19 octombrie 2014

confortul psihologic, VIII

Mediul si anturajul sunt expresiile existentiale ale carei reflectari  simetrice, sincrone si omegene se costituie in  starea psihologica  drept consecinta a atitudinii-conceptie despre sine a constiintei. Starea psihologica este o oglinda fidela a viziunii despre sine si rolului sinelui in aceasta viziune.
Viziunea individuala ca imagine este plana iar spatialitatea ei se naste tocmai din reflectarea ei complexa in miscarile gandirii si energiei, a creatiei si faptelor in creatie. Astfel sincronicitatea, omogenitatea si coeziunea impulsurilor (cinetica potentialului inteligenta) si a formelor expresie modelate de impulsuri se reflecta constient in constienta evidentei ca "observatorul este unul cu observatia" , unicitate imanenta si de sine statatoare a carei dinamica creativa evolutiva sau involutiva implica perceptia si instrumentul ei. Diversitatea incomensurabila a ceea ce este expresie de sine statoare (nici un fir de iarba nu este identic ca forma cu celalalt) a unicului imanent este reflectarea imensitatii potenstialului sau creativ de expresii complete si autonome in unicitatea circumstantelor plenitudinii acestor expresii. Nici o expresie nu exista in afara mediului plenitudinii expresiilor; nu poti scoate un proton din nucleu fara ca intreaga substanta a expresiei sale complete sa nu se dezmembreze si plenitudinea expresiilor sa nu se transforme sau sa schimbe forma. In stiinta aceasta evidenta este axioma oricaror transformari si interactiuni, dar stiinta poate instrumenta doar procese de transformare teoretice prin eliminarea unor elemente din ecuatii necontrolabile, nemasurabile si foloseste transformarile in cicluri ideale sau inchise, reversibile, desi procesul complet al transformarii nu poate fi complet controlat de instrumentarea lui tehnologica iar pierderile sunt considerate nule. (de ex transformarile energiei in cicluri reversibile si spatii 'teoretic " inchise ") . Aceatsa evidenta ne releva faptul ca tehnologic putem crea medii artificiale prin excluderea teoretica a completitudinii proceselor naturale ale ransformarilor si ne conduce la intelegerea faptului ca nu exista cercuri ci spirale si ca nu exista sfera ci sferosfere ca dinamica pulsatrie si radianta a unei "teoretice" sfere. Cu alte cuvinte nu exista sistem inchis si nici circular, repetitiv, iar acesta intelegere ne releva tensiunile psihologice inrente generate de tendintele gandirii noastre de a copia modele fixate imagistic. Obisnuinta se releva ca o teorie a unei rutine teoretice, formalizate a carei stabilitate-forma este teoretica, ceea ce face ca efortul nostru de stabilizare practica sa fie extrem de mare si continuu. Noi percepem obisnuinta ca pe 'ceva' ce se face de la sine si automat, ceva usor de repetat dar stiinta releva ca obisnuinta in fapt consuma o mare energie, este un mare efort din partea individului.Obisnuinta ca efort individual este neconstientizata , dar daca percepem ca este un proces modelat  in spatiu teoretic inchis, ni se releva nemultumirea de sine ca efect psihologic firesc al inutilitatii stabilizarii ei formale (corporalizarea obisnuintei de a fi asa cum ne place sau nu ne place), din moment ce procesele obisnuintei sunt in spatii dechise si incontrolabile instrumental. Astfel obisnuinta "ne controleaza si consuma" iar nemultumirea acestei instrumentari ne produce nemultumire. Obisnuinta se releva ca dinamica a unei forme care degradeaza forma consumand-o, un fel de proces de transformare imploziv in care materia si substantaei este absorbita de un centru de magnetism extrem, dincolo de care doar ne putem imagina ce se intampla si aceasta imaginare modeleaza procesele transformarilor energiei "de dincolo" ca imaginatia raiului sau iadului "de dupa" moarte. Astfel prin prisma cunoasterii si stiintei traim intr-un mediu al imaginarului obiectivat sau nu in planul transformarilor energiei unice si inteligente ca esenta, un mediu artificial si instabil al gandirii si unul stabilizat in dinamica sa regenerativa sau destructiva ca forma instrument memorie a cunoasterii imaginare care se vrea "inchisa- srabila" si repetitiva. Din punctul de vdere a ceea ce este neimaginat sau necunoscut si nerecunoascut,  nedenumit, situatia complicata a gandirii si modelarii energiei prin gandirea conceptuala si definitorie, instabila, efemera, a caror structuri "facute" implica efortul imens al obisnuintei spre ale mentine in perceptia obiectivata in substantialitatea universului ca forme materiale, nu exista. Din acel punct de vedere al nedenumitului, exista imensitatea in care universul formelor este universul transformarilor energie pe diferite nivele de ordine in care simultaneitatea este max de viteza a proceselor si temporalitatea esalonarea ordinii ca desfasurare a etapelor dinamicii sale creative. Aceata perceptie a "unicului', unica forta, forta mentala, unica inteligenta, unicul sef, soarele unic, centru unic, inima, izvor ,sursa unica, unicul Dumnezeu, etc, nu se regaseste in percetie fiind chiar creatorul ei, sursa perceptiei, etc. "Daca cauta ceva, eu sunt ceea ce caut" iar acesta intelegere transforma cautarea in recunoastere. Conceptualizarea gandirii si definitiile sale sunt piedici in calea recunoasterii, piedici in calea perceptiei inteligente a inteligentei de nedefinit.Definirea inteligentei este evident o modelare formala irelevanta in care am vrea sa inchidem concluzand inteligenta creativa. Acest efort de control al inteligentei ne consuma corporal, nu foloseste inteligenta, ceea ce este evidenta inutilitatii acestei atitudini denumite" importanta de sine"; o falsa importanta conduce la fa'se modelari sau haine instrumentale psihologice ale sinelui.("... e vor dezbraca de toate hainele sa scape cu viata"". Orgoliul ranit" sunt haine sfasiate sau rupte pentru care sinele se razbuna pe sfasietorii lor crucificandu-i. Orgoliul sau plansul de mila si frustrarea ca istrumente psihologice ale comportamentului sau, este inutilitaea sinelui;cat "timp" orgoliul ne domina suntem inutili universului inteligentei ,sau adevrului sinelui.Orgoliul se releva ca o incremenire intr-o etapa a desfasurarii ordinii inteligente a creatiei si acesta incremenire imposibila ne conduce la dinamica involutiva, uzura si destructurare a formelor  ca expresie a ceea ce denumim fenomene entropice. Nu puten "sta pe loc" pe nici o trepta a cunoasterii sau etapa a dinamicii creative esalonate in fata constientei observatorului ca experienta a trecutului, a cunoscutului .cunoscutul si necunoscutul sunt pe picior e egalitate si sunt nume de fundatii ale dinamicii creative, recreative si cocreative care este vita interioara inteligentei unice, dinamica unicului viu. Disperarea si dezamagirea pune stapanire in fata adevarului a ceea ce este pe orgoliosul care credea ca poate controla procesul."Metaforica cadere din rai" este consecinta imbracarii sinelui in haina orgoliului cunoasterii si imaginarului stiintei.Eliberarea adevarului ne pune in circumstantele in care perceptia (negandita sau interpretata), comunicarea (a auzi si a raspunde apoi a vedea raspunsul in concretul circumstantelor faptice) si relatia evidenta ca dinamica in univers , ne stau la dispozitie pentru a le valoriza si folosi in existenta. Aceste instrumente existentiale incepand cu relatia asteapta redefinirea lor sau eliberarea lor de definitiile anterioare si a le percepe actiunea inteligenta ca inteligenta a perceptiei. Intr-un intreg fie si deschis si incomensurabil ca plenitudine si frumusete, unica relatie  'utila, constructiva , pragmatica si creativa sau regenerativa este ceea ce denumim energia iubirii sau energia inteligentei. Disocierea iubirii de inteligenta este falsa si dusmanoasa sau antiratiune. Aceatsa energie nu poate fi utilizata exclusivist in un domeniu al placerii fara ca puterea sa incomensurabila sa nu arda domeniul, ceea ce arata ca nu poate fi controlata de nivelele de ordine a organizarii substantei si energiei ingustate egocentri ca interes personal fara "sa arda" persoana. Sunt exemple de cei care s-au jucat incercand sa domine "puterea kundalini" si au intrat in procesul unei combustii corporale spontane, iar cei care o fac inconstienti de ceea ce intentioneaza in existenta lor se supun unei "arderi lente' fapt care "aduce  d moda" antioxidantilor.Nu pot antioxidanti sa se opuna sinelui pervertit si actiunilor sale, arderea. ("ucenicii mei cred ca am venit sa aduc liniste si pace , ci eu voi arunca peste lume un foc care o va arde din temelii"-parafrazand) Da, numai ca lumea este o structura conceptuala, o organizare stramba in raport cu indivizii, caramizile ei. as putea spune cum se mai spune deja ca suntem inrazboiul pe viata si pe moarte dintre lume si indivizi, lume ca structura economica concepute si sustinuta prin companiile totalitarismului extrem ('Tu esti compania- este afacerea ta"- se promoveaza ca atitudini-actiuni formative in companii, identificarea celui viu cu structura interesului preconceput, premeditat) si a "statului captiv" acestor companii prin indatorarea lui si coruperea reprezentantilor "poporului"
Este usor sa descrii ceea ce este facut si imposibil ceea ce este creat pentru ca nu este in domeniul descrierii ci viului trairii.
Provocare temei de proiect "Locul de retragere"  este provocarea unei relatii nestructurate social inca relatia iubirii, Am vazut asta nu ca pe un lucru facut deja si nici ca pe un proiect deja facut , ci ca pe o cultivare a unei paradigame asa cum suntem si in locul in care suntem, cultivare care sa ne releve ca rspuns al inteligentei unice continatoare si continute in expresiile obiectivate in perceptie ca "nou" prin intuitie, inspiratie si indrazneala. Noi existam in relatie si fara constienta relatiei si valorilor sale formative sau destructive, ce putem singuri edifica altceva decat o imagine a carei unica sursa de energie inteligenta suntem fiecare, imaginea unui paradis neschimbator, fixat si static in care nu avem cu cine comunica. Fericirea de a fi singuri fara a o comunica ramane teoretica si posibilitate; exprimd-o in relatii cu oameni vii si liberi cu optiuni diferite si complementare  sau opuse, reteaua relatiilor vor edifica "ceva" Numai dupa ce este edificat in perceptie putem vorbi despre! Provocarea implica doar indrazneala si responsabilitatea propriiei decizii ca sa nu ajungem sa dam vina unii pe altii sau sa cautam vinovatii care suntem. O echipa sau comunitate se constituie si functioneaza cu o tinta clara si transparenta tuturor menbrilor, tinta propusa de tema de proietc este cultivarea paradigmnei in comunitatea ei. Paradigam are propriul "mediu psihologic" nepervertit in esenta sa, care ne astepta sa-l exprimam. Constienta sa va conduce fortele ideilor si gandului viu ca un proiect in continua autocorectie si evolutie pe masura obiectivarii lui. Nici un participant nu poate sti dinainte ce va iesi prin actualizarea si autocorectia regenerativa a proiectului si etapelpior sale. Nici un participant nu stie potentialul sau complet caruia ii ofera spatiu si mijloace de manifestare la lumina constiintelor prin angajament si contributie in comunitatea sau anturajul paradigmei, axiona a oricaror demonstratii lucrative. Contributia mea de inceput este doar relevarea unui joc creativ prin care sa ne simtim ca la bere cu prietenii dar dupa ce-l jucam sa ramanem cu ceva nou ca angajament sau respeonsabilitate , altfel decat dupa distractia vesela "la bere" dupa care revenim la circumstantele de care am fugit la bere. Noi stim sa se distreze impreuna foarte bine cand nu avem ceva de disputat (cu prietenii), dar la fel de bine putem si lucra si distra cu prietenii daca pastram lipsa disputei, si la finalul zilei ne-am imbogatit cu ceva "nou"sau inedit prin aportul contributiei colective. Nu exista fiinta umana care sa nu aiba ceva inedit cu care sa contribuie in comunitate cand este respectat de aceasta.. Desigur ca afirm ca nu exista exigente , dar situatia in care ne aflam ca stare psihologica face din indrazneala si responsabilitate o exigenta; Confortul psihologic ravnit nu ar fi asa ravnit daca nu am fi in spatiul stresului demolator. In acest spatiu in care suntem facem loc altui spatiu, de alta natura si structura a dinamicii lui launtrice, nu avem unde altundeva sa-l facem. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu