viziunea V

Suntem in locul cel mai potrivit sa existem neconditionat de vreun factor intern sau extern, suntem in locul cel mai invidiat datorita frumusetii si bogatiei sale indescriptibile, suntem in vibratia armonica a fractalului in manifestarea sa completa, bio-logica. (viul=logosul). De ce vrem sa plecam de pe pamant?
Sau interpretam gresit vrerea noastra cu dorinta altui punct de vedere egocentric in fapt acelasi? Daca plecam, cui lăsăm pamântul? Pamântul este locul din care perceptia stiintifica sau inteligenta a intregului univers este posibila si necesara universului. Fugim de acesta responsabilitate? De acesta functiune si armonie regeneratoare care sustine intregul univers chiar acum, si pe tine si pe mine? Pamantul si intregul univers nu este incalzit de stele, nici de reactii termonucleare ce consuma un combustibil care se va termina, nu are acest “logos”, Sufletul curat al unui om o face, iubirea este si dragostea fara cerinte (nevoi) a omului este. Caldura ta prietene si frate de univers la propriu, este caldura iubirii caldura intregului univers, dragostea care esti. Ma minunez si eu suferindul vio de ceea ce insemna "punctul de vedere" si exprimarea din el. Mi-am relevant clar ca nu exista decat doua puncte de vedere, Cel care nu este al meu, si ma comport ca străinul in casa altuia stânjenit si constrans sa nu deranjez pe cineva, sa onorez circumstantele si ipocrizia lor, iar tot ce se afla in acel loc nu-mi apartine, si nci nu imi doresc sa-mi apartina. Si locul care este al meu in ordinea universului si tot ce se afla acolo, este al meu si ma sustine, este existenta mea, asa cum este ea. Nu sunt obligat sa onorez ipocrit circumstantele ipocriziei, dimpotrivă, circumstantele mă onoreaza, mă uimesc si copleşesc cu dragostea lor, pe care niciodata nu voi reusi sa le intorc asa curată cum este ea daruită. Dar ele mă inteleg si nu se supara pe mine, nu vor sa fie intelese, acceptate, sau rasplatite; cunosc ca nu sunt in stare de asta, cunosc ca sunt un beneficiar, un privigiliat, un răsfăţat, un mofturos si ma respecta asa cum sunt, nu incearca sa ma schimbe, transforme sau mute (de la a muta, mutare) in alt loc mai bun; (nici sa ma amuteasca exterminandu-mă prin picaturile chinezesti ale sâcâielilor si durerilor fara incetare, stiintele egocentrismului ale obligatiilor si datoriilor fara temei legal in univers).