24 octombrie 2014

corespondenta, contin.

Eu-l social atributiv este rezultatul presiunilor exterioare si a oglindirii lor in constiinta reactiva prin raspunsurile negarii sau adaptarii la aceste presiuni.
Adaptarea conduce la acceptare si aservire, la modelarea energiei conform modelelor si exigentelor acestor presiuni punctuale, absorbite si amplificate, apoi reverberate prin exprimarea prin exprimarea lor cu mai multa forta. Un individ intr-un mediu violent are doua posibilitati; sa se opuna incasand loviturile violentei sau sa o absoarba ,amplifice si exprime cu mai multa violenta si in acest fel sa domine mediul violent printr-o mai mare violenta ca sa-si protejeze existenta ,sa supravietuiasca in mediul ei. Cel mai violent copil din gasca violentei ca modalitate de afirmare si supravietuire este leader dominand pe ceilati. Evolutia prin lupta dintre contrarii se releva ca lupta interna a  acelorasi viziuni-modalitati comportamentale, ca concurenta pe aceeasi fasie ingusta  a aceleiasi idei. Ideea e banul ca mijloc si scop si concurenta este lupta pe fasia ei. Cum lupta pentru "un ban' ar avea "un" castigator si multimea concurentilor ar putea renunta la lupta din ratiunea inutilitatii ei, am multiplicat banii ca sa dam satisfactie multimii de concurenti pe diferite nivele de realizare a demonstratiei de capacitate in lupta si am ajuns la o multime de "castigatori" nemultumiti de nivelul lor si care lupta continuu sa-si ridice nivelul.Ideea unica de valoare, formalizata si virtualizata ,masurata ca ban, a acaparat intreg domeniul existentei esterioare si a cetatenilor ei, "devenind" viata launtrica ca miscare automata a societatii, denumita "economie". Economie isi are radacina, semnificatia, in "eco-nominus' sau " iata sufletul" si dupa cum comportamentul social releva , iata sufletul violentei, concurentei pentru aceeasi tinta. teoretizam socuetatea ca o diversitate de domenii si activitati, de o distributie a muncii, dar dupa cum evidenta releva nu exista diversitate decat formala fiecare domeniu fiind aservit aceleiasi tinte, mijloc si masura. Cultura masurata si care supravietuieste prin ban este o spoiala, orice 'opera de arta' fie un copac, etc,  fie un tablou, sculptura, etc, fara evaluare in ban nu are nici o valoare ,nu starneste nici un interes, nu exista pur si simplu nebagata inseama ca ceea ce este de atentia captata si aservita hipnotic ideii de valoare virtualizata si inconstienta (reprezentarea forma-lucru a ideii, este o "idee moarta", o idee obiect.). Natura de 'lucru-obiect" a ideii va produce o activitate lucrativa ca arbore si seminte obiect, ca fructe ale arborelui activitatilor societatii. Lucrurile genereaza lucruri,  dar dupa cum stim lucrurile nu se pot misca sau diversifica formal prin ele insele; in acest caz , care este potentialul si cinetica lui care genereaza aceasta stare de fapt? Evident vitalitatea tineretii, vitalitate aservita a produce lucruri-bani care sa produca alte lucruri-bani. Balada "fiului risipitor" este reflectata de acesta rutina in care vitalitatea de la Dumnezeu pentru fiintele Lui este folosita sa produca lucruri-obiecte , adica inrelevant in raport cu natura sa, natura care se degradeaza sau involueaza nesustinuta de vitalitatea folosita in alte scopuri. Omul nu isi gestioneaza responsabil vitalitatea tineretii sale risipind-o. Este un aspect al libertatii neingradite esentiale lui, aspect care trebuie sa-l conduca la responsabilitatea actiunilor sale prin rechizitoriul consecintelor lor asupra lui insusi. Aceste rutine comportamentale diferite formal, dar mijlocul comun in existenta, tinta activitatilor lor, ne conduce la perceptia unei programari a ceva care sa producai un rezultat premeditat, preconceput; asta ne releva faptul ca omul nu are o conceptie de sine ci este preconceput sa produca lucruri-obiect. Rutina este mama programarii si preconceperii rezultattelor, iar aceasta evidenta ne conduce la recunoasterea propriilor comportamente-rutine preconcepute de mediul social inainte de nasterea noastra. Aceste rutine- preconcepute (in raport cu individul nou nascut), sunt expresia presiunilor exterioare asupra lui din mediul sau social preconceput la randul sau. Astfel individul absoarbe in prima faza a copilariei presiunile respective , le amplifica prin vitalitatea lui si exprima comportamental cu putere sporita de propria vitalitate. Un copil cuminte este un copil care executa rutinele cu max de fidelitate si putere situandu-se in acord cu ele; el este rasplatit prin laude si incurajari, apoi prin bani, si situatie in ierarhie functie de indemanarea si forta  lui de a onora rutinele respective a caror rezultate sunt direct proportionale cu acordul si puterea lui. Consecintele in propria existenta si expresie forma corp si fiziologie interna, la un moment dat il determina pe copil sa mediteze pe tema propriei existente si a comportamentului sau, punandu-si intrebarile esentiale referitoare la sensul existentei si vietii; trecand prin revolta si rascoala fata de generatiile trecute sau anterioare lui ale parintilor, nonconformism, libertinaj si revolutie in societate, ajunge sa realizeze ca adevarata revolutie este una interioara, "inteiror" pe care-l gaseste "gol", 'tacut' , liber de orice conceptie sau preconceptie. Poate accepta conceptii pe care sa le considere "ale sale" si libera alegere, 'schimbare", dar intelege mai tarziu ca s-a intors in aceeasi rutina sub alta forma, schimbarea este continuitate sub alta forma a aceleiasi rutine "ale gandirii" Mai poate considera ca religia (si sa se aserveasca diferitelor curente) este spiritualitate, dar rutinele religioase ii releva ca sunt forme diferite ale aceleasi rutine a "GANDIRII". Invata sa  'gandeasca" recunoascand ceea ce este gandirea si renunta "la a se gandi" descoperin si explorand alte modalitati si instrumente in existenta, modalitatile perceoptiei inteligente, atentia si intentia. Ideea ca leader al gandirii si gandirea ei ca activitate lucrativa al carei scop este perpetuarea ideii isi pierde relevanta in fata constientei individuale ca ceea ce este deja facut si refacut, ceva  pe  care orice efort propriu de reparare sau modificare nu contribuie decat la degradarea a ceea ce este facut si implicit a expresiei sale prin reflectarea presiunilor la care degradarea mediului il supune. Omul incepe sa uada si simultan sa inteleaga si sa practice intelesul; un exemplu personal este acela in care am realizat ca nu respectam propria cunoastere , invatasem la scoala ca in natura exista fiinte si lucruri (in clasele primare) , nu invatasem nimic despre moarte sau boala sau conflicte si totusi incepusem sa le onorez ca practica; ce practicam eu ceea ce invatasem la fizica si biologie , matemarica si chimie sau practica era complet diferita de invatatura? Invatasem ordinea si practicam dezordinea, de ce? Atentia neaservita modelelor conceptuale preconcepute, servite gratuit la masa gandirii, priveste si "lumineaza" noi reflecsii ale mediului distingand familii si naturi diferite formal si complementare functional, iar pozitionarea propie in acest mediu se releva ca apartinand unei familii si functiuni distincte de preconceptiile "lumii" ca mediu social exterior si opresiv prin toxicitatea sa sufleteasca-emotionala. Mediul familiei biologice planetare nu este opresiv, imi staneste intensitatea atentiei si vigilenta intentiei ca miscare proprie in mediu si determina responsabilitatea relatiilor cu mediul natural; o noua stare in care raspunsurile mediului la prezenta mea sunt determinate de "calitatea" prezentei mele ca atitudine si comportament ma conduce la constatari extraordinare ale unei noi relatii si relationari in care interior mediului natural nu exista conflicte ci sustinere reciproca,  coexistenta; fire nevazute ne tin impreuna ca expresii individuale ale aceleasi familii a biosului planetar sustinut la randul sau de substantialitatea planetara in diversitate armonica si coeziva. Dar sa ne intoarcem la corespondente; programarea are ca instrument si mijloc rutina informationala si max de realixare a acestei activitati este un mecanism automat a carei sursa de energie este gandirea umana; gandirea il naste si sustine instrumentand energia din mediul substantial necesara mecanismului automat. fara energia gandirii mecanismul nu se poate sustine pe sine indiferent de sustinerea directa energetica prin captarea directa a energiei solare.Chiar programat la autoalimentare si autoreproducere acest mecanism in ciuda sofisticarii lui tehnologice nu poate evolua, ramane un lucru-obiect automat in limitele programului sau si dependent de substantialitatea universului planetar. Activitatea gandirii in domeniul biologiei este neavenita din moment ce nu este domeniul sau. In acest domeniu gandirea fie ea si ratiunea rutinelor, nu poate realiza decat clone biologice sau copii dependente si ele de programul in limita caruia functioneaza si de substanta biologica planetare pe care nu o poate reproduce ci doar copia. In timp (nu  cantitativ apreciat ci calitativ),  automatele si clonele se degradeaza ca orice copie recopiata. Infidelitatile copiilor sunt la nivele microcosmice si se reflecta formal amplificandu-se prin sirul aproximarilor dimesionale date de masuratorile instrumentelor aproximative degradabile si ele. O civilizatie bazata exclusiv pe gandirea informationala ca informatie idee fixata, repetabila si imuabila, ajunge in pragul colapsului sau prin exploatarea resurselor sale in producerea de medii instrumentale si biologice artificiale, adica productia de copii mecanice sau biologice ale nediului sau natural si de sine statator, datorita integritatii si masurii armonice si coezive de necopiat a dinamicii structurilor sale si interactiunilor lor in continuua evolutie si inoire expresiva. Evolutia creatiei ne scapa din inchisoarea interpretarilor ei rigide. O astfel de civilizatie tehnocrata (puterea instrumentului) este o societate-lucru, fara evolutie proprie si se poate reverbera temporal prin absorbtia si aservirea fiintelor umabne. Ca urmare fiintele umane nu pot fi starpite de rigiditatea mecanicii tehnologice ci pot fi crescute si programarte precum gainile sa faca oua. O astfel de civilizatie este "facerea cuiva" ale carui bune intentii paveaza drumul catre propriul iad al "monstrilor" carora le da nastere astfel.Oricat de frumosi am face acesti monstrii, monstruozitatea rutinei si involutiei entropice desconspira morbiditatea ritualului de orice fel. Un astfel de facator nu poate fi decat cinevacare se considera mort si acesta consideratie de sine produce respectiva morbiditate ca ritual al supravietuirii sale. orice realitate in afara domeniului cunoasterii respectiv reflectarii ei in gandire, este irelevanta , asa ca este util sa dam valoare propriei cunoasteri si necunoscutului din goliciunea interioara ca expresie informala a ceva misterios care ne impinge la evolutie prin deciziile si fortele proprii responsabil angajate in acest proces. Ce ati face daca ati fi complet liberi si cu toate mijloacele la indemna sa faceti tot ce doriti? Nu ignorati raspunsul, cautati-l si luminati-l gandindu-l si veti decoperi sursa si povestea proprie. In atentie se releva edificiile naturale si artificiale create si facute si in aceste edificii sunt informatiile necesare si drumul lor existential prin suportul vitalitatii umane. Corespondenta ne spune ca daca un automat este programat ca rutina informatiilor, o clona cum este programata? tot ptin informatii dar informatii de natura specifica domeniului info-enegetica psihologica a credintelor despre sine bine structurate si premeditate a cunosterii psihologice.Aceasta cunoastere este o structura emotionala corespondenta prin asociere cu elemente din exterior al fiintelor, elemente din percetia lor obiectiva care cu cat sunt mai departate par a fi mai obiective si stabile in mediul percetiei cum sunt luna, soarele , celelalte planete si stelele (a caror departare le face in perceptie "fixe") . Astfel se fixeaza asociativ relatiile si influentele psihologice intr-o sfera continatoare a caror elemente sunt relationate dupa premeditarea infoenergetica consevata de informatii scrise si perpetuate astfel peste limitele temporale individuale. Oare de ce este atat de importanta cunoasterea psihologica, mult mai importanta decat cea tehnologica pentru oameni? Evident este o cunoastre de sine si a fatalitatii ei in desfasurare, fatalitate careia trebuie sa-i supravietuim fara sa reusim asta, Identificandu-ne cu acesta cunoastre, o resurcitam si perpetuam cu propria energie vitala.A Supravietui ei insemna abandonul ei; dar abandonul pare imposibil atat timp cat in loc ei nu stim altceva iar premeditarea obisnuita ne blocheaza actiunile fara scop premeditat.,. dinainte cunoascut. Norocul nostru incomensurabil de la Dumnezeu venit este ca tocmai lipsa acesta de obiectiv premeditat in existenta , lipsa din memoria omului a "cum se creeaza" il stabileste ca inceput al creatiei si liber. Neexistand in cunoastere ceva din afara ei suntem obligati sa-i dam responsabil directie si sa folosim ceea ce avem deja ca fiinte adica fiinta.Astfel propria fiinta se releva ca unica valoare existentiala nonformnalizata prin pregandire.Invatam sa ne folosim fiinta corporala in loc sa o distrugem pe altarul ritualului zeilor inchiputi de noi insine si care prin fixitatea lor functionala sunt morti , rutine infoenegetice sau lucruri energetice ; zeii sunt instrumentele noastre. Asocierea de elemente complementare sau de elemente inompatibile, genereaza dinamici diferite si nu "ne-am" gandit niciodata ca nu suntem rodul unei asocieri; asocierea premeditata creeaza anturajuri de anumite dinamici si cand asicierile sunt ascunse in subconstient prin identificare ele pot functiona in afara hotararilor individuale si ne trezxim ca ne degradam cu timpul de la un moment dat. Daca am identifica acel moment dat si l-am refuza curgerea existentei ar avea alt curs dupa cum maetrii reeleveaza constiintei hipnotizate de rutinele asocierilor inoculate, conservarea lor ca si cunoastre oculta a secretelor care-s mijloacele importantei fara substanta si retezarea oricarei indrazneli prin pedepse imediate ale izolarii si psihologice si fizice. Astfel putem constientiza prin relevarea constiintei a propriei cunoasteri (daca exista ceva, atunci cunosc!-campul realitatii existentei este in cunoastere si gandire ca mijloc de exprimare), ca asa cum eu-l social exterior este rzultatul presiunilor mediului social asupra individului (omul facut de societate ca mediu, dependent de circumstantele sociale psihologic si fiziologic, cei 7 ani de acasa ,scoala etc), asemanator eu-l corrp uman este rezultatul presiunilor mediului natural, (este exprimat de planeta"Pamant" in integritatea sa) ca reflectare corporala a constiintei sale, cu alte cuvinte corpul uman este corpul constiintei unice planetare prin care actioneaza planeta ca fiinta de sine statatoare sau tata-mama.In aceasta viziune constiinta noastra este in afara noastra orientata ca directie de actiune inspre noi, suntem urmariti vazuti si judecati din afara (-acesta situatie justifica judecarea din afara a celorlalti si impotriva lor). Constiinta naturii este tacuta si comunica prin faptele sale, cea sociala este galagiosa si revendicativa si se exprima doar prin calomnie si promisiuni iresponsabile de neonorat. Noi ca spectatorii acestor procese suntem aserviti galagiei care ne atrage a si capteaza atentia. Atentia este "mijlocul" prin care ne orientam simturile care ne descriu relitatea, simturile subtile directe si cele utile senzoriale. Cine invata sa-si canalizeze simturile dupa dorinta sa si sa nu le lase la voia intamplarii si stimulilor acaparatori exteriori ca presiuni asupra lor, se misca liber si neconditionat in eu-l sau., ii da formas dorita si puterea necesara libertatii sale. Fara putere, energie, ratiune, proprie,  eu-l este nevoias puterilor exterioare lui. Puterea eu-lui este capacitatea de a nu se aservi senzorialului sau identitar ci a-si folosi senzorialul ca instrument perceptiv care ofera informatiile circumstantelor ca elemene ale desiziei sale. Un om cu cat este mai informat poate lua decizii mai utile lui si anturajului sau. Calea nu se mai restrange la modelul ritualului folosit ca metoda de eliberare  ci este o 'problema de energie " sau vibratie a eu-lui care nu este un lucru vizibil si face ca valoarea unui om sa nu fie in domeniul vizibilului ceea ce complica indrumarea si conducerea  societatii si comunitatilor. nivelul sau de constiinrta este direct proportional cu nivelul de energie al eu-lui, iar acest nivel nu poate fi crescut prin acumularile externe lui sau ritualice. Inselaciunea slabiciunii care "se da mare" la domeniul aparentelor stralucitoare si formelor ademenitoare se restrange punctual iar din punct de vedere social la imaginea falsa a promisiunilor mincinoase.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu