie, frauda, coruptie; justitia pedepsei infloreste si pedeapsa creste pana te saturi de povara ei si... pleci sau mori din hipnotica fictiune a unei realitati efemere. A fugi de pe pamant prin portalurile sperantei de mai bine sau tehnologia cuceririi care distruge pamantul deja, insemna a-l abandona si abandonul este lasitate si infrangere. A iesi de sub hipnoza fictiunii si a boicota interior ecourile ei reverberate guraliv de "expertii sai", insemna ati asuma responsabilitatea si a te angaja personal in curentii regeneratori ai increderii in viata si iubire, a creste vibratiile sau energia constiintei si corpului ei, minunatul templu al corpului umana nefacut de mainile si fictiunile hipnozei puterii falsului, inselaciunii.. Lumea ca fictiune este fictiunea mizeriei conceptului gresit despre lume si om. Existam impreuna si nu putem convietui impreuna decat prin inrobirea unora de ceilalti, cei putini a celor multi, ceea ce face ca acesta mizerie a fictiunii conceptualizate a convietuiri pasnice, 'asa si numai asa", dupa legiferarea artificiala a convietuirii sa viruseze existenta convietuirii, in natura ei miraculoasa. Traim intr-o lume de miracole si ne comportam ca negustorii mizeriilor propriilor conceptii si credinte, necredinta, neicrederea in viata si noi insine.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu