experienta separarii V

"Locul de retragere" este locul libertatii noastre. Ce  ne impiedica sa-l simtim si sa ne simtim ca atare?

Ce ne impiedica este atasarea noastra de lumea care nu ne reflecta adevarata conditie umana si menirea ei, ne folosete doar in scopurile ei prin infasurarea infoenergetica a unei strucuturi de gandire  fragmentata, sau jumatati de ganduri, forme gand  opuse, repetitive, in bucla succesiva ce ne manipuleaza"telepatic" prin asa zisul dialog interior Cand ne relaxam gandul si trupul sau mintea, adica iesim de sub presiunea fluxului informatic gandit al lumii, din inertia psiohologica al acetui flux,teama sau grija,  atentia se elibereaza din concentrarea pe acest flux infoenergetic, perceptia senzoriala se ascute ," totul" se usureaza si ... "ne separam". Separati suntem partea nevazuta a fiintei umane , suntem invizibili. Pastrandu-ne constiinta "suntem doi"; Si-si sau Sisif . Intentia separarii este determinanta in succesiunea evenimentelor urmatoare. Daca intentionam sa mergem undeva cunoscut, avem impresia ca am adormit si visam locul respectiv, dar in fapt suntem acolo fara corp.Cand ne intoarcem la corp, reintregim fiinta, vom pastra clar si intact toate percetiile si senzatiile locului respectiv si evenimentelor sale. Dar ce este important cu adevarat, este ca in aceasta stare putem actiona constienti, este alta stare decat cea reactiva emotional a starilor de visare obisnuita. La inceput nu ne vine sa credem ca ce s-a intamplat acolo este "realitate"; dar daca ne informam despre evenimentele locului in care am fost, vom constata ca am fost martorii lor . daca in starea separata incercam sa "ne vedem" nu vom reusi  Desi nu simtim ca ne-ar lipsi ceva coporal totusi corpul este acolo nevazut, doar ca senzatie prezent in integralitatea lui. Simtim ca in aceasta stare de intensitate mare a trairilor si perceptie “ascutita sau profunda”  suntem invulnerabili si nu ne poate atinge ceva la propriu, suntem liberi la propriu, fara nici o conditionare existentiala cu grade nelimitate de miscare cu viteze de nedescris, fara teama,  putem chiar vedea 'din afara noastra" corpul. Daca totusi "separarea" nu a fost cu intentia  parasirii corpului si "o pastram", vom constata ca  "aceasta stare" este reflectata de corp, corpul o reflecta ca  cea mai desavarsita conditie a sa , silueta optima, precizia miscarilor si energia lor de neinteles, aproape saltam pe strada in loc sa ne taram, orice intentie se manifesta instantaneu sau in foarte scurt timp si te minunezi de succesiunea coincidentelor ce unesc intentiile cu circumstantele implinirii lor chiar daca implica pe ceilalti care parca 'apar" exact cand ai nevoie de ei printr-un fel de minuni succesive negandite, nepremeditate in vreun fel anume. Intelegi ca Dumnezeu prin oamenii Lui se manifesta si oamenii lui sunt intotdeauna prezenti cum si tu insuti esti in aceeasi prezenta, fie ca beneficiar, fie ca furnizor, fara conditionari de nici o natura. In urma succesiunilor de "separari" incepi sa vezi sau intelegi diferitele caracteristi ale starii comune impovaratoare psihologic si a starii de libertate a eu-lui invizibil, de neatasare de valorile meschinariei, judecatii analitice si concluziilor condamnatoare, fara grija pierderii sau acumularii; Grija proiectiva dispare pentru ca simti ca totul este langa tine si cu tine exact cand apare si necesitatea , nu mai ai nevoie de rezerve sau "slanina in pod" pentru ziua de maine. Dar dincolo de aspectele emotional senzoriale si intelectuale, intelegi conditia umana in integritatea ei . "Doua paseri daca le legi nu mai pot zbura"; Starea de "separat" ne sperie fara motiv, cea de apasare ne este cunoscuta si credem noi "sigura"; numai starea de uniune fara dominatie reciproca ne conduce la "realizarea' conditiei primordiale a umanitatii ca punct de uniune si echilibru dinamic al tuturor planurilor existentiale, gandire/simtaminte/ fapt si unica prezenta  in deplina armonie si coeziune  a caror intrupare este chiar individualitatea umana primordiala, unicul, primul, sau intemeitorul a tot ce urmeaza dupa.