Adevarul a ceea ce este, este asa cum este. Acesta afirmatie implica explorarea, cercetarea aceea ce este pentru a intelege si folosi ceea ce este, sau adevarul functional , potentialul adevarului in exprimare formala sau cinetica .
Intelegerea care determina actiunea folosirii se manifesta fie la suprafata lucrurilor, fie in profunzimea lor. Profunzimea intelegerii determina calitatea ei si calitatea folosirii cunoasterii respective. Nu putem afirma ca am inteles ceva daca nu practicam respectiva cunoastere. Cel care intelege practica; daca nu practica prin comportament, ceea ce a inteles este superficial si nu are nici o legatura cu el insusi. Ceea ce nu are legatura cu el insusi, nu este folositor, nu este pragmatic si mai mult incurca. Se contituie cunostintele superficiale intr-un bagaj de inutilitati care impovareaza gandirea, o incetineste sau o canalizeaza in bucla sau cerc vicios. Acesta situatie este relevta de cuvantul " pricepere" Cel care pricepe foloseste si este priceput in cunoasterea respectiva. Priceputul este cel care intelege si foloseste.
Un exemplu al simplitatii respective este acela ca multi inteleg necesitatea unei hraniri sanatoase fara sa practice Ca sa practici nu este suficient sa stii, ci sa pricepi (percepi) legatura alimentatiei cu tine insuti si consecintele acestei legaturi. Asta se obtine in urma unei cercetari a ceea ce este " alimentatiea" la toate nivelurile ei; energetic (neformat), informational (dinamica conceptuala), formal (expresiv) si rutina sau comportamentul personal in relatie cu acest ansamblu care functioneaza ca intregime.. Altfel spus avem un nivel spiritual constient al alimentatiei (energetic)care alimenteaza un "motor mental" (o mentalitate, o substantiatate), pe care metaforic il putem denumi "motor luminic", avem o alimentatie la nivel substantial informational ( asemanator aerului) care alimenteaza un motor pe care metaforic il putem asocia "motorului cu reactie" al gandirii , avem o alimentatie sbstantiala formalizata ca lichide care alimenteaza un motor metaforic asociat "motorului pe benzina" (emotional), si avem o alimentaie solida care asemanator alimenteaza un "motor cu aburi". Prin aceste asocieri si corespondente putem releva mai multe motoare corporale care functioneaza sincron si omogen sau care tind sa functioneze seprat, caz in care acapareaza rutina comportamentala a individului blocat la un nivel superficial al intelegrii conceptului de alimentatie. Nu exista o ierarhie pe criterii de importanta intre aceste nivele ale intregimii alimentaie ca functionare ci diferite "randamente ale motoarelor corporale " respective scolastic diferentiate. In functie de nivelul intelegerii sau recunoasterii cunoasterii, individul poate manipula rutina de un anumit randament. Dar aceasta rutina nu poate elimina functionarea celorlalte motoare de alt randament. Ceea ce realizeaza individul este o ingustare a potentialului sau de exprimare si comportament faptic si evident o di sociere in constiinta sa prin senzatia mai multor corpuri individuale. O fragmentare in contienta alimentatiei ca proces al vietii se reflecta in gandirea mai multor corpuri evident alimentate de 'motoare' cu alte randamente de functionare, adica o fragmentare corporala. Energia alimentatiei este aceeasi dar daca este impartita fiecare parte (motor)va avea un randament mai mic direct proportional cu energia/ parte afectata lui. Insa daca nu disociem inutil aceste nivele ale alimentatiei ci o vedem ca un flux continuu al interactiunilor si efectelor, "motoarele" (relevate scolastic, metaforic ca separate pentru a evidentia posibilitatile aceluiasi fenomen) functioneaza sincron si omogen intr-o organizare corporala functionala de factura sinarhica. Cand suntem in rezonanta constientei cu sinarhia corporala functionala natural ca intregime se releva din aceasta pozitionare " masura de aur a alimentatiei" in care se evidentiaza proportiile functionale ale transformarilor. Evident ca nu putem afirma rational ca suntem in afara acestui proces al viului, ca exista un moment in care ne alimentam si altul in care nu ne alimentam. Conceptul de "mancare" prin semnificatia subiectiva pe care i-o asociem releva nivelul individual de intelegere, pricepere si folosire in campul fluiditatii transformarilor pe care il denumim alimentatie.
Este afirmatia ca 'ceea ce manaci esti"!- este greu de acceptat cand alimentatia este vazuta doar ca rutina a ceea ce mancam; Cum sa afirmi ca esti porcul sau covrigul sau sarmaua? Vinul, tuica, coca cola etc? Dar daca ne extindem orizontul, afirmatia nu mai ne apare ca ironie rautacioasa; ne alimentam cu lumina soarelui ,suntem lumina soareleui -asta ne convine?; ne alimentam cu polenul din aer, suntem polenul florilor?- asta ne convine; ne alimentam cu lumina lui Dumnezeu, suntem lumina lui-asta ne convine? ne alimentam cu viata din ape si paduri, campuri si culturi, suntem viata din ele- asta ne convine?, etc Aceasta perceptie ne face sa reflectam alimentatia ca impartasire cu viata si natura sa, ca nasul este adevarata gura si gura pentru sarut este, alimentatia iubirii. Insa nu putem face dihotomii abstracte acolo unde in percetie nu sunt A face si percepe dihotomic are semnificatie scolastica, modelari necesare intelegerii si priceperii rationale a propriei existente. Dar dupa cum cunoastem, ne confruntam cu fanatismul si in domeniul alimentatiei nascut din experiementarea unor aspecte distincte functional luate separat ; Separarea lor naste o ierarhie inutila si disfunctional /conditionala in care ceea ce "eu mananc este adevarul suprem" al alimentatiei. Ca in orice domeniu explorat atitudinea sau modul cum abordam explorarea- premeditarea explorarii- naste experientele ei Daca facem explorarea alimentatiei ca fenomen natural cu atitudinea nevoii de apreciere si evidentiere personala, rezultatul explorarii va fi un mod de autoevidentiere si diferentiere ierarhica ca importanta personala . Exista constienta "lantului trofic" si fiecare vrea sa se situeze "in varful lui" Dar expresia "lant" se refera la sirul evenimentelor transformarilor rationale ale fenomenului ca intregime in functionarea corpului uman. Daca inlocuim "lant" cu "sir tehnologic" se releva biotehnologia alimentatiei. Unde este ierarhie in aceasta functionare sinarhica? Aceasta functionare sinarhica evidenta ca intregime corporala si mentala umana este reflectata secvential/ separat pe nivele sale in manifestarea naturii din perceptie, tocmai pentru distigerea mentala a semnificatiei si functinarii lor induviduale formativ /corporale in sincronicitatea si omogenitatea unui flux de evenimente unic denumit ecosistem existential. Cum am putea deveni constienti de propria intregime functionala fara distictia separarii diferitelor etape tehnologice functionale in intregimea perceptiei, , fluxului interdependentelor din intregime si mai ales fara sa percepem sau pricepem relatia acestui flux cu noi insine.
Se afirma ca tot ce este ne spune ceva, ca exista limbajul tacut al naturii si cuvintelor vii , cartea vietii , scola vietii etc .Acesta afirmatie are semnificatia comunicarii, viata este comunicare, interactiunea diferitului asemanator intr-un unic continator -mintea. Separarea este "in afara mintii", holospatiul experimentarii si constientizarii ei asa cum este natural intreaga; sau intregime functionala dinamica. Desigur ca in afara sau inlantru nu este o pozitionare spatiala ci subiectiva a contientei si profunzimii perceptiei spirituale.
Tot ce am relevat sau nu pana acum il asociez "introducerii" la tema din titlu. Nu va speriati cuprinsul este mai scurt si incheierea va apartine ; nu este cazul sa trag eu concluzii.
Ca sa relev conceptele voi asocia metaforic "atitudinea cu locomotiva", "comportamentul cu vagoanele", apoi propun un exercitu de scenarizare in care suntem calatori in trenul format din cele doua. Cazati intr-un compartiment al unui vagon nu este in orizontul nostru nici vagonul, nici locomotiva nici macar sinele pe care circula,. Suntem bucurosi cand la o curba putem vedea locomotiva sau lungimea trenului si numaram in al catelea vagon suntem cazati, Cand privim pe fereastra ne miram sau nu de dinamica frumusetii , sau dinamica urateniei peisajului. Cel mai greu percepem faptul ca noi, constientele individuale, stam pe loc ; in perceptia atator dinamici si a senzatiilor ei avem certitudinea ca ne deplasam. Evident ca intregul merit il are locomotiva in edificarea acestor senzatii si dinamici vizuale.. Ceea ce este al nostru in acest ansamblu, este doar locul dat, el nu se schimba si sta "pe loc". Tot acest ansamblu nu este simplist ci un complex senzorial-o emotional care ne contine si cu care ne identificam continandu-l astfel. IN ACEASTA COMPLEXITATE, libertatea o percepem ca libertate a reactiilor la ea, sau libertatea interpretarilor sale.Nu putem sta prea mult locului si ne fataim cautand pretextele fatairii; ne gandim la mancare si mergem la vagonul restaurant, ne plictisim si incepem sa analizam si judecam conlocuitorii aceluiasi compartiment sau a celor vecine si de pe hol, etc. etc, curiosi sau interesati initiem comunicarea cu ei
Paradoxul statului pe loc este ca ne obliga sa ne miscam, nu putem sta pe loc prea mult. Miscarea din complexitatea continatorului este o relationare a elementelor compornente. Dar cum se manifesta miscarea ca si continator al complexitatii??? Continatorul sta pe loc si toate elementele continute sunt in perceptia miscarii lor relativizate. Cand se misca continatorul, cum sunt oare elementele percepute, in repaos relativ? Miscarea continatorului ce efect are asupra perceptiei ? Dim moment ce toare elementele continute se misca oadata cu el par a sta pe loc, asemenea impresiei din compartiment? Cand continatorul se misca este ca si cum am schimba locomotiva, trenul , sinele de rulare si peisajul, adica atitudinea, comportamentul si circumstantele lor? Nu se poate raspunde la aceste intrebari decat individual, constiinta individului cand se misca numai individul poate reflecta in gandirea sa Plenitudinea campului perceptiei este in constiinta reflectandu-i intregimea.
Evident ca daca nu ne convine sau place, trenul in care ne aflam, compartimentul , directia in care suntem purtati sau peisajul relevat de miscarea respectiva este necesara o schimbare Schibarea implica o miscare a constiintei, a continatorului acestor complexitati , miscare care se va reflecta simultan in atitudine, atutudinea in comportament si comportamentul in peisaj. Perceptia totalitatii continatoare nu se schimba ci doar pozitia constiintei in relatie cu plenitudinea , sau cu sine; o alta relationare determina evident alte functiuni si reactii , alte consecinte corporale. Teoria suna cam asa, stabilesti relatia cu tine insuti, relatia este atitudine, pozitionare in propria plenitudine existentiala, atitudinea se comporta sincron si omogem cu ea insasi ( se sunteaza conflictualitatea) si ce se intampla, percepe fiecare cand o practica.
Mintea este atotcunoscatoare de la inceputul sau, dar corporalizam din potentialul ei incomensurabil si indescriptibil exaustiv, doar ce practicam. Practica ne omoara sau regenereaza. dar insasi practica infasurata in sine ca memorie este o atitudine. Nu exista atitudini rigidizate odata pentru totdeauna sau niciodata ca posibilitate, ci , o decidem sau ne decide ea pe noi punctual. Starea de veghe a mintii este o stare de vigilenta , de intenstitate a trairii, sicrona si simultana cu nivelul de constienta sau de energie indiduala. Nu este in explorare, modelele sau modalitatile tinta ei, ci nivelul energiei sau vitalitatii care le determina Fiecarui nivel de vitalitate ii orespunde o atitudine si o modalitate comportamentala, diversitatea lor formala este de nemasurat datorata capacitatilor individuale de adaptare si modelare. Standardizarea unui model comportamental duce la standardizarea unei atitudini / miscare in cerc, vicioasa prin efectele corporale si sociale.
Tot ce denumim antisocial sau antiuman este doar un efect banal al unei standardizari comportamentale sugerate ca model corect a cum trebuie si cum e bine sugestionate hipnotic. Toti stim cum e bine dar niciunul nu facem; de ce? evident suntem inrolati de modalitatile opuse binelui propriu prin atitudinea si comportamentul lor individual de sugestia unui "cum ar trebui si ar fi bine" Daca sugestia care ne inroleaza in armata ei ar fi cea a binelui individual, fiti siguri ca am manifesta binele fara efort asa cum manifestam comportamental opusul. .Intre aceste doua limite ca amplitudini ale comportamentului individual oscilam; cand intr-o directie, cand intr-alta . Cand vom lua "bagheta dirijorului"in mana poate vom reusi sa cantam o simfonie suparasaturati de harababura zgomotoasa a acordarilor nesfarsite de instrumente . Simfonia nu poate fi cantata fara atitudinea acordului de a o face. Teoretic exista, doar cantata este utila fiecaruia. Daca vedem similitudinea teoretic-virtual, inclinatia tinerilor spre virtual ce semnificatie are? Vom abandona domeniul practicii care ne obiectiveaza in existenta asa cum este ea nesugerata si ne vom ratacii in fluiditatea incontrolabila a incertitudinilor nesfarsite?? Speranta (disperarea asta) imi spune ca este doar o scenarizare educativa nu o sugestie lucrativa. Insa cati sunt capabili sa absolve scoala asta?
Intelegerea care determina actiunea folosirii se manifesta fie la suprafata lucrurilor, fie in profunzimea lor. Profunzimea intelegerii determina calitatea ei si calitatea folosirii cunoasterii respective. Nu putem afirma ca am inteles ceva daca nu practicam respectiva cunoastere. Cel care intelege practica; daca nu practica prin comportament, ceea ce a inteles este superficial si nu are nici o legatura cu el insusi. Ceea ce nu are legatura cu el insusi, nu este folositor, nu este pragmatic si mai mult incurca. Se contituie cunostintele superficiale intr-un bagaj de inutilitati care impovareaza gandirea, o incetineste sau o canalizeaza in bucla sau cerc vicios. Acesta situatie este relevta de cuvantul " pricepere" Cel care pricepe foloseste si este priceput in cunoasterea respectiva. Priceputul este cel care intelege si foloseste.
Un exemplu al simplitatii respective este acela ca multi inteleg necesitatea unei hraniri sanatoase fara sa practice Ca sa practici nu este suficient sa stii, ci sa pricepi (percepi) legatura alimentatiei cu tine insuti si consecintele acestei legaturi. Asta se obtine in urma unei cercetari a ceea ce este " alimentatiea" la toate nivelurile ei; energetic (neformat), informational (dinamica conceptuala), formal (expresiv) si rutina sau comportamentul personal in relatie cu acest ansamblu care functioneaza ca intregime.. Altfel spus avem un nivel spiritual constient al alimentatiei (energetic)care alimenteaza un "motor mental" (o mentalitate, o substantiatate), pe care metaforic il putem denumi "motor luminic", avem o alimentatie la nivel substantial informational ( asemanator aerului) care alimenteaza un motor pe care metaforic il putem asocia "motorului cu reactie" al gandirii , avem o alimentatie sbstantiala formalizata ca lichide care alimenteaza un motor metaforic asociat "motorului pe benzina" (emotional), si avem o alimentaie solida care asemanator alimenteaza un "motor cu aburi". Prin aceste asocieri si corespondente putem releva mai multe motoare corporale care functioneaza sincron si omogen sau care tind sa functioneze seprat, caz in care acapareaza rutina comportamentala a individului blocat la un nivel superficial al intelegrii conceptului de alimentatie. Nu exista o ierarhie pe criterii de importanta intre aceste nivele ale intregimii alimentaie ca functionare ci diferite "randamente ale motoarelor corporale " respective scolastic diferentiate. In functie de nivelul intelegerii sau recunoasterii cunoasterii, individul poate manipula rutina de un anumit randament. Dar aceasta rutina nu poate elimina functionarea celorlalte motoare de alt randament. Ceea ce realizeaza individul este o ingustare a potentialului sau de exprimare si comportament faptic si evident o di sociere in constiinta sa prin senzatia mai multor corpuri individuale. O fragmentare in contienta alimentatiei ca proces al vietii se reflecta in gandirea mai multor corpuri evident alimentate de 'motoare' cu alte randamente de functionare, adica o fragmentare corporala. Energia alimentatiei este aceeasi dar daca este impartita fiecare parte (motor)va avea un randament mai mic direct proportional cu energia/ parte afectata lui. Insa daca nu disociem inutil aceste nivele ale alimentatiei ci o vedem ca un flux continuu al interactiunilor si efectelor, "motoarele" (relevate scolastic, metaforic ca separate pentru a evidentia posibilitatile aceluiasi fenomen) functioneaza sincron si omogen intr-o organizare corporala functionala de factura sinarhica. Cand suntem in rezonanta constientei cu sinarhia corporala functionala natural ca intregime se releva din aceasta pozitionare " masura de aur a alimentatiei" in care se evidentiaza proportiile functionale ale transformarilor. Evident ca nu putem afirma rational ca suntem in afara acestui proces al viului, ca exista un moment in care ne alimentam si altul in care nu ne alimentam. Conceptul de "mancare" prin semnificatia subiectiva pe care i-o asociem releva nivelul individual de intelegere, pricepere si folosire in campul fluiditatii transformarilor pe care il denumim alimentatie.
Este afirmatia ca 'ceea ce manaci esti"!- este greu de acceptat cand alimentatia este vazuta doar ca rutina a ceea ce mancam; Cum sa afirmi ca esti porcul sau covrigul sau sarmaua? Vinul, tuica, coca cola etc? Dar daca ne extindem orizontul, afirmatia nu mai ne apare ca ironie rautacioasa; ne alimentam cu lumina soarelui ,suntem lumina soareleui -asta ne convine?; ne alimentam cu polenul din aer, suntem polenul florilor?- asta ne convine; ne alimentam cu lumina lui Dumnezeu, suntem lumina lui-asta ne convine? ne alimentam cu viata din ape si paduri, campuri si culturi, suntem viata din ele- asta ne convine?, etc Aceasta perceptie ne face sa reflectam alimentatia ca impartasire cu viata si natura sa, ca nasul este adevarata gura si gura pentru sarut este, alimentatia iubirii. Insa nu putem face dihotomii abstracte acolo unde in percetie nu sunt A face si percepe dihotomic are semnificatie scolastica, modelari necesare intelegerii si priceperii rationale a propriei existente. Dar dupa cum cunoastem, ne confruntam cu fanatismul si in domeniul alimentatiei nascut din experiementarea unor aspecte distincte functional luate separat ; Separarea lor naste o ierarhie inutila si disfunctional /conditionala in care ceea ce "eu mananc este adevarul suprem" al alimentatiei. Ca in orice domeniu explorat atitudinea sau modul cum abordam explorarea- premeditarea explorarii- naste experientele ei Daca facem explorarea alimentatiei ca fenomen natural cu atitudinea nevoii de apreciere si evidentiere personala, rezultatul explorarii va fi un mod de autoevidentiere si diferentiere ierarhica ca importanta personala . Exista constienta "lantului trofic" si fiecare vrea sa se situeze "in varful lui" Dar expresia "lant" se refera la sirul evenimentelor transformarilor rationale ale fenomenului ca intregime in functionarea corpului uman. Daca inlocuim "lant" cu "sir tehnologic" se releva biotehnologia alimentatiei. Unde este ierarhie in aceasta functionare sinarhica? Aceasta functionare sinarhica evidenta ca intregime corporala si mentala umana este reflectata secvential/ separat pe nivele sale in manifestarea naturii din perceptie, tocmai pentru distigerea mentala a semnificatiei si functinarii lor induviduale formativ /corporale in sincronicitatea si omogenitatea unui flux de evenimente unic denumit ecosistem existential. Cum am putea deveni constienti de propria intregime functionala fara distictia separarii diferitelor etape tehnologice functionale in intregimea perceptiei, , fluxului interdependentelor din intregime si mai ales fara sa percepem sau pricepem relatia acestui flux cu noi insine.
Se afirma ca tot ce este ne spune ceva, ca exista limbajul tacut al naturii si cuvintelor vii , cartea vietii , scola vietii etc .Acesta afirmatie are semnificatia comunicarii, viata este comunicare, interactiunea diferitului asemanator intr-un unic continator -mintea. Separarea este "in afara mintii", holospatiul experimentarii si constientizarii ei asa cum este natural intreaga; sau intregime functionala dinamica. Desigur ca in afara sau inlantru nu este o pozitionare spatiala ci subiectiva a contientei si profunzimii perceptiei spirituale.
Tot ce am relevat sau nu pana acum il asociez "introducerii" la tema din titlu. Nu va speriati cuprinsul este mai scurt si incheierea va apartine ; nu este cazul sa trag eu concluzii.
Ca sa relev conceptele voi asocia metaforic "atitudinea cu locomotiva", "comportamentul cu vagoanele", apoi propun un exercitu de scenarizare in care suntem calatori in trenul format din cele doua. Cazati intr-un compartiment al unui vagon nu este in orizontul nostru nici vagonul, nici locomotiva nici macar sinele pe care circula,. Suntem bucurosi cand la o curba putem vedea locomotiva sau lungimea trenului si numaram in al catelea vagon suntem cazati, Cand privim pe fereastra ne miram sau nu de dinamica frumusetii , sau dinamica urateniei peisajului. Cel mai greu percepem faptul ca noi, constientele individuale, stam pe loc ; in perceptia atator dinamici si a senzatiilor ei avem certitudinea ca ne deplasam. Evident ca intregul merit il are locomotiva in edificarea acestor senzatii si dinamici vizuale.. Ceea ce este al nostru in acest ansamblu, este doar locul dat, el nu se schimba si sta "pe loc". Tot acest ansamblu nu este simplist ci un complex senzorial-o emotional care ne contine si cu care ne identificam continandu-l astfel. IN ACEASTA COMPLEXITATE, libertatea o percepem ca libertate a reactiilor la ea, sau libertatea interpretarilor sale.Nu putem sta prea mult locului si ne fataim cautand pretextele fatairii; ne gandim la mancare si mergem la vagonul restaurant, ne plictisim si incepem sa analizam si judecam conlocuitorii aceluiasi compartiment sau a celor vecine si de pe hol, etc. etc, curiosi sau interesati initiem comunicarea cu ei
Paradoxul statului pe loc este ca ne obliga sa ne miscam, nu putem sta pe loc prea mult. Miscarea din complexitatea continatorului este o relationare a elementelor compornente. Dar cum se manifesta miscarea ca si continator al complexitatii??? Continatorul sta pe loc si toate elementele continute sunt in perceptia miscarii lor relativizate. Cand se misca continatorul, cum sunt oare elementele percepute, in repaos relativ? Miscarea continatorului ce efect are asupra perceptiei ? Dim moment ce toare elementele continute se misca oadata cu el par a sta pe loc, asemenea impresiei din compartiment? Cand continatorul se misca este ca si cum am schimba locomotiva, trenul , sinele de rulare si peisajul, adica atitudinea, comportamentul si circumstantele lor? Nu se poate raspunde la aceste intrebari decat individual, constiinta individului cand se misca numai individul poate reflecta in gandirea sa Plenitudinea campului perceptiei este in constiinta reflectandu-i intregimea.
Evident ca daca nu ne convine sau place, trenul in care ne aflam, compartimentul , directia in care suntem purtati sau peisajul relevat de miscarea respectiva este necesara o schimbare Schibarea implica o miscare a constiintei, a continatorului acestor complexitati , miscare care se va reflecta simultan in atitudine, atutudinea in comportament si comportamentul in peisaj. Perceptia totalitatii continatoare nu se schimba ci doar pozitia constiintei in relatie cu plenitudinea , sau cu sine; o alta relationare determina evident alte functiuni si reactii , alte consecinte corporale. Teoria suna cam asa, stabilesti relatia cu tine insuti, relatia este atitudine, pozitionare in propria plenitudine existentiala, atitudinea se comporta sincron si omogem cu ea insasi ( se sunteaza conflictualitatea) si ce se intampla, percepe fiecare cand o practica.
Mintea este atotcunoscatoare de la inceputul sau, dar corporalizam din potentialul ei incomensurabil si indescriptibil exaustiv, doar ce practicam. Practica ne omoara sau regenereaza. dar insasi practica infasurata in sine ca memorie este o atitudine. Nu exista atitudini rigidizate odata pentru totdeauna sau niciodata ca posibilitate, ci , o decidem sau ne decide ea pe noi punctual. Starea de veghe a mintii este o stare de vigilenta , de intenstitate a trairii, sicrona si simultana cu nivelul de constienta sau de energie indiduala. Nu este in explorare, modelele sau modalitatile tinta ei, ci nivelul energiei sau vitalitatii care le determina Fiecarui nivel de vitalitate ii orespunde o atitudine si o modalitate comportamentala, diversitatea lor formala este de nemasurat datorata capacitatilor individuale de adaptare si modelare. Standardizarea unui model comportamental duce la standardizarea unei atitudini / miscare in cerc, vicioasa prin efectele corporale si sociale.
Tot ce denumim antisocial sau antiuman este doar un efect banal al unei standardizari comportamentale sugerate ca model corect a cum trebuie si cum e bine sugestionate hipnotic. Toti stim cum e bine dar niciunul nu facem; de ce? evident suntem inrolati de modalitatile opuse binelui propriu prin atitudinea si comportamentul lor individual de sugestia unui "cum ar trebui si ar fi bine" Daca sugestia care ne inroleaza in armata ei ar fi cea a binelui individual, fiti siguri ca am manifesta binele fara efort asa cum manifestam comportamental opusul. .Intre aceste doua limite ca amplitudini ale comportamentului individual oscilam; cand intr-o directie, cand intr-alta . Cand vom lua "bagheta dirijorului"in mana poate vom reusi sa cantam o simfonie suparasaturati de harababura zgomotoasa a acordarilor nesfarsite de instrumente . Simfonia nu poate fi cantata fara atitudinea acordului de a o face. Teoretic exista, doar cantata este utila fiecaruia. Daca vedem similitudinea teoretic-virtual, inclinatia tinerilor spre virtual ce semnificatie are? Vom abandona domeniul practicii care ne obiectiveaza in existenta asa cum este ea nesugerata si ne vom ratacii in fluiditatea incontrolabila a incertitudinilor nesfarsite?? Speranta (disperarea asta) imi spune ca este doar o scenarizare educativa nu o sugestie lucrativa. Insa cati sunt capabili sa absolve scoala asta?
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu