Dupa cum ati remarcat, daca ati remarcat,
respectul meu fata de cititori se manifesta prin a nu comunica ce sa faca, prin a releva ce este gresit fata de ei insisi din 'facerile noastre trecute", a evita a le comunica ce este corect , prin a le spune ce nu este reflectat in adevarul a ceea ce este si a lasa pe fiecare sa hotarasca care este binele lui , a decide propriile actiuni. Mi-am luat libertatea de a impartasi din experientele proprii si propriile trairi subiective neasemenea, fara a-le considera modele sau exhaustive conditional ca generalitate. Consider ca numai fiecare din propria libertate a gandului si iubirea inimii isi conduce soarta sau calea in existenta, dar ca la un moment dat ne vom intalni cu totii in starea in care fara judecati inutile si comparatii ierarhizatoare vom actiona impreuna cocreativ. Rabdarea si inspiratiile aspiratiilor comune ale primordialitatii noastre ne vor conduce pasii ca echipa, comuniune si comunitate.
Stiu ca a nu spune ce trebuie facut si a nu promite benefuicii in urma unor actiuni, ca a releva "desertul" doar , poate lasa locul dezamagirii si pesimismului in fata a "nu stiu cum sa-l parasesc, nu stiu ce sa mai fac", poate induce tristete, dar mai buna e dezamagirea decat amagirea ne impulsioneaza la actiune responsabila fata de noi insine, stim cum stam si pe ce picior dansam, in raport cu complacerea de tip vegetativ a amagirii.
Stiu ca am generat greutati in lecturare datorita agramarii si mancarii de litere sau unversarii lor, lipsei de punctuatie corecta,( am citi odata un articol postat si m-am ingrozit ce greu mi-a fost sa-l citesc) , era o premeditare de a alunga pe cei infumurati de propria corectitudine si avizi de greselile celorlalti dar am exagerat ;imi cer iertarea divinitatilor voastre pentru exclusivismul respectiv- o mica rautate premeditata care a devenit obisnuinta si s-a umflat peste masura bunului simt..
respectul meu fata de cititori se manifesta prin a nu comunica ce sa faca, prin a releva ce este gresit fata de ei insisi din 'facerile noastre trecute", a evita a le comunica ce este corect , prin a le spune ce nu este reflectat in adevarul a ceea ce este si a lasa pe fiecare sa hotarasca care este binele lui , a decide propriile actiuni. Mi-am luat libertatea de a impartasi din experientele proprii si propriile trairi subiective neasemenea, fara a-le considera modele sau exhaustive conditional ca generalitate. Consider ca numai fiecare din propria libertate a gandului si iubirea inimii isi conduce soarta sau calea in existenta, dar ca la un moment dat ne vom intalni cu totii in starea in care fara judecati inutile si comparatii ierarhizatoare vom actiona impreuna cocreativ. Rabdarea si inspiratiile aspiratiilor comune ale primordialitatii noastre ne vor conduce pasii ca echipa, comuniune si comunitate.
Stiu ca a nu spune ce trebuie facut si a nu promite benefuicii in urma unor actiuni, ca a releva "desertul" doar , poate lasa locul dezamagirii si pesimismului in fata a "nu stiu cum sa-l parasesc, nu stiu ce sa mai fac", poate induce tristete, dar mai buna e dezamagirea decat amagirea ne impulsioneaza la actiune responsabila fata de noi insine, stim cum stam si pe ce picior dansam, in raport cu complacerea de tip vegetativ a amagirii.
Stiu ca am generat greutati in lecturare datorita agramarii si mancarii de litere sau unversarii lor, lipsei de punctuatie corecta,( am citi odata un articol postat si m-am ingrozit ce greu mi-a fost sa-l citesc) , era o premeditare de a alunga pe cei infumurati de propria corectitudine si avizi de greselile celorlalti dar am exagerat ;imi cer iertarea divinitatilor voastre pentru exclusivismul respectiv- o mica rautate premeditata care a devenit obisnuinta si s-a umflat peste masura bunului simt..
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu