20 octombrie 2014

confortul psihologic, IX

Nimic altceva nu ofera confort psihologic in afara simtamantului libertatii. Libertatea este simtamantul spatiului si timpului nelimitat conceptual de gandirea lui.
Gandirea in sine nu poate da nastere a ceva original ci doar copieaza sisteme si tehnologii ale carei expresii biologice sunt desavarsite. Fiecare rezolvare tehnologica are ca samanta o rezolvare biologica  a carei dezvoltare este copiata si instrumentata prin gandire. De ex., zborul presupune tehnologic instrumente specifice  si omul are un sistem biologic pentru asta denumit "corpul din vis", sau corpul astral pe care omul il foloseste limitat de inconstienta existentei sale; este corpul cu care omul poate explora nelimitat de concepte temporale spatiul si timpul nelimitat de conceptele spatiale, si constienta existentei acestui sistem biologic natural  ii desavarseste prin constientizare resursele sale. In corpul din vis omul poate strabate cu viteza propriului gand liber imensitatea spatiului si daca se opreste undeva si ramane acolo isi duce si corpul fizic cu el folosind puterea intentiei sale care edifica perceptia si circumstantele ei. Imensitatea spatiului este receptiv in fata intentiei umane si modeleaza energia teraformad-o pentru a creea circumstantele naturale ale existentei sale dupa dorinta sa inregistrata in memoria actualizata continuu in totalitatea informatiilor continute. Utopie spuneti? Dar ceea ce credeti astazi si limitarile acestor credinte nu sunt rezultatul unei utopii limitative? Avem vreun argument altul decat credinta ca sa sustinem afirmatia utopiei de o singura parte? De ce nu ar fi utopie  doar o viziune si nu si celalta? Ambele sunt utopii vazute din partea cealalta! Ce indrazniti sa va convina a fi? Creativitatea in insasi esenta sa implica desavarsita libertate in care optiunea individului il defineste circumstantial ca potential si forme expresive. Ne plac filmele stiintifico-fantastice datorita relevarii a resurse si posibilitati negandite inca ale potentialului uman in univers si a relevarii libertatii sale de expresie in orice circumstante dusmanoase sau nu. De ce ne-ar place aceste filme daca nu ne-ar aminti ceva ce sperantele noastre aspira sa fie. Am putea spera ceva fara sa avem certitudinea posibilitatii acelei exprimari? Am putea spera la viata, libertate si abundenta, nelimitate, fara sa avem undeva in adancul memoriei noastre constienta posibilului? Sperantele noastre sunt utopii? Daca da, de ce sa mai speram? "Speranta" si increderea in speranta este adevarata atutidine mistica a aspiratiei absolutului sau libertatii de miscare a fiintei in toate planurile posibile ale miscarii care defineste adevartul "mistic". Misticul nu este irational, superstitios si neputincios  in fata credintelor limitarii; el aspira absolutul si-l remodeleaza responsabil prin intuitia comuniunii si integritatii plenitudinii universale a fiintei care-i defineste caracterul; el hraneste cu energia sa absolutul si acesta la randul lui ii reflecta inspiratia inteligentei sale in mod vizibil. "Mediul" confortului psihologic este ecologia planetei de sine statatoare care-i ofera libertatea inspiratiei si fericirii creative eliberandu-l de exigentele intretinerii lui . Mediul natural biologic este expresia armonica de sine statatoare care-i ofera omului libertatea evolutiei in creatie . Energia umana eliberata de eforturile "necesitatilor materiale" asigurate deja de mediul natural din abundenta, fara sa implice efortul sau pentru asta,  se poate prin atentie si intentie dedica desavarsiri formelor sale expresive prin creatie. Creatia nu este "stiinta constiintei" al carui efect este, ci esenta a inteligentei fiintei sale. de aceea se spune ca "omul incepe (da impulsul prin intentie) si Dumnezeu sfarseste ce a inceput omul (infaptuieste)" si asta defineste ceea ce denumi 'cocreatie',  proces in care totalitatea este implicata si nici un element continut ei nu este neglijat sau exclus. Egoistul afirma ca el comanda ,el executa si asta exclude totalitatea si implia dominatia ei de egocentricul absurd si incomplet in viziunea sa, ignorant al misterului inconjurator al posibilitatilor umane, distructiv prin indiferenta. Mental, viziunea libertatii , a nedefinitului ce urmeaza a fi definit in procesul curgator al evolutiei universale, este relativ simplu de recunoascut si trait ca experienta , dar coprul nostru a obiectivat toate opusurile acestei viziuni ca disfunctii ale functionarii sale , iar acesta situatie implica decorporalizarea acestor informatii antilume, antiom. Observam cum nici o disfunctie corporala pe care timpul in desfasurarea etapelor involutiei umane le obiectiveaza ca stari disfunctionale nu le punem sub semnul intrebarii ca adevar definitoriu si obligatie ca etapa temporala; o reclama spune ca este vremea disfunctiilor respiratorii si nimeni nu se indoieste de asta si cumpara medicamentele ofertate pentru a se impotrivi vremurilor respective si disfunctiilor lor. Credinta in informatiile disfunctiilor corporale  fatale  si de neevitat este asa de mare si tare, incat imediat anihileaza prin identificare corporala cu aceste informaatii,  orice  informatie contrara . Credinta disfunctiilor ca fatalitate temporala s-a "betonat" si a strapunge acest cocon informational implica o mare forta , forta pe care omul o aserveste acestor credinte si reactii la ele in cerc vicios. De aceea se spune de vizionari  ca boala este relatia dintre om si Dumnezeu iar francezii denumesc spitalul 'hotelul lui dumnezeu", hotel in care ne odihnim in boala. Aceasta stare de dependenta informationala fata de expresiile infoenergetice a disfunctiilor psihologice, fiziologice si anatomice, reflectate in comnportamentul nostru ca reatii si sperante neonorate sau obiectivate in perceptia substantiala ca adevar, ne conduce la disperare, la stress. Curajul si indrazneala nu se gaseste in mediul uman si orice asteptare ca cineva sa ne dea si scoata din complacerile nostre este absurda. Putem echilibra fortele disfunctiilor cu cele ale fiziologiei naturale si originale functionale care sunt dupa cum statistica cunoasterii genetice releva egale ca procente infoenergetice continute de adn-ul planetar al fiintelor: 20 % pseudo- adn (pseudoinformatii- fals informational in raport cu structura adn original), 20% adn functional, 60% adn-tacut , necunoscut , neexprimat in constiinta omului ca potential.  Echilibrarea fortelor antiumane a disfunctiunilor fara constienta faptului ca nu sunt definitii ale expresiei umane ca sa ne identificam cu ele ca " asta e fatalitatea mea existentiala, disfunctia ,degradarea corporala si moartea" care reflecta constiinta disfunctiilor si nu constiinta omului, constiinta falsului si nu a omului ca structura functionala a adn-ului sau nepervertit , este dificil. Trebuie sa le opunem constient fortele adn-ului functional, sa-l hranim cu energia incomensurabila a atentiei noastre, asa cum facem cu infoenergia pseudo-adn-ului caruia ii acordam atentia neconditionat prin teama de disfunctii ca forta magneto-electrica (statica) gravitationala prin care le atragem. Infoenergia adn-ului functional sunt forte electro-magnetice (dinamice).; seamana dar sunt complet diferite; forte carora nu le acordam atentia, iar cand o facem le folosim dupa modelele placerii care sunt magnetoelectice si instabile foemal, fara-forme, campuri de stari informale fara structura corporala, carora le "dam corpul nostru" si acestea il demodeleaza, sau destructureaza precum 