O vedeta cunoscuta la 81 de ani afirma "viata nu are ce sa-mi mai ofere; am trait totul am cunoscut totul"
Parafrazand continuarea afirmatiilor sale, vedeta argumenta lipsa regretelor daca paraseste viata Ea i se releva fara valoare intrinseca. Acestea erau concluziile sale dupa experienta vietii, experienta care ii justifica detasarea prin epuizarea imboldurilor launtrice fata de ofertele ei consumate deja.
Ce sens are o experienta daca nu ramai cu ceva in urma ei? Sau ramai doar cu indiferenta fata de darurile ei. Imi pare un fel de 'daca nu mai pot nici nu-mi pasa, nici nu ma mai intereseaza" Evident ca experienta implict relevata prin afirmatii era experienta "a ceea ce viata ofera" Nu intra in orizont experienta a"ceea ce am oferit vietii".
Pozitionarea in beneficiarul ofertelor neingradite ale vietii releva jumatati de experiente in urma carora doar cu simtamantul inutilitatii lor ramai. Indiferent cat de excitante sau intense au fost in manifestare ele.. Experienta trairii unilateral directionate ( ce am primit de la viata) ii consuma vietii valoarea Consumul este reflectat in imaginea unui consumat de vitalitate.
Ceea ce consumam, ne consuma, Consumul experientei unilaterale produce nihilism. (de unde ideea si idolatria nimicului ca origine, sau a negarii complete)
Este o afirmatie relevanta a atitudinii experientelor traite unilateral (linear):- nu contrazice prostul ca te coboara la nivelul lui si te bate cu experienta. Da-i dreptate ca nu are.
Unilateralitatea atitudinii "ce imi da mie", "care e gheseftul meu" "ce pot sa iau" ca impulsuri launtrice ale angajarii in viata, modeleaza existenta relatiilor unidirectionate.
Insa viata nu este ce credem noi ca este iar ratiunea existentelor mintilor corporalizate sau individualizate, nu este la suprafata perceptiei. Drept urmare atitudinea unidirectionala oculteaza in gandire si perceptie plenitudinea si frumusetea vietii.
Irelevante sunt afirmatiile noastre referitoare la experienta vietii reflectand doar linearitati atitudinale si comportamentale. Viata daruieste totul dar cine poate primi totul?
Vedetei respective viata nu i-a refuzat gloria, bogatia si nici vreo placere , nu i-a oferit vreo ingradire, insa viata nu te poate apara de propriile ingradiri.
In alta ordine de idei nu cred in sinceritatea sau completitudinea afirmatiilor vedetei menite " sa dea bine pe ecran" asa cum obisnuia.. Negarea valorii vietii si experientei ei seamana cu "strugurii acri' la care vulpea nu poate sa ajunaga. Nu intamplator maestrii constiintei ne releva existenta "celui prea inalt" adica greu de atins.Superficialitatile si rutinele lor nu-l pot atinge.
Experientele separate de experimentator sunt jumatati de experiente si "samburii lor" sau esenta lor, nu poti culege, nici atinge.. Aceste jumatati de experiente si pozitionari in existenta le consider supraevaluate ca importanta
Jumatatile de experiente modeleaza actiunile sociale in care fiecare voteaza pe cel care da ceva sau cel putin promite . Efectele structurate ale acestor atitudini unidirectionate sunt evidente. Conditionarea actiunii tale este aservire . In acest mecanism psihosocial este evident ca individul nu poate sa daruiasca ci doar consuma si este consumat; 'civilizatia de consum"
In domeniile practice se releva faptul ca "o crestere prin consum este nesustenabila pe termen lung" ; va fi urmata de un colaps. Ce s-ar intampla daca ne-am respecta propria cunoastere asa cum este ea?
Evident am evita capcanele cunoasterii sau experientelor ei si gandirea psihosomatica s-ar rationaliza. Gandirea este substantialitatea mintii; acele valuri sau forme efemere care plutesc usor prin minte si par nevinovate sunt semintele tuturor disfunctiilor domeniilor existentiale, modelari trecute si consumate care isi revendica nemurirea 'agatandu-se de om" si furandu-i raspunsul claritatii mintii sale originale.
Aceasta situatie releva calitatea deosebita a atentiei neselective. Cand am selectat, am suportat consecintele selectiei mele; cand nu am selectat am putut sa aud acordul existential al meditatiei si sa-l comunic nepremeditat.
In begraundul acestor miscari superficiale din minte sunt si invataturile experientelor traite plenar ca intelepciune . Dar vocea lor e calda, suava si fina, neacaparatoare. Nu este usor sa auzi vocea spiritului tau, vocea care nu se exprima prin cuvinte, vocea comuniunii empatice acoperita de galagia din minte.
Inocenta creativa nu se pierde si am avut certificarea acestei perceptii cand intr-o circumstanta a naturii linistite un priten pe care numai inocent nu-l puteai considera incercand sa doarma in acea liniste exterioara s-a ridicat si a strigat "ce galagie face linistea asta!?" Galagia din afara ca obisnuinta ii ascundea galagia dinlauntrul mintii sale relevata de circumstanta linistii exterioare.
Linistea naturii este reflecatarea linistii interioare in reciprocitate , iar revelatia ei , doar inocenta are. In locul linistii din minte , constiinta isi releva calitatea si potentialul.
Punctele de referinta se schimba , nu mai poti afirma " inima mea e plina de iubire" ci "cand simt iubire, sunt in inima creatoare", locul puterii, locul tacerii, locul inceputului mintii in care toate fortele opuse sunt armonizate si nu mai fac galagie, pulseaza la unison. "Totul" este si nu este in acelasi timp ca spatiu netarmuit al libertatii de miscare a constiintei om..
Nu putem demonstra existenta asa cum este ea dar putem rezona si empatiza cu ea, denumim traire asta. In limbajul locului" trairea in Dumnezeu " este revelatia tacerii. Dumnezeu de atatea ori invocat ca sa raspunda si arate , nu vorbeste ca sa ne auda si recunoasca , iar cand se exprima prin fapte tacute o face -implinirea tuturor dorintelor ca mediul natural modelat de ele. Toate dorintele sunt implinite deja dar cine recunoaste asta in afara Lui , daca mu percepe.
Dragostea cu de-a sila este viol subtil sau faptic , darul vietii toate dorintele implinite sunt, dar nu-l poti impune cu dea sila ca nu ar mai fi dar. Fericirea nu poate fi facuta ,ea este simtamantul contactului empatic cu samanta mirabila a ceea ce suntem. Am fost uimit de constiinta exprimata a unei "condamnari la fericire" pe care nu o putem evita oricat ne-am opune. Experienta povestita este supraevaluata; doar traita intens ii culegem 'vinul"
Pozitionati-va in constiinta inaintea experientelor si dati-le sens asa cum daca cultivati pamantul doriti sa culegeti ceva. Cultivarea paradigmei iubesc deci exist conduce la recolta ei si numai fiecare poate culege acest gen de culturi. In acest domeniu nu poti avea angajati sau sclavi care s-o faca in locul tau, nici nu poti astepta sa-o faca altcineva.. Recolta celeilalte culturi, a paradigmei lui 'gandesc deci exist" asteapta sa fie culeasa ca sa nu putrezeasca pe camp sau in mintea noastra, putrezind impreuna cu ea. Atitudinea are intotdeauna in spate o paradigma a gandirii , dar nu exista ierahii pe criterii de importanta intre ele. Complexul simtamintelor umane si cel al gandirii, celor doua paradigme par a se aservi lucrativ, dar ele nu pot fi separate; Separarea lor deternima caracteristica irationalitatii gandirii si conditionarea psihologice a simtamintelor. Reflectarea autocorectiva a celor doua aspecte ale fiintarii umane conduce la ratiunea gandirii si ratiunea iubirii, impreuna la claritate si inteligenta a mintii sau perceptiei umane, Se deschid orizonturi noi , entuziasmul explorarii lor, a copilului din fiecare este.
Parafrazand continuarea afirmatiilor sale, vedeta argumenta lipsa regretelor daca paraseste viata Ea i se releva fara valoare intrinseca. Acestea erau concluziile sale dupa experienta vietii, experienta care ii justifica detasarea prin epuizarea imboldurilor launtrice fata de ofertele ei consumate deja.
Ce sens are o experienta daca nu ramai cu ceva in urma ei? Sau ramai doar cu indiferenta fata de darurile ei. Imi pare un fel de 'daca nu mai pot nici nu-mi pasa, nici nu ma mai intereseaza" Evident ca experienta implict relevata prin afirmatii era experienta "a ceea ce viata ofera" Nu intra in orizont experienta a"ceea ce am oferit vietii".
Pozitionarea in beneficiarul ofertelor neingradite ale vietii releva jumatati de experiente in urma carora doar cu simtamantul inutilitatii lor ramai. Indiferent cat de excitante sau intense au fost in manifestare ele.. Experienta trairii unilateral directionate ( ce am primit de la viata) ii consuma vietii valoarea Consumul este reflectat in imaginea unui consumat de vitalitate.
Ceea ce consumam, ne consuma, Consumul experientei unilaterale produce nihilism. (de unde ideea si idolatria nimicului ca origine, sau a negarii complete)
Este o afirmatie relevanta a atitudinii experientelor traite unilateral (linear):- nu contrazice prostul ca te coboara la nivelul lui si te bate cu experienta. Da-i dreptate ca nu are.
Unilateralitatea atitudinii "ce imi da mie", "care e gheseftul meu" "ce pot sa iau" ca impulsuri launtrice ale angajarii in viata, modeleaza existenta relatiilor unidirectionate.
Insa viata nu este ce credem noi ca este iar ratiunea existentelor mintilor corporalizate sau individualizate, nu este la suprafata perceptiei. Drept urmare atitudinea unidirectionala oculteaza in gandire si perceptie plenitudinea si frumusetea vietii.
Irelevante sunt afirmatiile noastre referitoare la experienta vietii reflectand doar linearitati atitudinale si comportamentale. Viata daruieste totul dar cine poate primi totul?
Vedetei respective viata nu i-a refuzat gloria, bogatia si nici vreo placere , nu i-a oferit vreo ingradire, insa viata nu te poate apara de propriile ingradiri.
In alta ordine de idei nu cred in sinceritatea sau completitudinea afirmatiilor vedetei menite " sa dea bine pe ecran" asa cum obisnuia.. Negarea valorii vietii si experientei ei seamana cu "strugurii acri' la care vulpea nu poate sa ajunaga. Nu intamplator maestrii constiintei ne releva existenta "celui prea inalt" adica greu de atins.Superficialitatile si rutinele lor nu-l pot atinge.
Experientele separate de experimentator sunt jumatati de experiente si "samburii lor" sau esenta lor, nu poti culege, nici atinge.. Aceste jumatati de experiente si pozitionari in existenta le consider supraevaluate ca importanta
Jumatatile de experiente modeleaza actiunile sociale in care fiecare voteaza pe cel care da ceva sau cel putin promite . Efectele structurate ale acestor atitudini unidirectionate sunt evidente. Conditionarea actiunii tale este aservire . In acest mecanism psihosocial este evident ca individul nu poate sa daruiasca ci doar consuma si este consumat; 'civilizatia de consum"
In domeniile practice se releva faptul ca "o crestere prin consum este nesustenabila pe termen lung" ; va fi urmata de un colaps. Ce s-ar intampla daca ne-am respecta propria cunoastere asa cum este ea?
Evident am evita capcanele cunoasterii sau experientelor ei si gandirea psihosomatica s-ar rationaliza. Gandirea este substantialitatea mintii; acele valuri sau forme efemere care plutesc usor prin minte si par nevinovate sunt semintele tuturor disfunctiilor domeniilor existentiale, modelari trecute si consumate care isi revendica nemurirea 'agatandu-se de om" si furandu-i raspunsul claritatii mintii sale originale.
Aceasta situatie releva calitatea deosebita a atentiei neselective. Cand am selectat, am suportat consecintele selectiei mele; cand nu am selectat am putut sa aud acordul existential al meditatiei si sa-l comunic nepremeditat.
In begraundul acestor miscari superficiale din minte sunt si invataturile experientelor traite plenar ca intelepciune . Dar vocea lor e calda, suava si fina, neacaparatoare. Nu este usor sa auzi vocea spiritului tau, vocea care nu se exprima prin cuvinte, vocea comuniunii empatice acoperita de galagia din minte.
Inocenta creativa nu se pierde si am avut certificarea acestei perceptii cand intr-o circumstanta a naturii linistite un priten pe care numai inocent nu-l puteai considera incercand sa doarma in acea liniste exterioara s-a ridicat si a strigat "ce galagie face linistea asta!?" Galagia din afara ca obisnuinta ii ascundea galagia dinlauntrul mintii sale relevata de circumstanta linistii exterioare.
Linistea naturii este reflecatarea linistii interioare in reciprocitate , iar revelatia ei , doar inocenta are. In locul linistii din minte , constiinta isi releva calitatea si potentialul.
Punctele de referinta se schimba , nu mai poti afirma " inima mea e plina de iubire" ci "cand simt iubire, sunt in inima creatoare", locul puterii, locul tacerii, locul inceputului mintii in care toate fortele opuse sunt armonizate si nu mai fac galagie, pulseaza la unison. "Totul" este si nu este in acelasi timp ca spatiu netarmuit al libertatii de miscare a constiintei om..
Nu putem demonstra existenta asa cum este ea dar putem rezona si empatiza cu ea, denumim traire asta. In limbajul locului" trairea in Dumnezeu " este revelatia tacerii. Dumnezeu de atatea ori invocat ca sa raspunda si arate , nu vorbeste ca sa ne auda si recunoasca , iar cand se exprima prin fapte tacute o face -implinirea tuturor dorintelor ca mediul natural modelat de ele. Toate dorintele sunt implinite deja dar cine recunoaste asta in afara Lui , daca mu percepe.
Dragostea cu de-a sila este viol subtil sau faptic , darul vietii toate dorintele implinite sunt, dar nu-l poti impune cu dea sila ca nu ar mai fi dar. Fericirea nu poate fi facuta ,ea este simtamantul contactului empatic cu samanta mirabila a ceea ce suntem. Am fost uimit de constiinta exprimata a unei "condamnari la fericire" pe care nu o putem evita oricat ne-am opune. Experienta povestita este supraevaluata; doar traita intens ii culegem 'vinul"
Pozitionati-va in constiinta inaintea experientelor si dati-le sens asa cum daca cultivati pamantul doriti sa culegeti ceva. Cultivarea paradigmei iubesc deci exist conduce la recolta ei si numai fiecare poate culege acest gen de culturi. In acest domeniu nu poti avea angajati sau sclavi care s-o faca in locul tau, nici nu poti astepta sa-o faca altcineva.. Recolta celeilalte culturi, a paradigmei lui 'gandesc deci exist" asteapta sa fie culeasa ca sa nu putrezeasca pe camp sau in mintea noastra, putrezind impreuna cu ea. Atitudinea are intotdeauna in spate o paradigma a gandirii , dar nu exista ierahii pe criterii de importanta intre ele. Complexul simtamintelor umane si cel al gandirii, celor doua paradigme par a se aservi lucrativ, dar ele nu pot fi separate; Separarea lor deternima caracteristica irationalitatii gandirii si conditionarea psihologice a simtamintelor. Reflectarea autocorectiva a celor doua aspecte ale fiintarii umane conduce la ratiunea gandirii si ratiunea iubirii, impreuna la claritate si inteligenta a mintii sau perceptiei umane, Se deschid orizonturi noi , entuziasmul explorarii lor, a copilului din fiecare este.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu