sistem imunitar

Nu este altceva decât procesul creaţiei in dinamica sa atemporală si armonică, “@phoenix” pe care nu ştiu dacă am reusit să îl relev prin contextul articolului anterior.
A.D.N.- ul este formă comprimată a întregului memorie, în care “phoenix” este codul procesului înfăşurat, comprimat. Procesul emoţional al memoriei este comprimat căa “A.R.N.”, în care “Phoenix” este codul emoţional care activează procesul (indescriptibil, tăcut) din A.D.N.; procesul sumit sistem imunitar, al căror manifestări pot fi identificate prin reperele cunoscute de cercetătorii în fiziologia corpului uman. Iată de ce intelectul (orgoliul informaţional) nu are acces, iată de ce iubirea, sentimentul curat, are acces la sănătate la regenerare continuă. “Phoenix” iubeşte, deci este expresia iubirii, este comprimat în memorie ca dragoste. Iată că ştiinţa confirma ceea ce cunoscătorii direcţi afirmă de când e lumea. A cunoaşte nu înseamnă automat şi a iubi şi acest fapt evident clarifică incapacitatea informaţiei de acţiune reală în lipsa căreia doar cârpeşte, se opune, reacţionează, ia atitudine împotrivă, clădind un surogat de rezolvare pe care-l numeşte soluţie. Orice impuls creator determină o mişcare în energie, reţinut de memorie ca simţământ dragoste şi desfăşurat de existenţă ca realitate. Acesta este procesul codificat ca “phoenix”. Pornind de la descrierea existenţei, reacţia la ea, la necunoscut, se reţine de memorie ca emoţie (reacţie) şi aceasta se înfăşoară ca idee, tot în memorie. După care, ideea se desfăşoară ca emoţie şi emoţia ca reacţie comportamentală în existenţă. Acesta este procesul codificat ca “vulturul”. “Vulturul” este un proces interior memoriei-existenţă, material, un cerc vicios ,o mişcare rutinieră şi aparentă a gândirii, uzura ei. Conştienţa percepţiei creatoare ne conduce la inteligenţă-acţiune, creativitatea. Această mişcare a gândirii este accesibilă şi reală tuturor naturalilor (nu şi clonelor sau oricăror forme de “inteligenţe artificiale”) Nu există inteligenţă artificială vie. Aşa numita inteligenta artificială este doar capacitate de prelucrare informaţională şi reacţie, nu are capacitate creatoare (de acţiune) doar de multiplicare şi perfecţionare a multiplicării şi reacţiei, este doar instrument al inteligenţei vii. Sistemul imunitar al unei fiinţe vii (sau mai clar, al unei existenţe vii), nu este doar biologic. Mişcarea sa de continuă regenerare o putem identifica prin reperele ei biofizice, aşa cum jaloanele pe zăpadă poate determina traiectoriile sau mişcarea curgătoare a schiorului. Există sistem imunitar mental, sistemul prin care ideile şi informaţiile false nu sunt lăsate să poposească în conştiinţa şi să o aservească (păstrează calmul minţii). Sistemul imunitar emoţional care ne scoate afară din orice groapă psihologică (aţi observat că nu puteţi rămâne la nesfârşit supăraţi, geloşi, nemulţumiţi sau indiferenţi, etc. şi ce consecinţe grave sunt când asta se întâmplă). Sistemul imunitar biologic a cărui manifestare este mai cunoscută şi sistemul imunitar comportamental, social. Aceste patru sisteme enumerate, reţineţi că sunt doar jaloane ale unui proces unic, care determină un traseu optim al schiorului a cărui curgere pe pârtie atunci când se întâmplă ea, este. În conştienta noastră parţială, din cele patru repere enumerate este prezent doar unu. Putem determina (înţelege) curgerea viitoare a schiorului doar având un singur Jalon? Evident că nu; schiorul poate ajunge şi în copac, sau poate zbura ca vulturul fără să fie vultur. Dintre cele patru sisteme (jaloane) enumerate, cel mai blocat este cel emoţional; este denumit “reacţie la reacţie”, acest blocaj. Practic lipseşte cu desăvârşire prin identificarea conştiinţei cu el, cu blocajul. Blocajul a “devenit” identitate emoţională, conştiinţa reactivă. Din acesta groapa psihologică este greu de ieşit când ştiinţa psihologie o obiectivează pe post de “realitate a persoanei”. Este acelaşi lucru ca şi cum ai confunda schiorul cu jalonul care îi indică o groapă de ocolit. Dar nu pierdeţi din vedere că toate aceste parţialităţi văzute separate sunt doar repere ale procesului existenţial al vieţii. Toate sunt relative şi material didactic, nu putem confunda harta lumii cu geografia naturii sau minunată plenitudine a întregii sfere denumite glob terestru. Cum ieşim din blocaje?; este o întrebare greşită din obişnuinţa de a pune înainte ideea (reacţia) sau metoda ştiinţifică după care să acţionăm (strategia vulturului). Conştienţa a ceea ce este luminează pasul nu drumul, iar drumul este sub fiecare pas făcut; Niciodată mai mult. Dacă alegem un drum bătut, alegem să urmăm, iar când alegem asta, există în fundal o promisiune (ispită) şi lăcomia de reuşită, de experienţă, (altă groapă ne alege, nu alegem noi). Sistemul imunitar este “phoenix-ul,” dragostea activează şi întreţine funcţionarea lui în toate frecvenţele corporale, regenerează, fiind atemporal în orice nanosecundă, tinereţea şi frumuseţea fiinţei umane, este ca şi cum avem priza bateriilor la noi mereu, sursă proprie de energie şi acţiuni regenerative, de mişcare reală a gândirii în întregul ei, prin conştienta de a fi şi responsabilitatea existenţei proprii. (Sexul de dragul plăcerii-vulturul, consuma dragostea). Procesul gândirii care este şi funcţia sa, se smulge din întunericul şi primitivismul sacrificiului barbar a sinelui, sau a inteligenţei-iubire sursa, sămânţă şi arbore al vieţii în splendoarea sa. Îndrăznesc să fac o reţetă, o proporţie semnificativă chiar dacă nu este adevărul, sistemul imunitar se manifestă 60% ca sublimul tăcut, 20% cinetic, 20% comic (“se prăpădeşte de râs” privindu-ne pe noi cum ne zbatem de pomană ca nişte animale într-o cuşcă care nu există decât în imaginaţia lor şi căreia îi spune cunoaştere de sine). O fi având vreun rost acesta zbatere inutilă? În mod sigur că da, poate fi un vaccin, cine ştie!?. Numai că Sublimul tace, nu face dragoste cu de-a silă. Poate că în tăcerea naturală a imensităţii, (care nu este reprimarea gălăgiei, căci mintea făcută tăcută este idee, este minte moartă), înţelegem!!? Nu avem nici o vină; întotdeauna am făcut ceea ce am crezut că este bine. Întrebarea este dacă ceea ce credem că este bine ,este bine cu adevărat? Consider că doar percepţia inteligentă poate să ne dea răspunsul şi numai fiecăruia în parte, nu există o percepţie colectivă nici comunism în percepţie, nici în interpretarea ei care este primitivismul gândirii.