Cu adevarat uimitoar este un afect cu totul neasteptat sau de imaginat.
Este efectul care transforma noatea in zi la propriu, emanatia luminoasa a corpului uman este asa de intensa incat pe o raza de aprox 12 metri (greu de apreciat exact datorita surprinderii), imrejurul tau este lumina si daca nu privesti in departare crezi ca este ziua, dar cand privesti cerul vezi stele pe cer si astfel realizezi paradoxul de a "a vedea ziua stelele"; privesti cu surpriza injurul tau si relizezi paradoxul , dincolo de sfera ta este noapte totusi! distingi clar limita dintre ziua si noapte la marginea sferei luminoase. Nu insist cu consecintele emotionale, si ma intreb cat de simplu este sa triasti mister dupa mister numai si numai cand nu iti lasi atentia si implicit gandul sa se afunde in vartejul structurii de ganduri hipnotice care domina lumea sau "este lumea"!?. Cand atentia ta este doar la ceea ce percepi fizic si la propriile actiuni in relatie cu perceptia fara sa lasi gandul sa reflecte percetia si sa fie doar propria actiune in context, fara dublarea interpretatativa si justificativa a actiunilor tale, gandul devine impuls actiune fara dublarea sa lingvistica sau "inganarea actiunii", totul se petrece in "tacerea launtrica" si doar faptul este relevant si evident- nu-l analizezi, nu-l judeci, nu-l motivezi explicativ- mi-e greu sa descriu o intregime gand actiune fara revenirea asupra sa si pastrarea doar in actiune. Ulterior cand am incercat sa inteleg ce s-a intamplat am pierdut farmecul dinamicii cu consecinte incredibile, tocmai datorita opririi actiunii de dragul analizei si intelegrii unei evidnete de necrezut. "Separarea' nu este o despartire , despartiti suntem acum in rutina obisnuintei, separarea este o eliberare si intregire simultana greu de descris sau dovedit prin specificul sau stric individual si subiectiv ,fara martori. Circumstantele in care te afli sunt putin importante dar in natura departe de zgomotul firescului unui nefiresc cotidian in raport cu fiinta umana, poti fi si constient de efectele sale, neperturbat de presiunea unui seaman care nu are ce face. Desigur ca ziua este dificil sa realizezi sfera de lumina pura care te inconjoara dar atentia iti releva un fel de invizibilitate invizibila tie dar care o poti intelege datorita reactiilor sau nonreactiilor celor din jur. Mai poti constientiza efectele starii de separare prin faptul ca in mijlocul unui flux aglomerat , nimeni nu te atinge, nu da peste tine si parca nu te ved afundati in fluxul hipnotic obisnuit denumit griji, framantari, responsabilitati, nevoi, etc.Stand cam o ora in mijlocul unui astfel de lux de persoane grabite, doar o singura fiinta am avut percetia ca ma vede pentru ca mi-a zambit, era o femeie sprintena cu ochii sus ; daca citeste blogul poate ca-si aminteste momentul. Pe moment nu am realizat ce se intampla dar cu mintea de apoi am inteles si am avut regrete ca nu am oprit-o sa conversam; am certitudinea faptului ca puteam multe de inteles despre starea de separare de la ea pentru ca-mi parea 'obisnuita' cu stareaea. Va impartasesc din adevarul trecutului experientei mici fragmente din constienta de "dupa" pentru ca in acea stare nevoie de povestit nu ai si de regula nevoia nu poate precum vulpea de struguri sa se atinga de ea. Si nu numai nevoia ci si toate restrictiile curente , oboseala, teama, nemultumire, revendicarea, speranta, disperarea , etc, etc. Cand vrei sa folosesti meschin starea datorita fantasticelor ei posibilitati in relatie cu tine insusti, ti se face voia, dar regreti "dupa" aceasta libertate, pentru ca dorintele sunt rutine. Nu trebuiesc nici mantre, nici tantre, nici rugaciuni, nici pomeni, nici autoflalagerarile curente; nu trebuie decat sa invatam cu totii sa oprim dialogul interior la dorinta actionand ca si cand facem un singur lucru cu intreaga noastra energie, atentia si gandul, simtamantul si emotia detasate in faptul prezent si actiunea noastra in el. Cand dialogul interior este oprit de abia atunci putem comunica si intelege fara reactii. Oprirea acestei perfide si hinotice inductii, avida de atentia noastra "Dialog", in fapt un monolog inutil cu tine insuti, are un sistem de aparare, se numeste lupta cu gandurile si controlul lor, astfel te invarti in cerc si stagnezi in gandire; Gandirea de acest tip este una primitiva, autoreflexiva si este sursa tuturor nenorocirilor din lume , boli, razboaie, etc; prin natura sa de "lucru" este mereu la fel si nu are libertate de miscare proprie ci este doar efectul, umbra unui impuls intotdeauna trecut sau depasit si uzat moral si fizic, sau, inductia telepatica a cuiva de care nici o constienta nu avem, fata de care ne straduim sa ne opunem si prin opozitie intarim inductia respectiva care are scopul de a ne incetitini gandul facandu-l sa se invarte in cerc si astfel dam energia sa acelei rutine induse. Dupa acest impuls hipnotic telepatic , dupa ce a devenit rutina, opozitia si explicatia interpretativa curenta a propriilor actiuni, scopul a fost atins, rutina sa este automata- "maria sa" obisnuinta gandirii, obisnuinta de a explica si premedita orice din neincrederea in sine si natura sa creativa Cand nu mai copiaza si nu se autoreflecta in bucla, cand realizeaza ca este energie in forma isi exploreaza uimita propriile forme si actiuni (slava domnului ca nu se mai poate plictisi de nici o rutina in marea de "noutati" uimitoare), aqtentia preia "carma corabiei ganirii" si putem ajunge la tarmul cautat dintotdeauna, "noi insine". Cred ca este in pericol sa se obsedeze de minunare si sa uite iar sensul sau in existenta . Toate astea nu au nici o importanta prea mare pentru tine observator si observatie simultan, experienta si experimentator, chiar ca fara dinamica practica curenta a idealului calauaza ramane un potential latent si nexprimat, tu insuti. Indrazneste si traieste ca de murit stie lumea. Nu existam asa cum ne stim sau cum credem mai ales cand ne credem mai cu "mot" (ca tot sunt in tara motilor) decat ceilalti Cand "scoti busteanul din ochi" te nasti ca pentru prima data, nu mai stii nimic despre tine doar percepi si actionezi, ca de reactii si indiferenta te-ai lecuit prin "vaccinul" fragmentarii gandirii si bigotismului misionar.Umorul este arta ce merita redescoperita, umbra sa palida ironia este "curentul" care se opune.,
Este efectul care transforma noatea in zi la propriu, emanatia luminoasa a corpului uman este asa de intensa incat pe o raza de aprox 12 metri (greu de apreciat exact datorita surprinderii), imrejurul tau este lumina si daca nu privesti in departare crezi ca este ziua, dar cand privesti cerul vezi stele pe cer si astfel realizezi paradoxul de a "a vedea ziua stelele"; privesti cu surpriza injurul tau si relizezi paradoxul , dincolo de sfera ta este noapte totusi! distingi clar limita dintre ziua si noapte la marginea sferei luminoase. Nu insist cu consecintele emotionale, si ma intreb cat de simplu este sa triasti mister dupa mister numai si numai cand nu iti lasi atentia si implicit gandul sa se afunde in vartejul structurii de ganduri hipnotice care domina lumea sau "este lumea"!?. Cand atentia ta este doar la ceea ce percepi fizic si la propriile actiuni in relatie cu perceptia fara sa lasi gandul sa reflecte percetia si sa fie doar propria actiune in context, fara dublarea interpretatativa si justificativa a actiunilor tale, gandul devine impuls actiune fara dublarea sa lingvistica sau "inganarea actiunii", totul se petrece in "tacerea launtrica" si doar faptul este relevant si evident- nu-l analizezi, nu-l judeci, nu-l motivezi explicativ- mi-e greu sa descriu o intregime gand actiune fara revenirea asupra sa si pastrarea doar in actiune. Ulterior cand am incercat sa inteleg ce s-a intamplat am pierdut farmecul dinamicii cu consecinte incredibile, tocmai datorita opririi actiunii de dragul analizei si intelegrii unei evidnete de necrezut. "Separarea' nu este o despartire , despartiti suntem acum in rutina obisnuintei, separarea este o eliberare si intregire simultana greu de descris sau dovedit prin specificul sau stric individual si subiectiv ,fara martori. Circumstantele in care te afli sunt putin importante dar in natura departe de zgomotul firescului unui nefiresc cotidian in raport cu fiinta umana, poti fi si constient de efectele sale, neperturbat de presiunea unui seaman care nu are ce face. Desigur ca ziua este dificil sa realizezi sfera de lumina pura care te inconjoara dar atentia iti releva un fel de invizibilitate invizibila tie dar care o poti intelege datorita reactiilor sau nonreactiilor celor din jur. Mai poti constientiza efectele starii de separare prin faptul ca in mijlocul unui flux aglomerat , nimeni nu te atinge, nu da peste tine si parca nu te ved afundati in fluxul hipnotic obisnuit denumit griji, framantari, responsabilitati, nevoi, etc.Stand cam o ora in mijlocul unui astfel de lux de persoane grabite, doar o singura fiinta am avut percetia ca ma vede pentru ca mi-a zambit, era o femeie sprintena cu ochii sus ; daca citeste blogul poate ca-si aminteste momentul. Pe moment nu am realizat ce se intampla dar cu mintea de apoi am inteles si am avut regrete ca nu am oprit-o sa conversam; am certitudinea faptului ca puteam multe de inteles despre starea de separare de la ea pentru ca-mi parea 'obisnuita' cu stareaea. Va impartasesc din adevarul trecutului experientei mici fragmente din constienta de "dupa" pentru ca in acea stare nevoie de povestit nu ai si de regula nevoia nu poate precum vulpea de struguri sa se atinga de ea. Si nu numai nevoia ci si toate restrictiile curente , oboseala, teama, nemultumire, revendicarea, speranta, disperarea , etc, etc. Cand vrei sa folosesti meschin starea datorita fantasticelor ei posibilitati in relatie cu tine insusti, ti se face voia, dar regreti "dupa" aceasta libertate, pentru ca dorintele sunt rutine. Nu trebuiesc nici mantre, nici tantre, nici rugaciuni, nici pomeni, nici autoflalagerarile curente; nu trebuie decat sa invatam cu totii sa oprim dialogul interior la dorinta actionand ca si cand facem un singur lucru cu intreaga noastra energie, atentia si gandul, simtamantul si emotia detasate in faptul prezent si actiunea noastra in el. Cand dialogul interior este oprit de abia atunci putem comunica si intelege fara reactii. Oprirea acestei perfide si hinotice inductii, avida de atentia noastra "Dialog", in fapt un monolog inutil cu tine insuti, are un sistem de aparare, se numeste lupta cu gandurile si controlul lor, astfel te invarti in cerc si stagnezi in gandire; Gandirea de acest tip este una primitiva, autoreflexiva si este sursa tuturor nenorocirilor din lume , boli, razboaie, etc; prin natura sa de "lucru" este mereu la fel si nu are libertate de miscare proprie ci este doar efectul, umbra unui impuls intotdeauna trecut sau depasit si uzat moral si fizic, sau, inductia telepatica a cuiva de care nici o constienta nu avem, fata de care ne straduim sa ne opunem si prin opozitie intarim inductia respectiva care are scopul de a ne incetitini gandul facandu-l sa se invarte in cerc si astfel dam energia sa acelei rutine induse. Dupa acest impuls hipnotic telepatic , dupa ce a devenit rutina, opozitia si explicatia interpretativa curenta a propriilor actiuni, scopul a fost atins, rutina sa este automata- "maria sa" obisnuinta gandirii, obisnuinta de a explica si premedita orice din neincrederea in sine si natura sa creativa Cand nu mai copiaza si nu se autoreflecta in bucla, cand realizeaza ca este energie in forma isi exploreaza uimita propriile forme si actiuni (slava domnului ca nu se mai poate plictisi de nici o rutina in marea de "noutati" uimitoare), aqtentia preia "carma corabiei ganirii" si putem ajunge la tarmul cautat dintotdeauna, "noi insine". Cred ca este in pericol sa se obsedeze de minunare si sa uite iar sensul sau in existenta . Toate astea nu au nici o importanta prea mare pentru tine observator si observatie simultan, experienta si experimentator, chiar ca fara dinamica practica curenta a idealului calauaza ramane un potential latent si nexprimat, tu insuti. Indrazneste si traieste ca de murit stie lumea. Nu existam asa cum ne stim sau cum credem mai ales cand ne credem mai cu "mot" (ca tot sunt in tara motilor) decat ceilalti Cand "scoti busteanul din ochi" te nasti ca pentru prima data, nu mai stii nimic despre tine doar percepi si actionezi, ca de reactii si indiferenta te-ai lecuit prin "vaccinul" fragmentarii gandirii si bigotismului misionar.Umorul este arta ce merita redescoperita, umbra sa palida ironia este "curentul" care se opune.,
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu