Aceasta calitate a perceptiei este manifestata ca sincronicitate a polarizarii fortelor; oricarei actii in corespunde o reactie, oricarui corp o functie, etc, iar reciprocitatea este evidenta.
Folosim in practica corespondenta numai in domeniul stiintific si lucrativ, dar in ceea ce priveste cunoasterea psihologica o ignoram cu gratie. De ex. corespondenta dintre idee si starea psihologica, starea psihologica si circumstante, circumstante si comportament, experienta si ideea despre sine, etc, ca polarizari ale propriei energii vitale datorita sicronicitatii formelor si interactiuniilor este dificil de sezizat senzorial din moment ce constituie insasi fundatia lor , corpul functiei senzoriale. Omul ca fiinta prin excelenta perceptiva, receptiva si impulsiva ca polaritati dinamice a functiei sale vitale, poate sa aleaga atitudini diferite in fata maretului edificiu al perceptiei sale, sa existe receptiv si reactiv in afara edifciului si pe seama lui ca beneficiar pozitionandu-se in polul receptivitatii si dependentei, sau sa traiasca in dinamica sa creativa ca impuls creativ-recreativ al edificiului, pozitionandu-se in polul impulsivitatii (initierii de noi forme si miscari in interiorul edificiului miraculos al percetiei). Indivizii umani situati in polul receptivitatii se considera explorand experienta acestei autopozitionari ca dependenti, victime ale circumstantelor percetiilor lor si "vad" existenta prin prisma conceptului de fatalitate conform caruia predestinarea reteaza din start orice incercare de initiativa si iesire din plasa tesuta de ursitoarele oarbe ale sortii. Este frumoasa metafora si ne scuza de crasa complacere in premeditare ca mijloc in existenta al copierii de modelele trecute si ne justifica simtamantul nevinovatiei si cautarea si pedepsirea vinovatilor sau razbunarea.La extrema, aceasta metafora-imagine-viziune in existenta, a condus la religia fatalitatii si aservirii complete circustantelor edificiului perceptiei fata implicare individuala. Daca ne pica o caramida in cap inevitabil consideram ca de vina este caramida si nu faptul ca si capul nostru era acolo unde a cazut caramida precum corespondenta miscarilor releva.(ne miscam in asa fel incat capul sa intailnesca caramida care se miscase si ea dupa legea gravitatiei vinovata de miscarea ei- apoi cautam vinovatul care a facut posibila caderea caramidei ca sa ne razbunam pedepsindu-l) Cei autopozitionati in polul impulsiv sau initiatic, ajung in mod inevitabil la a descoperii ca ei sunt cauza pentru tot ce se intampla, apoi cauta sa repare sau indrepte nedreptatile, sau cauta mijloace de manipulare a percetiei si edificiului ei pentru a genera circumstante noi si mai propice existentei umane. Cele doua autopozitionari se conserva prin gandire si mentalitate in doua expresii psihologice, cea a victimei si cea a vinovatului iar relationarea lor conduce la imaginea ' sisifului". Daca suntem liberi in fata acestor polarizari formale evidenta ne releva ca nu in tot ce se intampla noi suntem cauza sau vinovati si nici victime sau neimplicati. Orice flux electromagnetic este relevat ca miscare ordonata intre doi poli magnetici, unul emisiv, altul receptiv, in alternata, ceea ce face posibila continuitatea fara epuizare si diminuarea risipei potentialului miscarii. Daca nu exista o polarizare atunci nici flux nu exista ci o miscare dezordonata a corpusculilor vehicole ale energiei si functiei acesteia. Asta in stiinta este exploatat la maximum in domeniul instrumentarii energiei inconjuratoare spre folosinta omului dar in ceea ce priveste viziunea despre sine aceasta stiinta este ignorata prin statica viziunii de victima si vinovatie. Daca in locului starii pshologice a vinovatiei de care ne ferim ca de dracu ca sa fim pedepsiti am pune responsabilitatea si in locul starii de victima am pune tot responsabilitatea, nu ar devevi responsabilitatea fluxul energiei vitale si gandirii dintre cei doi poli? "Resposabilitatea-atitudine" ca flux, nu are forma statica sau model conceptual descriptiv a ce inseamna si cum trebuie manifestata, evidenta conform careia putem percepe dinamica ei ca "HAR" pe care ti-l dai singur si pe care nimeni altcineva nu ti-l poate da fara al formaliza descriptiv (ex numeroasele conceptualizari ale responsabilitatii care a dizolvat-o si ascuns-o formalizand-o ca "morala, comunista, religioasa, familiala, economica ,financiara, de partid, etc", formalizari care implioca pozitionarea "daruitului" cu responsabilitati in 'poveri-trebuinte" existentiale ,implicit in vinovat de pedepsit daca nu e responsabil si victima de rasplatit). Responsabilitatea formalizata ne alunga din domeniul respectiv, nu vrem sa fim pedepsiti si negam orice vinovatie si nu vrem sa fim rasplatiti ca victime; dupa ce am incasat-o, ce valoae mai are rasplta? ne poate incalzi sufletul despagubiri dupa ce am pierdut mana de ex?). Responsabilitatea incepe cu a te pozitiona ca vinovat si victima simultan si aceasta pozitionare face ca attitudinea nostra in existenta sa se schimbe radical, constienti ca nu este 'adevarul" ci o atitudine care ne dinamizeaza existenta si intensitatea ei creste (nivelul de energie vitala creste, prin nerisipirea ei prin manipularea unor modele conceptuale iluzorii, fara finalitate). Opusul responsabilitatii este usor de reflectat prin gandirea lor pentru ca sunt forme in care energia vitala sau starea psihologica este statica si de natura magnetoelectrica in care corpusculii energeiei se misca dezordonat generand campuri de energii amorfe (fara forma proprie) pe care le percepem ca stari psihologice stabile ca miscare launtrica(vinovatia e mereu la fel ca stare fara forma, careia ii dam dinamica prin gandire si comportament, dinamica care se releva prin disolutia relatiilor si fiziologiei naturale. Fiziologia relatiilor interactiunilor noastre constiente , prin evidenta corespondentei, ne releva fiziologia corporala interioara; un om sanatos are relatii sanatoase si un om bolnav are relatii bolnave. Starile psihologce releva disfunctiuni fiziologice si se sustin reciproc in cercuit , ceea ce ne ingreuneaza percetia inteligenta a naturii lor si actiunea inteligenta in circumstantele lor. (lupta cu virusii intareste virusii prin adaptarile genetice ale acestora) Un om responsabil nu se considera nici victima nici vinovat si isi foloseste atitudinea disponibilitatiii si indisponibilitatii armonic in circumstantele sale existentiale. Cum folosim acesta relevare a dinamicii in repere psihologice? Nu folosim complacandu-ne in circumstante barfindu-le sau o folsim impulsionand circumstantele intr-o directie evolutiva in sensurile firesti ale aspiratiilor umane, fara a intra in conflict cu ele. Am sa relev pe langa circumstantele polarizarii psihologice stabil- instabile, si circumstantele cercetarilor stiintifice si a structurilor corporale cercetate, reflectate in constiinta individuala sau nu.
Folosim in practica corespondenta numai in domeniul stiintific si lucrativ, dar in ceea ce priveste cunoasterea psihologica o ignoram cu gratie. De ex. corespondenta dintre idee si starea psihologica, starea psihologica si circumstante, circumstante si comportament, experienta si ideea despre sine, etc, ca polarizari ale propriei energii vitale datorita sicronicitatii formelor si interactiuniilor este dificil de sezizat senzorial din moment ce constituie insasi fundatia lor , corpul functiei senzoriale. Omul ca fiinta prin excelenta perceptiva, receptiva si impulsiva ca polaritati dinamice a functiei sale vitale, poate sa aleaga atitudini diferite in fata maretului edificiu al perceptiei sale, sa existe receptiv si reactiv in afara edifciului si pe seama lui ca beneficiar pozitionandu-se in polul receptivitatii si dependentei, sau sa traiasca in dinamica sa creativa ca impuls creativ-recreativ al edificiului, pozitionandu-se in polul impulsivitatii (initierii de noi forme si miscari in interiorul edificiului miraculos al percetiei). Indivizii umani situati in polul receptivitatii se considera explorand experienta acestei autopozitionari ca dependenti, victime ale circumstantelor percetiilor lor si "vad" existenta prin prisma conceptului de fatalitate conform caruia predestinarea reteaza din start orice incercare de initiativa si iesire din plasa tesuta de ursitoarele oarbe ale sortii. Este frumoasa metafora si ne scuza de crasa complacere in premeditare ca mijloc in existenta al copierii de modelele trecute si ne justifica simtamantul nevinovatiei si cautarea si pedepsirea vinovatilor sau razbunarea.La extrema, aceasta metafora-imagine-viziune in existenta, a condus la religia fatalitatii si aservirii complete circustantelor edificiului perceptiei fata implicare individuala. Daca ne pica o caramida in cap inevitabil consideram ca de vina este caramida si nu faptul ca si capul nostru era acolo unde a cazut caramida precum corespondenta miscarilor releva.(ne miscam in asa fel incat capul sa intailnesca caramida care se miscase si ea dupa legea gravitatiei vinovata de miscarea ei- apoi cautam vinovatul care a facut posibila caderea caramidei ca sa ne razbunam pedepsindu-l) Cei autopozitionati in polul impulsiv sau initiatic, ajung in mod inevitabil la a descoperii ca ei sunt cauza pentru tot ce se intampla, apoi cauta sa repare sau indrepte nedreptatile, sau cauta mijloace de manipulare a percetiei si edificiului ei pentru a genera circumstante noi si mai propice existentei umane. Cele doua autopozitionari se conserva prin gandire si mentalitate in doua expresii psihologice, cea a victimei si cea a vinovatului iar relationarea lor conduce la imaginea ' sisifului". Daca suntem liberi in fata acestor polarizari formale evidenta ne releva ca nu in tot ce se intampla noi suntem cauza sau vinovati si nici victime sau neimplicati. Orice flux electromagnetic este relevat ca miscare ordonata intre doi poli magnetici, unul emisiv, altul receptiv, in alternata, ceea ce face posibila continuitatea fara epuizare si diminuarea risipei potentialului miscarii. Daca nu exista o polarizare atunci nici flux nu exista ci o miscare dezordonata a corpusculilor vehicole ale energiei si functiei acesteia. Asta in stiinta este exploatat la maximum in domeniul instrumentarii energiei inconjuratoare spre folosinta omului dar in ceea ce priveste viziunea despre sine aceasta stiinta este ignorata prin statica viziunii de victima si vinovatie. Daca in locului starii pshologice a vinovatiei de care ne ferim ca de dracu ca sa fim pedepsiti am pune responsabilitatea si in locul starii de victima am pune tot responsabilitatea, nu ar devevi responsabilitatea fluxul energiei vitale si gandirii dintre cei doi poli? "Resposabilitatea-atitudine" ca flux, nu are forma statica sau model conceptual descriptiv a ce inseamna si cum trebuie manifestata, evidenta conform careia putem percepe dinamica ei ca "HAR" pe care ti-l dai singur si pe care nimeni altcineva nu ti-l poate da fara al formaliza descriptiv (ex numeroasele conceptualizari ale responsabilitatii care a dizolvat-o si ascuns-o formalizand-o ca "morala, comunista, religioasa, familiala, economica ,financiara, de partid, etc", formalizari care implioca pozitionarea "daruitului" cu responsabilitati in 'poveri-trebuinte" existentiale ,implicit in vinovat de pedepsit daca nu e responsabil si victima de rasplatit). Responsabilitatea formalizata ne alunga din domeniul respectiv, nu vrem sa fim pedepsiti si negam orice vinovatie si nu vrem sa fim rasplatiti ca victime; dupa ce am incasat-o, ce valoae mai are rasplta? ne poate incalzi sufletul despagubiri dupa ce am pierdut mana de ex?). Responsabilitatea incepe cu a te pozitiona ca vinovat si victima simultan si aceasta pozitionare face ca attitudinea nostra in existenta sa se schimbe radical, constienti ca nu este 'adevarul" ci o atitudine care ne dinamizeaza existenta si intensitatea ei creste (nivelul de energie vitala creste, prin nerisipirea ei prin manipularea unor modele conceptuale iluzorii, fara finalitate). Opusul responsabilitatii este usor de reflectat prin gandirea lor pentru ca sunt forme in care energia vitala sau starea psihologica este statica si de natura magnetoelectrica in care corpusculii energeiei se misca dezordonat generand campuri de energii amorfe (fara forma proprie) pe care le percepem ca stari psihologice stabile ca miscare launtrica(vinovatia e mereu la fel ca stare fara forma, careia ii dam dinamica prin gandire si comportament, dinamica care se releva prin disolutia relatiilor si fiziologiei naturale. Fiziologia relatiilor interactiunilor noastre constiente , prin evidenta corespondentei, ne releva fiziologia corporala interioara; un om sanatos are relatii sanatoase si un om bolnav are relatii bolnave. Starile psihologce releva disfunctiuni fiziologice si se sustin reciproc in cercuit , ceea ce ne ingreuneaza percetia inteligenta a naturii lor si actiunea inteligenta in circumstantele lor. (lupta cu virusii intareste virusii prin adaptarile genetice ale acestora) Un om responsabil nu se considera nici victima nici vinovat si isi foloseste atitudinea disponibilitatiii si indisponibilitatii armonic in circumstantele sale existentiale. Cum folosim acesta relevare a dinamicii in repere psihologice? Nu folosim complacandu-ne in circumstante barfindu-le sau o folsim impulsionand circumstantele intr-o directie evolutiva in sensurile firesti ale aspiratiilor umane, fara a intra in conflict cu ele. Am sa relev pe langa circumstantele polarizarii psihologice stabil- instabile, si circumstantele cercetarilor stiintifice si a structurilor corporale cercetate, reflectate in constiinta individuala sau nu.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu