hotararea neinduplecata

Asociam metaforic atitudinea si comportamentul cu un tren care ne poarta intr-o directie  cunoscuta sau nu. . Putem denumi trenul "dorinta"si el nu se opreste asa cum dorintele noastre nu inceteaza, se reverbereaza
La nivel social dorinta este pacea ; insa conceptia pacii prin razboi si echilibrul inarmarilor nu conduce vreodata la pace. Armistitiile sunt considerate o pauza a confruntarilor deschise pentru inarmare si refacere arsenale. Ocultarea confruntarilor sau virtualizarea lor informatica genereaza aparenta unei "paci' in interiorul careia  confruntarile ating exacerbari nemaicunoscute..Indeea unei puteri dominante  care sa asigure pacea in lume este la fel de ineficienta  in raport cu axioma pacii precum puterea politiei intr-un stat,  incapabila sa starpeasca sau sa controleze actiunile antisociale generatoare de confruntari sociale

. Orice noua descoperire stiintifica este mai intai instrumentata ca  noua arma. Acest tren al "dorintei pace" tras de locomotiva atitudine control,  dominatie, conservare dominatie,  in care ne aflam,  conduce in directia opusa scopului , la escaladarea conflictelor. Echilibrul puterilor nu poate fi obtinut  prin  conceptiile irationale ale  modalitatilor prin care se vrea instrumentat social. Ne aflam in trenul "dorinta pace sociala" insa directia in care merge este inadecavata dorintei. Asta implioca in raport cu dorinta  trebuinta de cobora din el.

Nu  reflectam in gandire ca aceasta situatie circumstantiala a comportamentelor din societate este o reverberatie a unei atitudini individuale. Mai mult ne consideram victime si ne plangem de mila sau ne revoltam inutil, ne zbatem pentru a schimba situatia si sensul comportamentului individual sau starea personala. Orice intrerupere individuala a acestui sir de comportamente si atitudine nu ar un efect atat timp cat ramanem in acelasi tren.

La nivelul individului social atitudinea sa este inconstienta insa comportamentul o evidenta. Ocultarea si virtualizarea/interiorizarea razboiului social  se reflecta individual in exacerbarea conflictului interior al fiecaruia, amplificarea stresului psihologic ( nu sunt in acord cu locul psihologic si social ca status unde sunt, cu ce fac si cum sunt) . Asta nu releva ca razboiul este o reverberatie a conflictului launtric si conceptiilor eu-lui,  care se intoarce la sursa sa? Se spune "fiecare isi cauta creatorul" si se justifica crimele cu 'trimiterea la intalnirea cu creatorul" ca favor.Se pare ca aceasta atitudine este valabila oricarei manifestari, inclusiv a celei denumite razboi. Razboiul 'hibrid"  sau extins in toate domeniile si posibilitatile lor , virtualizarea lui informatica, si-a gasit creatorul -propia gandire conceptuala a pacii.

Individul cauta "pacea launtrica" ca indicatie pretioasa a maestrilor constiintei de regasire  a echilibrului de inceput, original al energiilor sale Insa  conceptualizarea si instrumentarea modalitatilor sau drumului catre aceasta pace se releva inadecvata dorintei si cautarii . Controlul gandirii este o indicatie ca modalitate de atingere a scopului dorintei, apoi "gandirea pozitiva", autosugestia, etc. Intreaga gandire este "pozitiva" ,gandul este ceea ce este, consideratia pozitivitatii sau negativitatii imparte gandirea in doua parti si evident conflictul dintre ele este implicit consideratiei respective. Alta indicatie a drumului spre pacea sau armonia initiala a fiintei este "stapanirea de sine". Dar eu sunt sinele si nu vad cum ma pot stapani fara a reprima parti din mine sau impulsuri si asta mi se releva ca autoflagelare.

Oglindirea razboiului "din minte" in  cel social , releva ca modalitatile lui sunt aceleasi: -"vanatoarea de vrajitoare"-identificarea sau cautarea dusmanului care nu exista fara consideratia mea ca atare;- preamarirea puterii si cunoasterii personale de a-l invinge ca sa obtin adepti sau sa-mi creez armata; -dominatia armatei si canalizarea energiilor ei spre un dusman "exterior" care sa-i justifice existenta si supunerea; - conservarea dominatiei personale sau de grup prin pedepsirea apriga cu excluderea sau moartea  celor ce nu vor sa stea in frontul confruntarilor imaginate. "Dusmanul" este tot gandire ca si armata oricui ar fi ea. Conflictul interior conceptual nu inceteaza si se manifesta social in toate domeniile ca atitudine.

Este evident ca "nu putem face pace" insasi dorinta de a obtine pacea  genereaza conflictul. Nu putem face libertate, insasi conceptualizarea ei este o ingradire.  Nu putem face iubire, insasi dorinta ei ne indeparteaza. Aceasta triunitate este relevata ca repere individuale a implinirilor aspiratiilor ca reflectare corporala. Corpul nostru este functional receptiv, sensibil , receptivitate corporalizata, cel mai complex si fin senzor. Gandirea este radiatie, actiune .

Gandirea actioneaza si corpul percepe actiunea, gandul impuls este subcontient iar corpul contient. In colectivitatea sociala se pastreaza calitatile respective, individul este sub constientul colectiv, unde pozitia "sub' se refera la ordinea tehnologica a manifestarilor sau la " inaintea", "interior". . Atitudinea si comportamentul conflictual este interior ,in gandirea sau conceptia axiomatica a individului social si se refera in gandirea colectiva prin colectivizare  . Gandirea colectivizata prin multiplicarea aceleasi atitudini are o mare putere asupra individului care o reinteriorizeaza hranind-o, conservand-o memorial personal.   Gandirea colectivizata a aceleiasi atitudini existentiale este "trenul" din care este dificil sa coboram, un curent in gandire care genereaza tot in continutul gandirii, opozitia si permanenta.

 O gandire fragmentata conceptual irational nu poate face pace, este conflcituala in axiomatica sa existentiala. Nu se spune in popor in fata unor comportamente irationale indecvate, "nu e intreg la minte"! Evident ca noi nu putem face mintea sau gandirea intreaga,  fara sa-i certificam , confirmam, fragmentarea. Fragmentarea este, dorinta intregirii nu- o aruncam maine . Lenesul incepe intotdeauna de maine orice isi propune adica nu practica niciodata datoria dorintelor sale.

Relevarea circumstantelor sociale si individuale este metaforic asociata cu o " harta " pe care sa o folosim in orientarea proprilor directii. Insa insasi aceasta relevare a circumstantelor este generata de tinta propusa si directiile ei asemenea cum fiecare luam harta locurilor unde vrem sa calatorim ca sa atingem niste obiective propruse. Fara harta suntem intr-un teren necunoascut si ne putem rataci si ajunge in alta parte. Harta globului nu este folositoare decat pentru a identifica pozitionari la acea scara , insa harta locului este cea mai utila, harta locului unde ne aflam si unde ne miscam.

Daca razboiul social se desfasoara cu arme ( de la bataia cu pumnii , cu batele, cu sabiile,bombele, robotii, armele au evoluat la bataia cu  propagande/ campanii si virusi informatici in retele comunicatiilor,  etc) si  individul are arme. In studiul razboiului armele individului sunt prezentate intr-o insiruire incepand intotdeauna cu "blandetea" si sfarsind cu confruntarea deschisa sau " lupta." Blandetea ar avea ca tinta aplanarea premeditarii conflictelor, evitarea confruntarilor, negocierea reciprocitatii intereselor. Dar daca nu -si atinge tinta , toate celelalte arme ale individului sunt foliste intr-o confuntare in care secretul intentiilor este obligatoriu de pastrat si care este denumita "teatrul de control" in subtil ( altii ii spun "teatrul de control astral" pentru ca se manifesta in campul emotional pentru a inocula teama sau indoiala adversarului in victoria sa)  Cand nici acest razboi subtil nu produce rezultat atunci se ajunge la confruntare deschisa.

Daca sunteti martorii unor confruntari deschise intrebati-va care este structura gandirii si intereselor ascunse care le provoaca.  Ceea ce se afiseaza public ca motivatii justificative ale confruntarilor sunt tinte false care sa adoarma vigilenta spectatorului si sa-i captureze sustinerea subtila, emotionala adica sa-i foloseasca energia in confruntari. Cand planurile si structurile de interese ascunse sunt elevate constiintei colective actiunea lor inceteaza , pierd sustinerea individuala pentru ca individul nu se regaseste in acele interese, nici gladiatorul din teren, nici spectatorul ca gladiator astral. Am intalnit odata un soldat atat de convins ca participa la  salvarea valorilor umane si a planetei, ca mi-a stanit duiosia.

Razboiul se releva ca o confruntare fara invingatori; daca ar exista unul ar inceta razboiul' Daca planetar ar invige unul, s-ar releva un dusman extraterestru, etc   Teama de necunoscut il determina sa a contina un dusman.    Confruntarea degradeaza si  competitia  motiveaza, 'insa linia de demarcatie a celor doua atitudini este foarte fina; competitia implica fair play-ul,  confruntarea il exclude. Si activitatile sportive transformate din competitii in confruntarile intereselor financiare  s-au degradat prin dopaje, trucaje, faulturi criminale care scot din joc adversarii si sa diminueze capacitatea lor, etc.


