faptele transced totul

Intentia este o fapta.
Fapta la randul ei este o miscare complet definita si obiectivata in forma ei.  Fapta ca miscare isi contine propria etapizare sau tehnologie a ratiunii existentei sale. Fiecare etapa in tehnologia faptei este la randul ei o fapta.

 Sa luam de exemplu perceptia . Este o fapta a caror etape sunt relevate senzorial. Senzorialul este tehnologia perceptiei si contine totalitatea senzorilor miscarii perceptiei ca tehnologie. Completitudinea si frumusetea perceptiei implica un senzor unic ? Obisnuinta etapizarilor senzoriale ale perceptiei releva diferite senzatii aparent separate pe care ne straduim sa le insumam intr-o completitudine fara sa reusim. Evidenta releva ca un senzor care sa releve completitudinea perceptiei  este simtamantul; 'Cum ma simt"! Dar acest simtamant este al perceptiei  nu al persoanei. Individul ca senzor ar putea afirma cel mult "ce simt" A incepe cu "simt...", fara personificarea simtului, incepi cu adevarul perceptiei individualizate

 Senzorii au domeniul lor si putem releva o lupta pentru acapararea completitudinii perceptiei Senzorii vizuali " afirma ca nu face un auzit cat un vazut"; "Am auzit face mai mult decat necunoscutul"; "simt eu, face mai mult decat credinta sau conceptia";"simtul mirosului face mai mult decat celelalte"; etc. etc. Aceasta abordare separata a informatiilor perceptiei senzorial reflectate tinde sa fragmenteze in domenii plenitudinea perceptiei. Senzorul care sa reflecte completitudinea , integralitatea perceptiei pare sa nu fie activat.  Un "al saselea simt' este invocat in diferite circumstante. Clarvazatorii si-l revendica Dar daca suntem rationali orice perceptie este o perceptie, nu poti face ierarhii in perceptie din moment ce este o intregime asa cum nu poti, daca esti rational sa faci o ierarhie intre organele si functiile corpului . Din fericire creierul este vazut ca "sef' si se cauta controlul activitatilor sale, controlul denumit mental dar nu se va gasi in creier  vreun secret care sa dea cuiva un statut privilegiat prin manipularea lui si libertatea fundamentala a fiintelor umane nu poate fi afectata de controlul creierului. (pot aduce argumente din experientele stiintifice ,insa alta data) Celulele creierului se regenereaza ca si functiunile corpului.

Nu gandim nici nu percepem ca varianta posibila,  ca degradarea celulara seamana cu refuzul celulelor de a functiona sub controlul cuiva asa cum omul prefera moartea in locul sclaviei si istoria contine nenumarate povesti ale acestei preferinte . Cum reactioneaza fiintele la control, asa reactioneaza si celulele-constiinta fiintei este aceeasi cu constiinta fiecarei celule. Daca o fiinta umana este scoasa de sub presiunea unor factori perturbatori , toxici, etc , se regenreaza ea? Evident ca da; se numeste vindecare- de ce nu ar fi aceasta si comportamentul celulelor, organelor, etc.? In loc sa cautam metode "ale puterii personale, controlului si dominateiei" sanatatii- rutina tiranului de oriunde- nu ar fi mai relevant fiecaruia sa descopere care sunt factorii perturbatori ai propriei functionari la toate nivelele?!!

Am denumit  simtul pericolului, senzorul care reflecta din continutul perceptiei elemente particulare ale ingustarii ei intr-un domeniu circumstantial periculos celui care percepe. Cred ca simtul pericolului este mult mai pragmantic decat alte simturi. Cand este activ, nu ne fereste de accidente sau otraviri, sau orice alt element, nu prevenim situatiile periculoase? I se mai spune si instinctul de supravietuire. Instinctul nu ne insala niciodata. De ce nu am acorda actiunile noastre acestui instinct? Pentru ca ar da peste cap toata strucutrarea societatii cladite pe inselatorie?

 Evident ca 'simtul pericolului" este sufocat si reprimat de promisiunile dorintei, sau ale modelelor "de cum ar trebui si ar fi bine" , de obisnuintele atitudinii de a le onora rutina asa numitului intelect,( o virtualitate). Confuzia este cel mai simplu instrument de a ascunde instinctul. De ex. se confunda dorinta cu intentia, asteptarea cu fapta

.Aceasta ascundere a intentiei sau faptei transcedentale prin confundarea cu dorinta este relevata de expresia cliseului  "Cu bune intentii se paveaza drumul catre iad". Daca am schimba sensul "cu bune dorinte se paveaza..." am elibera intentia care s-ar releva ca fapta a 'hotararii neinduplecate" Ex , cine hotaraste sa nu mai fumeze sau sa nu mai faca excese culinare si din acea clipa inceteaza rutina lor; fiecare fapta punctuala in relatie cu fumatul si mancatul ar fi a hotararii sale. Dar daca ramane la nivelul dorintei nu va reusi sa o atinga asteptand sa se intample minunea in timp ce manipuleaza aceeasi rutina a obisnuintei justificandu-se cu neputinta. Poate sa nu poata.

Mai blocam fapta/ intentie prin reactia de a o considera ingradire a libertatii ignorand ca tocmai hotararea este manifestarea libertatii decizionale, mentale, sau expresia instinctului pericolului. Acest instinct este reprimat de confuziile mentale sau aservirea vointei si gandirii unor modele comportamentale ale colectivizarii ei  traditionalizate ca obisnuinte care ne individualizeaza, desi efectele sunt contrare acestei impresii. Ne temem de imaginatia perspectivelor ignorand faptele prezente din perceptie (suspiciunea negativa: " s-ar putea sa..!"), ne temem de necunoascut prezentat ca " va fi si mai rau",  ne temem de teama.

Nu ne temem de cunoasterea personalizata, de obisnuintele prezente si preconcepute ca atitudine si comportament personal. Dar evidenta releva ca nu ceea ce este necunoscut genereaza pericolul ci ceea ce este cunoscut si rutina sa. Instinctul pericolului in fata morbiditatii rutinelor si in fata risipirii vitalitatii in slujba dorintelor si placerilor ar determina o dinamica atitudinala si comportamentala de o intensitate netraita inca, denumita "starea de gratie."

Asta nu implica negarea ci, sa percepi ceea ce este asa cum este, sau inteligent. Atitudinea bunului simt nu se manifesta  prin negarea "nu-mi trebuie, nu am nevoie, nu exista asta" ci prin "multumesc  pentru posibilitatea asta , insa simt ca nu-mi este utila". Cand afirmam simtamantul nu mai esti invinuit sau contrazis, instinctul recunoaste prioritatea simtamantului in fata  conceptiei "de cum ar trebui si ar fi bine sa".

 Cine nu respecta simtamintele trebuieste evitat in relationare pentru ca se autoevidentiaza ca lipsit de bun simt si ratiune.Simtamintele individualizate sunt semintele actiunilor, iar nu conceptiile colectivizate ca "trebuinta si bine".

Instinctul ca senzor  al plenitudinii perceptiei se manifesta prin simtaminte, mijloacele actiunilor sale asemanator cum intelectul are  drept mijloc conceptualizarea gandirii. Simtamantul elibereaza - conceptul ingradeste.

Intentia ca fapta este perceptia individualizata iar miscarea individului in percetie este simtamantul in acord armonic cu plenitudinea perceptiei Simtamantul  reflecta ratiunea existentiala (toti ne straduim sa simtim ceva) iar conceptele o modeleaza. Cand conceptul si ratiunea simtamantului  sunt abordate ca separate sau incearca sa se diferentieze ierarhic , aceste forte sunt in disolutie, iar disolutia lor este perceputa ca involutie corporala.

Intentia nu este manipulata prin gandire ci prin claritate perceptiva, inteligenta asentimentului care guverneaza elegant si  coroboreaza necesitatea cu libertatea. Instinctul pricolului nu genereaza negarea lui , nici razbunarea- ea insa un pericol atitudinal ci,  raspunsul inteligent in acord cu circumstantele asemanator modului in care cand nu ignoram o cuba periculoasa, la volanul masinii fiind , actionam rational in raport cu circumstantele ei.

Nu este nimic de relevat mai edificator decat inteligenta actiunilor in campul perceptiei obiective si irationalitatea reactiilor noastre in campul nevazut, virtual, al cunoasterii psihologice de sine. Ocolim gropile de pe sosea instinctiv, fara o teorie care sa demonstreze rationalitatea faptului, actiunea este simultana cu perceptia circumstantei si in armonica expresiei lor individuale; Insa  gropile psihologice ale vinovatiei, nedemnitatii, neputintei, inutilitatii, fricilor, nemultumirilor, etc,  nu numai ca nu le ocololim ci si ne complacerm in ele si revendicam individualizarea lor ca identitate suferinta.

Ordinea tehnologica   rationala  este evidentiata de o ordine inversata,  irationala a comportamentului istoric colectivizat ca "omenesc"?. Omenescul a ajuns justificarea oricaror insuficiente psihologice si comportamentale? ("e si el om");

"Pamantul din spatele lui Sisif" se releva ca povara tuturor asocierilor irationale cuvantului si esentei om. Cu atat mai comica imi pare consideratia conform careia omul este afiul lui Dumnezeu cu cat asocierea mentala colectiva cu irationalitatea comportamentala   este justificata identitar ca om.

Matrita valorilor nu poate da nastere decat formei lor existentiale . Diferitul formal valoare/comportament este functional in asemanare nu prin separarea lor ca opusuri, o minte sanatoasa se comporta sanatos , nu nesanatos ca sa-i recunoastem sanatatea prin opusul ei. sau simetrii inversate.. Simtamantul, gandul si fapta una sunt , functionare intr-o intregine, desi formal sunt nivele diferite in perceptie care insa se sustin functional in sincron si reciprocitate.

Simtamantul este miscare subtila, gandul forma miscarii iar fapta obiectivarea ei, corpul miscarii. Evident ca este dificil sa ne alegem simtamintele din moment ce sunt perceptii ale circumstantelor particularizate in plenitudinea perceptiei obiective; a schimba simtamantul este evidenrt o schimbare a circumstantelor relationale si interrelationale, parasirea unui loc si mutarea in alt loc, daca se poate diferit ca structura relationala. Unele sunt simtamintele la locul de muca , altele acasa si altele in concedii, Coincidentele nu sunt intamplatoare ci relevante miscarile simtamintelor sincron cu circumstantele perceptiilor obiectivate.

Nu este usor sa alegem gandurile in campul dinamici lor circumstantiale; una gandim la serviciu , alta acasa, alta in concedii.Se releva astfel miscarea simtamintelor si a gandirii care  reflecta forma miscarii lor in relatie cu noi insine , atat in perceptia ca plenitudine cat si in particularizarile  ei..

In schimb nu ne poate nimeni constrange sa facem ce nu vrem sa facem punctual, desi evidenta releva opusul. Nu are relevanta ce faci ci simtamantul cu care faci ce faci. Forma poate fi aceeasi dar miscarea launtrica diferita si aceasta diferenta remodeleaza forma, o redefineste

Noi avem impresia ca vointei noastre i se opun circumstantele. Impresia nu este adevarul ci efectul unei sugestii despre cum trebuie sa fie adevarul.  Impresia este efectul unei miscari hipnotice a gandirii si observam cum se 'bucura de libertate si dreptul de a nu fi contestata" Libertatea impresiei  nu implica  obligativitatea exprimarii ei regenerative a sugestei hipnotice initiale ca opinie personala vis a  vis de.

Nu foloseste nimanui impresia cuiva, in schimb fiecare revendica dreptul la impresie. Dreptul la impresie oprima dreptul la simtire. Desi vrem sa simtim "forta" exaltam dreptul la impresia ei  .Comicul situatiei hipnotice comportamentale releva inconsecventa vointei cu comportamentul gandirii.

Incepem prin a intelege ca ce facem, = ce vrem sa facem si recuperam libertatea vointei. Evident ca aceasta atitudine ne releva autoflagelarea si pedepsirea prin vointa ; Dar aceasta este vointa noastra?

Recunoasterea actiunii vointei ( boicotam vointa vazuta ca dorinta, si o privim asa cum este-fapta), conduce la harul responsabilitatii ei. Pamantul poverilor din spatele lui Sisif ca metafora se destrama incetul cu incetul, isi pierde consistenta si substantialitatea data de sugestia poverii si conditionarea nevoii. Isus afirma  "povara mea este usoara", vointa inhamata la obiectivarea aspiratiilor umane este in acord cu natura sa, un acord launtric nu localizat spatiotemporal cumva, ea detemina entuziasmul.ca reflectare emotionala.

 Intentia are mijlocul Vointa in asentiment cu ea. Nu putem controla intentia dar putem directiona fluxul ei, vointa, iar exprimarea faptica consecventa a vointei sau comportamentului cu intentia, va activa intentia ; moment in care in perceptia obiectiva se releva ca realizare  scopul fiecaruia..

Ritualurile mistice au ca scop obtinerea acestui acord, acestui asentiment al inteligentei ordinii existentiale, au ca efect concentrarea energiei si redirectionarea ei in slujba aspiratiilor umane individuale..

 Insa au fost folosite si ca mijloc de remodelare interesata si arbitrara a puterii vointei si circumstantelor colective, Folosite astfel, ritualurile au dus la colectivizarea modelarilor respective ca circumstanta privilegiata celor care le-au instrumentat. Ex? Unii se nasc printi iar alti sclavi desi nu au nici un organ care sa releve vreo diferenta care sa justifice ierarhia. Naivii iau de buna traba asta si se mira ca si printii fac aceleasi greseli ca toti ceilalt, au aceleasi mizerii comportamentale ca rutine.. Aceeasi situatie cu intelectualii ; se bucura de un statut virtual de superioritate si ramai consternat cand afli ca si intelectualul si-a batut nevasta si copii, sau i-au terorizat cultural.

Infiferent cum sunt folosite ritualurile, fie  pentru vindecare, regenerare celulara sau redefinirea individualitatii in acord cu aspiratiile originale, ratiunea din samanta ei- fie ca sunt folosite pentru modelarea interesata, arbitrara, in folosul unor grupuri de interese ale dominatiei asupra celor inocenti, ritualul are o caracteristica evidenta- morbiditatea.

 Ce vreau sa relev prin aceasta caracteristica este ca prin ritual suntem scosi din fluxul natural al prezentei noastre asemenea unui anestezic, iar efectele ritualului sunt conditionate de rutina lui.

Efectele "placute" vor determina reluarea acelorasi ritualuri pentru a le obtine, Insa,  placerea are o hiba ,este efemera; intotdeauna implica mai multul ei, este nesatula., insatiabila si consuma vitalitatea corporala.

Nu afirm ca trebuie sa cautam neplacerea ci sa stabilim armonica amplitudinilor si frecventei acestor aparente  opusuri senzoriale..

Efectul de anesteziac al ritualului releva lipsa constientei individualitatii pe perioada lui. In acest interval de lipsa a definitiilor sau reperelor de eu, fie ne putem rataci in fluxul indefinitiilor sau posibilitatilor de definire ,fie in acel interval al anesteziei ritualice ni se pot intampla lucruri de care habar nu avem. Asemenea momentelor medicale in care, in timp ce suntem anesteziati suntem operati sau suportam tot felul de proceduri neplacute, sau asemenea momentelor in care ne supunem unei hipnotizari pe perioada careia nu stim ce am facut sau ce ni s-a implantat in minte.

Ca urmare orice ritual are consecinte mentale si emotionale iar placerile si satisfactiile, exaltarile ca forma a acestor consecinte nu pot ascunde si nici plati morbiditatea ritualului. Noi ca fiinte umane traim in prezenta, putem intelege aceasta prezenta ca prezenta lui Dumnezeu creatorul,  iar mintea universala corporalizata, obiectivata  este trupul fiecaruia, evolutia ei, miscarea subconstientului ca proces biologic infailibil de prelucrare date senzoriale condus de instinct ca plenitudine .

 Continutul si miscarea ritualului este "in afara constiintei", in modelarea circumstantelor colective nu individuale . A ritualiza existenta umana este echivalent cu a remodela natura si structura sinarhica a ecosistemului natural. Activitatea sociala ritualica a intelectului sau gandirii relevata de degradarea ecosistemului planetar al existentei umane si degradarea starii de sanatate timpurie individuala,  reflecta mai bine decat as putea descrie cumva, morbiditatea ritualului colectivizat, faptele care transced aspiratiile, dorintele, simtamintele  individuale si conceptualizarea binelui colectiv.

 Pentru a faptui nu este necesara nici o metoda sau model de faptuire,  fiecare cunoaste ceea ce face si cum face. Doar  darului responsabilitatii individuale , angajamentului personal si instinctul pericolului morbiditatii rutinelor sau obisnuitelor  se revendica activat.

Nu sunt necesari eroi sau salvatori cand fiecare poate faptui in existenta sa  Fapta ta transcede si modeleaza sau remodeleaza si redefineste totul sau pe tine insuti. Este o evidenta care nu poate fi contestata.

Un exemplu de rutina hipnotica este ceea ce denumim "dialog interior", "visare cu ochii deschisi",o interiorizare asociativa individuala a colectivitatii. Percepeti cum atunci cand ii acordati atentia voastra,  plenitudinea perceptiei obiective se ingusteaza pana la disparitia ei,

In acele momente oricine va poate face orice , in special induce hipnotic sau telepatic o consideratie exterioara cu care va identificati ulterior, sincron cu un complex de nevoi pe care nu le aveati pana atunci si evident veti lucra la obiectivarea nevoilor respectivului.

 "Dusmanul vine noaptea, iti intra in casa, iti leaga mainile si dupa aceea te fura" (parafraze ale unor afirmatii celebre);  "noaptea" are semnificatia lipsei constientei de sine, asemnea momentelor cand dormi si esti expus corporal si mental sau astral (in sub spatiu)

Alta rutina anestezica este cand concentrati atentia asupra sugetiilor galagioase ale impresiilor cuiva vis a vis de un subiect sau cineva . Repetitia impresiilor unei sugestii hipnotice  sub forme diferite ale aceleiasi atutidini, de regula negativa si fatalista, va acapareaza gandirea si va veti trezi dusmanul dusmanilor aceluia,   desi nu aveti relatii sau interese personale cu acestia.

Generalizarea interesului ascunde natura lui indivuduala. Ajungem sa vrem cu toii acelasi lucru desi avem necesutati diferite si sa ne batem pentru acel lucru fara sens individual. Comunizarea interesului nu este un sistem politic sau economic ci o atitudine, misionarism protectiv al unor interese straine individului ca atare.

Gloata de nevoiasi nu a salvat pe cineva de nevoi. Sunt diversificate miscarile utopiilor. Fapta buna a cuiva nu ma face pe mine bun. Egoismul real nu este irational, alegerea binelui propriu este sincron cu alegerea binelui tuturor. Cand sacrifici binele tau in numele unor utopii colectiviste nu faci decat sa produci sacrificiu in comunitatea umana. Sacrificul parintilor mei a demonstrat asta. Cu greu scapam din rutina sacrificiului sau tradarii de sine ca linearitate comportamentala de dragul unei false imagini pe placul celorlalti. Asta nu inseamna ca promovez exclusivismul ci dragostea neconditionata de aprecierile  sau  de contestarile individualitatii prin care o exprimi.

Acordati-va Atentia propriilor fapte care transced totul. Justificarile de a nu  o face sunt dusmanii personali .