Simtamantul "fericirii de a fi singur' este simtamantul responsabilitatii ca har al propriei fiintari in care "totul" "conteaza" si inveti sa-ti daruiesti ceea ce nimeni nu-ti poate darui, exprimand!
"Atitudinea pentru" in fata circumstantelor ne elibereaza de presiunea lor constrangatoare si din libertate in fata lor le putem desavarsi prin mijlocul care transcede totul, 'iubirea' ( nu spun neconditionata pentru ca ar fi o contradictie intre termeni, neconditionarea fiind natura ei ignorata, nu o exigenta, o conditionare a neconditionarii) Radiatia ei lumineaza mintea, lumina din faptele tale care incalzeste intreg universul iar daca nu este lumina este bezna. In bezna ne inchipuim a fi conditionati de nevoi si exigentele lor care care este "via crescuta in afara Tatalui care va fi smulsa din radacini", cunoasterea psihologica atavica si hipnotica mintii. Nu poti 'gandi" lumina dar o poti percepe ca propria radiatie, radiatia "sufletului" universal al fiintei umane autentice, femeie si barbat, UMAN.UL in manifestare. Relatia dintre cele doua calitati "feminin-masculin" releva armonica sau dizarmonica fiziologica si psihologica a mintii unite cu umanul sau izolat de el, fie mintea individuala fie colectiva. Nu exista 'lipsuri ale fiintei umane" ci ascunzisurile lor prin ignorare. Mintea este putere universala si individuala, cautarea puterii este o "invartire in cerc" ; dar puterea este irelevanta constiintei sau luminii mintii ; relevanta este doar fericirea creativa care este o ridicare deasupra oricaror puteri intr-un acord universal al existentei care releva 'iubirea" ca unica dinamica evolutiva creativa. "Bezna "este necredinta in existenta ei nu vezi si nu crezi ca exista iubire, abandonul si reprimarea nu sunt mijloacele "moralitatii" tale. Evolutia individuala sau miscarea in propria constiinta a perceptiei recreative, cocreative nu este 'morala', impecabilitatea nu are conotatiile moralitatii dogmatice si comparative, ci este expresia intelepciunii nerisipirii in inutilitatile ambitiilor demonstrative de putere a propriei puteri. Radacinile spirituale ale natinuii noastre (valori universale corporalizate prin exprimare faptica) le regasim peste timp in acel "zicale' populare sau zicerile, rostirile stramosilor de genul: " lauda de sine nu miroase a bine", (valorizeaza pe cei din fata ta nu pe tine insuti) "nu lasa pe nimeni sa-ti plece din casa fara sa-i daruiesti ceva", ( iti apartine doar ce poti darui), "dar din dar se face raiul", (darul vietii este nepretuit, nu-l bloca prin lacomie), etc , etc .Nu exprima toate aceste coane ale intelepciunii milenare radacini spirituale ale natiei?Traim astazi in trupul natiei ca expresie a valorilor ei si relatiilor implicite intre cetateni?Nu exprima ele fericirea de a fi singur sau constienta uniunii existentiale in care iti daruiesti daruind, constienta semenului diferit ca expresie a polarizarii existentiale ? Diferiti in forme si aceeasi in esenta. O astfel de constienta poate genera conflictele distrugerilor si degradarilor existentei umane? Reintoarcerea la radacini este un nou inceput! Unde putem regasi aceste radacini altundeva decat in propria constiinta imanenta a valorilor universale (infoenergii creative) exprimate in fapte si astfel corporalizate. Repetentia corporalizarii lor se pare ca determina cercul reincarnarilor ca rutina , si spirala evolutiva fara inoirea exprimarii acestor valori in fiecare fapta individuala ramane doar o teorie , o idiotie, o posibilitate ascunsa si infranata de propria gandire tematoare de imensitate, de propria insuficienta si efemeritate. Autenticitea nu este in gandire, in cunoastere; autenticitatea nu poate fapartine unui instrument ci apartine celui care-l foloseste creativ asemenea sculptorului si daltii sale.
"Atitudinea pentru" in fata circumstantelor ne elibereaza de presiunea lor constrangatoare si din libertate in fata lor le putem desavarsi prin mijlocul care transcede totul, 'iubirea' ( nu spun neconditionata pentru ca ar fi o contradictie intre termeni, neconditionarea fiind natura ei ignorata, nu o exigenta, o conditionare a neconditionarii) Radiatia ei lumineaza mintea, lumina din faptele tale care incalzeste intreg universul iar daca nu este lumina este bezna. In bezna ne inchipuim a fi conditionati de nevoi si exigentele lor care care este "via crescuta in afara Tatalui care va fi smulsa din radacini", cunoasterea psihologica atavica si hipnotica mintii. Nu poti 'gandi" lumina dar o poti percepe ca propria radiatie, radiatia "sufletului" universal al fiintei umane autentice, femeie si barbat, UMAN.UL in manifestare. Relatia dintre cele doua calitati "feminin-masculin" releva armonica sau dizarmonica fiziologica si psihologica a mintii unite cu umanul sau izolat de el, fie mintea individuala fie colectiva. Nu exista 'lipsuri ale fiintei umane" ci ascunzisurile lor prin ignorare. Mintea este putere universala si individuala, cautarea puterii este o "invartire in cerc" ; dar puterea este irelevanta constiintei sau luminii mintii ; relevanta este doar fericirea creativa care este o ridicare deasupra oricaror puteri intr-un acord universal al existentei care releva 'iubirea" ca unica dinamica evolutiva creativa. "Bezna "este necredinta in existenta ei nu vezi si nu crezi ca exista iubire, abandonul si reprimarea nu sunt mijloacele "moralitatii" tale. Evolutia individuala sau miscarea in propria constiinta a perceptiei recreative, cocreative nu este 'morala', impecabilitatea nu are conotatiile moralitatii dogmatice si comparative, ci este expresia intelepciunii nerisipirii in inutilitatile ambitiilor demonstrative de putere a propriei puteri. Radacinile spirituale ale natinuii noastre (valori universale corporalizate prin exprimare faptica) le regasim peste timp in acel "zicale' populare sau zicerile, rostirile stramosilor de genul: " lauda de sine nu miroase a bine", (valorizeaza pe cei din fata ta nu pe tine insuti) "nu lasa pe nimeni sa-ti plece din casa fara sa-i daruiesti ceva", ( iti apartine doar ce poti darui), "dar din dar se face raiul", (darul vietii este nepretuit, nu-l bloca prin lacomie), etc , etc .Nu exprima toate aceste coane ale intelepciunii milenare radacini spirituale ale natiei?Traim astazi in trupul natiei ca expresie a valorilor ei si relatiilor implicite intre cetateni?Nu exprima ele fericirea de a fi singur sau constienta uniunii existentiale in care iti daruiesti daruind, constienta semenului diferit ca expresie a polarizarii existentiale ? Diferiti in forme si aceeasi in esenta. O astfel de constienta poate genera conflictele distrugerilor si degradarilor existentei umane? Reintoarcerea la radacini este un nou inceput! Unde putem regasi aceste radacini altundeva decat in propria constiinta imanenta a valorilor universale (infoenergii creative) exprimate in fapte si astfel corporalizate. Repetentia corporalizarii lor se pare ca determina cercul reincarnarilor ca rutina , si spirala evolutiva fara inoirea exprimarii acestor valori in fiecare fapta individuala ramane doar o teorie , o idiotie, o posibilitate ascunsa si infranata de propria gandire tematoare de imensitate, de propria insuficienta si efemeritate. Autenticitea nu este in gandire, in cunoastere; autenticitatea nu poate fapartine unui instrument ci apartine celui care-l foloseste creativ asemenea sculptorului si daltii sale.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu