Dar ce ne facem ca avem si termenul de spirit? Oare ce semnificatie are?
Ceva ce nu este nici substanta nici substantialitate, ce nu este nici gandire (miscare in substanta) nici nongandire (repaos ,forma, lucru)? Ceva ce este sursa acestor aspecte? Cand suntem gand numai suntem gand!Spiritul nu este gand ?. Ce este in spatele oricarui gand? Evident ca inaintea aparitiei oricarui gand este un sentiment sau o emotie, sentimentul precede ceva ce va veni sau viitor si genereaza proiectii sau profetii gandite si apoi povestite, iar emotia apare ca reactie la ceva trecut, la amintirea unei experiente si consecintelor prezente care ne pun la treaba, gandim reparatia in urma emotiilor. Sentimentul etuziasmeaza prin perceptia unor evenimente viitoare nepremeditate favorabile noua, sau inspaimanta prin percetia unor evenimente care vin spre noi si sunt demolatoare, caz in care este inlocuit de emotie (profetiile dezastrelor) pentru ca viitorul perceput este o prelungire a trecutului sub alta forma.. Emotia ne intristeaza pentru ca este consecinta de platit intr-un fel sau altul cand conceptul datoriei vinovatiei, ne domina. Si unul si celalat genereaza gandirea, fie a reparatiei, fie a apararii, fie a cum ne place si dorim sa folosim situatia viitoare favorabila. Deci cand suntem gand ne descoperim sentiment sau emotie, ori una ori alta , functie de actiune libera sau reactie in urma unei constrangeri. Entuziasmul ca stare vine din increderea in tine insuti, in capacitatea ta de a surmonta orice dificultati, nu stii cum dar stii ca poti. Aceasta posibilitate iti da elan si energie in tot ce intreprinzi punctual si in tot timpul prin dilatarea punctului care devine spatiu sferic la limita imensitate, sferosfera. Ai spatiu si timp pentru toate cele ce sunt de facut indiferent de natura lor, pentru ca trecutul si viitorul nu te mai preseaza, ai scapat de grija complicatiei, actionezi in simplitate si posibilitate. Cand suntem sentiment, nu mai suntem; cand suntem emotie, nu mai suntem?. Ce este in spatele acestor evidente? Perceptia este! Treptele cunoasterii sunt fara de sfarsit si cand stam pe o trepta nu cunoasten treapta pe care stam, dar cand urcam sau coboram o treapta, cunoastem treapta pe care am stat anterior, mintea de pe urma.Cunoasterea este relevata de miscarea noastra, fara miscarea noastra pe scara cunoasterea ramane necunoscuta.Cunoastem copilaria cand deja am parasit-o, etc, deci ne miscam formal crescator pana la un punct si descrescator de la un punct in colo. Batranetea o cunoastem dupa ce murim pentru ca se produce o altfel de miscare, o miscare in constiinta, in profunzimea perceptiei, este o miscare "pe verticala" si nu formala "pe orizontala" ca pana atunci. Dar nu este necesar sa murim ca sa o cunoastem pentru ca acest act poate sa ascunda si mai amarnic ceea ce este si o luam din nou in aceleasi etape. Asemanarea dintre adormire si moarte este uluitoare, dar diferentele la fel. Adormirea si trezirea apartine constientului si nu ne sperie pe cand moartea si invierea apartine subconstientului si ne ingrozeste. Cand adormim stim ca ne trezim si o facem de buna voie dar cand murim nu mai stim ca inviem ceea ce ne ingrozeste. Cand acest proces este continut in constientul nostru nu ne mai ingrozeste. Sufletul nemuritor este mintea separata de corp si aceasta separare doare, ne transforma in fantome si cadavre. Mintea la nastere este pura, neaservita unor concepte sau nu traieste intr-o poveste, a uitat si iertat toate autoinselarile si greselile posibile. Inocenta mintii este creatoare, cand stie ce este, este lucratoare. Cum stim fiecare ca suntem? Asa cum ni s-a spus sau am fost evaluati, judecati si apreciati sau depreciati. Evaluarea si aprecierea sau deprecierea este specifica in relatie cu ceea ce este in perceptia noastra sau exterior noua, ceva material si fix care poate fi masurat, catalogat, etc. Deci mintea se identifica cu ceva fix si masurabil cand evidentele ii arata imposibilitatea aceasta. Poti masura sentimentele, emotiile, gandirea, gandurile si faptele tale? Moartea este proiectia punctuala a unui sir de evenimente sau comportamente. Mintea inceteaza sa mai existe in propriile credinte si rutine de pana atunci. Ca expresie punctuala ea se dilata la nesfarsit ca timp.Ca urmare acum mor si inviu, mor pentru ziua de ieri si demaine
si intreagul meu potential luncreaza acum. Vazuta ca proces punctual este
prietenul cel mai bun, ma elibereaza de rutina si-mi ofera perceptia a ceea ce
este tocmai pentru ca eu nu mai fac ceva care sa-mi ocupe mintea sau fiinta.
Imi da spatiu de manevra si timp de implinit. Cel mai bulversator concept este
cel de "sfarsit". Datorita lui ne straduim sa sfarsim orice facem,
asteptam un sfarsit a tot ceea ce este. Traim clipa pentru a sfarsi ceva si
sfarsim continuu pana murim. De ce este daunator ? pentru ca este jumatate sau
rupt de intregul proces monadic al Sfarsit-Inceput-ului. Nu putem sfarsi fara
sa incepem nici sa incepem fara sa sfarsim, este un proces intreg complet ce nu
poate fi fragmentat decat in inchipuirea noastra, in mintea noastra, nu in
realitatea plenitudinii a ce este, spiritul si existenta sa. Inteleptul spune ca
"ce omul incepe, Dumnezeu termina", este constienta procesului intreg
pe care omul il ignora concentrat pe jumatatea lui. Am observat ce stres induce
ideea ca trebuie sa terminam ce am inceput, si este firesc pentru ca incepem
iresponsabil o multitudine de lucruri pe care nu le ducem decat pana la
jumatate, si este normal sa ne stresam cand aflm ca trebuie si sa le terminam,
multimea inceputurilor neterminate ne sperie. Si nu numai asta ne sperie ci si
constiinta a ce am inceput si a consecintelor lor.Ce incepem (fara
responsabilitate si meditatie doar din premeditari) ne consuma energia si pe la
jumatate abandonam; asta nu ne scapa de prostii pentru ca procesul se termina
singur si cand ne asteptam mai putin ne trezim fata in fata cu consecintele si
dam vina pe altii pentru ele. Daca nu avem pe cine da vina ,dam vina pe Dumnezeu
ca a terminat ce am inceput. Acest proces complet si foarte diversificat
formal si comportamental proiectat in planul perceptiei este acelasi
punct mai marunt ca spuma marii ,aici, cand ne referim la forma si acum cand ne
referim la timp.Ca urmare falsitatea conceptului este evidentiata; "orice inceput este un sfarsit"; asta ne face responsabili si meditam
inainte de a incepe ceva. Mintea universala sau intreaga
nefragmentata (impartirea minte-corp) este in meditatie. Inteleptul in culturile
orientale este reprezentat ca stand in meditatie suspendat in vidul
cosmic sau energia totala neformata din care se nasc formele universului,
Omul-Dumnezeu, Dumnezeu-Om, sau Fiul cu semnificatia de Uniune, cel unit cu
sursa; 1 plus 1 egal cu trei in matematica viului. Daca studiem ADN-ul vedem
ramificatia duala si creatia sa unica corpul sau fiul si este reprezentarea in materie a
intelepciunii si cunoasterii universale. Cand stim cine suntem nu mai suntem,
suntem pe o alta treapta a modelarii energiei prin cunoasterea universalului pe
care nu o cunoastem decat cand o vom parasi. Am parasit conceptul inceputului
si sfarsitului si am cunoscut semnificatiile si manifestarile lui diverse
traite de noi. Nu mai avem unde sa ne grabim si nici ce sa sfarsim sau sa incepem.
In proiectia punctulala a cunoasterii in dinamica sa pe planul perceptiei, des
exprimata ca acum si aici, aum si amin etc, exista treapta care ne atrage
ridicandu-ne ca sa ne uimim si smerim, sau coborandu-ne ca sa avem ce regreta. Unul din
semnele spiritului pe care l-am ignorat cu gratie a fost "nu te intoarce,
te asteapta trecutul" , sau "unde este multa minte e si multa
prostie". Prapastiile in care am nimerit ignorand semnele de circulatie au
produs corectia orgoliului idiot sau Zeului ce ma credeam, dar ceea ce am
suferit m-a lamurit deplin. Este un adevar ignorat adesea acela ca "putem
transforma orice infangere intr-un succes" Dar nu facem asta decat cand
suntem pusi la colt, fara nici o posibilitate de evadare comoda sau in comoditatea reactiilor. Atunci
nemaiputand fugi in comoditatea obisnuintei facem pasul urmator in gol si noua
treapta se releva sub picior. Moartea este punere la colt cand este consecinta
comoditatii curente de a reactiona la reactii (vezi comportamentul
politicienilor).Dar acelasi fapt poate fi trambulina spre libertate atunci cand
este punctuala "acum-aici", insotitorul nostru de nadejde, jumatatea care ne intregeste miscarea. Nu pot sa nu
observ de fiecare data cand ma asez in fata calculatorului impulsionat de o intentie, intentia de
a desconspira o idee falsa sau o jumatate de masura, este deturnata de necesitatea intelegerii dumneavoastra
care nu este aceeasi cu a mea aparent. Dar acest fapt imi scoate la iveala
intelesuri noi ale intelegerii trecute. Nu este un sfarsit al intelegrii sau
profunzimilor cunoasterii si constiintei. Ceea ce credeam ca stiu nu mai stiu
si o noua stiinta se ridica la nivelul constient incercand sa relev ce nu mai
stiam.
Ceva ce nu este nici substanta nici substantialitate, ce nu este nici gandire (miscare in substanta) nici nongandire (repaos ,forma, lucru)? Ceva ce este sursa acestor aspecte? Cand suntem gand numai suntem gand!Spiritul nu este gand ?. Ce este in spatele oricarui gand? Evident ca inaintea aparitiei oricarui gand este un sentiment sau o emotie, sentimentul precede ceva ce va veni sau viitor si genereaza proiectii sau profetii gandite si apoi povestite, iar emotia apare ca reactie la ceva trecut, la amintirea unei experiente si consecintelor prezente care ne pun la treaba, gandim reparatia in urma emotiilor. Sentimentul etuziasmeaza prin perceptia unor evenimente viitoare nepremeditate favorabile noua, sau inspaimanta prin percetia unor evenimente care vin spre noi si sunt demolatoare, caz in care este inlocuit de emotie (profetiile dezastrelor) pentru ca viitorul perceput este o prelungire a trecutului sub alta forma.. Emotia ne intristeaza pentru ca este consecinta de platit intr-un fel sau altul cand conceptul datoriei vinovatiei, ne domina. Si unul si celalat genereaza gandirea, fie a reparatiei, fie a apararii, fie a cum ne place si dorim sa folosim situatia viitoare favorabila. Deci cand suntem gand ne descoperim sentiment sau emotie, ori una ori alta , functie de actiune libera sau reactie in urma unei constrangeri. Entuziasmul ca stare vine din increderea in tine insuti, in capacitatea ta de a surmonta orice dificultati, nu stii cum dar stii ca poti. Aceasta posibilitate iti da elan si energie in tot ce intreprinzi punctual si in tot timpul prin dilatarea punctului care devine spatiu sferic la limita imensitate, sferosfera. Ai spatiu si timp pentru toate cele ce sunt de facut indiferent de natura lor, pentru ca trecutul si viitorul nu te mai preseaza, ai scapat de grija complicatiei, actionezi in simplitate si posibilitate. Cand suntem sentiment, nu mai suntem; cand suntem emotie, nu mai suntem?. Ce este in spatele acestor evidente? Perceptia este! Treptele cunoasterii sunt fara de sfarsit si cand stam pe o trepta nu cunoasten treapta pe care stam, dar cand urcam sau coboram o treapta, cunoastem treapta pe care am stat anterior, mintea de pe urma.Cunoasterea este relevata de miscarea noastra, fara miscarea noastra pe scara cunoasterea ramane necunoscuta.Cunoastem copilaria cand deja am parasit-o, etc, deci ne miscam formal crescator pana la un punct si descrescator de la un punct in colo. Batranetea o cunoastem dupa ce murim pentru ca se produce o altfel de miscare, o miscare in constiinta, in profunzimea perceptiei, este o miscare "pe verticala" si nu formala "pe orizontala" ca pana atunci. Dar nu este necesar sa murim ca sa o cunoastem pentru ca acest act poate sa ascunda si mai amarnic ceea ce este si o luam din nou in aceleasi etape. Asemanarea dintre adormire si moarte este uluitoare, dar diferentele la fel. Adormirea si trezirea apartine constientului si nu ne sperie pe cand moartea si invierea apartine subconstientului si ne ingrozeste. Cand adormim stim ca ne trezim si o facem de buna voie dar cand murim nu mai stim ca inviem ceea ce ne ingrozeste. Cand acest proces este continut in constientul nostru nu ne mai ingrozeste. Sufletul nemuritor este mintea separata de corp si aceasta separare doare, ne transforma in fantome si cadavre. Mintea la nastere este pura, neaservita unor concepte sau nu traieste intr-o poveste, a uitat si iertat toate autoinselarile si greselile posibile. Inocenta mintii este creatoare, cand stie ce este, este lucratoare. Cum stim fiecare ca suntem? Asa cum ni s-a spus sau am fost evaluati, judecati si apreciati sau depreciati. Evaluarea si aprecierea sau deprecierea este specifica in relatie cu ceea ce este in perceptia noastra sau exterior noua, ceva material si fix care poate fi masurat, catalogat, etc. Deci mintea se identifica cu ceva fix si masurabil cand evidentele ii arata imposibilitatea aceasta. Poti masura sentimentele, emotiile, gandirea, gandurile si faptele tale? Moartea este proiectia punctuala a unui sir de evenimente sau comportamente. Mintea inceteaza sa mai existe in propriile credinte si rutine de pana atunci. Ca expresie punctuala ea se dilata la nesfarsit ca timp.Ca urmare acum mor si inviu, mor pentru ziua de ieri si de
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu