10 ianuarie 2011

parte si intreg contin.

Afirmatia evidentelor ne revela in prima parte a articolului ca omul cunoasterii, ganditorul, inca nu este om. La fel omul sentimentelor, pasionalul, inca nu este om. Ambele fatete sunt grade diferite de manifestare a aceluiasi lucru, materia,
 memoria, campul a tot ce este denumit, cunoascut, la fel, gandirea, dorinta, asemanatorul in forme diferit polarizate. Cele doua aspecte privite separat sunt extreme, limite care determina sau determinate de amplitudinea unei oscilatii. Privite separat si consideratia (legiferarea) lor ca atare, conduce in mod inevitabil la tratarea lor ca instrumente, ca lucruri, iar relatia cu lucrurile este aceea de folosire, exploatare. Societatea de astazi, oare nu reflecta perfect acesta “tratare” a membrilor ei aflati pe diferite grade pe scala dintre cele doua extreme? Abordarea celor percepute prin tratarea lor ca separate de contextul intregului inconjurator, plenitudinea si frumusetea intregului, are ca rezultat transformarea celor percepute in obiecte, in lucruri,  apoi exploatarea lor si prin acesta uzura lor, degradarea si disparitia in cele din urma din maretul edificiu al perceptiei creatoare. Au devenit invizibile ca si cum nu ar fi fost vreodata. Dupa acesta isprava ne straduim sa facem altele la fel si la fel le tratam si chiar daca acel ‘fel’ este mai bun decat cel anterior, este la fel degradat. Acest cerc vicios, acesta rutina, este semnalul clar ca nu exista evolutie in constiinta, doar in forme, o paralizie a constiita omenirii pe un sens autodevorator, involutiv. Totul este miscare si a sta pe loc este inutil si imposibil. Universul sta pe loc pentru ca se misca in totalitatea sa, o miscare unica nefragmentata, Acest tip de miscare a totalitatii nu poate fi perceputa prin concentrarea atentiei pe fragmente, pe faramituri si nici nu poate fi inteleasa prin comparartie pentru ca nu exista reper al ei. Oamenii cu constiinta libera au relevant ca reperul posibil este miracolul prezentei totalitatii si atentiei neselective, nefragmentate de concentrare sau dispersie. Ceea ce este cu adevarat miraculous (stiinta cea mai inalta), este ca omul traieste in acea stare a mintii, constientei si atentiei, neaservit concentrarilor si dispersiei energiei  universale. Omul traieste in afara timpului si il iubeste.
Inductia hipnotica care scoate omul din existenta sa, este cea mai acceptata obisnuinta psihologica, credinta: aceea ca moartea sau distrugerea este solutia oricarei probleme, distrugerea barierelor, moartea dusmanilor, moartea oponentilor, etc. Moartea mortii este confundata cu mijlocul prin care obtinem nemurirea, viata. Mijlocul este scopul, prin moarte nu ajungi la viata. Daca moartea este mijlocul (instrumentul, metoda, etc), rezultatul nu este altul. O alta inductie hipnotica este aceea ca natura este plina de pericole, pradatori si capcane, Aceste doua inductii sunt promovate artistic in toate scenariile filmelor pentru copii si adulti, in toate jocurile pe calculator, prin mediul artificial in politica si economie, finante si justitie, strategii militare. Daca nu omori oponetul te omoara el, daca nu distrugi concurentul te distruge el; este evident acest tip de concluzie se trage dupa vizionarea a oricarei emisiuni televizate sau nu. Nu constat nici o diferenta in catalogarea de eretic, communist-nazist-imperialist-capitalist, terrorist, alta decat aceea ca, cea de terrorist o poti aplica la scara planetara oricarei persone non-grata in raport cu interesele cuiva, chiar si in familie. Este normal sa iti justifici crima, violenta, nedreptatea comisa, cand nu doresti sa recunosti ca este mobilul tau, sau “automobilul”. Crima nu are nici o justificare, Nici patriotismul, foamea sau dreptatea, nevoia de siguranta sau demonstratia de putere nu justifica crima, nici ingradirea libertatii de expresie ; este evident ca totalitatea ne releva asta, din moment ce noi putem sa facem asta aproapelui si asemanatorului sau diferitului nostru. Acest mesaj de responsabilitate exclude pedeapsa, dar nu poate exclude consecinta faptelor atat timp cat acesta tipologie psihologica a supravietuirii nu inceteaza. Sigur, opusul nu este solutia: este pe tapet intuitia unor mari schimbari sau transformari care stau temporal in fata omenirii. Ca de obicei desteptii care stiu ce si cum, se intrec in cine este mai précis in a face premonitia exacta, in a descrie si ce se va intampla si cum trebuie sa faceti, sa actionati si cui sa va supuneti, de cine sa ascultati.Vede cineva vreo schimbare in acesta atitudine de comportament mental psihologic, diferita de cea dinaintea unei curse hipice? (stiu ce se va intampla, cine va cistiga ,pe cine sa pariezi,etc.) Nu este ceeasi frenezie din dorinta de a scapa odata de dureri si esecuri indifferent de prêt, (pe care sunt sigur ca nu eu il support pentru ca stiu ce sa fac)? Aceeasi frenezie din curtea scolii cand cineva anunta ca nu mai vine proful de mate?(in cazul nostru taxele si impozitele si ratele din banking?) Nu conteaza ce se intampla atat timp cit eu scap, ma scot in raport cu prostii sau raii care habar nu au? Deci aceleasi fapte aceleasi consecinte, nu s-a schimbat ceva. Fenezia celor ce lucreza la sfarsitul lumii in care nu sunt in prim planul  privilegiilor este compensata de teama celor care nu doresc sa se sfarseasca lumea privilegiilor sau suferintelor lor si care-si construiesc buncare de supravietuire sau astepta fatalul sfarsit cu resemnarea ca Dumnezeu le va salva durerea. Adevarul schimbarii se produce in constiinta, nu in interese. Constiinta planetei sau planetara se trezeste la viata din cosmarul nevoii si demonstratiei de putere si acesta trezire se manifesta in spatii de iubire sau retragere din prostie, in proiecte zeitgeist , proiectul venus , si altele necunoscute inca, mai putin galagioase si putin proiective, faptice doar, transparente, nesecretizate, dar care nu pot fi vazute de speriatii supravietuirii sau obsedatii de putere si nemurire. Cele mai vulgare, grotesti si primitive inselatorii sunt cele ce promit. Cu cat promit mai mult (nemurire, putere, libertate, sanatate, bogatie nelimitata, etc,) cu atat exigentele obtinerii sunt mai mari, cu atat mai exclusive si selective, cu atat mai mincinoase. Responsabilitatea este un dar si un har pe care ti-l dai tu tie insuti si care te face sa ai un cuvant de spus in lumea aceasta. Angajamentul individual si responsabilitatea sunt locuri pentru a Fi pe care doar tu ti le poti da. Cum putem fi atat de naivi sa credem ca salvarea vine dinafara noastra, de la sfinti sau extraterestri, etc? Daca asa ceva era posibil, nu mai exista nevoia de salvare. Nevoia este credinta in lipsa si nu ti-o poate lua sau da altcineva, se face dupa credinta ta si nu dupa a altciuva. Cel mai sanatos este sa nu ai nici o credinta , caz in care functioneaza decizia spiritului tau: indifferent care este aceea, este binele tau nefacut si nepromis de altii, este binele care esti tu, care sunt eu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu