imaginatie si perceptie

Cand percepi cunosti ce-ti imaginezi, nu exista separare ci distinctii;

cand nu percepi , iti imaginezi si separarea este evidenta.; cand iti maginezi (inchipui) nu cunosti, esti separat de cunoastere; cunoasterea ordoneaza, inchipuirea (separarea de cunoastere) deformeaza sau destructureaza formele cunoasterii. Cunoasterea e o simpla recunoastere; priveste in fata ta ca sa te recunosti in oglinda perceptiei; feedbackul perceptiei determina dinamica ei formala si functionala.

Cunoasterea nu face rau, ci ignorarea rutinei consecintelor ei; orice informatie functioneaza si judecatile de buna-rea, adevarata-mincinoasa sunt inutile, pierdere de vreme. Fara acesta constienta, energia gandirii este directionata in cercuri 'rutine' si ratiunea ei de a fi ramane fara energie, doar posibilitate, potential nexprimat de individ sau fara cinetica individuala. In Adn-ul nostru sunt " -seminte de actiuni -gene" care activate pot regenera orice organ, orice "rana" emotionala sau fiziologica, sau sa creasca la loc" amputarile" organice sau handicapurile anatomice. Vreti demonstratia afirmatiei, nu e asa?. Aveti demonstratia in amintire si memorie de vreo 2000 de ani si la ce va folosit demonstratia asta? Demonstratia altuia nu-mi foloseste nici mie, nici tie, doar propria tairre a potentialului si in minte (constiinta) si in corp, (adica uniunea cerului cu pamantul), este folositoare devenind certitudine si rutina certitudinii respective fara efort sau corporalizata. Acum este paradoxal faptul ca ne vedem in fata evidentei de a exprima ceva ce exista in potentialul nostru genetic pe care-l descoperim activat la diferite specii  ( balene, soparle, etc), dar in care nu credem si nici nu cunostem cu certitudine a fi propriul potential. Ca urmare ne inchipuim cum ar fi si am face asta; dar inchipuirea este doar lipsa cunoasterii, stiintei, certitudinii faptului ca atare. Si totusi avem la dispozitie mijloacele prin care putem ajunge la exprimarea acelui potential necunoscut sub forma aforistica sau metaforica dar si concreta. Invatatorul nu spune cum face ca nu stie nici el, spune ca tu insuti poti face chiar mai bine decat el prin atitudinea  ta in existenta, atitudine care schimba relatia ta cu existenta si existenta eliberata de dogamatica fricii si conditionarii iti releva noi posibilitati de expresie individuala, sa vindeci fara sa faci ceva, sa indrumi fara sa inveti pe cineva, sa calatoresti fara sa platesti cuiva transportul etc. Dar cea mai valoroasa invatatura nu este a posibilitatilor ci a intelepciunii folosirii lor. Ce diferenta este intre o bata sau o bomba? doar de cantitate distructiva! Ce diferenta este intre a muta un obiect cu mana sau cu mintea ? tot acolo ajunge diferenta este de viteza eventual. Ah , am uitat diferenta este ca poti fura de la distanta1 dar si banii sunt instrumente folosite de ladistanta si fara a fi vazut! Comedia este ca indiferent de ce puteri ai avea ele nu conteaza pentru tine la propriu; vei folosi in acelasi mod cu aceleasi consecinte negative pentru tine. Obsesia puterii este complet irationala din moment ce numai putere sau energie exista; ce facem cu energia poate fi relevant nu catitatea ei; distinctia calitatilor energiei este relevanta nu acumularea. Armatele au astazi mari puteri; si cantitate si calitate distructiva; ce rost au ele, puterile? Nu as spune nimanui sa caute puteri ca le va gasi si va fi dominat de ele pierzand ceva mult mai pretios,(n.n  'pacatuieste impotriva Sfantului Duh si nu i se iarta nici in cer nici pe pamant).Intuitia feminina imi spunea odata " cata lipsa de putere sa nu poti ridica deasupra puterii, iubind!"  Nimeni nu te poate invata sa iubesti pentru ca fiecare are stiinta asta atotputernica prin independenta sa in fata oricarei puteri. Avem povestile initiatice sau miturile esentiale ale omenirii ca material didactic si relevare a greselilor de atitudine si relationare, a consecintelor acestor greseli, si a reflectarii sociale a lor; este o cunoastere pretioasa pe care toti o ignoram  dar care nu ne ignora prin durere. Durerea este copilul confuziilor noastre si in confuzie ne inchipuim in loc sa cunoastem prin risipirea lor. Lipsa de discernamant este doar lipsa distinctiei, si distinctia este clarvedere, intelegere , in nici un caz separare, fragmentare al carui regat nevoie se chiama. Distinge "usor si cu bagare de seama" ceea ce este util de inutil, ceea ce este frumos de urat, peren de efemer, diferit de asemanator si asemanator de diferit, etc, aceste distinctii fara separare si excludere sau negare determina intelegere si intelegerea este lumina mintii, neconditionarea ei .Povara mintii este povara confuziilor sale in care atitudinea sau obtiunea mintii este tema si inchipuirea din tema de necunoscutul care ne salveaza de fiecare data prin asa numita "minune a norocului" Necunoscutul si  cunoscutul - monada functionala rationala a acordului sau puterii nefragmentate a ratiunii, denumita cognoscibil , nu ne face nici bine nici rau , confuziile in schimb da. Inchipuirea se naste din confuzie iar virtutea care 'repara lumea" din ratiunea acordului monadic al distinctiei fara excludere sau "compasiunea" care nu este opus al intolerantei pe care cu totii o toleram din confuziea asemanatorului cu diferitul prin opozitie. (toleranta intolerantei este intoleranta tolerantei) Cand renuntam la inchipuire deschidem ochii si privim in fata noastra pe "cel viu distins de cel mort sau fantomatic"; nu ne separam si nici nu ne mai identificam, doar percepem si ascultam indumarile fine si greu sesizabile in galagie ale celui mai performat bio computer din univers, corpul sau fiul sau. Veti fi contrariati unii, sau chiar ma veti acuza de blasfemie cand voi afirma ca Dumnezeu fiul lui Dumnezeu, adica Dumnezeu Tatal nostru, Cristosul launtric asculta de noi asa cum suntem si nu noi de El;  ne asculta si nu ne refuza niciodata chiar daca cererile nostre sunt complet impotriva existentei noastre pana vom realiza natura acestor cereri prin consecinta lor asupra LUI si prin reflecsie aspra noastra indivizi si colectivitati.Numai cei liberi pot gresi si bucurati-va de greselile voastre care releva libertatea imanenta a fiintei fiecaruia. Insa nu te poti inchipui "viu" repetand la nesfarsit aceleasi greseli sau istorie gresita (sens de incompleta deci irelevanta sau gresita -dezacordul individual). Conceptul pacatului se referea la aceasta neinvatare din greseli datorita placerii de a gresi.( cand te tradezi pe tine insuti sau pe altul iti place, se produce satisfactie- placerea nu e bucurie). Inteleptul in sensul recunoasterii colectivitatii, spune ca mediocrul invata doar din experientele lui (dat cu capul), inteleptul invata si din experientele celorlalti, numai prostul le stie pe toate si nu invata nici din propriile experiente cu atat mai putin din a celor dinaintea lui, adica nu a primit, refuza  mostenirea intelepciunii propriei specii; cu prostul nu te pui ca te coboara la nivelul sau si te bate cu experienta rutinei violentei sau nesatului de satisfactie..