Miscarea verbului personificata este un comportament individual.
Comportamentul este reflectat in constiinta identitar ca parazit. Universalitatea verbului a fi se diversifica functional prin natura si caracteristicile relationale ale radiatiilor sale reflectate in constiinta. Constiinta parazitismului este parazitul.
Miscarea parazitismului comportamental este subtila, in gandire ca proces in substanta, astfel constiinta parazitismului este ascunsa de comportament in fundalul impulsurilor sale. Cand individul isi reflecta natura si caracteristicile propriului comportament parazitar i se releva parazitul personal, hotul sau inselatorul, ispititorul, dracul, etc, din scrierile biblice. Fara constiinta propriului comportament parazitar, individul se confunda cu el. Aceasta confuzie identitara inconstienta ii filtreaza asemenea unui nor negru, propria lumina sau constiinta sinelui de sine statator. Propria lumina sau radiatie a fiintei sale nu se mai reflecta in constiinta , ci se reflecta doar radiatia "norului" si are impresia ca este in "intuneric"
Care este continutul radiant al "norului", substantialitatea sa? Intunericul nu este negru ci stralucitor; contine stralucirea tuturor radiatiilor gandirii modelate potrivnic existentei individuale parazitate Cunoastem aceste radiatii stralucitoare sub forma sinbolistica a"emotiilor negative", miscari in energia sau mintea proprie care se opun aspiratiilor si implinirilor: neincredere, neapreciere, griji, ambitii, conditionari psihologice, frica , dinainteascultari, racheti mentali, etc, Necredinta sinelui propiu este inlocuita de credinta sinelui parazit.
Se vorbeste de "tronul inimii" cu semnificatia originii, sau centrului samanta (Amida), sau sinelui, a germenului creator, etc, lasat liber prin necredinta sinelui, neincrederea in sine- Dumnezeul launtric. Un loc lasat liber este ocupat de miscari cu caracterisatici diferite celor carora prin drept creator erau conferite locului respectiv. In termeni sociali vorbim de detronari, uzurparea dreptului. "Locul"' in constiinta este energie neformata, Constiinta om teraformeaza ,uzurpatorul ei ,parazitul, exploateaza resursele teraformarii, "artificializeaza". Un exemplu evident este acela ca cei care exploateaza padurile nu planteaza copaci. Acest exemplu releva o alta miscare, simbiotica. Omul traieste in simbioza cu natura in spatiul libertatii sale sau propria gradina. Gradina infloreste si omul odata cu ea. Gradina rodeste si cu roadele sale hraneste lucratorul. Orice pamant apartine prin drept creator celui care-l lucreaza. A te hrani cu hrana sclavilor (cei care lucreaza in locul tau gradina) insemna a deveni sclav. Parazitul este un sclav autoinscaunat rege. Manastirile ca locuri de retragere "in Dumnezeu" au gradinile proprii dar cand sunt lucrate de angajati sau dependenti numai sunt locuri "in Dumnezeu", ci locurile lacomiei nevoiasilor dependenti de parazitismul constiintelor.
Parazitii sociali pot fi identificati si extirpati din structurile societatii daca nu si-au edificat deja propriul stat si detin parghiile institutiilor de forta mercenare. Dar ce ne facem cu parazitul real, eu-l cel launtric, Tiranul launtric care prin personalizarea comportamentului sau ne transforma pe toti in "mici tiranei". Fabricantul sau constructorul care se hraneste din inteligenta si vitalitatea noastra, transformand mediul natural, teraformarea existentiala fiintiala de sine statatoare , intr-unul artificial conditional propice naturii conditionate a parazitului.
El lucreaza in subtil sau in substantialitatea gandirii si se considera deja dumnezeu razbunator si crud, nemilos in judecatile si condamnarile sale la moartea oponentilor. El a hotarat ca pedeapsa pentru greseala repetata sau pacatul nesupunerii este moartea, tocmai pentru ca nu este in stare sa repare sau vindece vreo greseala si mai ales propriile erori de gandire . Ce inseamna supunere cand fundatia existentei umane este libertatea? Cat de nemilosi si exigenti sunteti cu voi insiva??? Oare chiar voi sunteti asa?
Isus Cristos, Marele Invatator, a relevat pe Eu Sunt asa cum este el prin drept creator sau divin; "Adevar, Lumina si Cale", sau "Viata, Adevarul si Lumina" si a relevat miscarea sa launtrica ca si comportament, recunoastere, iertare, iubire, vindecare. Tot in scrierile sfintite de adevar se gaseste si "eu sunt cel ce sunt" care afirma implicit ca nu sunt ce nu sunt, relevarea unei distinctii. Aceste afirmatii sfintite de adevarul a ceea ce este releva functionarea sinarhica fara exclusivism a existentelor planetare. In perceptie este clar definit ce suntem si ce nu, dar in gandirea parazitara se ascunde claritatea si lasa locul ei liber inchipurilor arbitrare. Orice inchipuire este un mic parazit caci se hraneste din energia mintii, atentiei noastre. Omul este vocatia universalului insa nu este obsesia universului.
Informatia parazitului ascuns in omenire a fost relevata in toate timpurile, epocile, si culturile, denumit 'supremul'. Aceasta denumire releva o ierarhie si ierarhia ca instrument, mijlocul existential al parazitului. O "ratiune mecanica" nu poate inlocui ratiunea .
Oameni intoarceti-va pamantul si reveniti pe pamant Altfel unde vor mai LOCUI (energie neformata pura, energia libera) copii vostri in libertatea sinelui de sine statator? Constienta faptului alerteaza, responsabilizeaza constiinta ca intregime si da "forta om" (forta vie) decizilor sale.
Ca intotdeauna, specific caracterul de scenariu al reflectarilor de elemente ale miscarii vazute ca separate si opuse intre ele. In fapt ceea ce se releva este armonica sinarhica a functionarii lor. Constiinta sau recunoasterea erorii din gandire o corecteaza imediat eliberand energia mintii de rutina ei.
Comportamentul este reflectat in constiinta identitar ca parazit. Universalitatea verbului a fi se diversifica functional prin natura si caracteristicile relationale ale radiatiilor sale reflectate in constiinta. Constiinta parazitismului este parazitul.
Miscarea parazitismului comportamental este subtila, in gandire ca proces in substanta, astfel constiinta parazitismului este ascunsa de comportament in fundalul impulsurilor sale. Cand individul isi reflecta natura si caracteristicile propriului comportament parazitar i se releva parazitul personal, hotul sau inselatorul, ispititorul, dracul, etc, din scrierile biblice. Fara constiinta propriului comportament parazitar, individul se confunda cu el. Aceasta confuzie identitara inconstienta ii filtreaza asemenea unui nor negru, propria lumina sau constiinta sinelui de sine statator. Propria lumina sau radiatie a fiintei sale nu se mai reflecta in constiinta , ci se reflecta doar radiatia "norului" si are impresia ca este in "intuneric"
Care este continutul radiant al "norului", substantialitatea sa? Intunericul nu este negru ci stralucitor; contine stralucirea tuturor radiatiilor gandirii modelate potrivnic existentei individuale parazitate Cunoastem aceste radiatii stralucitoare sub forma sinbolistica a"emotiilor negative", miscari in energia sau mintea proprie care se opun aspiratiilor si implinirilor: neincredere, neapreciere, griji, ambitii, conditionari psihologice, frica , dinainteascultari, racheti mentali, etc, Necredinta sinelui propiu este inlocuita de credinta sinelui parazit.
Se vorbeste de "tronul inimii" cu semnificatia originii, sau centrului samanta (Amida), sau sinelui, a germenului creator, etc, lasat liber prin necredinta sinelui, neincrederea in sine- Dumnezeul launtric. Un loc lasat liber este ocupat de miscari cu caracterisatici diferite celor carora prin drept creator erau conferite locului respectiv. In termeni sociali vorbim de detronari, uzurparea dreptului. "Locul"' in constiinta este energie neformata, Constiinta om teraformeaza ,uzurpatorul ei ,parazitul, exploateaza resursele teraformarii, "artificializeaza". Un exemplu evident este acela ca cei care exploateaza padurile nu planteaza copaci. Acest exemplu releva o alta miscare, simbiotica. Omul traieste in simbioza cu natura in spatiul libertatii sale sau propria gradina. Gradina infloreste si omul odata cu ea. Gradina rodeste si cu roadele sale hraneste lucratorul. Orice pamant apartine prin drept creator celui care-l lucreaza. A te hrani cu hrana sclavilor (cei care lucreaza in locul tau gradina) insemna a deveni sclav. Parazitul este un sclav autoinscaunat rege. Manastirile ca locuri de retragere "in Dumnezeu" au gradinile proprii dar cand sunt lucrate de angajati sau dependenti numai sunt locuri "in Dumnezeu", ci locurile lacomiei nevoiasilor dependenti de parazitismul constiintelor.
Parazitii sociali pot fi identificati si extirpati din structurile societatii daca nu si-au edificat deja propriul stat si detin parghiile institutiilor de forta mercenare. Dar ce ne facem cu parazitul real, eu-l cel launtric, Tiranul launtric care prin personalizarea comportamentului sau ne transforma pe toti in "mici tiranei". Fabricantul sau constructorul care se hraneste din inteligenta si vitalitatea noastra, transformand mediul natural, teraformarea existentiala fiintiala de sine statatoare , intr-unul artificial conditional propice naturii conditionate a parazitului.
El lucreaza in subtil sau in substantialitatea gandirii si se considera deja dumnezeu razbunator si crud, nemilos in judecatile si condamnarile sale la moartea oponentilor. El a hotarat ca pedeapsa pentru greseala repetata sau pacatul nesupunerii este moartea, tocmai pentru ca nu este in stare sa repare sau vindece vreo greseala si mai ales propriile erori de gandire . Ce inseamna supunere cand fundatia existentei umane este libertatea? Cat de nemilosi si exigenti sunteti cu voi insiva??? Oare chiar voi sunteti asa?
Isus Cristos, Marele Invatator, a relevat pe Eu Sunt asa cum este el prin drept creator sau divin; "Adevar, Lumina si Cale", sau "Viata, Adevarul si Lumina" si a relevat miscarea sa launtrica ca si comportament, recunoastere, iertare, iubire, vindecare. Tot in scrierile sfintite de adevar se gaseste si "eu sunt cel ce sunt" care afirma implicit ca nu sunt ce nu sunt, relevarea unei distinctii. Aceste afirmatii sfintite de adevarul a ceea ce este releva functionarea sinarhica fara exclusivism a existentelor planetare. In perceptie este clar definit ce suntem si ce nu, dar in gandirea parazitara se ascunde claritatea si lasa locul ei liber inchipurilor arbitrare. Orice inchipuire este un mic parazit caci se hraneste din energia mintii, atentiei noastre. Omul este vocatia universalului insa nu este obsesia universului.
Informatia parazitului ascuns in omenire a fost relevata in toate timpurile, epocile, si culturile, denumit 'supremul'. Aceasta denumire releva o ierarhie si ierarhia ca instrument, mijlocul existential al parazitului. O "ratiune mecanica" nu poate inlocui ratiunea .
Oameni intoarceti-va pamantul si reveniti pe pamant Altfel unde vor mai LOCUI (energie neformata pura, energia libera) copii vostri in libertatea sinelui de sine statator? Constienta faptului alerteaza, responsabilizeaza constiinta ca intregime si da "forta om" (forta vie) decizilor sale.
Ca intotdeauna, specific caracterul de scenariu al reflectarilor de elemente ale miscarii vazute ca separate si opuse intre ele. In fapt ceea ce se releva este armonica sinarhica a functionarii lor. Constiinta sau recunoasterea erorii din gandire o corecteaza imediat eliberand energia mintii de rutina ei.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu