viziunea VI

Punctul de vedere naste o imagine mentala si este in reciprocitatea unui singur lucru, este o infasurare punctiforma a acelei imagini mentale. Seamănă cu un ghem tacut care se desfasoara brusc galagios (nu intodeauna si scandalos, ca in “moda” zilei, are si exprimari culturale, emotionale si intelectuale foarte rafinate si nebagate de seama de masele de sacâitori grosolani ai disperarilor de tot felul, sunt si sâcâitori rafinati!).
Ca atare, pe cale de consecinta cum bine zice Caţavencu, toti cetatenii turmentati sau nu in inima lor, sunt vizionari; au o viziune infasurata -punctual său de vedere- si una desfasurata –realiatatea sa sustinuta prin ideogonia (dogmatica sau rafinata) sau idiotiile, toate ale sale. Din teama ca cineva sa nu le fure, s-a institutionalizat O.S.I.M. si dreptul de proprietate intelectuala la nivel planetar. Cine vrea sa le foloseasca trebuie sa plateasca. In conjunctura asta descoper ca in afara limbii romane nu am luat ceva, si ma simt in culpa fata de limba romana ca nici s-o iau intrega si corect grammatical nu sunt in stare, am luat-o pe bucati, firimituri., nici limba romana nu cunosc ca lumea, darmite altele. (Cemai domnule, ce este al cuiva nu poti chip sa ei, dar mai ciupim si noi). Egocentrismul nu este chiar asa de nemilos, contra cost regulat, ritmic si la data impusa si acceptata pe termen lung , primesti o data ceva, (de ex un telefon, sau o masina de spalat) . Costul regulat cică e al dreptului de a comunica sau a detergentului pentru a folosi; altfel ce ai primit contra cost punctual este inutil. In acelsi timp toti cetatenii vor sa insele si dribleze acesta lege. Unii reusesc si sunt invingatori sau vip-uri, iar altii dau greş si sunt infractori. Regula este sa inseli mai mult decat esti inselat ca sa te realizezi ca cetatean de frunte in societate; recunosc că sunt un luzer , ca nu am reusit pană azi si nici ură ca să reusesc nu mai am. Sunt un tradator notoriu al tuturor valorilor familiale, nationale sau europene si globale ale societatii, nu sunt in stare  si nici demn de ele. Sa ne intoarcem la viziune. Ce descoperim cand abordam cu vigilenta exploratorului hârsit, cand aruncam o atentie neselectiva asupra viziunii unice sau nu, din care se exprima marea majoritate (deci oficială) a cetatenilor planetei?  Bingo! :), este statica, neschimbată, mereu aceeasi, asemenea unui obiect asupra căruia nu se actioneaza, inertă, in stare de inertie,  o starea de conservare a pozitiei de repaos relativ , sau de miscare relativă. Nu se misca desi pare ca se miscă, nu stă pe loc desi pare că stă pe loc. Inertia este caracteristica de baza a materiei si viziunii oficiale (generalizate prin acaparare de unui singur punct de vedere denumit “official”) despre univers si viata, despre noi si rolul nostru in existenta ! Care este o alta apreciere  vis a vis de ceea ce este inert? Ce continut de semnificatii dăm acestui stări? Observam ca lucrurile inerte “durează mai mult” decat cele vii si oare prin a hrani inertia sau o viziune inertă, intentionam sa ne prelungim viata sau existenta personala, copiind lucrurile sau multiplicându-le? Acesta să fie oare “interesul” pentru care am reprimat “punctul nostru de vedere originar” sau “locul nostru  din ordinea armonica a universului, din care percepem”? Dar dacă am parasit “locul” din care percepem, ne comportam ca orbii, avem ochii inchisi? Care este viziunea constiintei nostre despre univers, lume, viata, existenta si despre rolul nostrum in existenta lumii si a universului? Habar nu avem din moment ce ne intrebam mereu “de ce suntem aici ?” Răspunsurile toate nu ne-au multumit vreodata !!! Probabil raspunsul este tacut si noi nu auzim tacerea !  Răspunsurile gălăgioase si virulente le-am auzit pe toate, dar bucurie nu am gasit in ele. CUM :) sa ascultam tacerea?:)