viziunea II

Incompletul nu poate percepe completul, plenitudinea, armonia, miscarea creatoare, generatoare si regeneratoare. Oare vrem să pasăm egocentrismului iluzoriu acesta functiune a perceptiei? Degeaba, nu poate! Partea ramane parte, orice ar face, armonia plenitudinii existentiale nu poate percepe.
 Dar ce se ascunde oare in spatele a ceea ce este denumit “punct de vedere”, de unde vine puterea lui tiranica? Mai intâi sa relevam posibila clasificare a tiranului pe diferite grade de intensitate a exprimarii sale in sâcaitorii libidinosi care se baga in ciorba fara sa fie intrebati si fara un rost anume sau declarat transparent, fara un angajament personal in faptele sale; oportunistii care pandesc un chilipir, o scurtatura pe drumul (pardon, calea sa) obtinerii puterii sale executive la nivele de cat mai mare generalitate (ţinta secreta). Cei care “se dau pe lânga potentatii vremii”, pentru care familiaritatea cu care abordeaza orice limba in fundul persoanelor sau ideologiilor la moda, este direct proportionala cu masura slabiciunii lor: cu cat sunt mai slabi cu atât sunt mai degajati si familiari cu tot ce este la moda , fie moda laică, fie moda spiritualistă. (Acum, “la moda” este democratia, terorismul si anul 2012). Acesti tiranici trepădusi sunt cei mai periculosi pentru opiniile personale pe care le inhibă si domină, cu degajarea celui care este in “trend”. Sâcâindu-ne permanent si răpindu-ne constant momentul perceptiei libere si inteligente. Forma lor mentala unanim acceptata este structura de ganduri repetitive din creier numita dialog interior, până cand reuşeşte sa fie acceptata ca punct de vedere personal, dupa care se străduieste să conserve aceasta acceptare. Realizând intromisiunea sâcâitorului in constiinta personala si dominatia acesteia, se transforma in Tiranul suprem, pe deplin stapân al constiintei ocupate, fan fară retinere a sâcâitorului originar, una cu el, din moment ce este el insusi. Aceasta strategie in actiune, comună şi banală, durează pana in momentul in care sâcâitorul obtine puterea executivă. Din acel moment tradează fanii, puterea este doar pentru el nu si pentru fani ; este in sfarsit liber sa faca ce vrea, sa se arate lumii asa cum a fost dintotdeauna, sa fie transparent. Fanii trebuiesc  docili, (cică spre binele lor se face totul), sa execute maretele planuri si organizari si ordine sociala nouă a "tiranului ajuns", in care reprimarea opoztiei este pe primul loc. Opozitia la randul său vrea acelasi lucru, invidiază tiranul ajuns, vrea să-l reprime si cumpară " knolegiul său" ca sa-I ia locul si să faca la fel. Totdeauna vinovati sunt fanii, constiintele ocupate, aservite,( energiile assimilate), punctele de vedere anulate, pentru ca nu au stiut pe cine sa sustina. Este adevarat ca nu au stiut “pe cine” sustin. Aservită, constiinta este inconstientă, se identifică.
Acesta stare inconstienta a constiintei este numita “identitate” (etimologic: mereu la fel).




II

Incompletul nu poate percepe completul, plenitudinea, armonia, miscarea creatoare, generatoare si regeneratoare. Oare vrem sa pasam egocentrismului iluzoriu acesta functiune a perceptiei? Degeaba, nu poate! Partea ramane parte, orice ar face, armonia plenitudinii existentiale nu poate percepe. Dar ce se ascunde oare in spatele a ceea ce este denumit “punct de vedere”, de unde vine puterea lui tiranica? Mai intâi sa relevam posibila clasificare a tiranului pe diferite grade de intensitate a exprimarii sale in sâcaitorii libidinosi care se baga in ciorba fara sa fie intrebati si fara un rost anume sau declarat transparent, fara un angajament personal in faptele sale; oportunistii care pandesc un chilipir, o scurtatura pe drumul (pardon, calea sa) obtinerii puterii sale executive la nivele de cat mai mare generalitate (ţinta secreta). Cei care “se dau pe lânga potentatii vremii”, pentru care familiaritatea cu care abordeaza orice limba in fundul persoanelor sau ideologiilor la moda, este direct proportionala cu masura slabiciunii lor: cu cat sunt mai slabi cu atât sunt mai degajati si familiari cu tot ce este la moda , fie moda laica, fie moda spiritualista. (Acum, “la moda” este democratia si anul 2012). Acesti tirani trepadusi sunt cei mai periculosi pentru opiniile personale pe care le inhiba si domina cu degajarea celui care este in “trend”. Sâcâindu-ne permanent si rapindu-ne constant momentul perceptiei libere si inteligente. Forma lor mentala unanim acceptata este structura de ganduri repetitive din creier numita dialog interior, pana cand reuşeşte sa fie acceptata ca punct de vedere personal, dupa care se straduieste sa conserve aceasta acceptare. Realizând intromisiunea sâcâitorului in constiinta personala si dominatia acesteia, se transforma in Tiranul suprem, pe deplin stapân al constiintei ocupate, fan fara retinere a sâcâitorului originar, una cu el, din moment ce este el insusi. Aceasta strategie in actiune, comuna si banala, durează pana in momentul in care sâcâitorul obtine puterea executivă. Din acel moment tradează fanii, puterea este doar pentru el nu pentru fani si este in sfarsit liber sa faca ce vrea, sa se arate lumii asa cum a fost dintotdeauna, sa fie transparent. Fanii trebuie sa fie docili, (cică spre binele lor se face totul), sa execute maretele planuri si organizari si ordine sociala ale tiranului ajuns, in care reprimarea opoztiei este pe primul loc. Opozitia la randul sau vrea acelasi lucru, invidiaza tiranul ajuns, vrea să-l reprime si cumpara knolegiul sau ca sa-I ia locul si să faca la fel. Totdeauna vinovati sunt fanii, constiintele ocupate, aservite,( energiile assimilate), punctele de vedere anulate, pentru ca nu au stiut pe cine sa sustina. Este adevarat ca nu au stiut “pe cine” sustin. Aservită, constiinta este inconstientă, se identifică. Acesta stare inconstienta a constiintei este numita “identitate” (etimologic: mereu la fel).