experienta separarii IX

 Nu putem schimba ce a fost dar, nici obligatoriu nu este sa hranim o istorie falsa repetand-o;

Sau si mai nefolositor este sa ne invartim in bucla analizand, contestand si cautand vinovatii, pedepsind nevinovatii si gandul nostru devenirea viitoare sa nu mai cladeasca sub inspiratia si aspiratia vietii si iubirii, recreerea noastra sa fie incompleta astfel si sa ne multumim mediocri cu “cladirile sociale’ artificiale si commode fara sine de sine statator ,  efemere, care ne inrobesc ca si pana acum sa le intretinem efemera existenta. Vom cladi pe piatra dura de nestramutat a originilor primordiale ale conditiei umane redescoperind definitiile ei si redefinindu-le desavarsit prin actualizare . Orice avem dreptul sa facem, mai putin unul singur , sa pierdem libertatea; nu o putem pierde fara a noastra incuviintare. Chiar daca o pierdem si devenim constienti de asta, nimic nu poate a ne sta in calea redobandirii ei. Indrazneala si viteza gandului constiintei uamane nu are egal si opozabil. Succes. Timpul dependentelor s-a sfarsit de mult, de fapt era doar “a  noastra considerata stare”  hipnotica mostenita si reverberata  de la un moment dat. Toate miturile povestesc momentul,  dar va atentionez ca nu ‘am cazut” niciodata, ci “cadem” de fiecare data cand acceptam orice identitate a unei origini slabe si pacatoase , conditionate si menite vreunei pedepsiri sau oricaror autoflagerari si mortii; cand lasam sistemul inertial al apararii vietii care suntem sa actioneaze automat si inertial prin respingere in locul nostru a  propriilor  existentiale circumstante naturale si artificiale... Nu acest tip de menire este a omului, primordialitatea devenirii sale divine, sau originea semintei a carei devoltare, inflorire si implinire perpetua  a desavarsitei sale origini, omul este. Gandirea nepervertita de virusii infoenergetici ai bigotismului este  (asemenea unei ode inchinate iubirii in care nici o oda nu poate fi ultima posibila este)  fluxul curgator-desfasurator / infasurator- conprimant al energiilor universale in armonia lor creativa fara de inceput si final  al carui inceput si final omul este punctul de echilibrium universal in forma concreta si stabila, de sine statatore, recreat prin timp trece, “print” vecinic este in energia  universalului   care garanteaza stabilitatea armoniilor universale si perenitatea lor existentiala. Intreg universul si energiile universale iubeste omul si il pazeste de teama propriei dezordini si risipiri in absenta existentei sale. Energiile universale au menirea primordiala a creatiei ca in ea, pentru propria existenta, sa se supuna omului. Nu exista energie vie si constienta universala care sa poata incalca menirea divina a propriei existente concrete si stabilizate in si prin om. Miriade de cicluri si interactiuni se petrec in univers si s-au petrecut de cand are expresie fizica si aceasta atat de dorita si iubita expresie oricui,  doar ea  poata oricui da posibilitatea de a se  simti viu si sa se poate desavarsi posibilitate care energiilor  fara expresie fizica sau foma nu au. Doar omul este constient de existenta lor si nu se piarde memoria lor sa intre in disperarea izolarii si uitarii, “a recelui” din univers, distrugator fara concentrarea energiilor de catre om. In acest plan al mirificului desavarsirii si simtirii, planul creatiei, planul fizic, omul este conditia existentei lui si guvernatorul sau cu grade infinite de miscare. Curaj imposibil nu se poate. Daca se poate sa nu se poata se poate si sa se poata.