Treptele cunoasterii ca termen este o relevare a unui proces in care dinamica este sensul lui. Sunt trepte pentru a fi urcate sau coborate, altfel semnificatia lor se pierde, sunt inutile.
Treptele au si imaginea miscarii pe o directie verticala la limita. Verticala este directia a carei proiectie in plan este punctul spatial vorbind sau clipa, temporal exprimand acesta verticala. Prezentul este expresia personificata a acestei perceptii in care punctualitatea exprima o dilatare temporala. Spatiul concentrat in punct implica dilatarea nelimitata temporala. Timpul il percepem intelectual prin conceptualizarea matematica data lui ca raport, si din punct de vedere psihologic prin succesiunea de evenimente in care rutina unei modalitati conceptuale se desfasoara. Psihologic vorbind punctul il exprimam prin termenul de aici si infinitatea timpului prin acum. Relev semnificatii unanim acceptate si modaliatea lor de exprimare stiintifica sau psihologica. Exprimarea psihologica este accesibila tuturor pe cand cea stiintifica doar celor educati. Dar si unii si ceilalti exprima aceeasi perceptie, unii ignorand semnificatiile exprimarii lor ceilalti constienti de ceea ce exprima, miscare. Cei inconstienti exprima fara sa inteleaga ce si apoi se minuneaza de rezultatul exprimarii lor si dau vina pe circumstante pentru consecinte. Cei constienti folosesc exprimarea pentru a realiza noi mijloace in existenta. Dar si unii si ceilalti reflecta circumstantele perceptiei, cu diferenta ca unii sunt inactivi in perceptie pe cand ceilalti o medeleaza intr-o proportie mai mare sau mai mica, sunt activi in perceptie modeland-o prin exprimarile lor acceptate neconditionati de ceilalti ca realitate obiectiva. Acesti modelatori de perceptie prin gandire si obiectivarea ei in vechime se chemau preoti, astazi experti. Cand cineva are un plan apeleaza la experti pentru concretizarea lui. Preotii aveau un plan in domeniul psihologic, un plan prin care sa domine psihologic marea masa de copii inocenti si condamau la moarte pe oricine nu se incadra in planul lor. (ex. crucificarea Cristosului) Dominatia psihologica este simpla; prin teama se aserveste psihologic constiinta unei puteri oculte, unor secrete neaccesibile pacatosului sau ignorantului a caror cunoscatori si reprezentanti sunt preotii. La limita acesta putere oculta este viziunea lor despre existenta si cum trebuie traita Acesta viziune personificata ca Zeu caruia i s-a dat un nume in functie de circumstantele existentiale si culturale ale zonelor geaografice in care populatiile traiau. Astfel viata ta depindea de Zeu, de supunerea ta in fata exigentelor sale pe care preotii le releva. Insa, exigentele erau ale zeului sau ale preotilor?Cand adevarul razbatea prin pacla deasa de superstitii si dogme era calificat drept necuratul sau ereticul, cel care releva falsul conceptual si rutina inutila a cutumelor superstitiilor si sacrificiilor inutile. Astazi ecoul acestor modalitati existentiale se reverbereaza punctual.Cand adevarul lui Eu Sunt se releva desi este relevat constiintei de milenii, oamenii il recunosc instantaneu. De ce spun ca se releva desi este relevat? Este punctul (aici) ca spatiu si prezentul (acum) ca timp. Relevarea este o chestiune individuala; atentia orientata spre trecut ne releva modalitatile conceptuale si comportamentale ale trecutului (timpul sau), si percepem senzorial sau emotional continutul de vinovatie psihologic al acetei modaliati si viziuni despre cum se traieste existenta; aceeasi atentie indreptata spre viitor releva proiectiile vinovatiei si acleiasi modalitati conceptuale sub forme noi si cu mijloace tehnologice de oprimare a zeului si mai puternice , o expansiune a sa cosmica cu mijloace evoluate la nivel cosmic care ne dau si mai intensa stare de neputinta de a neschimba soarta, conceptul de dusman capata dimensiuni si mai fiororase, insasi intreaga planeta este in pericol in fata unui dusman nevazut si puternic la nivel planetar, cosmic, extraterestru. Rlevarea adevarului este prin comprimarea spatiului, punctul (aici) si drept consecinta dilatarea timpului (acum). Dilatarea timpului ne face sa percepem ca totalitaea sa este prezenta si trecut si viitor cum il concepem, vedem reverberatiile fantomelor trecute si viitoare precum si dependenta lor de acceptarea noastra, de aservirea noastra conceptuala, emotionala (teama) si comportamentala (lupta).Evident ca daca nu credem sau acceptam o conceptie a carei consecinta este devastatore pentru individ sau mediul planetar (ecosistem) nu am nici un motiv rational sa lupt impotriva acesteia. Dar daca cred ca acea viziune este adevarul si realitatea mea obiectiva, voi lupta pana la moarte ca ea sa nu se implineasca.si tocmai acesta atitudine desconspira adevarul credintei, luptam cu ce credem." Cine lupta sa-si salveze viata o va pierde" Isus. Este rationala exprimarea, din moment ce individul crede ca isi poate pierde viata sau ca poate fi omorat de dusmanii lui, se face credinta lui.Credinta in posibilitatea pierderii vietii creeaza circumstantele ca acesta posibilitate sa se manifeste. "Faca-se dupa credinta ta" ca exprimare si calauza in existenta ignoram cu desavarsire pentru ca nu cunoastem credinta asa cum este ea. Asa cum am relevat de atatea ori ca nevoia psihologica de devenire este credinta in lipsa vietii, sau lipsa lui Dumnezeu ca individualizare si punctualizare , dilatare temporala (nelimitare temporala sau comportamentala a vietii). Daca suntem gandire, in gandire suntem gand; gandul este izvorul, gandirea oceanul. Gandul este punctul, gandirea verticala atemporala si nelimitata de proiectia sa punctuala sau lucrul, forma. Gandul este aici si acum, este gandirea intrega proiectata in planul perceptiei punctual .Gandul este substantialitate (aici) si gandirea sumbstanta (acum : forma ,lucrul, nongandire).Cand suntem gand, gandirea este perceptia noastra, un proces intreg, complet, o plenitudine care inglobeaza intr-un tot armonios si coerent cele doua aspecte de manifestare ale sale, miscare si repaos in acelasi timp (acum) proiectia integului timp, nelimita prin dilatarea sa verticala a carei proiectie in planul perceptiei este punctuala sau aici. Se pare ca suntem gandire de o iubim atat de mult si gand din moment ce ne dam viata pentru gandul nostru, conceputul sau ideea. Dar asta conduce obligatoriu la a afirma ca suntem materia si miscarea din materie, substanta si substantialitatea universala in acelasi timp.
Treptele au si imaginea miscarii pe o directie verticala la limita. Verticala este directia a carei proiectie in plan este punctul spatial vorbind sau clipa, temporal exprimand acesta verticala. Prezentul este expresia personificata a acestei perceptii in care punctualitatea exprima o dilatare temporala. Spatiul concentrat in punct implica dilatarea nelimitata temporala. Timpul il percepem intelectual prin conceptualizarea matematica data lui ca raport, si din punct de vedere psihologic prin succesiunea de evenimente in care rutina unei modalitati conceptuale se desfasoara. Psihologic vorbind punctul il exprimam prin termenul de aici si infinitatea timpului prin acum. Relev semnificatii unanim acceptate si modaliatea lor de exprimare stiintifica sau psihologica. Exprimarea psihologica este accesibila tuturor pe cand cea stiintifica doar celor educati. Dar si unii si ceilalti exprima aceeasi perceptie, unii ignorand semnificatiile exprimarii lor ceilalti constienti de ceea ce exprima, miscare. Cei inconstienti exprima fara sa inteleaga ce si apoi se minuneaza de rezultatul exprimarii lor si dau vina pe circumstante pentru consecinte. Cei constienti folosesc exprimarea pentru a realiza noi mijloace in existenta. Dar si unii si ceilalti reflecta circumstantele perceptiei, cu diferenta ca unii sunt inactivi in perceptie pe cand ceilalti o medeleaza intr-o proportie mai mare sau mai mica, sunt activi in perceptie modeland-o prin exprimarile lor acceptate neconditionati de ceilalti ca realitate obiectiva. Acesti modelatori de perceptie prin gandire si obiectivarea ei in vechime se chemau preoti, astazi experti. Cand cineva are un plan apeleaza la experti pentru concretizarea lui. Preotii aveau un plan in domeniul psihologic, un plan prin care sa domine psihologic marea masa de copii inocenti si condamau la moarte pe oricine nu se incadra in planul lor. (ex. crucificarea Cristosului) Dominatia psihologica este simpla; prin teama se aserveste psihologic constiinta unei puteri oculte, unor secrete neaccesibile pacatosului sau ignorantului a caror cunoscatori si reprezentanti sunt preotii. La limita acesta putere oculta este viziunea lor despre existenta si cum trebuie traita Acesta viziune personificata ca Zeu caruia i s-a dat un nume in functie de circumstantele existentiale si culturale ale zonelor geaografice in care populatiile traiau. Astfel viata ta depindea de Zeu, de supunerea ta in fata exigentelor sale pe care preotii le releva. Insa, exigentele erau ale zeului sau ale preotilor?Cand adevarul razbatea prin pacla deasa de superstitii si dogme era calificat drept necuratul sau ereticul, cel care releva falsul conceptual si rutina inutila a cutumelor superstitiilor si sacrificiilor inutile. Astazi ecoul acestor modalitati existentiale se reverbereaza punctual.Cand adevarul lui Eu Sunt se releva desi este relevat constiintei de milenii, oamenii il recunosc instantaneu. De ce spun ca se releva desi este relevat? Este punctul (aici) ca spatiu si prezentul (acum) ca timp. Relevarea este o chestiune individuala; atentia orientata spre trecut ne releva modalitatile conceptuale si comportamentale ale trecutului (timpul sau), si percepem senzorial sau emotional continutul de vinovatie psihologic al acetei modaliati si viziuni despre cum se traieste existenta; aceeasi atentie indreptata spre viitor releva proiectiile vinovatiei si acleiasi modalitati conceptuale sub forme noi si cu mijloace tehnologice de oprimare a zeului si mai puternice , o expansiune a sa cosmica cu mijloace evoluate la nivel cosmic care ne dau si mai intensa stare de neputinta de a neschimba soarta, conceptul de dusman capata dimensiuni si mai fiororase, insasi intreaga planeta este in pericol in fata unui dusman nevazut si puternic la nivel planetar, cosmic, extraterestru. Rlevarea adevarului este prin comprimarea spatiului, punctul (aici) si drept consecinta dilatarea timpului (acum). Dilatarea timpului ne face sa percepem ca totalitaea sa este prezenta si trecut si viitor cum il concepem, vedem reverberatiile fantomelor trecute si viitoare precum si dependenta lor de acceptarea noastra, de aservirea noastra conceptuala, emotionala (teama) si comportamentala (lupta).Evident ca daca nu credem sau acceptam o conceptie a carei consecinta este devastatore pentru individ sau mediul planetar (ecosistem) nu am nici un motiv rational sa lupt impotriva acesteia. Dar daca cred ca acea viziune este adevarul si realitatea mea obiectiva, voi lupta pana la moarte ca ea sa nu se implineasca.si tocmai acesta atitudine desconspira adevarul credintei, luptam cu ce credem." Cine lupta sa-si salveze viata o va pierde" Isus. Este rationala exprimarea, din moment ce individul crede ca isi poate pierde viata sau ca poate fi omorat de dusmanii lui, se face credinta lui.Credinta in posibilitatea pierderii vietii creeaza circumstantele ca acesta posibilitate sa se manifeste. "Faca-se dupa credinta ta" ca exprimare si calauza in existenta ignoram cu desavarsire pentru ca nu cunoastem credinta asa cum este ea. Asa cum am relevat de atatea ori ca nevoia psihologica de devenire este credinta in lipsa vietii, sau lipsa lui Dumnezeu ca individualizare si punctualizare , dilatare temporala (nelimitare temporala sau comportamentala a vietii). Daca suntem gandire, in gandire suntem gand; gandul este izvorul, gandirea oceanul. Gandul este punctul, gandirea verticala atemporala si nelimitata de proiectia sa punctuala sau lucrul, forma. Gandul este aici si acum, este gandirea intrega proiectata in planul perceptiei punctual .Gandul este substantialitate (aici) si gandirea sumbstanta (acum : forma ,lucrul, nongandire).Cand suntem gand, gandirea este perceptia noastra, un proces intreg, complet, o plenitudine care inglobeaza intr-un tot armonios si coerent cele doua aspecte de manifestare ale sale, miscare si repaos in acelasi timp (acum) proiectia integului timp, nelimita prin dilatarea sa verticala a carei proiectie in planul perceptiei este punctuala sau aici. Se pare ca suntem gandire de o iubim atat de mult si gand din moment ce ne dam viata pentru gandul nostru, conceputul sau ideea. Dar asta conduce obligatoriu la a afirma ca suntem materia si miscarea din materie, substanta si substantialitatea universala in acelasi timp.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu