centrul

In magazia memoriei de lucru, nu gasim decat cu mare greutate mai mult de trei-patru elemente disticte, si cu continut clar , limpede si transparent de semnificatii cu aplicatie practica. Deşi memoria de lucru conţine pana la 8-9 elemente clare si aplicabile in concretetea manifestarilor individuale, individul leneş (adică reactiv la reactii, cel mai comod fiind comportamentul linear), nu se oboseste sa aplice sau exprime decat una sau doua dintre ele.

Cel mai uzitat in expresie este elementul clarificat ca semnificatie si continut, numit “centru”. Are o singura caracteristica, usor de retinut si aplicat ca atare, aceea de fixitate. Centrul este fix; centru cercului, centru pamantului, centru a orice este fix si de necontestat in geomtrie si politica, psihologie si imaginatie. “Centrul”, oricare ar fi si a oricarei expresii fomale, intelectuale, psihologice, sociale si stiintifice, are maxima greutate si importantă; de ce la centru vin toate, iar tot ce este in afara sa, este un simplu beneficiar, pomanagiu, a ceea ce centru binecuvanteza să-i dea, după ce a fost binecuvantat cu aceptare in sfera sa, contra cost. Toata structura prin care cunoasterea noastra descriptivă, interpretativ- comparativă a modelat perceptia, este clădită pe acest fix element numit “centru si sfera sa de influentă”. Caracteristica lui este fixitatea, odata stabilit este foarte greu de dărâmat sau schimbat. În termenii fizicii acesta caracteristica este numita inertie de grad foarte inalt. Miscarea lui relativa pe suprafete plane sau sferice, nu ii compromite caracteristica intensitatii inertiei, este acelasi oriunde ar fi el, el este centrul. Acest concept modelator si aplicat nu este pus in discutie, sau contestat ca realitate, este ca o axiomă privit si acceptat. Insă, daca suntem atenti orice om care percepe, chiar si cei din centrul puterii, chiar si tiranul tiranilor, percepe intotdeauna centrul (sursa) in afara sa; chiar si tu prietene, in acest unic moment. Percepem o contradictie intre conceptualizarea rationala sau nu a “centrului” si perceptia sa. Teoria spune, centrul este in centru…,constiinta care percepe spune orice centru percep este in afara mea, ca atare nu am centru, sau eu sunt centrul, dar acesta ultimă afirmatie nu este validată de nici o evidenta a propriei perceptii, cel mult as putea sa fiu “centrul perceptiei” sau centru care percepe. Dar nici aceasta autoafirmare nu este validată de perceptie, din moment ce percep mai multe centre care percep si cel mult pot spune ca sunt centrul unui senzor de o anumita calitate. Cand caut centrul sezorilor deja sunt din nou in afară si … conceptul de centru se fluidizează, conceptul pirzându-si consistenta, fixitatea si incontestabilitatea sa, ca eu. Acesta revelare este sustinuta de constiintele umane extrem de appreciate, respectate si iubite (cel putin theoretic, in istorie si in prezent), percepute de ceilalţi ca centru al constiintei, sau centru, sursa religiei laice sau mistice si a sferei sale stiintifice sau de credinte, afirmau in diferite modalitati a exprimarii,  ideea ca ei sunt slujitori nu centre, ca ei sunt ceilalti, sau ca ei sunt umanitatea si memoria ei intregă, sau eu sunt voi insivă. Unde este centrul daca centrul spune ca nu este centru fix, ca nu exista leader (centru de comanda), in ultima instanta, nu există comandă centru. (centrala). Exista oare in constiinta limpede a omenirii in totalitatea sa, o altfel de abordare a conceptului de centru, alte semnificatii cu conotatii mult mai practice in sensul vietii, cu caracteristici mult mai dinamice , îmbrăcate in acest concept, sau activate de el?

Există ! era imposibil să nu existe percepţia fluidă, in mişcare, in care conceptul centrului,  asa cum sigur il cunoastem fix, să nu fie mai mult decat un pai pe o apa invizibila, a cărei ratiune de a fi nu este alta decat, să facă perceptibilă curgerea si sensul curgerii respective in raport cu cel care percepe. Nici măcar un pai in ochi nu este, regret pentru razboinici ! :) Făra acesta perceptie fluidă a fluidului, intelegerea modelarii fixe si ratiunea sa de a fi, nu puteam iubi vreodata. Descoperiti ca centrul fix este generat de o miscare a minţii umane. In ce directie si cum ati denumi, acestă miscare a mintii cu acest rezultat ? Einstein când căuta ceva, spunea că acel lucru este obligatoriu  frumos, elegant si simplu ca sa fie si adevarat. Si raspunsul vostru contine toate aceste ingrediente. Porniti de la intelect cu conceptele lui, cu exprimarea lor rece si exactă, treceţi pe la simţăminte si daţi caldură răspunsului transformăndu-l ca exprimare, si treceti şi pe la voi si daţii viată,  sens existential. :)