'firea lor este". Cand echilibram aceste forte aparent opuse dar de naturi diferite nu le mai asociem identitatii individuale, nu le mai "legam" unele de altele , modalitate prin care dam nastere unui sistem  in care elementele continute sunt incompatibile si in confruntare sau dezordine. Eliberand sistemele de forte compatibile si armonice in structura sistemelor lor, echilibram momentul fotelor de rotatie prin dislocarea originilor acestor forte, iar totul se invarteste in armonia fotelor sale armonic si coeziv; fluxul fortelor in care corpul uman traieste primeste impulsul Rota-tiei lor si "e pur si muove" regenerativ. Capacitatea adn de regenerare celulara accelerata este in potentialul sau de la inceputul existentei om, dar a fost ascunsaq constientei, ignorata si uitata, iar cei care au ascuns-o au uitat-o si ei. Astfel am imbratisat fatalitatea disfunctiilor ca adevar existential terestru si limitat regenerarea la nivele exterioare corporale. desigur ca pot apare elemente tehnologice care sa determine acesta capacitate ,s-o activeze din exterior dar exista si un element biologic care face acelasi lucru neconditionand individul de plata tehnologiei si limitandu-i accesul la ceea ce are deja in mod natural. Oprind dialogul interior (intram in meditatie), ne aflam infoenergetic in 60%adn-tacut, in necunoscut, in inocenta in care cunoastrea nu ne conditioneaza actiunile. Natural cand visam , am trecut sau schimbat planul exitential in dimensiunea libertatii de miscare fara afi constienti de ea din cauza nontimpului miscarii sau vitezei miscarii gandului motiv pentru care nu intelegem ce se intampla ca sir incomprehensibil de venimente imagistice a caror natura este emotionala, traim in lumea emotiilor, o lume "trecuta" din memoria emotionala. Emotia este energie in miscare si dinamica viziunilor din vis este dinamica emotionala indivdului care viseaza In vis daca vrei sa te deplasezi mergand nu poti , dar orice dinamica a emotiei produce deplasare si te trezesti in alta imagine simultan cu emotia respectiva care este rflexia emotiei tale. Firesc cand te temi , imaginea e ingozitoare, mostruoasa, si fugi de ea , cauti refugiu "la tata"sau la 'mama" si te trezesti din cosmarul respectiv in constienta corporala fizica in care acea imagine de cosmar nu exista obiectiv. Oamenii in confort psihologic nu viseaza ;urat" , nu au cosmaruri , nu sunt violenti ca reflecxtare comportamentala a fricilor si spaimelor sau viselor urate. Astfel visele inconstiente sunt 'creatore" de circumstante si fiecare viseaza dupa propriile sentimente reflectate emotional ca reactii si comportamental ca fapte reactive. Corpul din vis este captiv emotiilor memorate ca trairi si cum in copilarie reactionam emotional negativ fara sa intelegem de ce si la ce reationam, fara sa intelegem daca este motivata reactia nostra, etc, acumulam de cand ne nastem emotii negative si se perpetueaza pe parcursul existentei ca atare determinand comportamentul; (astfel cei 7 ani de acasa sunt hotaratori) Corpul din vis captiv acetui complex emotional este eliberat prin echilibrarea fortelor magnetoelectrice ca pseudoinformatii si a celor electromagnetice ca adn-functional, identitar corporal individual. Moartea corpului fizic nu ne conduce la ceva din moment ce sursa difunctiilor sunt memoria emotionala care tine captiv corpul libertatii de miscare si ne vom invarti in aceleasi emotii si imagini si fugi. Capacitatea de a orienta constient simturile pe ceea ce doresti nu poate fi activata fugind de urat si neplacut; fuga in sine este actiunea nu orientarea simturilor pentru a stabiliza perceptia a ceea ce doresti a percepe in profunzimea inteligentei. Fara capacitatea de orientare a simturilor dupa dorinta nu putem stabiliza perceptia si vom efemeriza totul, desi expresia sa este obiectivata ca dinamica creativa recreativa de sine statoare. Succesiunea incomprehensibila a evenimentelor emotionale si imagisticii lor intr-o miscare browniana o percepem si astfel nu mai avem repere in circumstantele imagistice si  reper al expresiei noastre. Fluiditatea este buna, dar ratiunea este ordine. Daca ne miscam(fluiditatea) din nivele de ordine in alte nivele de ordine, stabile si omogene in sinele lor, putem sa generam repere ale miscarii noastre si sa-i dam sensul dorit. Intrebat de unde stiu, nu pot da alt rasopuns decat firescul faptului ca am mai fost pe acolo sau pe aici si am vazut desfasurarea evenimentelor locului respectiv in dinamica sa neschimbatoare dar care poate fi impulsionata prin cresterea sau inglobarea in sistemul ei a unei energii noi compatibile cu elementele structurale ale locului, transformad ordinea lui si nivelul sau de energie si constituindu-l in reper prin contributie responsabila. Locul va reflecta noua ordine si energie  intr-o structura functionala in formala care prin contemplatia ei putem patrunde semnificatiile contributiei si astfel sa-l constituim inreper mental si formal al unei noi interactiuni cu locul care sa ne reflecte de apoi natura si sensul interactiunilor noastre cu el. "locul" este ceva incomensurabil ca valoare, locul pamantului fata de soare al soarelui in galaxie, etc, sunt repere de o valoare inestimabila. daca miscam soarele de pe locul lui intregul sau sistem s-ar perturba si transforma involuand ca ordine si energie, decazand ca sa spun asa din nivelul de plenitudine si frumusete formala si functionala in existenta si din fericire pentru noi locul lor nu poate fi schimbat, numai noi insine putem schimba locul nostru schimband in bine sau rau mediul ecologiei functinale. Am vorbit de locul planetei si soarelui in galaxie si imensa sa ratiune exitentiala si importanta pentru umanitate. Dar omul pe pamant este in locul sau asa cum soarele si pamantul se alfla? dupa cum mediul si ecologia planetei arata prin degradarea ei, omul a parasit locul sau de drept divin sau dreptul sau in creatie si a incremenit intr-un loc neportivit lui! (omul potrivit nu se mai afla in locul potrivit lui- evidenta nu poate fi contestata) Ce fel de "loc este potrivit omului" in plenitudinea functionala a planetei al carei element dinamic este??? Evident ca-l putem regasi ca elemente in percetia subiectiva ca 'locul confortului psihologic si claritatii interioare in care inteligenta perceptiei este dinamica ei', denumit si locul puterii sau locul tacerii, sau simtamantul libertatii sale reflectat de posibilitatea miscarii constiintei sale si corpului sau cu infinite grade de libertate. Infinitul este ignorat de oamenii de stiinta pentru ca nu pot lucra cu el; de acord, dar daca nu are caracteristica lucratriv in natura sa poate are caracteristica creativa? fara acesta caracteristica putem instrumenta ceva ca apoi sa lucram cu instrumentele respective? Simtamantul imensitatii nu este abstract este reflecat ca imensitatea a spatiului inconjurator care da  valoare imensa, "micimei bolovanului planetar" pe care-l distrugem ca economie si ecologia sa functionala si "nimicniciei ingustimii perceptiei lumesti a constiintei"Ce altceva poate valoriza mai mult decat imensitatea planeta si locul sau in dinamica armoniei sferelor? cand constienta valorii incomesurabile a planetei si ecologiei sale se trezeste in om ,mai poate el sa distruga, sa consume resursele planetei modelandu-le dizarmonic si incomplet in forme si structuri tehnologice artificilae si dependente de entrpoie si procesul sau?. Fara entropie aceasta instrumentare a mediului arificial nu poate exista si dupa ce ele sunt terminate ca expresie corporala entropia le ia in stapanire pentru ca le apartine. O gandire entropica este dezordonata, inrationala si antisociala, generaza artefacte ale dezordinii sale artefacte  in care entroia ca proces functioneaza. Am produs o ordine mecanica a gandirii inconstiente de calitatea si locul sau in integritatea fiintei uamne ca proces, o structura infoenergetica entropica in gandire.  Simtamantul imesitatii spatiului inconjurator poate schimba atitudinea omului si comportamentului sau cand autoamagirea propriului sine inceteaza si perceptia conteaza in actunile sale ca putere mai mare decat ambitiile lui imaginare ale autopromovarii fata de semenii sai, sau lauda de sine care nu miroase a bine. asta nu insemna o judecata de bine sau rau ci o relevare a locului in care ne aflam cu totii ca fiinte sociale pe care societatea asa cum este le reflecta conceptiile si credintele dgradante ale expresiilor lor corporale si mediului natural existential. "Locul " in constienta sa , este o structura si o fiziologie in tructura respectiva si "nepotrivirea" locului reflecta o proasta situare in constiinta a omenirii ca societate. Constiinta de vierme este aviermelui nu a omului, asemanator cea de pacatos este a pacatului nu a omului; Asocierea nepotrivita este o localizare nepotrivita a constiintei. Aceasta evidenta este cunoscuta de toti parintii cand refuza copiilor 'anturaje" (asocieri) nepotrivite conditiei lor umane sau sociale. Am sa povestesc suferintele unui prieten impartasite mie telefonic, generate de situarea sa intr-un anturaj rapace si meschin , violent comportamental si emotional in care structura sa delicata si artistic creativa incerca sa se exprime prin respect, toleranta si bun simt; era considerat 'bun de atacat  si de facut misto", tolomac care nu raspunde si doar incaseaza, si a incasat pana cand nu a mai putut rezista si ajuns la disperare nedorind sa se morcirleasca in modalitatea lor comportamentala de care se scarbise. Cerandu-mi un sfatul care intotdeauna ma bine dispune prin stupoarea in care ma proiecteaza launtri , "ce sa fac", am raspuns ca ce stie cel mai bine, ce ii provoaca cea mai mare satisfactie, sa-i injure si sa le i-a banii instrumentand spagile din sistemul lor! Uimit de sfatul meu la care nu se astepta (spera ceva magic sau spiritual), sfat care continea toate elementele cunosterii din  constiinta sa, i-am raspuns ca nu gasesti miere in rahat de gaina si nici nu pui mierea in rahatul gainilor ca nu manaca nimeni rahat de gaina, ca doar se improsca unul pe altul cu rahat ca intr-un joc de pimpong , joc care ii placea sa-l joace. Dupa un timp mi-a transmis ca toate erau in regula si el nu mai era exceptia de la regula ca sa fie contestat ca prezenta acolo, dar ca s-a saturat de rahatul locului si l-a parasit; experientele personale sunt extrem de importante pentru fiecare persoana cand le asculta glasul tacut. Persoana nu poate asculta sau auzi simultan cu a se asculta si a se auzi ce spune ca sa auda glasul sau tacut; cand face liniste in capul sau, aude si ce aude este relevant lui, fie ca este ascultarea altuia sau ascultarea a ceea ce el crede. Confortul psihologic este magic, este magia libertatii si posibilitatilor celor 60% Adn-tacut conf statistici, a imensitatii sale ca potential si actiune in slujba fiintei umane si care este dinamica evolutiva a expresiei sinelui corporal si energetic la dispozitia ei." Indrazneala poarta in sine geniu, ratiune si...... magie." Traim meschin in lumea meschinariei sociale, in timp ce suntem inconjurati de misterele propriei existente; Este locul meschinariei si mediocritatii locul potrivit? Strabunii din civiliatia tatilor dumnezei ne transmit peste veacuri de intuneric ca nu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu