viziunea I

Este un cuvant des uzitat cu conotatie ideatica si proiectivă. La fel cuvantul “vizionar” pare sa dea celui caruia ii este asociat o greutate sporita a importantei sale. Dar, ce este viziunea si purtatorul ei? Este un criteriu al exclusivitatii?
Evidenta observatiei ne arata ca nu putem exprima ceva, sau faptui ceva, daca nu pornim din ceva, asa numitul "punct de vedere " (punct al perceptiei). Justificarea acestui fapt evident se exprima de regula sub diferite forme precum, “asta e părerea mea”, “opinia mea”, “punctual meu de vedere”, “dupa stiinta mea”, si in ultimă instanta, “după credinta mea”. Acesta justificare este si argumentul suprem in cazul in care interlocutorul cere o explicatie argumentativa sau dovezi de concretete a celor afirmate si le contesta pe masura exprimarii lor.”Asta e credinta mea” odata exprimat, pune punct subiectului dezbătut, chiar daca a ramas in ceată. Observam că orice comunicare, afirmatie, se naşte dintr-un punct de vedere si incetează in acelasi punct. Sfarsitul e inceputul exprimarii sub toate aspectele ei formale. Practic. acest “punct de vedere” este la o prima vedere, sursa a tot ce exista exprimat; din el se nasc si in el inceteză toate exprimarile noastre. “Ceva” necunoscut numit “punct de vedere” este tacut si la un moment dat incepe sa se desfasoare sub formă de afirmatii sau exprimari sub cele mai diverse forme si modalitati apparent diferite intotdeauna aceleasi. Se ascunde oare ceva in spatele acestui “punct de vedere” care pare să fie sursa tuturor faptelor si bălăcărelilor, a cartilor si stiintelor, a organizărilor si reprimarilor de orice fel, a religiilor si cailor sectare din cadrul lor, cunoscute ca “societate”? La fel de evident este ca aceste “puncte de vedere” sunt conflictuale, se confrunta intre ele luptând pentru suprematie si acceptarea lor de marea majoritate a celorlalte “puncte de vedere”; Cand aceasta se intampla, puntele de vedere care nu s-au conformat “punctului de vedere dominant” sunt reprimate drastic, scoase in afara “adevarului unic”. Aceste “puncte de vedere unice”, majoritar acceptate in diferite spatii etno-geografice, capătă conotatia unor modalitati de viata sub denumiri tabu: “american wey of life”, “democraţie”, “cultura”, “religie”, “expert”, etc. Punctul de vedere al expertului pare să fie aprioric de necontestat (desi nici nu cunoastem expertul respectiv), asemanator cu al popilor in alte vremuri, Cu alte cuvinte, expertii sunt preoţii de astăzi, si probabil au propria inchiziţie pentru reprimarea punctelor de vedere ne-experte. Am reusit sau nu sa relev greutatea si importanta pe care o are “punctul de vedere? Daca nu, mai aduc in evidenta constiintei noastre pe “formatorii de opinii” sau puncte de vedere ce se doresc a fi implementate la nivel de masa, sa aiba greutate si generalitate. Oare de ce? Sa explorăm dece-ul acesta. Mai intai să observăm un fapt surprinzator si anume acela că punctual de vedere pentru cel care-l exprimă, este realitatea sa, existenţa sa. Apoi să precizăm ca tot ceea ce se scrie pe blogul acesta nu este un rechizitoriu nici o pledoarie, nu este o judecta de bines au rău, de corect sau incorrect, de cum trebuie sau cum nu trebuie. Iti scriu tie Domnule Punct de Vedere, Domnul nostru, pentru ati cere mila fata de diferitul asemenea ţie. Domnul nostru-Domul nostru, ietare! Acum după ce am obtinut îngăduinţa necesară, să relevam ce este comun punctelor de vedere, la nivel basic. Am relevant deja un aspect basic comun si anume acela că “se prezinta celui cel il exprimă ca realitatea sa", ca realitate exitentiala proprie si cel mai important, diferita, unica si singura adevarată. Tolerarea celorlalte puncte de vedere in numele libertatii de expresie, nu este tolerantă, ci reprimarea intolerantei, ceea ce se evidentiază in momentul in care încetează falsa ascultare a celorlalte puncte de vedere,  punctual de vedere personal explodează cu forta unui vulcan, acoperind cu lava propriilor contra-argumente si argumente tot ceea ce se facuse că asculta fară să o facă,  pana in acel moment. Ca atare, un alt element bazic comun este incapatanarea, incrîncenarea in a asculta doar propriul punct de vedere, in a nu colabora cu celelalte. Punctul de vedere personal spune NU oricarei coroborari a eforturilor tuturor punctelor de vedere personale; chiar daca apartin aceleiasi grupari, Este evident ca doar cârdasia in slujba unui interes, formeaza gruparea respectivă. In cârdasie ceea ce primeaza este reprimarea punctului de vedere personal pâna in momentul in care interesul este atins, iar pentru aceasta este necesar să  mimeze acceptarea punctual de vedere de grup, mai exact interesul grupului respectiv,  format din singularităţi de puncte de vedere. Punctele de vedere nu accepta nici comunismul, nici capitalismul, nici democratia, doar totalitarismul său, pentru edificarea acestuia isi da si viata. Toate punctele de vedere sunt totalitare, dă-le puterea executivă (de a executa, sau supune si domina celelalte puncte de vedere) la nivel social si tiranul va iesi transparent la suprafata constiintei. Condensat exprimat, “toate punctele de vedere personale”, asemanatoare sau nu, sunt tiranice, iar luptatorul lor este “tiranul”.