Este o idee inradacinata adanc in inconstient, tacuta , neexprimata ca atare in comunicare, ascunsa , neimpartasita celorlalti semeni
O ascundem cu grija ca pe ceva rusinos sau care nu ne face cinste, sau nu ne reprezinta. Cu cat o ascundem mai bine neganad-o, uitam de existenta ei, dar ea acapareaza si se exprima in atitudinile si gesturile noastre curente, tacut, zi de zi. Ne fura reactiile perceptiei inteligente , intuitiei, inspiratiei, ratiunii, manifestandu-se reactiv in orice circumstanta. Intrega noastra personalitate este exprimarea acelei idei ascunse constientei noastre. Cum putem deveni constienti de "acest dusman" personal care "traieste" in locul nostru? Asociati inconstient acestor idei depre noi insine, este foarte dificil; Formatand gandul nostru conform sablonului ideii respective in forme gand menite sa demonstreze opusul pentru a creea o imagine de sine contrara identitatii inconstiente , sa o ascunda , singura sansa pe care o are fiecare este detasarea si observarea dorintelor proprii neimplinite. Ideea despre sine, considerata de fiecare - inconstient si irational, utopic- , sinele sau, emana dorinte utopice, opuse siesi. Acest sine fals formeaza experienta identificarii nascute din sugestiile dusmanoase, iresponsabile la adresa oricui. Obisnuinta de a pune stampile semenilor nostri si ale fixa prin demontratie - interpretand premediatat in sensul negarii valorii lor si a expresiilor lor in existenta- cunoscuta "judecare" , barfa, condamnare, moralizare- este expresia ideii conform careia nimeni nu poate fi "mai ceva decat eu"si desconspira constienta falsitatii propriului eu etalat, banunind ca toti ceilati "fac la fel-joaca un teatru"- si suntem indreptatiti sa le negam expresiile de orice fel.
O alta modalitate a desconspirarii este explorarea simtamintelor profunde. Simtamintele reflecta tacut ideea despre mine insumi insurubata hipnotic in inconstient intermediind aproape toate expresiile sinelui asa cum este el. Ce simtaminte tacute sunt reflectarea acestei idei? Simtamantul neputintei, nedemnitatii, inutilitatii, rusinii - reflecta constant ideea si firesc ne vom risipi energiile vitale pentru a demonstra contrarul reactionand constant la acea imagine-idee despre propriul sine- adica suntem impotriva propriei identificari hipnotice inconstiente. Acesta este procesul risipirii pentru ca fiind un fals sine efortul negarii si ascunderii sub false imagini de sine asemenea lui, il intareste pana la pietrificare. Constiinta falsului inseamna abandonul minciunii despre sine in care am crezut hipnotic sugestionati a fi. Orice confruntare cu minciuna, cu falsul il intareste , este o certificare a "realitatii sale". Abandonul falsei identitati hipnotice nu este suficient fara boicotarea constanta a rutinelor sale comportamentale. Daca reusim sa vedem care sunt ele, nimic si nimeni nu ne poate opri sa le boicotam cand dam ascultare mesajului simtamintelor care reflecta sincron cu ideea natura ei dusmanoasa sau nu, pentru sau impotriva sinelui adevarului a ceea ce este.
Dorinta va reflecta deasemenea ideea, vom dori sa realizam o imagine de sine printr-un teatru comportamental rafinat care sa creeze in ochii celorlalti impresia unui individ cu caracteristici opuse celei ascunse a ideii despre sine. Dorinta constanta, tacuta care se aseamana cu aspiratia profunda, este mult mai usor de observat si prin reflectare in oglinda le desconspiram sursa, apoi sa reflectam rational si inteligent natura acestei surse, momentul insurubarii ei in inconstientul nostru sau "memortia de lucru" in experienta curenta, pana la a desconspira sugestia si cel care a emis-o, hipnotizatorul personal. Cel mai greu de depistat este autohipnoza prin care sustinem ideea.
Uimirea va fi pe masura profunzimii in care am ascuns ideea identitara sau sugestia hipnotica. Fara incetarea cunoasterii curente a fiecaruia, a obisnuintelor sau rutinelor personale, fara meditatia care releva adevarul ca adevar si minciuna ca minciuna, fara discernamant este dificil, dar, pana la urma, intentia omului este o forta incomensurabila si daca este "pentru" reelevarea adevaratului propriului sine uman, fascinant si de sine statator, opozitii nu exista si asta e partea dificila- sincronicitatea
Desigur nu este exaustiva descrierea sau obligatorie experienta explorarii ideii despre sinele fiecaruia. ("cine sunt eu in ochii mei?")
Noi cautam , gasim -dar ce gasim nu este adevarul ultim ci, adevarul a ceea ce am gasit.
Misterul A-fiului va ramane mereu nedezlegat, nu poti sa fii ceea ce esti..
O ascundem cu grija ca pe ceva rusinos sau care nu ne face cinste, sau nu ne reprezinta. Cu cat o ascundem mai bine neganad-o, uitam de existenta ei, dar ea acapareaza si se exprima in atitudinile si gesturile noastre curente, tacut, zi de zi. Ne fura reactiile perceptiei inteligente , intuitiei, inspiratiei, ratiunii, manifestandu-se reactiv in orice circumstanta. Intrega noastra personalitate este exprimarea acelei idei ascunse constientei noastre. Cum putem deveni constienti de "acest dusman" personal care "traieste" in locul nostru? Asociati inconstient acestor idei depre noi insine, este foarte dificil; Formatand gandul nostru conform sablonului ideii respective in forme gand menite sa demonstreze opusul pentru a creea o imagine de sine contrara identitatii inconstiente , sa o ascunda , singura sansa pe care o are fiecare este detasarea si observarea dorintelor proprii neimplinite. Ideea despre sine, considerata de fiecare - inconstient si irational, utopic- , sinele sau, emana dorinte utopice, opuse siesi. Acest sine fals formeaza experienta identificarii nascute din sugestiile dusmanoase, iresponsabile la adresa oricui. Obisnuinta de a pune stampile semenilor nostri si ale fixa prin demontratie - interpretand premediatat in sensul negarii valorii lor si a expresiilor lor in existenta- cunoscuta "judecare" , barfa, condamnare, moralizare- este expresia ideii conform careia nimeni nu poate fi "mai ceva decat eu"si desconspira constienta falsitatii propriului eu etalat, banunind ca toti ceilati "fac la fel-joaca un teatru"- si suntem indreptatiti sa le negam expresiile de orice fel.
O alta modalitate a desconspirarii este explorarea simtamintelor profunde. Simtamintele reflecta tacut ideea despre mine insumi insurubata hipnotic in inconstient intermediind aproape toate expresiile sinelui asa cum este el. Ce simtaminte tacute sunt reflectarea acestei idei? Simtamantul neputintei, nedemnitatii, inutilitatii, rusinii - reflecta constant ideea si firesc ne vom risipi energiile vitale pentru a demonstra contrarul reactionand constant la acea imagine-idee despre propriul sine- adica suntem impotriva propriei identificari hipnotice inconstiente. Acesta este procesul risipirii pentru ca fiind un fals sine efortul negarii si ascunderii sub false imagini de sine asemenea lui, il intareste pana la pietrificare. Constiinta falsului inseamna abandonul minciunii despre sine in care am crezut hipnotic sugestionati a fi. Orice confruntare cu minciuna, cu falsul il intareste , este o certificare a "realitatii sale". Abandonul falsei identitati hipnotice nu este suficient fara boicotarea constanta a rutinelor sale comportamentale. Daca reusim sa vedem care sunt ele, nimic si nimeni nu ne poate opri sa le boicotam cand dam ascultare mesajului simtamintelor care reflecta sincron cu ideea natura ei dusmanoasa sau nu, pentru sau impotriva sinelui adevarului a ceea ce este.
Dorinta va reflecta deasemenea ideea, vom dori sa realizam o imagine de sine printr-un teatru comportamental rafinat care sa creeze in ochii celorlalti impresia unui individ cu caracteristici opuse celei ascunse a ideii despre sine. Dorinta constanta, tacuta care se aseamana cu aspiratia profunda, este mult mai usor de observat si prin reflectare in oglinda le desconspiram sursa, apoi sa reflectam rational si inteligent natura acestei surse, momentul insurubarii ei in inconstientul nostru sau "memortia de lucru" in experienta curenta, pana la a desconspira sugestia si cel care a emis-o, hipnotizatorul personal. Cel mai greu de depistat este autohipnoza prin care sustinem ideea.
Uimirea va fi pe masura profunzimii in care am ascuns ideea identitara sau sugestia hipnotica. Fara incetarea cunoasterii curente a fiecaruia, a obisnuintelor sau rutinelor personale, fara meditatia care releva adevarul ca adevar si minciuna ca minciuna, fara discernamant este dificil, dar, pana la urma, intentia omului este o forta incomensurabila si daca este "pentru" reelevarea adevaratului propriului sine uman, fascinant si de sine statator, opozitii nu exista si asta e partea dificila- sincronicitatea
Desigur nu este exaustiva descrierea sau obligatorie experienta explorarii ideii despre sinele fiecaruia. ("cine sunt eu in ochii mei?")
Noi cautam , gasim -dar ce gasim nu este adevarul ultim ci, adevarul a ceea ce am gasit.
Misterul A-fiului va ramane mereu nedezlegat, nu poti sa fii ceea ce esti..
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu