19 octombrie 2014

confortul psihologic, VI

Fiecare oscilam intre confort si stres ca stare psihologica fara sa le recunoastem consecintele ca activitati a structurii lor infoenergetice.
Poti intelege stresul cand te desparti de el si deasemenea confortul este inteles in starea de stres. Valorizam ce pierdem dar cea ce afirm este explorarea necesara intelegrii a ceea ce am pierdut prin rememorare si ca fara rememorare doar ne lamentam si ne exprimam frustarile generate de pierdere. Explorarea ne conduce la a vedea in profunzime relatia dintre cele doua polarizari ale propriei energii vitale cu noi insine ca imaginile mentale sa capete spatialitate si dinamica in constienta. Constienti de locul unde ne aflam psihologic, de caracteristicile locului si reflectarile lui in oglinda propriului ego ne putem misca liberi in mediul respectiv folosind 'reflectorul" atentiei penru a identifica calea de urmat asa cum in padure ne cataram in copaci ca sa privim de sus pentru a identifica poteca sau directia de urmat functie de locul unde vrem sa ajungem si harta mentala la dispozitie. Nu sustin o clasificare de tip ierarhic sau pe criterii de importanta intre cei doi poli infoenergetici ai energiei proprii perceputi psihologic ca stari, mediu psihologic, ci sustin revenirea din structurile unuia sau altuia in punctul de echilibrium al fortelor lor, punctul  constientei elevate unde un altfel de atentie si stare se manifesta, "fel" complet distict de oricare  model emotional al starilor  polarizarii. Desavarsirea propriei fiinte si creatii a inceputului, sau structura originala a constiintei si starii ei radiante si corporale de la care pornim in existenta, in acel punct se releva si acesta adevarata revelatie ne transforma gandirea, comportamentul si imaginea, 'schimbarea la fata" prin transformarea structurii constiintei insasi prin revenire la structura sa originala pervertita de conceptul gresit sau pseudoadn..
 O societate  sau lume structurata conceptual si comportamental pe instinctul asigurarii si garantarii confortului psihologic al membrilor ei este o societate complet diferita de ceea ce cunoastem ca semnificatia terrmenului. Eu nu sustin completa ignorare si boicotarea  tehnologiei, pentru ca nu tehnologia sau armele ucid, nici revenirea la natura de tip istoric al conceptiilor antirationale de tip model animal, expresie  prezentata ca salbaticie si privatiune.(de tip asceza stupida care conduce la salbaticirea privatiunii de confortul tehnologic din memorie)  Armonica mijloacelor fara sa incremenim in dependenta lor este posbila  in starea de confort psihologic in care avem ratiunea masurii folosirii unora sau altora fara sa se confrunte sau deranjeze intre ele , vom ordona si distribui mijloacele   doar in domeniul necesitatii lor prin claritatea interioara specifica starii de confort. Energia unui palat sau a unei pesteri este acelasi tip de energie cu aceeasi actiune specifica naturii ei; diferenta din perceptie a energie respective este data de efortul pe durata anilor lungi  de stres si ignoranta  la care indivizii au cautat raspunsuri si gasit solutii cu pretul propriilor sacrificii si a disfunctiilor psihologice si fiziologice in care au transfornat existenta individuala. O.K. pana cand ? cred ca ajunge, nu mai avem nevoie de experienta maimultului si mai frumosului efemer si instabil. Putem armoniza distributia muncii propriei energii vitale fara sa afectam fiziologia sanatatii individuale si totusi sa modelam frumosul in structuri biologice de sine statatoare precum garadinarii picteaza cu flori si dumnezeu sculpteaza cu lumina. Toate ideile  si credintele in slabiciunea corpului uman care trebuie sa se apere de frig, caldura sau alte intemperii naturale sunt complet false si se gasesc in structurile antilumii. Cu astfel de credinte experimentam slabiciunea conceptiei si reflecsia psihologica si fiziologica a slabiciunii-ideea este confirmata de experienta;apoi justificam experienta cu ideea si din acest cerc vicios iesim astazi.
 Povestile experientelor (rememorarea lor si impartasirea celorlalti) au darul de te pune in starea de a privi detasat experienta si sa faci contact cu propria relatie cu acea experienta; Nu exista experienta in existenta a unui individ uman pe care oricare alt individ uman, intr-o succesiune sau alta a lor, sa nu o fi trait si acea experienta sa nu se regasesca in memoria sa comprimata ca stare psihologica (informatie forma rutina energetica) si informatie adn (informatie forma biologica).Corpul nostru poarta cu el intreaga istorie a umanitatii si cu mult mai mult decat aceasta.(intotdeauna exista mai mult (necunoscut) decat ne-am inchipui vreodata ca ar putea exista in expresia umana si a universului, reflecatat in senzatia insuficientei propriei persoane sau conceptii ideatice de sine). Corpul uman este inestimabil in raport cu orice credinta a valorii dupa care alergam. Asta releva ca ceea ce perturba existenta sa este starea psihologica a stresului (miscarea energiei) ca presiune asupra constiintei si fiziologiei sale pe care mediul sau o exercita; argumentele sunt evidente in experienta fiecaruia daca rememoreaza diferitele stari psihilogice pe care le-a experimentat din copilarie incepand si consecintele  lor ca  inregistrari  corporale (cute, rani, disfunctii , vindecari, etc). putem constata ca omul se naste (este inceput) si dupa nasterea lui functie de mediul psihologic al nasterii  si a reactiilor sale la circumstantele lui traieste experiente si culege corporal consecintele lor, cu sau fara sa culeaga si intelegea sau intelepciunea profunda din ele.Se naste inocent si fascinat de lumea perceptiei complete , obiectivate, cea fizica senzoriala , fascinat de unicul plan creat,  planul omului, planul fizic sau universul "la vedere" , transparent in integritatea, frumusetea , plenitudinea si armonia  dinamica a unei ordini  inteligente de neconceput,de negandit. Omul este liber in acest plan si de neconditionat ca expresie corporala. Copilul isi pierde incocenta creativa la un moment dat prin reformarea con stiintei lui  structurate de conceptiile psihologice trecute despre sine (reverberate din astrologie- logica, ordinea, legosul astrelor- sau umbrele acestei stiinte a relatiilor) si incepe sa se razbune. cand isi pierde inocenta, omul se razbuna-pierderea inocentei constiintei este pierderea libertatii sale, prin aservire unei structuri gandite care-i foloseste conform model energia.; consecintele acestei functionari a omului genereaza consecinte al carui rechizitoriu il conduce la revelatia inselaciunii dupa care incepe razbunarea pe inselatori, apare conflictul dintre generatii, frati, sisteme politice, economice, filosofice si dogme, mafii, etc, un conflict generalizat de reactia razbunarii celui inselat pe inselatorii sai. Cu timpul razbunarea devine rutina, o stare de suparare perpetua fara sa stim de ce suntem suparati  si omul pierde constienta sursei actiunilor sale ca intentie, nu mai stie ca se razbuna. In faza asta suntem ca civilizatie, omul descopera ca a fost pacalit, cauta vinovatii , ii gaseste pe profitorii situatiei si se rascoala, revolta si razbuna- adica a ajuns la inceputul-intentie in al carei edificiu- circumstanta obiectivata de acea intentie a tarit ca experienta. Inceputul este sfarsitul, intentia razbunarii creeaza edificul ei in care ne razbunam fara sa mai stim ce facem la un moment dat si cand redescoperim izvorul a ceea ce am facut si experimentat,  o luam de la capatul gresit al evenimentelor respectiv -razbunarea. Un cer vicios fara constienta lui de "meandra in constiinta si rutina comportamentala", poate functiona ca perpetuum mobile cu energia constiintei fiintelor capturate in acea meandra sau bucla temporala a cunoasterii ca rutina infoenergetica. "Cunoasterea" ca proces de constientizare a stiintei univesale a  inteligentei creative care se exprima in dinamica universului, ca viata a sa, inteligenta comdensata infoenegetic in creatiile sale corporale sau fizice-natura, este un proces de o dinamica extraordinara si inoitoare, ca urmare caracteristica  "rutina" nu apartine acestui proces de recunoastre a adevarului a ceea ce este. Astfel se vorbeste de treptele cunoasterii care dizolva treptele calcate deja si obiectiveaza treapta sub pasul exploratorului simultan cu pasul si niciodata inainte- aceasta perceptie ne arata ca "INAINTE" e mereu libertate, iar indrazneala pasului modeleaza trepta de sub el. Ca urmare "procesului cunoasterii" cum il denumim pierzand semnificatia denumirii originale si inlocuind-o cu " repetitia e mama invataturii" de-formeaza complet atitudinea si  comportamentul in relatie cu ce denumim cunoastre. Razbunarea este procesul prin care, inselaciunea cunoasterii servite si inghitite revelata constiintei individuale, se genereaza conflictul cu acea cunoastere si manifestarile obiectivarii subiectivitatii sale rutiniere. Ca urmare razbunarea e complet inutila procesului cunoasterii-recunoasterii de catre constiinta umana a stiintei inteligentei universale, inutil prin faptul ca proiecteaza energia asupra fantomelor stiintei unui moment dat (la steaua; "....azi o vedem si nu e"), ceea ce ne distribuie pe toti in rolul lui don Quijote.care pe patul de moarte are revelatia libertatii sale creative in fata fantomelor cunoasterii obiectivate de trecut si perpetuate de constiintele captive ei ca 'treapta a cunoasterii si comportamentului in societate" care "se vedea" dar "nu era" decat fantoma adevarului sau umbra sa."Fantoma" (iluzia) era concretul si aspiratia lui libertatea adevarului- crezul sublim al lui don Quijote care transforma reinoind si purificand mediul sau uman.
Razbunarea este lacomie de putere, este expresia ambitiilor neimplinite; am sa dau exemplu in care o regina vroia si comandase uciderea unui tanar care-i punea in primejdie implinirea obsesiilor sale; era o piedica in calea lor; dar tanarul reusea de fiecare data sa scxape de criminalii platiti; cand s-au intalnit regina ii reproseaza explicativ tanarului ura sa fata de el: cate necazuri mi-ai facut tu mie nenorocitule!- necazuri provenite din faptul ca tanarul nu se lasase omorat- razbunarea e lacomie. Daca din punct de vedere "civilizatie" descoperim asasini economici, asasini politici, asasini la propiu ca instrumente ale succesului in societatea companiilor si statelor, descoperim inselaciunea pe care puterea inocentei a sustinut-o. este momentul sa incetam razbunarea ca sa ne eliberam de rutina ei, rutina obsesiei de putere personala si a cardasuilor meschine, sa iesim din mediocritate, din lupta cu fantomele stiintei univesului in esalonare istorica. "IERTAREA" este procesul iesirii din mediocritate, nu iutare-nu pot uita dar pot ierta ceea ce descoper propria slabiciune in fata circumstantelor trecutului violentei si exclusivismului aberant al conditionarii psihologice a propriei miscari a energiei umane. Recunoastre, iertare, aspiratiea si inspiratia relatiei si actiunii creative, cel putin regeneratoare a stiintei curate a vietii univesale exprimate biologic . Nu trebuie sa facem ceva mai intai sa de a reface si exprima ordinea in existenta punand fiinta corporala umana la inceputul ei.Vom desavarsi expresiile sociale ale comunitatii pe valorile adevarul si transparentei lui in care mediul social este un mediu natural armonic al confortului psihologic si nu mediul productiei si consumului de mai mult, al profitului inexistent psihologic sau infoenergeti al acestei cai si organizari toxice. Structura conceptuala sociala este toxica si imbolnaveste membrii societatii respective. O noua definitie a societatii bazata pe valorile umane universale ale vietii, si confortului psihologic necesar exprimarii lor creative individuale va organiza economia sociala in slujba acestui confort si respect al creatiei. Armonia si ecologia planetei este propria armonie si egologie individuala ca expresii vii. Ego-ul oglindeste armonia planetei si vietii sale intrupand armonia prin recunosterea ei ca origine existentiala.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu