detasarea spirituala

Evidenta perceptiei ne releva faptul ca individul se identifica cu ea, individul este atelierul procesului de identificare a constiintei cu acea cunoasterea  despre ea insasi, cunoasterea psihologica.

Orice cunoastere "despre" nu este faptul real, dar "identificarea cu" ii da realitate de manifestare intr-un sir incomprehensibil de evenimente.  Cunoasterea stiintifica este o cunoastere "pentru", angajata (noi surse de energie, etc) si implica intelegerea legitatilor naturii pentru a fi folosite in angajamentul respectiv, aplicate.Cunoasterea psihologica este explicativa, intotdeauna explicam ceea ce nu intelegem pentru ca atunci cand intelegem aplicam imediat, actionam.Chiar referirile la acest gen de cunoastere sunt explicative cu aceeasi conotatie a lor. La acest nivel se restrange comunicarea noastra psihologica in timp ce comunicarea stiintifica este lucrativa, lucram impreuna nu explicam cum lucram impreuna. In orice comunicare lucrativa faptele transced explicatiile, chiar daca comunicarea insasi este lucrul in sine de facut asa numitul 'brain stormig". Comunicarea lucrativa porneste de la perceptia inteligenta a unei noi ordini sau relatii si exprimarea ei ca impartasire a acestei perceptii celorlalti coechipieri; nimeni nu iti cere explicatii, nu se raporteaza referitor la exprimare ocupati cu aceeasi "munca", perceptia inteligenta singura fapta care le da motive de exprimare, altfel tac.Lucrurile in cunoasterea psihologica stau altfel; comunicarea lor este alta. Orice ai conmunica nou in acest domeniu starneste imediat conflict, acel nou este perceput de individul la care se face referire ca afornt la ceea ce el "este". Nu vi se pare curios cum individul mai repede crede un rau cunoscut decat un bine necunoscut!? Ideea de "identificare" (actiune) este cea mai periculoasa idee. Constiinta identificata, nu are importanta cu "ce", se sacrifica "pentru", acel ceva este ea, viata si existenta ei. Intrebarea fireasca este"cine se identifica?" .....pauza....., liniste, tacere.... Cunosc cu ce, dar nu si cine.Si daca nu cunosc, nu gandesc si nici nu "fac" ceva. Daca nu "fac" ceva ce ramane? Ceea ce sunt!!!!??? Nu am intentia sa fac comparatii si evaluari ale activitatii psihologice, evident una de "identificare repetata", o rutina inconstienta foarte dinamica care raspunde oricaror situatii inainte chiar ca spiritul omului sa raspunda, sau in cel mai rezonabil caz foarte rapid dupa raspunsul omului si foarte tare ca sa-l acopere. Oamenii care nu au dreptate vorbesc tare, violent (cu exceptia cazurilor de auz slab sau disperare cand nu sunt auziti, sau nu se simt auziti, sau vorbesc la distanta) Ceea ce intentionez este sa relev primul pas in constientizarea a ceea ce cunosterea psihologica este : "detasarea" Aici termenul nu se refera la adandon sau indiferenta ci pur si simplu ii dau semnificatia lui fizica sa spunem, cea de "dezlipire"; dezlipiti cunosterea psihologica de voi insiva ca si cum ati dezlipi o marca de scrisoare. Este dificil sa dezlipesti marca dar si mai dificil sa dezlipesti cunosterea psihologica de constiinta ta, important este ca poti s-o faci, altfel nici nu pomeneam de asta. Nu pot cere cuiva ceea ce nu poate sa faca asa cum nici mie nu-mi cer. Am auzit cu totii termenul de "detasare spirituala" si l-am interpretat in fel si chip iar aceste interpretari i-au ascuns sensul pragmatic, noua si celor interesati. Gandirea umana are un potential de infaptuire incomensurabil, dar trebuie sa vada clar ce are de facut; pentru gandire nu exista cum sa fac, ci ce sa afac. Cand intelege clar "ce", lucrul este ca si facut, faptul ca si implinit, actiunea amintire. In constiinta planetara aceasta "detasare' este realizarea spirituala a unui nr. mare de oameni, si realizarea lor este amplificarea posibilitatii la cote inimaginabile; Orice om care, in sinceritatea sa cu sine, declanseza prin intentie, dorinta "detasarea spirituala" nu trebuie sa-si puna problema cum sa o faca. Ceea ce pentru el este o problema pentru gandire este realizare, solutionare. Acum sa pun paie pe "focul launtric". Intentia detasarii spirituale este profunda si de neoprit este dorul de libertate a fiintei umane. Daca gandirea nu este indreptata corect prin claritatea lui "ce" intentionez sa fac, ea lucreaza conform unui model gresit si realizeaza "detasarea" prin ceea ce numim "moarte". "Detasarea spirituala" este alternativa la "moarte" Produsa detasarea, noua stare a constiintei, releva acesteia inutilitatea atasamentului si identificarii de pana atunci. Constiinta umana are o calitate extrem de dezvoltata , aceea pe care o numim pragmatism; In noua ei stare detasata, dezlipita de conosterea psihologica ca scrisoarea de marca, directiile ei de actiune nu mai sunt stabilite de marca lipita de altii pe ea. Eliberata de hipnoza lui "stiu cine si cum sunt" de pe marca care spune si "ce trebuie si cum trebuie sa fac", constiinta isi stabileste din libertatea sa imanenta actiunile in evidenta armonie cu ceea ce ea este de la natura si nu cu ceea ce credea despre, asemanator unei scrisori care se duce la adrisantul pe care-l iubeste ea, umanul si nu-si mai goleste continutul de minuni si perle in staulul porcilor. Nu avem cu totii simtanatul fin ca ne aflam unde nu avem ce cauta?(plictiseala) Ca am nimerit la alta adresa? Ca bogatia sufleteasca si intelectuala a fiecaruia nu este aprecita acolo unde suntem si suntem pusi mereu s-o demonstram? Iata comedia in care jucam fara sa fi vrut vreodata sa o facem!!! Dezlipiti-va de "identitatea voastra" (rezultatul procesului identificarii si ignorarii a ceea ce suntem pentru ca ni s-a spus ca suntem din nimic,din lut, pacatosi si nascuti in pacat), dezlegati frangia care va leaga de stalpul infamiei ca sa nu o rupa viata. Nu frangia e de vina, o puteti folosi, puteti cunoaste firele nevazute care ne tin impreuna chiar daca identificarea spera sa le rupa pe toate.Viata  va rupe frangia identificarii in timp ce identificarea vrea sa rupa firele vietii. De partea cui va situati? rspunsul nu este o afirmatie ci o fapta "detasarea spirituala".