Generalizarea abstractului irational  comportamental in raport cu tintele afirmate, conduce la abandonarea mijloacelor sale gandite, premeditate.

Daca individul dpdv tehnologic este inaintea colectivizarii gandirii sale care i se releva constrangatoare, degradatoare si conditionala, tot individul poate schimba asta' "Nimeni" nu poate face   in locul unui individ  ceea ce el face sau numai el poate face. Inclusiv Papa de la Roma afirma ca trebuie sa mergem impotriva curentului si asta numai fiecare poate face.  Daca suntem prinsi captivi unui curent din gandire sau mentalitati dogmatice exclusiviste comprimate in atitudine personala  , individul nu poate merge impotriva curentului respectiv. Imaginati-va ce ar insemna sa te pui individual in fata trenului dorinta colectivizata si diversificata prin adaptare personala sau personificare si sa incerci sa-l opresti?

Daca un individ teoretic ar reusi el ar dispare din acel curent si s-ar trezi in altul la fel de captiv. Aceasta situatie releva evidenta ca ceea ce ne-ar folosi pragmatic in existenta este capacitatea exprimata a deplasarii libere dintr-un curent al gandirii in altul complet diferit, >Al explora si cunoaste caracteristicile miscarii  si consecintele reflectarii lui corporale individuale si de a-l parasi la randul sau.

Aceasta miscare este evolutie a constiintei, miscare libera de circumstante si este o miscare magica, miraculoasa.. Sensul ei evident este imbogatirea continutului constientei propriei cunoasteri si potential. Constienta se naste , creste si dezvolta, se implineste si evolueaza .  Complacerea intr-un singur curent de gandire ca si comportament se releva ca refuz al evolutiei sale. Complacerea este "usorul' pentru ca fiecare curent al gandirii naste impresia unicitatii sale, modeleaza complet perceptia individului ca plenitudine si unica posibilitate de reactie, In cazul explorat atitudinea confruntarii pentru excluderea adversarului ca potential,  se releva istoric irationala-toate imperiile au cazut. De ce am crede in atotputernicia vreunui imperiu contemporan noua? de ce am sustine nasterea vreunui altuia?

Constiinta individuala captiva vreunui curent din gandire, indiferent de adaptarea lui formala dogamtica aparent diferita, cand ii culege roadele reflectarii rationale isi imbogateste intelepciunea sau atitudinea inteligentei perceptiei si claritatea mintii sale, claritate direct proportionala cu potentialul sau de actiune.

 Cand  avem claritate fata de o manifestare sau domeniul ei cu atat energia sau vitalitatea corpului creste in actiunile sale. Dar daca avem o claritate raportata la ceea ce denumim "tot", o claritate continatoare a tuturor claritatilor particularizate pe domeniile existentiale, atunci energia constiintei  creste iar evolutiile sale sunt miraculoase.

 Informatia nu genereaza constiinta ci constiinta genereaza informatii prin comportament si se reflecta in ele., imbogatindu-se prin experimentarea lor. Constiinta nu intinereste nu imbatraneste etc Din aceasta evidenta ne simtim si suntem copilarosi indiferent de varsta sau  plictisiti si lamuriti cu toate si la varste fragede. Dar tot din acesta evidenta se intelege si incomensurabila indiferenta a constiintelor noastre fata de corpul biologic; il exploatam fara mila pentru a obtine placeri sau exaltari emotionale si privilegii sociale, pentru a hrani morbiditatea rutinei obisnuintelor dogmatizate indiferent de pretul patit de corp . Ne este indiferenta moartea sa, desi afirmam ipocrit ca ne temem de ea cand cunoastem mecanismul "de ce te temi, nu scapi",sau avem constienta "cine isi apara viata o pierde"

Ar putea releva acest comportament al constientelor individuale altceva decat  ruptura dintre corpul constiintei si corpul biologic, ruptura axiomatica care le separa si genereaza indiferenta reciproca si atitudinea conflictuala," fiecare de capul lui"? Credeti ca in constiinta fiecaruia nu este cunoasterea si puterea vindecarii si regenerarii trupului? Dar nu vrea sa o faca ca sa ne pedepseasca pentru propriile -i erori ?.

 Nu noi  concepem existenta ca formata din doua parti rupte intre ele si in conflict, -sufletul (corpul constiintei) nemuritor, superior/ sfant si  - trupul(corpul biologic al plenitudinii planetare) muritor si inferior/ pacatos ??? Nu este aceasta schizofrenia propiei gandiri irationale?

Moartea este parasirea teoretica a trupului pacatos de constiinta sa? Constienta trupului poate fi sfanta daca trupul este pacatos? Am rezolvat si paradoxul asta inventand diferite nivele de pacat si diferite nivele de raiuri. Fiecare nivel de rai este reflectarea antisimetrica a unui nivel de pacat, deci nu mai este rai la propriu ci raiul pacatului respectiv, propria sa inchisoare."Iadul" ar fi raiul celui mai teribil pacat, crima, In iad criminalii se omoara intre ei  fara sa reuseasca, altfel nu ar mai avea cine pe cine sa omoare. Nu este meseria soldatului moartea?Nu daca reuseste sa omoare dusmanul  ( pardon , sa elimine dusmanul ca termenul omor este prea dur urechilor ipocrite) isi implineste menirea functiei? Cand vom reusi sa parasim aceste idiotii gandite si comportamente, curentul lor denumit razboi, interpersonal in fapt?

Nu exista nici un rai si nici un iad altundeva decat in intunecimea inchipuirilor irationale ale constiintei colectivizate care le  gandeste, cu care sperie sau momeste constienta individului ca sa-i ramana captiva.  sa-i lumineze intunecimea care o satisface rautacios si jubileaza. Este asta o constiinta umana? O lumanare intr-o incapere face putina lumina, sau claritate in minte si incaperea sau mintea  isi arata continutul; mai multe lumanari vor lumina un continut mai mare, etc. Cred ca omenirea a atins nivelul de radiatie luminoasa colectiva  care sa releve tot ce contine intunericul din constiinta ei , mecanismele lui.

Cand nu ne autoreflectam comportamentul ,pentru autocorectie nu pentru pedepsire,  exista intunericul,  limitarea orizontului perceptiei. La propriu nu exista "intuneric "  (toate corpurile din univers radiaza, chiar si "corpul negru") ci doar lumina nereflectata,  nereceptata. , Se releva "intunericul" ca o impresie nascuta din relativa miscare a atentiei sau concentrarii ei exclusiviste.

Nu sunt eu cel care doreste sa dea cuiva vreo solutie sau vreun sablon comportamental desi nu reusesc intotdeauna, mai scap cate o prostie La toata aceasta problematica/ harta,  individul are   o arma denumita "hotarare neinduplecata" Nu pot descrie ce inseamna, dar pot descrie ce nu insemna. Nu inseamna obsesie, nu inseamna incrancenare, ambitie, excludere,  negare dogmatica , nu inseamana inchistare,  incuierea portilor, mai degraba in experienta proprie se releva ca deschidere, receptivitate si consecventa obiectivului in orice circumstante  ne aflam pentru ca,  toate conduc la indeplinirea lui.


Se spune dupa  experimentare ca daca reusesti sa exprimi o singura atitudine(indiferent care) atunci ea va organiza armonic si coeziv pe toate celelalte  Nu se confirma asta daca privim societatea sub aspectul unicei atitudini confruntare???

"Nebunia" mintii sau ce nu e bun in minte se releva a fi rutina in care vrem sa facem doua lucruri in acelasi timp; ex sa auzim si sa gandim in acelasi timp- nu facem nici una nici alta , auzim fragmente si gandim fragmentat.

 Alt exemplu ar fi tendinta de a percepe si a actiona  in acelasi timp- si percetia si actiunea sunt incomplete, jumatati, fragmente de percetie si actiune;

Cand percepi esti receptiv, aduci claritate in minte si in acel moment claritatea este mintea ta,  una cu perceptia; din ea actionezi iar cand actionezi numai actionezi,  concentrezi energia asupra actiunii. In acel  moment perceptia devine actiunea ta nu doua lucruri diferite, actiunea este intreaga.

Sunt evident multe nivele de acuratete al acestui joc al atentiei , mintii si evident multe premieri  ale prestatiei individuale. Cine afla ce este 'hotararea neinduplecata"  sa impartaseasca experienta ei si astfel, hotararea   fiecaruia sa se imbogateasca in continut si manifestari.

Cand receptivitatea lipseste ,claritatea lipseste, informatia faptelor, sirului de evenimente lipseste, iar experientele colective releva consecintele . Ce credeau ca obtin romanii prin revolutie si ce au obtinut  sunt doua lucruri diferite; au schimbat sefii dar atitudinile au ramas;  iar vecinii ucrainieni ce credea ei ca obtin prin 'maidan' si ce au obtinut de fapt doar ei suporta consecintele. ( Schimbarea sefilor bucuria prostilor) Nu ne putem plange de propria prostie invinuind  pe altii dar nici sa o toleram nu mai putem. 
Toleranta prostiei este prostia tolerantei.