centrul fluid

Locul până în care, “ceva” este de un anumit fel şi de la care acel ceva este de fel diferit. Este locul geomatric al punctelor de transformare. Aceasta viziune a conceptului de centru pe care daca o percepem cu mintea constatăm ca centrul conceput astfel, nu sta niciodata pe loc, nu este fix si nici punctual, că are o dinmica vibratorie si curgatoare, fluidă, deschide orizontul, portile noului impuls vital regenerativ, pe care societatea umanitatii in ansamblul ei, intuieste.
Aceasta nu inseamna să stergem de pe fata pământului “centrele fixe” pentru ca nu sunt adevărate, din simplul motiv ca prostia revolutionara apartine fixitatii ideii de a castiga libertatea prin distrugerea vechiului sau viata prin moarte, scopul scuză mijloacele,etc, fixitate a cărei falsităti este evidentă cu toate ca se promovează încă cu cerbicie ca “noua solutie”. Dacă am incerca să dam o exprimare existentiala acelui centru fluid am spune , aflndu-ne in acel loc , că este locul in care acel “ceva se odihneste” dupa efortul de “a fi” de un anumit “fel” si  hotareste sa fie de “alt fel”. Dacă căutam in memoria existeţială proprie acel moment, descoperim ca este momentul in care copiii fiind, păstram automatismul “judecatii de apoi” la sfarşitul fiecărei zile inainte a adormi, o analiza retrospectivă a zilei, prin care identificam greseli de atitudine si comportament ,apoi adormeam cu intentia unei alte expresii pentru a doua zi;  După efortul zilei in care comportamentul spontan si sincer in raport cu noi insine, se releva ca adecvat sau inadecvat circumstantelor existentiale ale zilei respective (în raport cu reprezentarea noastra necunoscuta de sine), urma sau urmează binemeritata odihnă (dar nu inaite de iertarea si corectarea prin constientizarea greselilor) Dacă suntem atenti “odihna” are un caracter atemporal. O constientizam ca un moment de non-timp. Indiferent cât “dura prin raportare la mecanismul ceasornicului”, somnul (odihna) era si este atemporal (necunoscut ca evenimene si actiuni), după care acea stare de “veghe” sau constientă, se transforma , era si este, de un “alt fel” numit vis, stare de visare. Diferenta evidentă dintre cele două “stari”, diferenţă evidentă prin natura si desfaşurarea si succesiunea evenimentelor in care participam sau suntem spectatori, ne ajuta să realizăm o distinctie intre “un fel” si “alt fel” a trăirilor noastre. Interpretarea generalizată a acestei distinctii, ca realitate si nerealitate, constient si in(sub)constient confuzează intrega intelegere a functionarii noastre ca “intreguri” , a plenitudinii a ceea ce suntem, asa cum suntem. La o explorare atentă a celor două stari, realizam ca nu putem “visa” fără un grad minimal de constientă, ca cele două stari diferite, sunt in fapt grade diferite ale constientei, aşa cum imi place să spun, “diferitul lui asemenea”, forme diferite ale aceluiaşi fapt. Distinctia lucrativă, activă, functională, este unica distinctie evidentă, anume distinctia complet diferitului starii de a fi “veghe sau vis", de starea “odihnei” sau somnului sau centrului fluid atemporal (fară raportare comparativă) in care are loc transformarea in feluri diferite ale aceluiasi “ceva”;( de regula acel "ceva" este necunoscut, neperceput, nereflectat si il numim constiintă, constiinta in gradele sale de intensitate sau strălucire). Acesta distictie neformală, necomparativă (nu avem cu ce sa comparăm), a carei evidentă este clară, releva o caracteristică a centrului fluid, este mereu necunoscut, atemporal, nu durează. Fiecare poate certifica din cunoasterea sa directă ca a trăit paradoxul unui somn pe care il considera de durata unei secunde, sau minut, dar pe care ceasul ii releva o durata de ore, sau chiar noapte sau zile chiar. Nu v-ati trezit, adormiti neprogramat dupăamiaza, cu urgenta plecarii la seviciu si impresia diminetii? Iar cand consultati ceasul sa spuneti, ah,..,doar am aţipit? S-au invers, nu v-ati trezit cu perceptia ca a-ti dormit o secundă si să constataţi consultând mecanica orologică ( horor- logică,:)) , trecerea  multor ore? Sunt convins ca pentru orice om sincer faţă de el insuşi, odihna ca stare este atemporală, necunoscută, neconstientă. Este “o stare a constiintei” in care constiinta nu există, un centru fluid in desfăsurarea unei zile, (iar daca suntem atentia neselectiva) o stare in care ceva până la un moment dat era de un anumit fel si desfăsurare si din acel moment (insezizabil decât prin tranformare), acel ceva, este  de alt fel si cu altă desfăşurare. Spunem, s-a intamplat ceva, am avut ghinion sau noroc, mi-a mers bine, mi-a mers rau, in raport cu targhetul sau “centrul fix” proiectat, dorinţa. Iata o relevare uimitoare a centrului fluid in existenta sa necunoscuta dar care se releva prin cunoscuta noastra existentă. Toti oamenii, creierul-inimă planetar, au obsesia schimbarii sau transformarii de sine şi a schimbarii sau transformarii circumstantelor existentiale ale propriului sine cel putin, asa numita lume; (obsesie numita  la modul general, schimbarea de sine si a lumii, salvarea, mântuirea, si multe alte forme expressive ale aceleiasi obsesii) O constiintă partiala si selectivă are o caracteristică evidentă si invizibilă: foarte usor devine obsesivă, fixă sau fixată, adică se exteriorizează intr-un centru fix, o idée, renuntând la libertatea ei. (nu e aşa ca idiotul este o persoana care are o idée fixă,:) ?!) Sigur că, dacă asta se intamplă foarte des, sau nu se întâmplă pentru ca este deja fixată pe oricare idée exprimată prin conceptul general si generalizant, de “eu”,  această "intamplare" nu are drept motivaţie si cauză, alta decât nereusita demersului schimbarii, des- fixarii, eliberării din fixitate. Pentru un centru fix este o iposibilitate des-fixarea, iar pentru un centru fluid este o imposibilitate fixarea sa. Perceptia unuia releva natura şi carateristicile celuilalt , in reciprocitate. Perceptia ambelor relevă functionalitatea, functia sau ratiunea existenţei lor, nediscriminatorie sau exclusivă, nedominanta si non-ierarhizantă pe criterii de importantă. Astfel, dând semnificatie existentială ambelor tipologii, caracteristica complet distincta, diferita in totalitatea ei si prin aceast acest aspect de complet diferit recunoastem asemanarea este: centrul fix este “mort”,  obiect sau obiectiv dorintă, a fost gandit si procesul gandirii a sfârsit şi rezultatul lui, centrul fix si sfera sa, are existentă independentă de gandirea ulterioară, este materie memorie; orice actiune ulterioară a gandirii asupra lui are drept consecinta uzura sau degradarea sa. Centrul fix si sfera sa, este o existenta condiţionată. Caracteristica existentială a centrului fluid este aceea de “viu”, "o existentă liberă",  in continuă dinamica creativă si lucrativă, nefixat sau identificat, ca aici sau acolo, acum sau mai târziu. Este o prezentă invizibilă si posibil de intuit prin actiunile sale transformatoare  indifferent de sensul lor, atunci cand, atentia neselectiva ,(ne-targhetată), este farul si călăuza constiintei exploratoare a ceea ce este. Să ne intoarcem la obsesia transformarii de sine si lume. Este specificică centrului fixat, incapabil de a o realiza, o străduiţă a sa, fară rost si fără sorţi de izbâdă, o neacceptare de sine asa cum este, care produce uzura sa, fiind o actiune a gandirii ulterioară existentei sale obiectivate si indepndente. (este aici de scris o carte pe această simplitate) Privind prin prizma punctelor de vedere, văzute ca loc de unde percepem , sau locul unde se intamplă perceptia, putem realiza că centrul fix nu este locul perceptiei , este o proastă situare (prostituare) in constiintă , iar zbaterea schimbării de sine fară rost si effect, este in fapt, efortul de a percepe, ceea ce nu se poate din acel loc. Ori, cum centrul fix nu este locul perceptiei, ca să fie perceptie este necesar să schimbam locul, nu sinele sau lumea. Nu are nimeni nevoia de a fi salvat sau mântuit, este această nevoie o gresită atitudine faţă de locul in care te afli. In “locul” respectiv nu poti fi altfel de cum esti, nici să te comporti altfel de cum te comporti, iar orice efort in acest sens, este autodegradant. Acestă transformare este posibilitatea centrului fluid care numai asta face. Directia transformarii resimtită ca bună sau rea este determinată de dorintă=alegere= selectare si excludere ( =intentia netransformarii) , şi de atenţia a ceea ce este(neselectare- neexcludere)=impecabilitatea perceptiei profunde si inteligente, care nu se ataşează sau lipeşte, nu este lacoma si incompletă, avidă. Vidul nu este avid. In locul potrivit este omul, ..iar omul in locul nepotrivit lui, este nepotrivirea si nenorocirea insăsi. Exemple de nepotriviri: politicianul care minte, poliţistul care fură si profesorul care ignoră, medicul care imbolnăveşte si prietenul care trădează, preotul care inşeală , etc.. Aceste nepotriviri sunt calvarul lumii de astăzi, generate de oameni care nu sunt in locul potrivit lor. Viaţa este transparenţă si sinceritate, transparenta= atentie si sinceritatea= constientă. Cunoastem eforturile de insănătosire, dar sunt inutile, bani aruncaţi in buzunarele nepotrivirilor si nepotriviţilor. Oameni in locul potrivit lor si omului in universal, există. Dar nu-I cautati in sistemele centrelor fixe si sferele lor,  politică, armată, educatie, sanatate, bresle culturale sau religioase. Aceste centre sunt ocupate de fixaţi; Cand vor fi responsalităţi a centrelor fluide, aceste instrumente sociale, vor functiona! Până atunci sunt doar mecanisme in rodaj sau in casare. Nu lipseşte nimic societatii, este perfect organizată si dotată, nimic in afara motorului, omul in locul potrivit omului. Miscati-vă in profunzime prin angajament personal si responsabilitate (fără vina, vinovati, sau căutarea lor), aşezati-vă in locul care este potrivit vouă, este in propria voastră constiintă. Nu este obligatoriu să treceti prin vreun centru al fluidului in mod constient ca să vă recunoasteti locul (perceptia) potrivitvouă,  in care propriul potentialul de expresie si actiune atinge apogeul normalitaţii sale. Este sufficient să nu ignorati momentul “adormirii” si al “trezirii” pentru că nu vă ignoră.  Această miscare a adormirii şi a trezirii este suficientă si necesară intelegerii "centrului fluid" , accesibilă  oricui si fară efort. Intensitatea trăirii este caracteristica senzorială a locului potrivit, (atentie, nu o confundati daca este posibil cu intensitatea pasiunii sau fixarii). Centru fluid intregeste si dinamizează constiinta plenitudinii fiecarui om. Locul perceptiei, locul potrivit, nu este o obligatie nici o datorie, nici unul pentru toti , nici mereu acelasi, fiecare il recunoaste imediat, oscilatia este cea naturală.