Avem cunoastere; tot ce este cunoscut este in memoria noastra. Memoria este campul a ceea ce este cunoscut. Avem gandire, procesul in care cunoastrea isi are existenta sa reala si concreta. Intrega cunoastere este produsa, pusa in evidenta, comunicata si aplicata in gandire.
Gandirea contine in mod esential raspunsurile intelectuale, emotionale senzoriale si fizice ale memoriei, raspunsuri ce imbogatesc la randul lor memoria conditionand gandirea viitoare.Avem inteligenta, rasounsul originar si neconditionat al perceptiei in care poate sa apara ceva nou, o noua ordine sau structura care nu reprezinta doar o modoficare a ceea ce este in memorie prezent deja sau cunoscut de aceasta, ceva care este gandit. Inteligenta prin perceptia de tip "strafulgerare" a ceva inedit si care este exprimat ulterior in gandire are calitatea de a entuziasma, ceva nou nu gaseste oponent in magazia memoriei, facilitand stabilirea relatiilor interumane.Avem perceptie prin intermediul senzorialului sau instrumentelor si prin inteligenta sau directa, starfulgerare fara intermediari. Avem relatia gandire-lucru, un proces efectiv care genereaza o actiune armonioasa si ordonata care incorporeaza gandirea ca materie mentala nepalpabila si ceea ce este gandit, sau lucrul intr-o singura miscare; proces in care analiza in parti gand si lucru nu are nici un inteles, lucrul semnifica o forma conditionata de existenta. Orice distinctie fixa intre lucru si gandire, gandire si realitate se prabuseste cand este aplicata totalitatii .Realitatea independenta de gandire este in mod fundamental necunoscuta, incognoscibila. Asta implica intelegerea faptului ca "gandirea" (miscarea materiei mentale nepalpabile) si "non-gandirea" ( lucrul, realitatea) sunt temeiuri pentru o perceptie inteligenta a unui unic proces care incorporeaza ambele aspecte intr-o actiune armonioasa si ordonata. Avem relatia dintre fiinte proces numit comunicare cand relatia este abordata prin cunoastre si gandirea gandeste comunicarea apeland la bagajul din memorie, sau iubire cand relatia este spontana strafulgeratoare asemanator perceptiei inteligente, percepem spontan nu o idee sau structura noua de gandire ci o comuniune si comunicarea se produce la nivel profund fara gandire, fara premeditare facilitand relatia interumana fara cuvinte sau motive explicite, fara cunostere, intotdeauna ne indragostim de necunoscuti sau cand percep in fiinta ceva necunoscut pana atunci, ceva minunat si necunoscut.Necunoscutul are talentul de a scoate cei mai frumos din noi, iubirea. Avem constiinta a ceea ce avem si abordarea rationala a bogatiei noastre precum si simtamantul iubirii fata de necunoscut, inteligenta relatiei. Necunoscutul se transforma in cunoscut si devine experienta, memorie si din memorie se obiectiveaza ca realitate, cunoscut obiectiv neschimbator. Monada cunoscut-necunoscut si miscarea sa efectiva interioara este denumita cognoscibilul, tot ce este sau poate fi cunoscut. Dar carui fapt datoram toate acestea? Tot ce avem se datoreaza lui a fi, a ceea ce suntem (cine suntem este relevant pe jumatate, in campul cunoasterii ignorand necunoscutul) Ce suntem contine pe cine suntem si totate variantele necunoscute-nexperimentate, lui cine putem fi. Explorarea a ceea ce suntem implica in mod obligatoriu ca exploratorul este ceea ce exploreaza. Explorarea lui a avea nu conduce obligatoriu la comuniune prin distinctia evidenta a cuiva care are ceva si evitarea faptul ca este ceea ce are, distinctia iluzorie dintre gand si obiect, gandire si realitate care atunci cand este aplicata unei totalitati se sulbera; si gandirea si realitatea, realitatea si gandirea fuzioneaza in perceptiea si constiinta noastra. Totul este obiectiv pana cand nu mai este. Daca constienta ne releva evidenta ca miscarea noastra inoitoare sau folositoare fara atentie este o miscare impotriva a ceea ce suntem, suntem atentiea care inglobeaza constienta a ceea ce suntem, atentie vie adica este propria sa sursa, libera sau cu grade infinite de miscare. Cand suntem atenti la cinetica atentiei :), atentia releva cand este neselectiva sau ascunde cand este concentrata=distributiva. (acesta egalitate este expresia perceptiei ca atentia concentrata distribuie energie si constienta) Atentia neselectiva releva energia si constienta realitatii. Cele mai bune lucruri oricat de marunte sau complexe ar fi ele, nu le putem face fara atentie. Putem spune ca daca nu este atentie in faptele noastre nu suntem si noi acolo si faptele se fac ca rutine, automat, si acesta situatie ne pune in fata faptelor implinite care ne place foarte putin pentru ca sunt irelevante in raport cu dorintele si intentiile noastre, cazul accidentelor placute sau nu. Cand nu gandesti gandurile isi fac de cap. Atentia este "lumina" gandirii ca proces total nefragmenta; gandirea fara atentie este haotica si irelevanta situatiei prezente. Mai observam observandu-ne ca atentia nu este niciodata prezenta ieri sau maine, sau nu a fost si nu va fi, este o prezenta, oriunde se pozitioneza lumineaza gandirea ca structura ideatica si forma structurala a ei. Orice forma este sub lupa atentiei releva si gandirea sau miscarea ei interioara. Orice structura ideatica se afla sub radoatia atentie releva si forma si evenimentele in derulare. Atentia-constienta sntem pentru ca fara ea nu suntem. Cei care sunt fascinati ca dorinta de astral, atentia lor este astrala, adica concentrata pe vise si visat relevand astfel calitati si potential al acestei stari. Atentia ne releva faptul ca visam cu ochii deschisi adica percepem una si atentia este in alta parte a dorintelor, si astfel nu facem bine nici ce facem, nici ce dorim fiind fragmentati ca energie si atentie, incercam sa facem doua lucruri de odata si le facem pe amandoua prost doar cu jumatati de masura sau armonie pentru ca insusi atentia este distribuita si acolo si aici. Se spune ca cine aduce intreaga energie intr-un singur punct realizeaza fapte uimitoare. pastrati atentia asupra faptelor corporale si veti realiza cum ele evolueaza spre perfectiune cu cat atentia este mai nefragmentata. marile performante sportive sau de alta natura nu sunt decat rezultatul prezentei atentiei in totalitatea sa in ircumstantele si dorintele sportivului care sunt unite astfel de atentie. portivul este unul cu dorinta sa de expresie si actiune. Asemenea Visam cu ochii inchisi sau dupa ce ne eliberam de memoria corporala sau adormim. Este impropriu sa spunem ca noi adormim, adoarme memoria de lucru (gandirea interioara inceteaza, memoria nu se mai agita, grijile curente inceteaza) si atentia se muta in totalitatea gandirii libera prin definitie, deplasare de care nu suntem constienti pentru ca spunem ca noi adormim si atentia adormita insemna neatentiem sau atentie fara constienta o separare artificiala a ceea ce este intreg si constiinta care doarme este inconstiinta, adica lipseste constiinta faptelor, faptele nu au forma in constiinta si sunt doar reverberatii repetitive ale memoriei. cand aceste corectii de comportament si exprimare sunt facute intrebati pe cei care vorbesc de cealalta realitate sau lumea astrala ce se intampla sau ce traiesc. Cand povestesc memoriei care nu contine aceste evenimente ori sunt cintestate si catalogate ca aiureli ori produc povestile uimire si dorinta existentei respectuive. Calatoriile astrale sunt calatoriile atentiei fara limite. Extraordinara putere si manifestare in acesta situatie reflectate intr-o constiinta elevata numita prin orizontul ei largit , poate sa bulverseze credintele noastre in dogmele cunoscute referitoare la ce si cum suntem. Dar este periculos sa ne aventuram pentru ca riscam sa pierdem simtul masurii si bunul simt in aprecieri, sa ne pierdem discernamantul si responsabilitatea consecinte recunoascute in manifestarile noastre sociale. Manifestarile sociale reflecta comportamentul astral numit subconstient. Ca atare toti calatorim astral dar placerea si sentimentul puterii ne corupe si avem consecintele reflectate in viata sociala. asta pentru ca obisnuintele din comportamentul curent al conceptiilor bigote se transfera in libertatea astrala subiectiva si cu posibilitatea ei ne facem de cap acolo.toate frustarile si dorintele neimplinite le implinim acolo. Deci toate dorintele noastre sunt implinite dar separareaconceptuala unanim acceptata a lumii astrale de cea fizica sau a mintii de corp ( fiecare crede ca mintea si gandirea lui este singura perfecta si adevarata dar ca corpul este cel care il conditioneaza, care nu este cum i-ar place lui sa fie, etc. si circumstantele cele care-l constrang). Aceasta dihotomie conceptuala a gandirii are efectele necorelarii temporale a dorintei cu fapta sa. Dorinta imparte gandirea in lucruri importante si neimportante corecte si incorecte, in minte si corp. Adica ce doreste este implinit in mintea sa si ce-l incurca este corpul.Timp este distanta dintre dorinta si fapta sa. Dorinta este gandire si lucrul implinirea ei sau nongandire, acesta dihotomie introduce timpul (efortul dorinte in ecuatie si este singurul element perturbator. Daca dorinta gand-forma este miscarea launtrica a formei-obiect si ele sunt simultane in astral, de ce nu sunt una si in realitae? Simplu pentru ca avem o conceptie gresita despre realitate si conform interpretarilor noastre (modaliatatea temporala personala) modelam diferit aceeasi conceptie si aceeasi existenta biologica prin dihotomia dorinta-implinire. In astral toate dorintele sunt implinite simultan cu radiatia lor si acesta implinire o ascundem pentru ca ne da de gol adevarata atitudine si comportament. Atentia ne releva faptul ca eveniment si lucru dar si realtia acestuia cu sursa lui, constienta sau ignoranta faptului. Ignoranta nu este necunoastre ci refuzul cunoasterii de dragul placerii. De ce iubim atat de mult placerea? Pentru ca este rezultatul unui contact sunbtil sau util, si credem contactul ca comuniune. Dar contactul duce la atasare nu este comuniune. Comuniunea nu este rezultatatul contactelor de orice fel si al atasamentului de placerea rezultata, comuniunea este sursa sau nu este. Cand este, nu ai contac cu cineva ci esti in comuniune cu acel cineva sau ceva. Dorinta comuniunii reactie la perceptia izolarii individuale, a singuratatii, nu poate fi implinita prin contacte, prin atasament de reprezentarea fiintila sau obiectiva a ei din conceptiile gandirii aflate in memorie, ea este reprezentarea emotionala a parasirii comuniunii. Cand iubiti sunteti in comuniune, cand solicitati iubire ati parasit-o de mult. Nu are importanta pozitia personala in raport cu iubirea sau comuniunea, important este sa nu va amagiti si sa cereti ce trebuie sa dati, sa cereti de la cine nu va poate da, sa cautati acolo unde nu este."Si in astral si in fizic" aveti contacte fara comuniune;cand sunteti comuniunea aveti si astral si fizic. Daca in astral nu este timp intre dorinta si contact cu ea este in defavoarea noastra pentru relatia cu noi este greu de constientizat de aceea se spune ca timpul este mila lui Dumnezeu, privilegiul acordat fiului risipitor car revine acasa si sa nu mai risipesca comoara vietii.
Cateva obs.:Cunoasterea inteleasa sau constienta cunosterii se exprima rational si ordonat, clar, ferm. Este o constienta a unei plenitudini in care orice este posibil si care ne contine, realitatea. Cand incercam sa exprimam realitatile partiale sau astrale, in care suntem doar noi si dorintele, exprimarea este emotionala, mai putin precisa.
Gandirea contine in mod esential raspunsurile intelectuale, emotionale senzoriale si fizice ale memoriei, raspunsuri ce imbogatesc la randul lor memoria conditionand gandirea viitoare.Avem inteligenta, rasounsul originar si neconditionat al perceptiei in care poate sa apara ceva nou, o noua ordine sau structura care nu reprezinta doar o modoficare a ceea ce este in memorie prezent deja sau cunoscut de aceasta, ceva care este gandit. Inteligenta prin perceptia de tip "strafulgerare" a ceva inedit si care este exprimat ulterior in gandire are calitatea de a entuziasma, ceva nou nu gaseste oponent in magazia memoriei, facilitand stabilirea relatiilor interumane.Avem perceptie prin intermediul senzorialului sau instrumentelor si prin inteligenta sau directa, starfulgerare fara intermediari. Avem relatia gandire-lucru, un proces efectiv care genereaza o actiune armonioasa si ordonata care incorporeaza gandirea ca materie mentala nepalpabila si ceea ce este gandit, sau lucrul intr-o singura miscare; proces in care analiza in parti gand si lucru nu are nici un inteles, lucrul semnifica o forma conditionata de existenta. Orice distinctie fixa intre lucru si gandire, gandire si realitate se prabuseste cand este aplicata totalitatii .Realitatea independenta de gandire este in mod fundamental necunoscuta, incognoscibila. Asta implica intelegerea faptului ca "gandirea" (miscarea materiei mentale nepalpabile) si "non-gandirea" ( lucrul, realitatea) sunt temeiuri pentru o perceptie inteligenta a unui unic proces care incorporeaza ambele aspecte intr-o actiune armonioasa si ordonata. Avem relatia dintre fiinte proces numit comunicare cand relatia este abordata prin cunoastre si gandirea gandeste comunicarea apeland la bagajul din memorie, sau iubire cand relatia este spontana strafulgeratoare asemanator perceptiei inteligente, percepem spontan nu o idee sau structura noua de gandire ci o comuniune si comunicarea se produce la nivel profund fara gandire, fara premeditare facilitand relatia interumana fara cuvinte sau motive explicite, fara cunostere, intotdeauna ne indragostim de necunoscuti sau cand percep in fiinta ceva necunoscut pana atunci, ceva minunat si necunoscut.Necunoscutul are talentul de a scoate cei mai frumos din noi, iubirea. Avem constiinta a ceea ce avem si abordarea rationala a bogatiei noastre precum si simtamantul iubirii fata de necunoscut, inteligenta relatiei. Necunoscutul se transforma in cunoscut si devine experienta, memorie si din memorie se obiectiveaza ca realitate, cunoscut obiectiv neschimbator. Monada cunoscut-necunoscut si miscarea sa efectiva interioara este denumita cognoscibilul, tot ce este sau poate fi cunoscut. Dar carui fapt datoram toate acestea? Tot ce avem se datoreaza lui a fi, a ceea ce suntem (cine suntem este relevant pe jumatate, in campul cunoasterii ignorand necunoscutul) Ce suntem contine pe cine suntem si totate variantele necunoscute-nexperimentate, lui cine putem fi. Explorarea a ceea ce suntem implica in mod obligatoriu ca exploratorul este ceea ce exploreaza. Explorarea lui a avea nu conduce obligatoriu la comuniune prin distinctia evidenta a cuiva care are ceva si evitarea faptul ca este ceea ce are, distinctia iluzorie dintre gand si obiect, gandire si realitate care atunci cand este aplicata unei totalitati se sulbera; si gandirea si realitatea, realitatea si gandirea fuzioneaza in perceptiea si constiinta noastra. Totul este obiectiv pana cand nu mai este. Daca constienta ne releva evidenta ca miscarea noastra inoitoare sau folositoare fara atentie este o miscare impotriva a ceea ce suntem, suntem atentiea care inglobeaza constienta a ceea ce suntem, atentie vie adica este propria sa sursa, libera sau cu grade infinite de miscare. Cand suntem atenti la cinetica atentiei :), atentia releva cand este neselectiva sau ascunde cand este concentrata=distributiva. (acesta egalitate este expresia perceptiei ca atentia concentrata distribuie energie si constienta) Atentia neselectiva releva energia si constienta realitatii. Cele mai bune lucruri oricat de marunte sau complexe ar fi ele, nu le putem face fara atentie. Putem spune ca daca nu este atentie in faptele noastre nu suntem si noi acolo si faptele se fac ca rutine, automat, si acesta situatie ne pune in fata faptelor implinite care ne place foarte putin pentru ca sunt irelevante in raport cu dorintele si intentiile noastre, cazul accidentelor placute sau nu. Cand nu gandesti gandurile isi fac de cap. Atentia este "lumina" gandirii ca proces total nefragmenta; gandirea fara atentie este haotica si irelevanta situatiei prezente. Mai observam observandu-ne ca atentia nu este niciodata prezenta ieri sau maine, sau nu a fost si nu va fi, este o prezenta, oriunde se pozitioneza lumineaza gandirea ca structura ideatica si forma structurala a ei. Orice forma este sub lupa atentiei releva si gandirea sau miscarea ei interioara. Orice structura ideatica se afla sub radoatia atentie releva si forma si evenimentele in derulare. Atentia-constienta sntem pentru ca fara ea nu suntem. Cei care sunt fascinati ca dorinta de astral, atentia lor este astrala, adica concentrata pe vise si visat relevand astfel calitati si potential al acestei stari. Atentia ne releva faptul ca visam cu ochii deschisi adica percepem una si atentia este in alta parte a dorintelor, si astfel nu facem bine nici ce facem, nici ce dorim fiind fragmentati ca energie si atentie, incercam sa facem doua lucruri de odata si le facem pe amandoua prost doar cu jumatati de masura sau armonie pentru ca insusi atentia este distribuita si acolo si aici. Se spune ca cine aduce intreaga energie intr-un singur punct realizeaza fapte uimitoare. pastrati atentia asupra faptelor corporale si veti realiza cum ele evolueaza spre perfectiune cu cat atentia este mai nefragmentata. marile performante sportive sau de alta natura nu sunt decat rezultatul prezentei atentiei in totalitatea sa in ircumstantele si dorintele sportivului care sunt unite astfel de atentie. portivul este unul cu dorinta sa de expresie si actiune. Asemenea Visam cu ochii inchisi sau dupa ce ne eliberam de memoria corporala sau adormim. Este impropriu sa spunem ca noi adormim, adoarme memoria de lucru (gandirea interioara inceteaza, memoria nu se mai agita, grijile curente inceteaza) si atentia se muta in totalitatea gandirii libera prin definitie, deplasare de care nu suntem constienti pentru ca spunem ca noi adormim si atentia adormita insemna neatentiem sau atentie fara constienta o separare artificiala a ceea ce este intreg si constiinta care doarme este inconstiinta, adica lipseste constiinta faptelor, faptele nu au forma in constiinta si sunt doar reverberatii repetitive ale memoriei. cand aceste corectii de comportament si exprimare sunt facute intrebati pe cei care vorbesc de cealalta realitate sau lumea astrala ce se intampla sau ce traiesc. Cand povestesc memoriei care nu contine aceste evenimente ori sunt cintestate si catalogate ca aiureli ori produc povestile uimire si dorinta existentei respectuive. Calatoriile astrale sunt calatoriile atentiei fara limite. Extraordinara putere si manifestare in acesta situatie reflectate intr-o constiinta elevata numita prin orizontul ei largit , poate sa bulverseze credintele noastre in dogmele cunoscute referitoare la ce si cum suntem. Dar este periculos sa ne aventuram pentru ca riscam sa pierdem simtul masurii si bunul simt in aprecieri, sa ne pierdem discernamantul si responsabilitatea consecinte recunoascute in manifestarile noastre sociale. Manifestarile sociale reflecta comportamentul astral numit subconstient. Ca atare toti calatorim astral dar placerea si sentimentul puterii ne corupe si avem consecintele reflectate in viata sociala. asta pentru ca obisnuintele din comportamentul curent al conceptiilor bigote se transfera in libertatea astrala subiectiva si cu posibilitatea ei ne facem de cap acolo.toate frustarile si dorintele neimplinite le implinim acolo. Deci toate dorintele noastre sunt implinite dar separareaconceptuala unanim acceptata a lumii astrale de cea fizica sau a mintii de corp ( fiecare crede ca mintea si gandirea lui este singura perfecta si adevarata dar ca corpul este cel care il conditioneaza, care nu este cum i-ar place lui sa fie, etc. si circumstantele cele care-l constrang). Aceasta dihotomie conceptuala a gandirii are efectele necorelarii temporale a dorintei cu fapta sa. Dorinta imparte gandirea in lucruri importante si neimportante corecte si incorecte, in minte si corp. Adica ce doreste este implinit in mintea sa si ce-l incurca este corpul.Timp este distanta dintre dorinta si fapta sa. Dorinta este gandire si lucrul implinirea ei sau nongandire, acesta dihotomie introduce timpul (efortul dorinte in ecuatie si este singurul element perturbator. Daca dorinta gand-forma este miscarea launtrica a formei-obiect si ele sunt simultane in astral, de ce nu sunt una si in realitae? Simplu pentru ca avem o conceptie gresita despre realitate si conform interpretarilor noastre (modaliatatea temporala personala) modelam diferit aceeasi conceptie si aceeasi existenta biologica prin dihotomia dorinta-implinire. In astral toate dorintele sunt implinite simultan cu radiatia lor si acesta implinire o ascundem pentru ca ne da de gol adevarata atitudine si comportament. Atentia ne releva faptul ca eveniment si lucru dar si realtia acestuia cu sursa lui, constienta sau ignoranta faptului. Ignoranta nu este necunoastre ci refuzul cunoasterii de dragul placerii. De ce iubim atat de mult placerea? Pentru ca este rezultatul unui contact sunbtil sau util, si credem contactul ca comuniune. Dar contactul duce la atasare nu este comuniune. Comuniunea nu este rezultatatul contactelor de orice fel si al atasamentului de placerea rezultata, comuniunea este sursa sau nu este. Cand este, nu ai contac cu cineva ci esti in comuniune cu acel cineva sau ceva. Dorinta comuniunii reactie la perceptia izolarii individuale, a singuratatii, nu poate fi implinita prin contacte, prin atasament de reprezentarea fiintila sau obiectiva a ei din conceptiile gandirii aflate in memorie, ea este reprezentarea emotionala a parasirii comuniunii. Cand iubiti sunteti in comuniune, cand solicitati iubire ati parasit-o de mult. Nu are importanta pozitia personala in raport cu iubirea sau comuniunea, important este sa nu va amagiti si sa cereti ce trebuie sa dati, sa cereti de la cine nu va poate da, sa cautati acolo unde nu este."Si in astral si in fizic" aveti contacte fara comuniune;cand sunteti comuniunea aveti si astral si fizic. Daca in astral nu este timp intre dorinta si contact cu ea este in defavoarea noastra pentru relatia cu noi este greu de constientizat de aceea se spune ca timpul este mila lui Dumnezeu, privilegiul acordat fiului risipitor car revine acasa si sa nu mai risipesca comoara vietii.
Cateva obs.:Cunoasterea inteleasa sau constienta cunosterii se exprima rational si ordonat, clar, ferm. Este o constienta a unei plenitudini in care orice este posibil si care ne contine, realitatea. Cand incercam sa exprimam realitatile partiale sau astrale, in care suntem doar noi si dorintele, exprimarea este emotionala, mai putin precisa.
Dincolo de astral exista o realitate a unei plenitudini existentiale neconditionate conceptual, care se reflecta in plenitudinea perceputa sau naturala. Intre aceste doua plenitudini incorporate intr-un singur proces existenta, perceptiile astrale modelate de frustari si ignoranta se interpune iar acesta genereaza o modelare sau o pervertire a perceptiilor naturale a naturii, le ingusteza. Exploratorii cunosc acesta interfata deformatoare a perceptiilor motiv pentru care pun baza pe informatiile oferite de instrumente sau neafectate de interpretarile sau frustrile persoanei si capacitatea sa limitata de a folosi atentia neselctiva sau exploratoare. Sunt conceptii ce prezinta o realitate paralela si multidinensionala, dar nu trebuie scapat din vedre ca ele sunt gandite sau obiectivate in memorie. Exploram memoria sau cunoasterea universului din care facem parte. Ea ni se dezvaluie pas cu pas pe masura ce noi suntem in, din si chiar acea cunoastere. Atentia, inteligenta, gandirea, constienta nu sunt nume de lucruri, nu sunt masurabile ci temeiuri universale a caror privilegiati suntem. Povestea universului este povestea fiecaruia, cunoasterea si memoria fiecaruia.Mintea universala nu evolueaza in cunoastere este cunoasterea completa, doar intelectul evolueza direct proportional cu capacitatea sa perceptiva sau smerenia sa in fata universului cunoasterii. Intelectul complet dezvoltat este una cu cunoasterea si viata universului, constiinta sa radianta a cunoasterii punctuale si universale, mintea numita Dumnezeu.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu