11 ianuarie 2015

imposibilitate

Simtamintele si aspiratiile ca traire nu pot fi descrise, doar denumite si comunicat;
aceasta evidenta releva gandirea - instrument in comunicare ca pe o 'simfonie" pe care fiecare incercam sa  ... "inchinam acestora". Astfel nu putem afirma ca cineva a scris -descris simfonia care poate exclude oricare alta simfonie ulterioara.  Fiecare dintre noi ramane "dator" doar lui insusi cand se opreste in a-si exprima propria simfonie a simtamintelor-aspiratii pentru a comenta simfonia celorlalti; criticii muzicali se razbuna pentru neputinta lor de a-si compune simfonia. Nu exista o simfonie fara toate notele si tonurile (chiar si a criticilor), fara octavele si ritmurile posibile armonizate in simtamnt si obiectivate in aspiratii; Percep momentul in care fiecare isi ia bagheta si isi dirijeaza propria simfonie in timp ce o compune. Asta nu va fi sfarsitul, ci eliberarea locului pentru o alta. Daca observ simfoniile anterioare,  fie sub forma coanelor sau aforismelor, fie sub forma consideratiilor si reflectarilor, sau muzicii si artei vizuale, poeziei , etc, nu pot sa evit perceptia delicatei discretiei si nonimpunerii altora a acestor vibratii din simfonia planetara in care orice simfonie noua este bine venita . Ca in orice simfonie exista si dueturi si cvarteturi, etc si nu vad de ce o anumita autodiminuare sa puna accent pe 'greseala". Cu tot respectul pentru mine  " modestia" este  o reflectare- umbra a smereniei, iar umilinta o parodie a modestiei. Cei umili se vor "smeriti" sau "se fac smeriti", "joaca smerenia sau modestia pe scena" tocmai pentru ca in constiinta lor nu sunt asa. Cand smerenia nu este o dorinta , nici nu stii ca esti smerit, smerenia e traire in simfonia fara denumiri a necunoacutului caruia i-am ramas datori cu recunoasterea sublimului a carui existenta am pierdut pe drumul ambitiilor devenirii a ceea ce am fost odata, fiinte umane libere si creative in armonia comunitatii de fiinta, sau a simfoniei globalitatii in care fiecare isi creeaza propria partitura. Noi vorbim de viziuni fixe si definitive , sabloane sociale organizatorice si organizationale tocmai din teama de viata, teama de inoire ; Desi afirmam ca suntem deschisi "noului" il "vedem-recunoastem" doar ca instrument nou si mai performant; unde este apropele sau semenul nostru 'nou" in acesta viziune? Nu exista caci "noul " este launtric turnat in scorta groasa si rigida a mentalitatilor atavice care domina  si modeleaza degradand corpul. Ce pot eu sa-ti spun tie sau mie fara sa stii,  sau sa stiu deja?  Acesta este rostul spusului, scisului? Evident ca nu? toti cunoastem notele muzicale dar nu scriem ceva cu ele; ne limitam la a comenta , analiza, judeca si condamna si scalambaia ce scriu ceilalti! Acest stil este umilinta care nu are nimic comun cu smerenia ca traire launtrica si indescrptibila ;  presupun ca din acest motiv denumim perceptia; tocmai imposibilitatea descrierii ne determina sa denumim. Cand traim cuvantul-denumire  nu mai este necesar sa-l descriem iar cand ne "straduim  sa-l traim"  nu-l vom intelege niciodata, ramanem cu descrierea cu imaginatia lui- astazi imaginea a ajuns tiranul perceptiei ca totalitate; numai imaginea conteaza si asta releva din punctul meu de vedere lipsa trairii, existenta intr-un plan intermediar imaginar -psihologic, nici morti, nici vii; ,nici substantialitate, nici spiritualitate; Nu cred ca exista o stare mai deplorabila decat aceea in care te temi si de viata si de moarte si "stai intre ele" Cine are curaj sa moara are si sa traiasca si isi va releva abstractia continutului aferent denumirilor imaginare respective. Noi traim in flux ca flux de energie si celular in care fixitatea identitara este irelevanta inteligentei. Avem la dispozitie mii de imagini de ales ca fixitate identitara proprie si in afara de propria duritate la ce ne foloseste? Cand toate temerile tale prind viata, se obiectiveaza in evenimente si stari , ce te faci? "Lumea pentru mine este 'o matrita a negativitatii", a mortii,  in care se "toarna" ceva din "furnalul" vietii; cand turnarea se finalizeaza ceva neasemnator cu tot ce stim se va releva in existenta planetara si individual corporalizat. Matrita devine inutila cand produsul este racit si eliberat din urtenia ei formala.  Perceptia mea este confirmata si in alte exprimari , sau traiesc exprimarile respective (oul sau ganina) 'cine a cunoscut lumea, a cunoscut un cadavru"; acestui cadavru ii spun matrita din   care nu stim ce va fi scos la vederea universului intreg care si el asteapta curios sa vada, sa critice si sa calominieaza din invidie asa cum face si cu planeta pamant dupa aparitia ei in constiinta sa; o caloniaza din invidie si ravneste din lacomia propriei insuficiente. Dumnezeu s-a visat matrita umana si acum lumea este matrita sinelui sau , sinele adevarului a aceea ce este. Nu vedeti ca vreti una si iese pe dos si ca dorinta este ca o matrita in care ce rezulta este pe dos?Cand iese bine zicem ca avem noroc; de fapt altceva ati folosit ca instrument; cand incetam cautarea apare obiectivul ei ,etc. si intotdeauna mergem ca naucii nestiind ce cautam impinsi de o inchipuire care intotdeauna ne lasa balta ! Totul e pe dos! Imposibilitate omului de a deveni este matrita posibilitatii lui a fi. Ceva complet nou este anuntat de buzduganele zmeilor paraleilor din toate culturile ca nivel si functiune ca civilizatie..Nebunia a inceput cand omul a vrut sa devina Dumnezeu; cand isi va da seama ca nu va deveni vreodata , atunci poate sa inceteze efortul risipitor al imposibilitatii lui a deveni.

12 comentarii:

  1. "Not everyone is an artist but everyone is a fucking critic." ~ Marcel Duchamp
    :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Cand traim cuvantul-denumire nu mai este necesar sa-l descriem"
      !

      Ștergere
  2. Si critica este arta, arta demolarii; prostia este arta ,cand facem o prostie o facem perfect!; cuvantul insusi este o arta , arta invaluirii ; in filosifia greaca era exprimata constienta faptului ca cine a inventat simbolul a facut-o mai mult ca sa ascunda decat sa releve ;

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Arta fiind ce anume? .. doar exprimarea mai mult sau mai putin complexa a ceva, cumva... oricum?
      ... as denumi arta doar ceea ce exprima armonie, congruenta intre ce intntioneaza sa exprime, ce reuseste sa exprime, ce este receptat /macar perceput. Nu cred ca "prostia este arta" ! :)))
      hm.. "cine a inventat simbolul a facut-o mai mult ca sa ascunda decat sa releve ;" ..Nu stiu daca...
      Simbolul releva ce este 'omogen' ... caracteristicile comune ale unei multimi de ceva - obiecte, procese, emotii.. Este situat in alt palier de generalitate fata de orice componenta. nu are cum sa exprime ceva f apropiat de ce este individualitate.
      Mi-a trecut prin minte acum ca simbolul este incarcat de smerenie cu adevarat :D
      exprima. in mod autentic. plin de bun simt. esentialul.
      Si-ti permite sa "brodezi" tu insuti si sa optezi, sa recunosti, o expresie particularizanta.
      tu ca individualitate.

      PS: sunt f complicate textele tale dar deschid cai de intrrospectie, te ajuta sa te centrezi, daca le citesti cu adevarat. Imi priesc :)

      Ștergere
  3. cand scrii in constienta a ce faci -arta caligrafiei- generezi o miscare si artistii caligrafi considerau penelul mai puternic decat sabia. astfel arta heraldicii se releva ca arta semnificatiei ascunse in simbol ,semnificatie care este functiunea sa. Astfel simbolul A si nr.1 au aceeasi semnificatie a semintei a tot ce este si astefel cel care genreaza prin simboluri miscari in propria energie in constienta a ceea ce face respecta ordinea generarii si regenerarii prin reverberatie in constienta lumii prin reatiile emotionale care sunt asemanoatoare undelor ce se propaga prin aruncarea unei pietre in balta.Nu se spune irational ca 'cine seamana vant culege furtuna",ca un fluture bate din aripi pe continent si oceanul printr-o furtuna ii raspunde". Inrational pentru mine este a nu respecta propria cunoastere a evidentelor relevate de atentiea si constienta propriilor fapte. Ex "luptatorii cu virusii recunosc ca au reusit sa-i intareasca prin modificarile genetice produse virusilor de activitatea lor de starpire" si totusi nu shimba directia de actiune ci continua cu mai mare disperare. Simbiotica existentei planetare spune ca "viu la viu nu face rau" ' viata hraneste viata si nu se risipeste , este de sine statatoare' Este evident pentru mine ca axiomele evidentelor sunt ignorate pentru ca a le onora implica o schimbare completa de paradigma in structurarea societatii, in organizarea si fiziologia sociala. Inteleptii afirmau ca nimic nu dezgusta mai mult 'cerurile" decat teama si crima, ca indurarea si iertarea este pe placul "cerurilor " prin care reprezentau autoritatea ratiunii si comuniunii in fiinta planetara a vietii. Se poate aplica in practica de zi cu zi aceste invataturi cand societatea este structurata pe confruntare interpersonala si razboi? exiata ratiune in structura prganizationala si fiziologia organizationala a "societatii oficiale " in raport cu viata si aspiratiile intime ale fiintelor" Care fiinta in fata esafodului nu apreciaza gratierea? Este cineva care iubeste moartea? Doar teama ne face sa ne ucidem intre noi sau sinucidem si astfel teama este "dezgustul cerurilor". Evident ca invatatorii cand au relevat samanta a tot ce dezgusta fiintele si le pune in situatii dusmanoase propriei existente au fost 'eradicati din existenta" ca virusi ai structurii sociale, atacati si calificati 'utopici' au fost izolati de copii ce trebuiau formati dupa modelul lumii ca si cum sunt deformati de viata. Nu mai exista copii astazi , de mici sunt educati prin jocurile pe calculatoare si filme de desene animate in care distrugerea dusmanului "negativ" sau urat este mijlocul succesului. Dar mai "urat" decat gelozia si orgoliul si satisfactia distrugerii ce poate fi? Ce forme mai urate decat cele modelate de teama pot exista? Ele sunt modelate si promovate ca sa amplifice teama care face omul vulnerabil si disponibil la aservire. Desura prin pedepse si zaharel nu seaplica doar animalelor ci ne-o aplicam si noua insine si in relatiile noastre conditionand respectul si iubirea de supunere.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. .. "cand scrii in constienta a ce faci -arta caligrafiei- " ..
      arta caligrafiei... orice arta.. sunt posibile cand 'modul' in care te exprimi te contine si pe tine ca fiinta adevarata, totala, nedistorsionata. cand 'instrumentul' de expresie devine o prelungire a fiintei tale. si-atunci reusesti sa comunici fara distorsiuni ceea ce percepi tu din Viata si doresti sa impartasesti altora. ori ... tie insuti..

      Ștergere
    2. ma incita postarea asta ... cred ca revin mai pe seara
      PS: accepti opinii in contradictoriu, nu-i asa? :)

      Ștergere
  4. de acord: "[..] astazi imaginea a ajuns tiranul perceptiei ca totalitate; numai imaginea conteaza si asta releva din punctul meu de vedere lipsa trairii, existenta intr-un plan intermediar imaginar -psihologic, nici morti, nici vii; ,nici substantialitate, nici spiritualitate; Nu cred ca exista o stare mai deplorabila decat aceea in care te temi si de viata si de moarte si "stai intre ele" Cine are curaj sa moara are si sa traiasca si isi va releva abstractia continutului aferent denumirilor imaginare respective.[..]"

    RăspundețiȘtergere
  5. Ai intuit perfect miza postarilor mele- provocarea la explorare, introspectie, meditatie,etc.;evident intuitia feminina nu da gres; este arta intuitiei o arta vie? definitiile ' sunt irelevante evidentelor complexitatilor din arta existentei in sine. pentru mine tot ce facem este o arta iar artistii mimeaza existenta artei inlocuind-o cu abilitatea mimetica un om suferind nu poate fi de un actor exprimat la aceeasi perfectiune a trairilor lui; desiur ca sunt diferite nivele de rafinare dar grotescul banalitatii este cea mai inalta rafinare , ata de subtila ca nimeni nu o recunoaste recunoscandu-se.Dincolo de aparente suntem artisti ;priviti arta orgoliului sau perversitatii propriei neputinte.

    RăspundețiȘtergere
  6. Daca accept opinii in contradictoriu? Nu este evident ca toate opiniile sunt in contradictoriu? Pot respinge aceasta evidenta? Daca o resping, o intaresc generand un zid de care sa se sprijine! Este firesc ca opiniile sa fie contradictorii, sunt polarizari ale ideii; insa aceatsa evidenta ne releva si faptul ca opinia si credinta sunt limite ale perceptiei asemenea orizontului! Cu cat mergi spre orizont el se indeparteaza! Astfel opiniile nu au rostul de a clarifica ceva ci doar de-a contura diversitatea formala a aceleiasi idei. Toate opiniile sunt complementare si releva fatete ale ideii asemenea modului in care se afirma ca in varful piramidei ideii se afla o sfera abstracta al carui contur este fatetat de mici planuri asemenea unui diamant slefuit cu infinite fatete! De la distanta percepem o sfera dar, apropiindu-ne, percepem microfatele (microplanuri) ale ideii percetie reflectata de intelect in forma simbolica a "unicitatii in infinita diversitate". Desigur, cand (timp) ne stituam inplan vedem doua dimensiuni fara profunzime sau inaltime si astfel opiniile sunt duale formal si numai trei puncte tsabilizeaza un plan si framantarea violenta a opiniei inceteaza prin relevarea partialitatii ei . "Inteleptii" afirma fara sa conteste opiniile si credintele ca ele sunt repere si nu adevarul a ceea ce este care ramane idescriptibil de partialitatea dogmatismului (rigiditatii) lor. Daca mai multi traiesc o experienta opiniile lor in raport cu experienta nu sunt conflictuale pentru ca fiecare inteleg ca nu descriu ci doar releva fatele multiple ale ei si ca toate la un loc imbogatesc reflectarea intelectuala a trairii . Nu poti fi auzit decat de cel care a trait experienta 'smereniei" cand vorbesti despre ea; La fel cum daca nu ai tarit experienta iubirii, toate opiniile despre ea sunt complet irelevante tie insuti si chiar induc confuzii (valurile) in raport cu experienta.

    RăspundețiȘtergere
  7. Dar daca ai trait experienta , orice opinie referitoare la ea ,chiar diferita de propria opinie, nu te revolta pentru ca stii la ce se refera si intelegi imposibilitatea interlocutorului de a o descrie si chiar efortul lui de a o face, te induioseaza. Induiasat(a) , raspunsul tau este o mangaiere sau o imbratisare (cum faci cu copii cand nu izbutesc ceva si sunt suparati) pentru ca durerea pierderii experientei ca traire relevata de efortul sau de a o descrie iti este cunoscuta si tie; fara trairea directa sau cunoasterea prin traire ,cunoasterea directa, orice descriere este irelevanta si asta ma face sa apreciez si respect maiestria poetilor de a releva fara sa descrie aspiratia absolutului (infinite grade de libertate ale miscarii) din fiecare suflet uman si maiestria aforismelor de a releva intelectului miscarile fara miscare sau simultane cu ele insele (nepolarizate formal cu energie-vibratie nemasurabila de intrumente ale trairii - cuvantul "launtric", in sensul ca nu poti localiza spatio-temoral, "Dumnezeu " are cea mai mare vibratie sau energie a radiatiei sale, launtric este acelasi desi sau dat multe nume diferite doar lingvistic. denumirile lingvistic diferite au acelasi continut launtric asa cum si opiniile diferite sunt referinte ale aceleisi idei care inbogatesc expresia ei formala sau forma ideii. Aceste consideratii sunt doar exterioare trairii ca simtamant , prelungiri relative si efemere, superficiale ale ei si prin comunicare incercam sa nu ne mai simtim singuri, cand cineva ne aude, iluzia izolarii se risipeste, fie interior ca simtamant, fie exterior in percetiea simtamantului reflectat de semenii nostri. De la puterea informatiei la puterea comunicarii durerii pierderii sau amintirea iubirii cand ne separam de ea. Asteptarea iubirii este iluzia asteptarii-asteptarii; Sa exprimam acum fara interesul feedbackului, in circumstantele indiferentei si meschinariei, mediocritatii, a conditionarilor psihologice si a necesitatilor , fara indrazneala este greu cand in amintirea noastra cine a indraznit a fost pedepsit de circumstante si izolat in cer sau prin spitale de "anormali" sau stramturi celulare, marginalizati sau crucificati. Nu cred ca nu glumesc serios

    RăspundețiȘtergere
  8. " afirmam negatiile trecutului si negam afirmatiile viitorului" - "experienta intelectuala este supra evaluata si inocenta copiilor sub evaluata'= orice intelectual si-ar da intreaga desteptaciune pentru inocenta copilului din el insusi.

    RăspundețiȘtergere