07 ianuarie 2018

manipularea timpului III

Timpul  este cunoastere , comportamentul este intregul sau potential de miscare.

Manipulaarea cunoasterii este manipularea timpului. Orice cunoastere implica timpul manifestarii sale si orice timp implica cunoasterea. Recunoasterea  modalitatii timpului este cunoasterea manifestarilor sale, a sirului incomprehensibil de evenimente punctuale ale fluxului sau fara inceput si sfarsit. De ex "timpul este bani" este recunoasterea unei modalitati bazice comportamentale a unei epoci temporale, asa cum am relevat neexhaustiva in raport cu celelalte modalitati posibile.


Avem cu totii o expertiza pe care o ignoram, expertiza  manipularii timpului colectiv ca viziune/ poveste in care ne exprima  Aceasta expertiza implica linearitatea timpului, etapizarea modalitatilor sale axiomatic, conceptuale. Fiecare individ uman urmareste o performanta care sa se constituie in reper istoric al prezentei sale, sa faca istorie, sa intre in istoria sau memoria colectiva ca sa-si asigure imanenta  Recunoscut sau nu , imboldul acesta se sanifesta in fiecare ca reactie/teama  in fata posibilitatii  inexistentei/ necunoscutului. Arborele genealogic sau cartea de istorie a familiei , istoria neamului, natiei, limbii, istoria religiilor, ritualul  vesnicii pomeniri, istoria  filosifiilor, literaturii, civilizatiilor etc,  memoriile tehnologizate ca o carte de istorie mai cuprinzatoare cannttitativ,  sunt raspunsurile conservarii  cunoasterii/ timpului in fata posibilitatii disiparii lui sau a vreunei modalitati comportamentale  reper a existentei sale.

Dar toate aceste instrumentari conservatoare ale timpului colectivizat nu pot linisti constiinta intelectuala din simplul motiv ca este o conservare conditionata de mijloacele ei care nu depind de individ. Istoria personala, autobiografiile pot fi ingnorate , deformate sau sterse daca nu corespund unui interes de intrebuintare colectiv.  Mai mult , existenta individului permanentizata sub forma amintirilor , ecourilor , a unor rutine comportamentale care-l ignora ca initiator sau oponent , este o posibiliate fara libertate launtrica, o inchisoare. Aceasta evidenta ii face pe unii sa exprime necesitatea mortii de doua ori care pentru foarte putini are relevanta lucrativa. Corporalitatea individului uman poate sa moara dar rutina ramane si insasi rutina ,  astralul sau trebuie sa moara si el. Aceeasi perceptie care s-a exprimat ca mai inainte m-a facut sa exprim ca "suntem dupa ce am murit nu inainte de a muri ca sa ne temem de moarte", exprimare argumentata de comportamentul fantomatic de tip ecou, cu intarziere, inapoia evenimentelor,  pe urma lor,  de copiere, etc. in majoritatea momentelor punctuale ale existentei zilnice; cunoscuta reactie intarziata sau nu in fata reactiilor sau evenimentelor.   Eu cred sustinut de ratiunea evidentelor ca daca moare rutina comportamentala sau astrala, intermediarul spiritului, constiinta individuala isi pastreaza corporalitatea si o poate pastra , purta sau nu, dupa libera decizie; ea ar capata patentialul intermediarului astral istoric  sau zeilor,  posibilitatile miscarilor din visatul sau. "Cei doi" ar deveni unul si in aceasta realizare si-ar regasi fiecare implinirea. Am deviat de la tema propusa.

Taote aceste consideratii de dupa trairea lor inconstienta  au avut menirea conturarii unor repere lingvistice ca semnificatie in care putem recunoaste miscarea  timpului, cunoasterea in dinamica lui..

Miscarea timpului subconstient individual este recunoscuta prin esalonarea a 3-4  forme si fiziologii mentale si corporale; copil, aolescent, matur si batran. Este in puterea fiecaruia sa manipuleze timpul, cunosterea formativ deformativa din subconstientul sau. Subconstientul este lucratorul , atotputernicul si cunoscatorul si lucreaza dupa porunca sau model/proiect. Daca porunca nu este suficienta se lucreaza dupa model; dar lucrul dupa model este conditionat de existenta modelului. Marele Invatator afirma "porunca noua va dau voua". Insa porunca neinteleasa ca folos propriu este respinsa ca ingradire, aservire. Acest comportament se chiama surzenie mentala - esti surd la modalitatea binelui/ timpului propriu. Comportamentul invatatorului devine model  si poate fi copiat pana iti relevi autenticitatea poruncii si o corporalizezi prin comportament fara model, nu mai copiezi o modalitate ci  exprimi original  porunca. Asta implica curajul, indrazneala.

Cum manipulam individual timpul? Ce inseamna asta. Inseamna sa dam timpul inapoi si inainte. Cea mai cunoscuta modalitate de a da timpul inapoi este rememorarea si regresia impropriu denumita hipnotica pentru ca implica parasirea unei hipnoze curente, parasirea hipnozei temporale prezente care sa-ti dea libertatea miscarii in timp si retrairea momentului temporal trecut, efectiv corporal ca si cand te afli acolo in circumstantele lui plenare si plenitudinea perceptiei. Orice potential fiintial natural, mental/corporal este relevat prin instrumentari tehnologic deoarece credem in potentialul tehnologic si nu in cel fiintial sau corporal ca cea mai inalta tehnolgie posibila. Ca urmare nu credem in posibilitatea regresului temporal sau explorarii constiente ca posibilitate corporala a timpului istoric insa credem in aceasta posibilitate daca se inventeaza o masina a timpului cu aceast potential, sau daca alt intermediar, un hipnotizator o face , modalitate cu care sunt in dezacord total  Dar inventiile sunt ale mintii umana si mintea este cumva plecata la plimbare si in alta parte decat individul uman? Mintea nu poate realiza miscarea corporalitatii sale direct fara intermedierea unui instrument ?. Poate si o face la propriu, insa aceste realizari ale sale sunt respinse de intelectul rigiditatilor memoriei de lucru, dogmelor conceptuale, pentru ca se sperie de ele si este exclus din ele ca proprietar si stapanul  al lor  Evident nu este intelectul cel care actioneaza ci sinele original al intregimii om.

 Regresia mentala  temporala neintermediata intregeste timpul sau cunosterea , umple golurile din memoria de lucru incapabila sa contina mai mult de trei monede;al meu, al tau si al celorlalti ca fragmentari ale contiutului sau. Acesta intregire a memoriei timp individual conduce la intelegerea propriului comportament realizand legatura intre cauze si efecte, iti intelegi un anumit tip de reactie care te priva de libertate in interactiunile tale. De ex in copilaria profunda  ai trait o experienta , o perceptie nou tie, care evident a provocat o reactie de respingere sau vinovatie neintelegand ce este si ce lagatura are cu tine, o rana emotionala. Uimirea ta este cand realizazi ca acea reactie prima in fata unei perceptii specifice ingustate de concentrarea atentiei pe un element al sau necunoscut tie- ti-a determinat toate raspunsurile ulterioare in fata acelui element, ai rectionat la fel de cate ori te-ai intalnit cu el. Nu mai vorbesc de complexitatea comportamentelor inadecvate in relatie cu copilul nou nascut al parintilor si impactul lor negativ emotional care-i tareaza intreaga existenta. Rememorarea, retrairea evenimentului si rectiei prime la interactiunea cu el iti releva stupiditatea reactiei si te eliberezi de rutina ei. Cum explicati sentimentele adverse unui parinte, nu si celuilalt. Evident acel parinte a avut un prim contact in percetia copilului negativ lui, i-a indus teama sau vinovatie, reprimarea expresiilor sale asa cum erau ele. Ratiunea explicatiilor intelectuale nu au nici un efect vindecator al ranilor emotionale pentru ca ele sunt in alt domeniu sau alt timp produse. Doar acolo in locul  timp/spatiu unde au fost produse se pot vindeca. Astfel rememorarea si regresia temporala este vindecatoare, autovindecatoare prin eliberarea potentialului energetic condensat in acele reactii stupide. Stupiditatea ne omoara spune cineva important. Nu intamplator se afirma ca inaintea mortii fiecare isi rememoreaza sirul evenimentelor existentei sale. Se releva asta ca o curatire a memoriei de depozitele ei pline de stupiditati - reactii emotionale inadecvate si nemotivate circumstantelor mai largi ale  perceptiei si constiintei. "Cele rele se spala,cele bune se aduna" si impartasec intregului. Fiecare om imbogateste contiinta colectiva prin aportul sau subtil si util.

Mecanismul rememorarii si regresiei - a da timpul inapoi,- (omiscare complet diferita de  modificarea subversiva a trecutului individual sau colectiv) Dupa cum este denumita, miscarea regresiei in constiinta incepe din prezent  cu remorarea zilei, apoi a "lui ieri" si asa mai departe pana ajungi in momentul/timp  in care ai  ceva de vindecat, o reactie ruinatoare, inhibitoarea unui potential biologic sau mental, o inhibitie, sau un blocaj mental pe o ideea fixa sau o obsesie, etc Acest proces se intampla in timpul somnului daca nu este blocat de teama de suferinta pentru ca psihologic este ca si cum te-ai intoarce intr-o durere sau suferinta, in circumstantele total neplacute care au generat-o (circumstantele accidentelor, atacurilor etc, care ne-au ranit simtamintele) Nu vrem sa ne amintim momentele care ne-au produs cea mai ampla inhibitie si refulare existentiala, autoreprimarea vinovatiei. Dar daca suntem constienti de miscarea regresiei temporale din timpul noptii nu mai fugim de ea pentru ca nimic rau  nu ni se poate intampla fiind ceva intamplat deja. Curajul de a te confrunta constient cu evenimentele traite inconstient reactiv doar,  este rasplatit prin efectele lui, intelegerea, pacificarea mintii subiective eliberata de vinovatii absurde nesustinute de faptele sale sau interpretari gresite, infidele  adevarului  evenimentelor percepute cu care se identifica gresit reverberand greseala. Rememorarea contienta responsabila si lucrativa este cand avem impresia golurilor din memoria zilei; pana nu sunt umplute cu amintirile ce le ocupa Tacute, nu putem merge mai departe inapoi. dar cu cat refacem un ritual zilnic al rememorarii in scris vom abserva cum profunzimea rememorarii creste , noi evenimente traite si noi reactii se releva constiintei mirandu-ne revelatia lor si putem umple zilele cu continutul lor si chiar vietile cu continutul lor. Acest proces nu se sfarseste dar odata intelegandu-ne functionarea se manifesta inconstient ca la inceput doar ca de data asta beneficiem constient de relevarile lui, suntem unificati. Identificarea isi pierde forta ,nu mai avem nevoie de ea cand intelegem adevarul ratiunii noastre existentiale.  Am auzit tot felul de aberatii cu lumile de dincolo de timp ; Insa experienta traita imi releva ca dincolo de timp exista doar o unica pulsatie  in care  o unica esenta radianta   "lumineaza"  sferosfera potentialului sau exprimat temporal. Regresia temporala mentala ne pune in circustanta in care nu mai vedem timpul ca linearitatea unui sir incomprehensibil de evenimente din launtrul perceptiei si din afara ei , subspatiale si spatiale. Sensibilitatea perceptiei senzoriale corporale releva miscarea sau impulsul subspatial, releva manifestarea lui spatiotemporala, releva consecntele lui ca structura circumstante si evenimente (intuitia,anticipatia, ) si 'produce" optima reactie punctuala relevanta. Cand  raspunsurile sunt la nivel subtil,  impulsurile subspatiale nu se mai manifesta in perceptie decat ca  "era gata- gata sa patesc una sau alta.). Am rezolvat problema inainte sa se obiectiveze la nivelul aparitiei sale- autocorectia, corectie imediatata .

 Aceste relevari din percetia subtilului ne conduc la intelegea timpului ca posibilitate de a fi simultan inainte si dupa evenimente- un timp circular sau simultan sferei sale de desfasurare care nu mai conditioneaza conceptual existenta, ii releva alte calitati, alt potential de miscare. Ca sa fac o metafora cand nu stii ceva te duci in viitorul care contine prin obiectivare acea cunoastere si iti transmiti tie din trecutul in care nu era obiectivata. Este ca si cum ti-am spus ceva dar nu stiu ce si tu imi soptesti la ureche  ce ti-am spus inainte de ati spune si iti spun ceea ce auzi dupa sau intimp ceti spun. Comic nu? Aceasta relevare a posibilitatii nu este originala a fost deja altfel exprimata ca rasspuns la intrebarea cine esti tu si cine sunt eu;" eu sunt tu cand vei fi mare si tu esti eu vand eram mic" Evident ca mare si mic se refera la sfera si orizontul perceptiei inteligente.

Cand vrem sa manipulam timpul viitor procedam diferit . Nu pornim din prezent ci din viitor. Dar asta releva ca viitorul este o expresie a cunoasterii ca si trecutul consumat ca experinta. Cum vezi propriul viitor?  Avem doua variante si aici  , o decizie/porunca si  o imagine/ model/ viziune/ un proiect personal. Prima varianta  este o hotarare neinduplcata fara un proiect al ei care implica necunoscutul si aleatorul, potential de care nu esti constient care nu se poate manifesta in teama de necunoscut. Aceasta hotarare neinduplecata implica raspunsurile tale in circumstantele curente ("punct cu punct", pas cu pas) si nestramutata consecventa a raspunsurilor tale cu hotararea. De ex. vrei sa incetezi rutina fumatului sau altele, dar punctual trebuie raspuns . Cand ai hotarari lucrative nu reprimari, de imagine, de positie sociala, de circumstante existentiale, raspunsurile tale punctuale trebuiesc onorate prin consecventa lor cu hotararea ta.  Este dificil cand vointa ta este obisnuita sa  se opuna  oricaror schimbari sau inori comportamentale sau de directie existentiala. Implica eliberarea vointei sufocate de manipularea aceleiasi rutine zilnice. Eliberarea vointei prin negarea importantei, contestarea sau impotrivirea la rutinele zilnice se dovedeste ineficienta . Doar o forta mai mare decat ea poate sa o elibereze-dragostea , respectul sinelui original, respectul vitalitatii trupului. O hotarare neinduplecata este a trupului  iar mintea sinelui sau  executa fara carcoteala neincredrii si oscilatiile dorintelor.

Mai simplu ne pare proiectarea viitorului prin etapizare deoarece implica fragmentarea, separarea mintii de corp care-i confera iluzia libertatii sale. In acest caz viitorul este o imagine de sine , dar nu una virtuala ci una obiectivata deja, corporalizata, concreta. Arhitectii si priectantiiconstructori nu inventeaza ceva ci manipuleaza ceea ce au vazut obiectivat ca arhitectura si constructii, adaptand si asambland diferitele 'vedenii" in structuri noi ca intregimi arhitecturale. La inceput arhitectii copiau modele florale ,animale ,  natura in general.De aceea primele lor realizari erau ori foarte simple de genul pesterilor, viziunilor, etc ori foarte complexe care ne incanta si astazi. Oricum copierea naturii in arhitectura are limitele ei ;am auzit ca cel mai mare arhitect pe pamant este declarata o ganganie datorita complexitatii si supletii nemaipomenite a constructiilor sale de o frumusete rara.  Desigur ca proiectarea si realizarea complexa nu poate fi realizata individual ci in colectivitate, motiv pentru care nu satisface ca modalitate de manipulare a timpului constiinta individuala fiind conditionata de forte pe care nu le poate controla. Dar se gasesc modalitati; profetia este una dintre ele. Profetul genereaza o viziune a unui viitor in care el este privilegiat ca sursa. Adevaratul profet nu face asta ci releva implinirea porfetiilor trecute ( "Voi nu vedeti ca imparatia cerurilor a si venit")  Relevarea implinirii profetiilor nu te face responsabil de propriile profetiri? (" mi-e rau dar va fi si mai rau"; " previzionezi propria moarte in timpul existentei, etc") Viitorul tot in memorie este. Maestri constiintei relevau potentialul constiintei umane de a calatori in "documentul acasic" care contine tot trecutul si tot viitorul creatiei in ansamblul ei, un  document universal. In fiecare noapte sau in timpul somnului pracurgem acest document individual al personificarilor noastre si de speriem trezindu-ne sau il  abandonam visand; Visele sunt ecouri, reverberatiile reactiilor emotionale ale frustarilor si resentimentelor,  sau pot fi actiuni functionale . Corpul viseaza, mintea cunoaste. Cand unitatea celor doua aspecte functionale ale omului este relizata in constiinta , atunci visezi constient ca visezi si folosesti responsabil capacitatile vindecatoare, regeneratoare, creative ale visului, libertatea de visare, etc si aceste calitAti ale corpului din vis  fac inoperante inregistrarile akase ca destin obligatoriu (inregistrarile bolilor ,accidentelor, degradarilor etc). Multi care au acces inconstient la documentele akasice cred ca vad acolo destine obligatorii, individuale, colective etc.. In fapt anticipatia are ratiunea de a corecta sensul miscarilor respective nu de a onora un sablon inregistrat in trecutul lor. Esenta creativa a existentei umane este si vocatia sa universala care implica ispiratia, inovatia, creativitatea nu justifca copierea, aservirea si complacerea vreunui sablon mental sau emotional de miscare mentala si comportament. A  onora ceea ce nu-ti convine sau place concentrand atentia pe acele aspecte, alocandu-le timpul gadirii si reflectarii lor , este irationala ca si ignorarea lor. Iei act de existenta lor si mergi mai departe (las-o  asa ,  ocoleste si mergi mai departe) Puterea uriasa de discriminare pozitiva, functionala conduce la actiuna inoirii si regenerarii; aservirea mentala sau emotionala fara discernamant unor sabloane comportamentale  inregistrate ,  este folosirea acestei imense puteri in sens contrar ratiunii sale existentiale. Premonitile si profetiile dezastrelor sunt pentru a nu le onora mental si comportamental rutinele lor. Viitorul akasic ca reflectare a trecutului akasic au sens si motiveaza miscarea inoirii existentiale,  miscarea creativa a fiintei umane, a gandului creator.

Revelatia timpului ca nelinearitate, ca potential manifestare/ cunoastere  asentimentelor fiintei si acordurilor interactiunilor sustinerii reciproce dintre fiinte, recunosterea dinamicii lui subspatiale care-l dilata si spatiale care-l contracta (un obiect/ corp este timp contractat)  deschide in fata constiintei un orizont "al inexistentei timpului conditional " si folosirii timpului ca pe platforma existentiala care permite o miscare evolutiva a constiintei  fiintelor in care fiintele se pot exprima liber folosind potentialul timpului.  Asta nu inseamna " nemurire" ca opus al "muririi" inseamna evolutie a ordinii structurale corporalizate care sa permita noi si noi expresii , inseamna destructurare si restructurare de o calitate noua. Acest nou potential care ne asteapta a fi corporalizat in 'viitor" isi  reflecta astazi  posibilitatile sale prin  stiintifico=fantasticul tehnologizat , intermediate si conditionate de tehnologiile care le instrumenteaza. Vom exprima direct corporal fara intermedierea lor conditionala toate aceste posibilitati. Avem deja imanginea manifestarilor lor dar nu si cunoasterea a cum se intapla desi credinta posibilitatii este. Din potentialul necunoscut , ignorat se vor manifesta . Intregimea cunoasterrii din memorie si potentialul ei necunoscut inca este relevat de cunostintele referitoare la adn care releva 60% din potentialul sau in repaos, tacut, nexprimat inca  sau cel mult de exprimarile caruia nu suntem constienti. Intregirea memoriei si constiintei simultan vor activa acest potential necunioscut inca dar la care visam in  prezent in visele noastre din visul lui Dumnezeu. Creatia creeaza si inca nu putem vorbi de vreun sfarsit al ei, omul este in creatie inca desi se considera deasupra ei dupa cum il releva faptele relatiilor sociale. Omul ca plenitudinea intregimii continatoare ca spirit unic nu evolueaza ci manifestarile lui, se rafineaza si cresc in ordine si energie interioara. Omul este inceputul, paradinul ordinii si armoniei universale si inceputul /origine este desavarsit si de sine statatoar, expresia de la inceput echilibrata in sine, factorul de echilibrium universal . Toate creatiile sale ,"" fii  sai"" , tind spre corporalizarea desavarsirii originale si evolueaza in acea directie care nu este un final ci un nou inceput.

 Inchei acesta incompleta si neterminata abordare a temei din titlu cu increderea in potentialul fiecaruia de a recunoaste ceea ce cunoaste si face ca cele ce nu se vad sa i se arate.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu